Ministerul Finanțelor Publice face o prezentare a proiectului de lege pe pagina proprie (aici).
Senatul a respins proiectul de lege iar Camera Deputaților, camera decizională, i-a dat o formă finală, a adoptat legea și a trimis-o la promulgare Președintelui României (aici).
Este interesant de citit, pentru cei care vor să citească, punctul de vedere al Consiliului Legislativ (aici).
Toată lumea vorbește serios. Elegant. Numai că eu, cetățeanul, am o problemă. Citind cererea de reexaminare adresată de Președintele Klaus Iohannis constat că onorabilii parlamentari nu au corectat eventualele „abuzuri” în norma acestei legi, nu au judecat cu atenție prevederile acestei legi, au lucrat practic de mântuială.
Preiau unele observații:
- „Precizăm că atât în sistemul normativ român, cât și în cel european, recomandarea este un act care nu generează obligativitatea conformării față de aceasta. În acest sens, subliniem faptul că recomandările Uniunii Europene sunt acte fără caracter obligatoriu și, prin urmare, acestea nu urmează regimul juridic prevăzut de art. 148 alin. (2) din Constituție; pe cale de consecință, implementarea acestora în dreptul intern trebuie să țină seama de reglementările interne, fără a li se acorda prioritate față de dreptul național”;
Notă: Au fost discuții foarte aprinse pe această temă. Politicieni, presă, analiști etc. Nu este cazul să le preiau aici. Constat doar că parlamentarii care au avut posibilitatea să corecteze formularea din art. 4 alin (1) nu au făcut-o. Au păstrat norma potrivit căreia „recomandarea” acestui Consiliu este obligatorie pentru Guvern care va face corecturi legislative sau va propune o nouă lege, este obligatorie pentru BNR care va emite noi reglementări etc. Practic își pierde calitatea de recomandare și devine „dispoziție”, punând acest Consiliu peste Guvern, peste BNR, peste ASF ! Inadmisibil !
- Introducerea sintagmei „trebuie […], inclusiv emiterea de reglementări” în conținutul normativ al art. 4 alin. (2) - care induce ideea obligativității promovării de către Guvern a unor acte normative - poate duce și la concluzia că aceste dispoziții aduc atingere atribuției de exercitare liberă a inițiativei legislative de către Guvern, astfel cum este aceasta consacrată de art. 74 și 108 din Constituție;
- Referitor la recomandările și avertizările Comitetului, considerăm că se impune o reanalizare a acestora și sub aspectul publicității lor. Astfel, art. 10 alin. (2) din legea transmisă la promulgare prevede că recomandările și avertizările emise nu se publică în cazul în care publicarea acestora poate avea repercusiuni la adresa stabilității financiare;
Notă: secretomania și neclaritatea își dau mâna. Președintele atrage atenția, mai departe, asupra lipsei unei definiții a „stabilității financiare”. Ea este cea pusă în „pericol” și ca atare este protejată prin lipsa de transparență a unei recomandări. Ce naiba vor scrie la motivarea unui act normativ și în actul normativ respectiv (care este până la urmă public !) dacă există un secret ce trebuie apărat prin nepublicare ? Este posibil să se accepte măsuri normative ascunse ? Halal parlamentari !
Tot în stilul parlamentarilor români apare în lege o altă gogoriță. Exonerarea de răspundere civilă și penală a membrilor acestui Comitet pentru o recomandare dată. Asta este chiar culmea !
- Art. 11 alin. (2) din legea transmisă la promulgare exonerează de răspundere civilă și penală persoanele care au deținut sau dețin calitatea de membru al Consiliului general, al unei comisii tehnice sau care lucrează sau au lucrat în cadrul secretariatului Comitetului pentru îndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii oricărui act sau fapt în legătură cu exercitarea, în condițiile legii, a atribuțiilor legate de activitatea Comitetului, dacă aceștia au acționat cu bună credință;
Nu trebuie să părăsim „scena” acestei reglementări fără a o dezbate puțin.
Membrii acestui Comitet de supraveghere macroprudențială emit o recomandare prin care Guvernul, BNR sau ASF sunt obligați să emită reglementări care sunt opozabile erga omnes, produc efecte juridice în relația cetățenilor (persoane juridice) și statul. În cazul unui litigiu în care cetățeanul câștigă procesul, vina aparține demnitarului sau funcționarului public care au aplicat legea/HG-ul/ordinul de ministru nu membrului Comitetului care a impus emiterea legii ! Ca la nebuni !
A, să nu uit, pentru astfel de legi cer parlamentarii venituri mai mari, pensii speciale, alte drepturi față de omul de rând cu care nu vor să se compare.
Legea trimisă la promulgare are toate șansele să fie trimisă și în fața CCR dacă parlamentarii se încăpățânează să o promulge în actuala formă cu forța.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu