Pe scurt, în Spania, un imigrant extracomunitar, rezident și deținător al unui permis de lungă ședere, a solicitat aprobarea pentru reîntregirea familiei. Autoritatea spaniolă l-a refuzat pe motivul că nu are posibilitatea să își întrețină familia din resursele sale.
Curtea de Justiție a UE a validat decizia instanțelor naționale spaniole și a apreciat legislația spaniolă în materie care este „rezonabilă și proporțională”. Directiva UE din 2003 nu face astfel de precizări.
Multe state au rețineri cu privire la imigrație. Fără a exclude imigrația, considerată un fenomen natural, nu doresc ca aceasta să scape de sub control așa că o astfel de decizie a CJUE vine să sprijine aplicarea legislației în materie dând o linie de conduită.
Presupun că această decizie a CJUE, potrivit căreia „un stat membru al UE poate să refuze reîntregirea familială a posesorului unui permis de rezidență dacă acesta nu dispune de resurse pentru a-și întreține familia timp de un an după depunerea cererii”, va fi luată în considerare de celelalte state membre ale UE care nu au prevederi asemănătoare legislației spaniole și astfel se va închide o „supapă” folosită, de cele mai multe ori abuziv, de către imigranți.
Marea migrație promovată abuziv de unele state ale UE, pe motive de necesar de forță de muncă, a agitat statele care nu și-au propus să încurajeze imigrația. State care au foarte mult de lucru pentru a crește nivelul de trai al propriei populații pentru ajungerea din urmă a statelor dezvoltate. O mare masă de imigranți ar fi un efort suplimentar neacceptabil. S-ar institui o stare de inechitate din moment ce propria populație ar avea venituri minime garantate mai mici decât veniturile ce se pun la dispoziția imigranților !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu