Nu sunt un admirator al persoanei, nu am fost niciodată chiar dacă, uneori, am comentat pozitiv poziții exprimate de ea. Oamenii au și părți bune, măcar în afirmații dacă în viața de zi cu zi nu se văd.
Presa și persoanele cu acces la informații „speciale” au știut că Alina Mungiu Pippidi are proiecte politice personale. Nu au comentat prea mult în public, au văzut că are susținere financiară de te miri unde și s-au gândit că poate-poate le pică și lor ceva dacă îi cântă'n strună. Nu prea tare și nu prea des pentru că o publicitate a „crezului Pippidi” nu garanta și succesul. Așa că susținerea a fost „mai moale”.
Societatea Academică Română, România Curată și alte ONG-uri „de bine” au lucrat, uneori în tăcere (chiar prin omisiune !), la construcția unei „fundații sociale” pe care mai apoi să se ridice o altă clasă politică. Chiar așa, o altă clasă politică care să înlăture partidele cu vechime - istoria, reputația, realizările istorice urmând să fie consemnate în dosare și depozitate în arhive. Un fel de revenire la metodele de forță ale PCR (Partidul Comunist Român, pentru cei care nu știu acest lucru). Când PCR a luat puterea în România după al II-lea Război Mondial, cu ajutorul URSS, au aruncat „istoria României” de până atunci la gunoi și au construit o altă istorie a României care avea în centru anul 1921, anul înființării PCR (aici). Normal, în noua istorie, PCR era prezent în toate evenimentele politice ale vremii ca „forță călăuzitoare”. Ei bine, SAR și RC par să practice exact același scenariu.
Poate greșesc, dar eu am impresia că un ONG este un moderator între Stat (prin organele sale reprezentative) și societatea civilă pe care ONG-ul o reprezintă pentru a atenua asperitățile care pot apare, inevitabil, în actul de guvernare dar și în actele normative (consultarea publică are acest rol). Am tendința să cred în rolul de moderator însă trebuie să mă opresc atunci când ajung la Alina Mungiu Pippidi și ONG-urile pe care le patronează sau asupra cărora are influență.
Am citit materialul acesta scris de Pippidi (aici) și mi-am amintit și alte materiale scrise de ea. Odată, povestea cum a încercat ea și un grup de bine să îi facă programul de guvernare la Președinția României lui Traian Băsescu, cum acesta a acceptat, cum a folosit ideile mărețe din programul „Mungiu Pippidi” și cum mai apoi, încântat de cântecele unor „sirene politice” a renunțat la colaborare. Cum s-a apucat de treburi „neaoșe” cum ar „nepotismul” punând odrasla să candideze la Parlamentul European și cum a obligat PDL-ul, partidul „susținător”, să îi asigure numărul de voturi pentru investitură (momentele acelea au avut ca rezultat o condamnare pentru Ridzi de 5 ani cu executare !).
Mi-am amintit și de anul 2014, când Mungiu Pippidi avea de ales între „brânză și slănină”, cum „mișca ea capul” când într-o parte când în alta, când spre Iohannis, când spre Macovei, când spre alte orizonturi. Probabil că pe undeva, la orizont, a apărut un tenculeț de verzișori așa că s-a apucat să îi dea sfaturi lui Iohannis cum să conducă România spre „viitorul luminos și globalist al libertarienilor”. Dacă a fost refuzată, probabil că direct, i-a cășunat pe PNL și a continuat cu „turnarea fundației” noii clase politice.
Acum tună și fulgeră pentru că propunerea PNL pentru București îi strică planurile. Fie în totalitate, fie în parte. Articolul scris de ea este semnificativ. Nu uit nici faptul că, de exemplu, declarația de integritate pe care a propus-o pentru candidați a fost acceptată de PNL.
Ca imagine generală, azi, după atâtea lecturi și vizionări de emisiuni Tv unde Mungiu a fost prezentă, am ajuns la concluzia că individa este nu un moderator, cum a fost odată, este un om politic. Conturat. Ea își dorește cu disperare să cucerească puterea politică. Nu cu un partid politic, este foarte greu să aibă succes într-un partid politic pentru că acolo, între sute de mii de membri, vocea ei se pierde. Propunerile ei sunt supuse judecății membrilor și în mod sigur îi vor fi respinse. Dacă nu toate, atunci o mare parte. Ea nu este obișnuită sau nu acceptă să fie refuzată.
Pun un paragraf din articol pentru a arăta că am dreptate:
„De angajamentele de integritate luate de formă s-a ales praful, iar noul președinte crede că totul e branding și tras în poză și ca atare că e nevoie de oameni noi, nu de oameni altfel, astfel că PNL a fost reîmpachetat cu Alina Gorghiu sau Cristi Bușoi. Cât de nouă era abordarea nouă ne-au arătat în 2015, când au traficat lejer un singur tur la primari și nu ne-au permis să eliminăm pragul sau să introducem liste de societate civilă la locale. Dacă acest lucru era permis nu ar mai fi înscris nimeni niciun USB, partidul lui Dan. La Iași de altfel liberalii au blocat un partid alternativ la tribunal și societatea civilă de acolo va încerca să prezinte independenți în alegeri (vezi aici). Trebuie să îi sprijinim”.
Trimiterea din paragraf se referă la acest articol (aici) în care PNL este acuzat că a împiedicat înregistrarea Partidului societății civile din Iași !
De noaptea minții !
Încep să mă întreb cine sau ce este „societatea civilă” promovată de Alina Mungiu Pippidi ? Mai are caracteristicile unei societăți civile ? Aceste organizații mai sunt grupuri de interese cetățenești care au grijă ca statul că nu comită abuzuri în domeniul lor de interes ? Nu cred. Cred, mai degrabă, că sub acoperișul „societății civile” acționează grupuri politice „clandestine”,
M-am dus la Constituție. La art. 8, Pluralismul și partidele politice, se statuează:
(1) Pluralismul în societatea românească este o condiție și o garanție a democrației constituționale.
(2) Partidele politice se constituie și își desfășoară activitatea în condițiile legii. Ele contribuie la definirea și la exprimarea voinței politice a cetățenilor , respectând suveranitatea națională, integritatea teritorială, ordinea de drept și principiile democrației.
Invenția lui Pippidi, „liste de societate civilă” la alegerile locale, este ciudată din moment ce Constituția stabilește în art. 8 că partidele politice „exprimă voința politică a cetățenilor”. Alegerile, de orice fel, sunt exprimările voinței politice ale cetățenilor. Avem, potrivit legii, candidaturile independente care, având în vedere finalitatea lor, tot politice sunt. Pippidi propune, nici mai mult și nici mai puțin un fel de candidaturi independente „pe liste” ! Măi fată, multă minte își mai trebuie !
Încet-încet ajung la concluzia că Pippidi nu mai are răbdare și forțează în orice fel accederea la putere. Încălcarea prevederilor Constituției se pare că nu este o problemă. Negarea statului de drept iar nu este o problemă. Ea are hambâțul de a pune mâna pe puterea politică să conducă România pe drumul glorios al „sorosismului”.
Și comuniștii au „luptat” în ilegalitate. Pippidi se pare că este o demnă urmașă a lor. Ca să ajungă la obiectiv încearcă, după părerea mea, să provoace anarhia. Altă cale nu are. Din cele legale.
Pe acest site sunt evidențiați asociații lui Pippidi. Apar peste tot. Inclusiv la Gazeta Sporturilor. La Tv, îi văd mai des la Digi24, B1Tv și Realitatea Tv. Cine știe pe unde naiba mai apar ?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu