Comunicatul Secției pentru procurori a CSM

14 februarie 2018

            COMUNICAT   

privind poziţia publică a Secţiei pentru procurori

Ca urmare a informaţiilor transmise succesiv în spaţiul public începând cu data de 11 februarie 2018 referitoare la activitatea unor procurori din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Secţia pentru procurori a luat act că aspectele semnalate fac obiectul verificărilor Inspecţiei Judiciare, precum şi obiectul unor cauze penale înregistrate pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Secţia reafirmă că într-o societate democratică, respectarea competenţelor instituţionale este o valoare fundamentală.

În acest context, dezaprobăm poziţiile exprimate public care tind să emită concluzii înaintea finalizării procedurilor în curs. Astfel de poziţii sunt veritabile presiuni asupra organelor abilitate, singurele în măsură să desfăşoare verificări, într-un cadru legal, asupra tuturor imputaţiilor factuale şi să furnizeze concluzii motivate.

De asemenea, dezaprobăm poziţiile publice ale membrilor societăţii civile din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, referitoare la necesitatea îndeplinirii unor acte procesuale, apreciind că reprezintă forme de presiune şi imixtiune de neacceptat în activitatea magistraţilor învestiţi cu soluţionarea unor cauze penale aflate pe rol.

Secţia pentru procurori aşteaptă clarificarea cu celeritate, într-un cadru legal, a tuturor aspectelor apărute în spaţiul public.

Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii

Bine venit acest comunicat. Pentru că membrii societății civile la care face referire comunicatul au comis o faptă nedemnă pentru un membru al CSM, dar și pentru un membru al societății civile cu pretenții de neutralitate.

Teodor Victor Alistar și Romeo Chelariu, membri ai societății civile aleși și impusă de coaliția PSD-ALDE au susținut, vehement, propunerile coaliției la legile justiției (CCR infirmând constituționalitatea lor!) iar acum, depășind competențele pe care le au în CSM au emis un comunicat prin care au cerut ministrului justiției, Inspecției Judiciare, procurorilor ce să facă și mai ales cum să facă.

Particularitatea intervenției lor este aceea că susțin ca fiind „probe de netăgăduit” materialele prezentate de posturile Tv Antena 3 și România Tv! O poziție asemănătoare a adoptat și ministrul de interne, Carmen Dan, care cere procurorului șef al DNA să revoce detașarea ofițerilor de poliție judiciară de la DNA Ploiești pentru că au fost pomeniți și acuzați de infractorul (fugar deocamdată) Vlad Cosma!

Înclin să cred că acești doi membri ai CSM din partea societății civile au fost parte a atacului asupra Justiției, în special asupra DNA, cu speranța că vor forța pe procurorul șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, să își prezinte demisia.

Comunicatul lor, dat imediat după prezentarea materialelor la TV ne arată că erau pregătiți pentru a-și îndeplini sarcina.

Ar fi timpul să ne ocupăm de ei. Să îi facem cunoscuți lumii. Lumea să știe că în CSM au fost introduși „viruși” ai anti-democrației!

Liberalii trebuie să fie în jurul Parlamentului la votul pe moțiunea de cenzură

Parlamentul votează

Biroul Executiv al PNL, în ședința din 20 noiembrie 2017 a decis, cu referire la ziua în care moțiunea de cenzură depusă de PNL și USR, susținută de PMP și independenți va fi votată următoarele:

• Când se va vota moțiunea, prezența parlamentarilor PNL în plen este obligatorie.

• În ziua dezbaterii moțiunii în Parlament, va avea loc la București un miting de susținere, la care vor participa membrii filialelor PNL din București, Ilfov și alte județe limitrofe. Vor participa, de asemenea, confederații sindicale, ONG-uri. Acest eveniment trebuie să sprijine moțiunea de cenzură. Filialele trebuie să fie pregătite în orice moment, deoarece PSD nu a anunțat încă ziua și ora cand se va vota moțiunea, pentru a nu acorda membrilor PNL timpul necesar organizării evenimentului. Planul de rezervă, în cazul în care PSD convoacă ședința în mai puțin de 12 ore este lanțul uman în jurul Parlamentului, norma fiind de 9000 persoane.

• În ziua votului moțiunii, timpul alocat PNL pentru prezentarea moțiunii este de 16 minute. Acest timp va fi împărțit între parlamentarii PNL din Camera Deputaților și Senat. S-a luat decizia ca liderii grupurilor parlamentare ale PNL din Camera Deputaților și Senat să comunice președintelui PNL lista vorbitorilor, decizia finală fiind luată de către domnul Ludovic Orban.

Mi se pare normal ca, pentru membrii PNL, aceste precizări să fie considerate o obligație. Pentru partenerii sociali, confederațiile sindicale și ONG-urile, precizările sunt un reper al acțiunii liberalilor la care pot participa dacă au posibilitatea. Orice alăturare la acțiunea liberalilor și, sigur, a membrilor și simpatizanților USR dar și a cosemnatarilor moțiunii (PMP și independenți) este benefică pentru societatea românească. Solidaritatea se construiește cu efort, prin dialog, prin respect față de cuvântul dat. Libertatea cere responsabilitate.

Lanț uman în jurul Parlamentului cu ocazia unui protest

Nu este exclus ca în teritoriu, acolo unde organizațiile PNL sunt mai active, unde societatea civilă este mai închegată, să existe forme de manifestare în sprijinul moțiunii. Guvernul criticat în moțiunea de cenzură are reprezentanți în teritoriu, la prefecturi, iar partidele care au generat haosul și dezastrul în legislație și administrația publică și-au impus marionetele la conducerea tuturor organismelor decizionale teritoriale. Au politizat administrația publică mai cumplit decât a făcut-o Adrian Năstase în perioada 2000-2004.

Actualizare!

Agerpres. UPDATE Moțiunea de cenzură va fi dezbătută și supusă votului joi

Moțiunea de cenzură depusă de PNL și USR, intitulată "PSDragnea, în campanie mumă, la putere ciumă", va fi dezbătută și supusă votului joi, de la ora 11,00, după cum au decis Birourile permanente reunite ale celor două Camere ale Parlamentului.

Manifestările publice sunt necesare pentru că în Parlament majoritatea PSD-ALDE se impune

Ieri s-a manifestat împotriva intenției puterii PSD-ALDE de a subordona Justiția prin modificarea legilor care îi reglementează activitatea dar și prin modificările din legile penale care „salvează” infractorii de „brațul lung al legii”.

După ședința BEx al PNL, președintele Ludovic Orban a declarat:

„Aţi văzut foarte clar că nu am avut niciun fel de tentativă de a politiza aceste mişcări. Am îndemnat simpatizanţii partidului, membrii partidului să susţină, să participe la aceste forme de protest, fiindcă poziţia PNL este similară cu poziţia exprimată de cetăţenii români care au participat la aceste forme de manifestaţie. 

De asemenea, considerăm că manifestaţiile publice, marşurile, mitingurile, demonstraţiile sunt necesare pentru că numai la nivel parlamentar, ţinând cont de aritmetica parlamentară, este foarte dificil să putem împiedica adoptarea propunerilor nocive ale partidului de guvernământ nu numai în domeniul Justiţiei, ci şi în ceea ce priveşte haosul economic care există. 

Cer partidului de guvernământ să nu susţină proiectul de modificare a Legilor Justiţiei, care este de fapt creaţia tripletei toxice pentru Justiţie - Iordache, Şerban Nicolae - Nicolicea - care exprimă un punct de vedere conservator, un punct de vedere care ne-ar întoarce 20 de ani în timp. Faptul că noi vom organiza astfel de manifestaţii nu afectează în niciun fel exprimarea publică a voinţei oricărui cetăţean român”

Un prieten de pe Facebook, Eduard Pantilimon, a avut identificat „sursa” lui Șerban Nicolae, Florin Iordache și Eugen Nicolicea. Constituția României de la 1965!

„Așa este. Avem un stat paralel. Avem un stat care se bazează pe regulile statului de drept așa cum izvorăsc acestea din Constituția din 2003 și mai avem un stat, statul paralel, format din cei care au în ADN Constituția din 1965. Cei din statul paralel ocupă anumite poziții în statul de drept dar gândesc și acționează după Constituția din 1965. Ultima decizie a CCR dovedește asta. Parcă este dată după Constituția din 1965 nu după cea din 2003.

Ce spune constituția din 1965? Uite ce spune despre Marea Adunare Națională:

18. Asculta dări de seama cu privire la activitatea Tribunalului Suprem si controlează deciziile sale de îndrumare;
19. Controlează activitatea Procuraturii;

Marea Adunare Națională alege, dintre deputați, comisii permanente.
Comisiile permanente examinează si dezbat, din insarcinarea Marii Adunari Nationale sau a Consiliului de Stat, proiecte de legi, de decrete, de hotariri sau de alte acte ce urmeaza a fi adoptate, precum si orice alte probleme.
De asemenea, din insarcinarea Marii Adunari Nationale sau a Consiliului de Stat, comisiile permanente asculta, periodic sau pe probleme, fiecare potrivit competentei sale, rapoarte ale conducatorilor oricaror organe ale administratiei de stat, ale Tribunalului Suprem si ale Procuraturii, asupra activitatii acestor organe, precum si ale presedintilor comitetelor executive sau ai birourilor executive ale consiliilor populare asupra activitatii acestor consilii, si analizeaza modul in care organele mentionate infaptuiesc politica Partidului Comunist Roman si asigura aplicarea legii.
Comisiile intocmesc rapoarte, avize sau propuneri in legatura cu toate problemele mentionate in alin. 2 si 3, pe care le supun Marii Adunari Nationale sau Consiliului de Stat.
Marea Adunare Nationala poate alege comisii temporare pentru orice probleme sau domenii de activitate, stabilind imputernicirile si modul de activitate pentru fiecare dintre aceste comisii.
Toate organele si functionarii de stat au obligatia sa puna la dispozitia comisiilor Marii Adunari Nationale informatiile si documentele cerute.

Procurorul general este ales de Marea Adunare Nationala pe durata legislaturii, in prima sesiune a acesteia, si functioneaza pina la alegerea noului procuror general in prima sesiune a legislaturii urmatoare.
Procurorii sint numiti potrivit legii, cu exceptia celor prevazuti in Art. 87 pct. 6.”

Excelente observații! Completează foarte bine ideile exprimate de președintele Ludovic Orban. Pentru că acum 20 de ani, cu tot cu Constituția de la 1991, Parlamentul și Guvernul acționau de parcă aveau la bază Constituția din 1965.

Președintele Ludovic Orban afirmă că PNL va depăși pragul dezbaterilor parlamentare și va participa activ la lupta politică împotriva guvernării PSD-ALDE inclusiv prin manifestări politice de stradă. Ca să fie clar. Pe lângă libertatea membrilor PNL de a participa la protestele societății civile, PNL va organiza propriile manifestări politice în stradă la care pot participa toți cei care doresc să protesteze împotriva guvernării dezastruoase a PSD și ALDE.

„PNL este solidar cu manifestaţiile de stradă ale societăţii civile pentru independenţa Justiţiei, pentru continuarea luptei anticorupţie, pentru integritatea în funcţia publică. PNL se bate, la nivelul Parlamentului, pentru a împiedica adoptarea oricărei prevederi legale care să afecteze independenţa Justiţiei, care să pună stavilă activităţii Justiţiei în lupta anticorupţie şi care să afecteze drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor. Precizez că noi, ca partid, suntem pregătiţi în orice moment să recurgem şi noi la forme de protest, care să cuprindă manifestaţii publice, marşuri, mitinguri sau alte tipuri de acţiuni de stradă”

Articol cu articol, ziar cu ziar, Tv cu Tv, totul spre denigrare și discreditare.

Citești, asculți, dai crezare sau nu, rămâi cu o impresie. Persuasiv îți rămâne în minte o idee. Totul este rău. Nimic nu este bun. Toată lumea minte. Politicienii sunt autiști. Miniștrii fură. Președintele minte. Partidele te mint. Nimic nu se face bine. Viața noastră este de tot rahatul. Industria noastră este inexistentă. Agricultura este la pământ. România este condusă de forțe obscure din străinătate. Suntem slugile occidentului. Rusia se pregătește să ne invadeze ...

Pe rețelele de socializare ai și astfel de „știri”, spuse cu convingere de unii și de alții. Nu ai pretenții. Foaie verde lobodă, gura lumii slobodă. Nici nu poți să îi lămurești că spun prostii. Dacă le dai informații din surse oficiale, îți aduc sursele lor „beton”. Ziare românești care fac politica unor partide sau site-uri obscure, înființate și finanțate de surse obscure. Dacă le arăți adevărul, te trimit la dracu după ce te califică ca idiot. Am ajuns la concluzia că au dreptate, cel puțin în privința mea. Sunt idiot atunci când încerc să intervin și să arăt unuia care răspândește minciuni că a luat-o razna.

Printre „vedetele” jurnalistice care se perindă pe la televiziuni din când în când este o modă. În scris și cu vorba modelează imaginea politicului. De exemplu, PSD poate face împreună cu ALDE o majoritate în Parlamentul de după alegerile din iarnă. PNL doar cu un mare noroc, de fapt, cu ajutorul intervenției divine. De aici, nu este mare lucru să se tragă concluzia că „epoca Iohannis” se termină. Că Iohannis va fi obligat să se retragă, să devină un „Președinte de paie”.

Tot vedetele jurnalistice sunt cele care preiau (contra cost ?!), mesajele unor politicieni. Bântuie pe net știrea din presa scrisă și vorbită că Iohannis „va da ordin” iar PNL se va executa, să formeze o alianță de guvernare cu PSD. Mai toate site-urile presei au „mesajul” lui Traian Băsescu activ. În mod ostentativ. Deciziile partidelor nu au valoare în ochii jurnaliștilor. Au ei „sursele lor” din interiorul partidelor care îi țin la curent cu toate „miș-mașurile”. Există un drept al jurnaliștilor de a proteja sursele lor de informații. Au nu au surse de informații, nici o problemă, dau informații obținute „pe surse”. În fond minciuni denigratoare. Iar lumea, o parte a lumii le preia fără a le supune unei minime analize: este posibilă acțiunea respectivă ? Este credibilă informația ?

Bântuie cu furie ideea că PNL a fost acaparat de PDL. O mare gogomănie. Dar ține, a prins la cei dispuși să creadă așa ceva, unii vor să creadă în așa ceva. În altă parte am avut surpriza să văd că este invers: PNL a distrus fostul PDL, l-a capturat și la eliminat de pe scena politică. Ei bine, cele două idei fac purici și ridică tensiunea unora și altora. Presa s-a prins de schemă și, contra cost, bagă cărbuni pe foc. Are audiență așa. Dezastrul, catastrofa, minciuna, denaturarea se vând mai bine decât adevărul și realitatea. Iar realitatea arată altfel. Politic, fuziunea fostului PNL cu fostul PDL s-a finalizat de ceva timp. O separare a lor, ca partide, este practic imposibilă. Rămân mișcările persoanelor care astăzi sunt membri ai noului PNL. Doctrina este liberală, cumva conservator liberală. Adică mai spre dreapta spectrului politic românesc. Cei care s-au crezut „nemuritori” în cele două partide care au fuzionat constată că nu mai au majoritățile care i-au ținut în frunte. Membrii organizațiilor de partid nu mai sunt aceiași. Comozi, unii dintre ei, nu au avut chef să își completeze imaginea publică în noua situație. Au considerat că „au drepturi” și au primit o replică pe măsură. Nu există în PNL membri „mai egali” decât ceilalți. Au pierdut la alegerile interne, s-au supărat ca văcarul pe sat și au plecat. Cu scandal, desigur, cu presa adunată la ușa organizației pentru a transmite „live evenimentul” . Unii dintre ei au mai făcut așa ceva. Aveau experiență.

Eu unul nu pot înțelege cum cei care apreciază astfel de știri nu se uită la ei ! Mulți lucrează în domeniile criticate, făcute praf și pulbere de către jurnaliștii care lansează semnalele false. Domenii care merg bine, chiar foarte bine. Ei nu văd asta ? Dacă totul ar fi așa de rău, cum dracu își mai primesc banii, cei pe care îi primesc ? Cum dracu își mai fac proiecte de viitor și cum de mai au speranțe de bani mai mulți din domenii de activitate aflate în cădere liberă ?

În toată țara se fac schimbări. Unele majore. Unele cu „bătaie lungă”. Citeam că Brașovul redevine oraș industrial după ce cu aproape 8 ani în urmă serviciile erau pe primul lor. Acum industria este pe primul loc. Este o schimbare majoră cu influență imensă în viața comunității locale dar și în regiunea de sud-est a Transilvaniei. Presa noastră nu vede așa ceva. Nu are timp. Presa noastră vede doar banul. Presa noastră publică doar ce se plătește. Iar ce se plătește are conținut de denigrare, de distrugere a imaginii altora. De negare a unor realități cotidiene.

Este evident că exemple ca cel de la Brașov există și în alte comunități din țară. Presa însă nu are interesul să le evidențieze. Practic, nu are interesul să arate ce este pozitiv. Iar dacă scormonim pe Google găsim și alte legături. ONG-urile care își „motivează” acțiunile pentru denigrarea României cu ajutorul „informațiilor” oferite de presa scrisă. ONG-uri construite pe minciună. ONG-uri care reprezintă astăzi o sursă pentru formarea unor partide politice. Nicușor Dan împreună cu Alina Mungiu Pippidi au ca țintă ONG-urile („societate civilă” ?!) pentru formarea marelui partid al „salvării României”. La concurență cu ei, Marian Munteanu adună și el ONG-urile cu „patină” religioasă, foarte agresive față de evoluția societății, undeva mai aproape de stilul de acțiune al PSD în Bucureștiul condus de Gabriela Vrânceanu Firea din dinastia Pandeleilor de Voluntari. Noul „faraon” al Bucureștiului.

Dacă schimbăm societatea, Guvernul Cioloș devenind în timp un reper în acest domeniu, atunci să ne uităm și la presă, să ne uităm și la așa-zisa „societate civilă”. Nu trebuie ocolite. Presa și o mare parte a societății civile sunt ca o cangrenă pentru societate. Mai ales pentru o societate care vrea să evolueze către liberalismul euro-atlantic.

Ipocrizie, numele tău este Nicușor Dan ! Ia aminte ! Lângă Firea, normal !

Nu este meritul meu, am preluat și eu informația de la politicscan.ro (aici).

În ianuarie 2016, Nicușor Dan plângea „de mama'focului” de grija locuitorilor Bucureștiului” afirmând că handbalistele au salarii prea mari.

Acum le laudă și promite că de va ajunge primar va sprijini echipa de handbal.

Cum este lozinca lui ? Să înlocuim politicienii ? Aha ! Cu cine ? A, cu ipocriți ca el ! Cu cei din „soțietatea civilă” ?! Păi, și cu asta, ce-am făcut, cum ar spune Constantin Tănase !

A, da, vrea să scumpească și biletele RATB de la 1,30 lei la 2.00 lei pentru eficientizarea Regiei. Ptiu, drace !

Postare cu materialul ... clientului.

Alina Mungiu Pippidi a apărut la rampă cu o atitudine „explozivă”. Vorba românului, s-a „umflat tărâța'n ea” ! Este plină de adrenalină, este surescitată, este nemulțumită, este gata-gata să treacă peste oricine și orice.

Nu sunt un admirator al persoanei, nu am fost niciodată chiar dacă, uneori, am comentat pozitiv poziții exprimate de ea. Oamenii au și părți bune, măcar în afirmații dacă în viața de zi cu zi nu se văd.

Presa și persoanele cu acces la informații „speciale” au știut că Alina Mungiu Pippidi are proiecte politice personale. Nu au comentat prea mult în public, au văzut că are susținere financiară de te miri unde și s-au gândit că poate-poate le pică și lor ceva dacă îi cântă'n strună. Nu prea tare și nu prea des pentru că o publicitate a „crezului Pippidi” nu garanta și succesul. Așa că susținerea a fost „mai moale”.

Societatea Academică Română, România Curată și alte ONG-uri „de bine” au lucrat, uneori în tăcere (chiar prin omisiune !), la construcția unei „fundații sociale” pe care mai apoi să se ridice o altă clasă politică. Chiar așa, o altă clasă politică care să înlăture partidele cu vechime - istoria, reputația, realizările istorice urmând să fie consemnate în dosare și depozitate în arhive. Un fel de revenire la metodele de forță ale PCR (Partidul Comunist Român, pentru cei care nu știu acest lucru). Când PCR a luat puterea în România după al II-lea Război Mondial, cu ajutorul URSS, au aruncat „istoria României” de până atunci la gunoi și au construit o altă istorie a României care avea în centru anul 1921, anul înființării PCR (aici). Normal, în noua istorie, PCR era prezent în toate evenimentele politice ale vremii ca „forță călăuzitoare”. Ei bine, SAR și RC par să practice exact același scenariu.

Poate greșesc, dar eu am impresia că un ONG este un moderator între Stat (prin organele sale reprezentative) și societatea civilă pe care ONG-ul o reprezintă pentru a atenua asperitățile care pot apare, inevitabil, în actul de guvernare dar și în actele normative (consultarea publică are acest rol). Am tendința să cred în rolul de moderator însă trebuie să mă opresc atunci când ajung la Alina Mungiu Pippidi și ONG-urile pe care le patronează sau asupra cărora are influență.

Am citit materialul acesta scris de Pippidi (aici) și mi-am amintit și alte materiale scrise de ea. Odată, povestea cum a încercat ea și un grup de bine să îi facă programul de guvernare la Președinția României lui Traian Băsescu, cum acesta a acceptat, cum a folosit ideile mărețe din programul „Mungiu Pippidi” și cum mai apoi, încântat de cântecele unor „sirene politice” a renunțat la colaborare. Cum s-a apucat de treburi „neaoșe” cum ar „nepotismul” punând odrasla să candideze la Parlamentul European și cum a obligat PDL-ul, partidul „susținător”, să îi asigure numărul de voturi pentru investitură (momentele acelea au avut ca rezultat o condamnare pentru Ridzi de 5 ani cu executare !).

Mi-am amintit și de anul 2014, când Mungiu Pippidi avea de ales între „brânză și slănină”, cum „mișca ea capul” când într-o parte când în alta, când spre Iohannis, când spre Macovei, când spre alte orizonturi. Probabil că pe undeva, la orizont, a apărut un tenculeț de verzișori așa că s-a apucat să îi dea sfaturi lui Iohannis cum să conducă România spre „viitorul luminos și globalist al libertarienilor”. Dacă a fost refuzată, probabil că direct, i-a cășunat pe PNL și a continuat cu „turnarea fundației” noii clase politice.

Acum tună și fulgeră pentru că propunerea PNL pentru București îi strică planurile. Fie în totalitate, fie în parte. Articolul scris de ea este semnificativ. Nu uit nici faptul că, de exemplu, declarația de integritate pe care a propus-o pentru candidați a fost acceptată de PNL.

Ca imagine generală, azi, după atâtea lecturi și vizionări de emisiuni Tv unde Mungiu a fost prezentă, am ajuns la concluzia că individa este nu un moderator, cum a fost odată, este un om politic. Conturat. Ea își dorește cu disperare să cucerească puterea politică. Nu cu un partid politic, este foarte greu să aibă succes într-un partid politic pentru că acolo, între sute de mii de membri, vocea ei se pierde. Propunerile ei sunt supuse judecății membrilor și în mod sigur îi vor fi respinse. Dacă nu toate, atunci o mare parte. Ea nu este obișnuită sau nu acceptă să fie refuzată.

Pun un paragraf din articol pentru a arăta că am dreptate:

„De angajamentele de integritate luate de formă s-a ales praful, iar noul președinte crede că totul e branding și tras în poză și ca atare că e nevoie de oameni noi, nu de oameni altfel, astfel că PNL a fost reîmpachetat cu Alina Gorghiu sau Cristi Bușoi. Cât de nouă era abordarea nouă ne-au arătat în 2015, când au traficat lejer un singur tur la primari și nu ne-au permis să eliminăm pragul sau să introducem liste de societate civilă la locale. Dacă acest lucru era permis nu ar mai fi înscris nimeni niciun USB, partidul lui Dan. La Iași de altfel liberalii au blocat un partid alternativ la tribunal și societatea civilă de acolo va încerca să prezinte independenți în alegeri (vezi aici). Trebuie să îi sprijinim”.

Trimiterea din paragraf se referă la acest articol (aici) în care PNL este acuzat că a împiedicat înregistrarea Partidului societății civile din Iași !

De noaptea minții !

Încep să mă întreb cine sau ce este „societatea civilă” promovată de Alina Mungiu Pippidi ? Mai are caracteristicile unei societăți civile ? Aceste organizații mai sunt grupuri de interese cetățenești care au grijă ca statul că nu comită abuzuri în domeniul lor de interes ? Nu cred. Cred, mai degrabă, că sub acoperișul „societății civile” acționează grupuri politice „clandestine”,

M-am dus la Constituție. La art. 8, Pluralismul și partidele politice, se statuează:

(1) Pluralismul în societatea românească este o condiție și o garanție a democrației constituționale.

(2) Partidele politice se constituie și își desfășoară activitatea în condițiile legii. Ele contribuie la definirea și la exprimarea voinței politice a cetățenilor , respectând suveranitatea națională, integritatea teritorială, ordinea de drept și principiile democrației.

Invenția lui Pippidi, „liste de societate civilă” la alegerile locale, este ciudată din moment ce Constituția stabilește în art. 8 că partidele politice „exprimă voința politică a cetățenilor”. Alegerile, de orice fel, sunt exprimările voinței politice ale cetățenilor. Avem, potrivit legii, candidaturile independente care, având în vedere finalitatea lor, tot politice sunt. Pippidi propune, nici mai mult și nici mai puțin un fel de candidaturi independente „pe liste” ! Măi fată, multă minte își mai trebuie !

Încet-încet ajung la concluzia că Pippidi nu mai are răbdare și forțează în orice fel accederea la putere. Încălcarea prevederilor Constituției se pare că nu este o problemă. Negarea statului de drept iar nu este o problemă. Ea are hambâțul de a pune mâna pe puterea politică să conducă România pe drumul glorios al „sorosismului”.

Și comuniștii au „luptat” în ilegalitate. Pippidi se pare că este o demnă urmașă a lor. Ca să ajungă la obiectiv încearcă, după părerea mea, să provoace anarhia. Altă cale nu are. Din cele legale.

Pe acest site sunt evidențiați asociații lui Pippidi. Apar peste tot. Inclusiv la Gazeta Sporturilor. La Tv, îi văd mai des la Digi24, B1Tv și Realitatea Tv. Cine știe pe unde naiba mai apar ?!

Apelul PNL în susținerea lui Marian Munteanu.

Scrisoarea deschisă a PNL către contestatarii dlui. Marian Munteanu sau Apelul la adevăr

În puținele zile trecute de la desemnarea dlui Marian Munteanu drept candidat al PNL la Primăria Generală a Municipiului București, membrii PNL au constatat faptul că în spațiul public au început din nou să circule aceleași acuzații lipsite de temei care acum un sfert de secol încercau să păteze imaginea Pieței Universității.

De această dată, aceste acuze nu mai vin din partea partidului condus de Ion Iliescu și nici din partea presei feseniste, ci din partea unor organizații și persoane care aparent consideră că dețin monopolul asupra ideii de scietate civilă. De fapt, aceste persoane sunt cei mai noi politicieni ai României și susțin în mod deschis acțiunea unui partid politic care participă la alegerile locale din București.

Un mit care a fost cultivat cu multă migală în primăvara anului 1990 a fost cel al așa-zisei apropieri a dlui. Marian Munteanu de extrema dreaptă. Referitor la acest aspect, PNL nu poate să nu constate că și acum, ca și în zilele triste ale mineriadelor, lipsesc probele care să susțină aceste acuzații. Oricare ar fi acestea. De aceea, PNL solicită acum oficial tuturor celor care întrețin acest discurs plin de neadevăr să aibă decența și deontologia de a-și proba spusele în mod concret, prezentând opiniei publice vorbe și fapte ale dlui. Marian Munteanu care ar putea, eventual, să susțină acuzele pe care i le aduc domniile lor.

Pentru a evita din capul locului orice fel de tentație în acest sens, le comunicăm de pe acum că, spre deosebire de liderii FSN din 1990, PNL nu consideră în niciun fel că participarea dlui. Marian Munteanu la Revoluția din decembrie 1989 și la organizarea Ligii Studenților, faptul că a fost primul președinte al Alianței Civice sau rolul său de lider al Pieței Universității reprezintă dovezi ale unui eventual extremism de dreapta al dlui. Marian Munteanu.

Venind acum către anii mai recenți, îi asigurăm pe toți cei care urmăresc scena politică românească în aceste zile că nu există nimic în activitatea dlui Marian Munteanu care să justifice alte acuze ce i se aduc, anume acelea de a fi anti-occidental. Din contră, prin tot ceea ce a făcut în ultimii 25 de ani, ca lider respectat al societății civile și ca antreprenor, dl Marian Munteanu a fost și este un susținător consecvent al cursului României către modelul democratic de dezvoltare a societății și către economia liberă de piață.

Dl. Marian Munteanu a susținut mereu și susține cu consecvență integrarea europeană și euro-atlantică a țării noastre. În ultimii ani domnia sa a avut multe ocazii de a călători în țări occidentale unde a fost un avocat al României și al colaborării țării noastre cu marile țări democratice ale lumii.

Dacă cineva poate dovedi că lucrurile stau altfel, îl rugăm să o facă.

Până atunci, cât timp dl. Marian Munteanu este acuzat fără nici un fel de dovezi de a avea anumite convingeri politice care, de fapt, nu îl reprezintă, PNL apreciază că aceste acuzații nu pot fi privite altfel decât ca fiind parte a unui discurs propagandistic des întâlnit în jocul politicianist. De fapt, nici partizanatul vădit pentru un candidat și pentru un partid politic și nici susținerea de acuzații fără dovezi la adresa altor candidați și altor partide politice nu ar trebui să facă parte din activismul specific societății civile.

În săptămânile care vin, PNL va fi deschis către colaborarea cu societatea civilă în cazul în care vor apărea inițiative fără culoare politică de a se organiza dezbateri între candidați, de a se aduce pe agenda campaniei electorale probleme ale comunității locale din București sau de a se monitoriza desfășurarea campaniei electorale. Cu privire la acest ultim aspect, PNL chiar îndeamnă asociațiile neguvernamentale cu expertiză în domeniu să dea atenție problemei atât de importante a finanțării campaniilor electorale ale candidaților din București, cu atât mai mult cu cât deja apar diferențe vădite între potențialul real al unor partide politice și abundența de mijloace de campanie etalate pe străzile Capitalei.

PNL solicită tuturor liderilor societății civile să țină cont de faptul că o campanie electorală locală deschisă și corectă, care să ajute cu adevărat cetățeanul în formarea deciziei de vot, nu poate fi organizată decât dacă organizațiile aflate în afara jocului politic își vor asuma în mod corect rolul lor.

Încheiem această Scrisoare deschisă lansând un apel la adevăr. În cursul vieții sale dl. Marian Munteanu a mai văzut ce înseamnă să fie acuzat fără dovezi și chiar să fie ținut în închisorile regimului fesenist din motive politice, sub acuzații false. Acele timpuri ar fi trebuit să rămână mult în urmă. Acum România este în anul 2016, dar iată că adevărul rămâne la fel de important. Apelul PNL de astăzi are tocmai acest înțeles: haideți să facem o campanie electorală în care să putem dovedi tot ceea ce spunem despre contracandidații noștri! Altfel, arătăm lipsă de respect față de electorat și față de noi înșine.

Aici nu este vorba numai despre dl. Marian Munteanu, ci despre modul în care trebuie să facem și să înțelegem politica. În ceea ce îl privește pe candidatul PNL este o realitate istorică faptul că adevărul a învins mereu.

Departamentul de Comunicare al PNL

14 aprilie 2016

Îmi doream acest apel. Asta nu înseamnă că mă mulțumesc cu el. Am niște „clienți” din zona indicată la începutul apelului care merită niște întrebări și, mai ales, merită popularizați cu ziceri ale lor mai noi dar și mai vechi. Respectivele ziceri evidențiază nu atât impostura respectivelor personaje ci și comportamentul anti-social ascuns atât de mult timp sub avalanșa vorbelor frumoase și chipurile „înțelepte”.

Marian Munteanu candidatul PNL la București.

O situație politică nouă în București a apărut odată cu anunțul PNL: candidatul PNL la primăria Capitalei este Marian Munteanu, reprezentant al unei părți a societății civile.

Ludovic Orban „a căzut” din cauza unei sau unor acțiuni greșite. Acțiuni care l-au eliminat din cursa electorală. Un comandant care cade pe câmpul de luptă este înlocuit de un altul. Poți să ai sentimente pentru comandantul căzut, este absolut normal, dar nu trebuie să uiți că ai de dus o luptă. Pui alt comandant, că îți place sau nu.

Nici o variantă politică a PNL nu s-a mai angajat pentru a conduce „lupta” din partea PNL în București. S-a ales varianta aducerii unui lider din afara partidului, din zona societății civile cu orientare conservatoare, rațional naționalistă, anti-comunistă. Ultimele două caracteristici nu deranjează membrii PNL. Naționalismul liberal este anunțat din titlu, anti-comunismul este crez politic, rămâne problema conservatorismului. Unii dintre liberali, mai apropiați de conceptele politicilor conservatoare, ar avea în Marian Munteanu o soluție care nu îi deranjează. Liberalii care promovează stilul liberalismului clasic sau a unui neoliberalism aplicat societății actuale, mult evoluate față de perioada în care ideile liberale s-au născut și apoi au evoluat schimbând lumea, cred că au o anume problemă în a fi de acord cu Marian Munteanu ca purtător al mesajelor conservatoare, creștin-conservatoare. Cumva, va trebui ca între „părți” să se ajungă la un compromis. Marian Munteanu va trebui să renunțe la niște concepte radicale specifice conservatorismului iar liberalii progresiști vor accepta un compromis între conservatorism și liberalism pentru a reuși obținerea supremației pe scena politică.

Adversarii politici ai PNL, competitorii politici la nivelul Capitalei, au o problemă de rezolvat. S-a născut o altă stare pe scena politică. Acceptarea de către Marian Munteanu a candidaturii din partea PNL aduce alături de PNL o parte a societății civile din care Marian Munteanu făcea parte, societate civilă care ar fi votat cu candidații unui partid politic (cu excepția celor socialiste sau social-democrate) în funcție de înțelegerile la care ar fi ajuns.

Din reacțiile actorilor politici de pe partea dreaptă a scenei politice, reacții de supărare, în majoritatea cazurilor, desprind ideea dezamăgirii. Probabil că în calculele lor grupul de ONG-uri sau organizații ne-formale ale societății civile conservatoare erau potențiali susținători electorali. Acum, situația se complică în mod radical din cauza potențialului noului candidat de a aduna în favoarea sa și a partidului pe care îl reprezintă nu doar membrii societății civile din care provine ci și membrii partidelor conservatoare sau mai bine spus, de orientare politică de dreapta. Monica Macovei, șefa partidului M10 este foc și pară, Cristian Preda, europarlamentarul fără partid este furios pe liberali, Paleologu, încă liberal, refuză să susțină candidatura lui Marian Munteanu (este evident că stă în PNL pentru altceva, nu pentru că ar fi el liberal sau l-ar durea inima de soarta PNL), băsescienii de PMP sunt în stare de șoc, mișcarea i-a luat prin surprindere etc.

Nu poziționez pe partea dreaptă Uniunea Salvați Bucureștiul a lui Nicușor Dan, așa cum o poziționează Cătălin Predoiu, președintele PNL București. Nominalizarea lui Marian Munteanu lovește puternic în discursul politic al lui Nicușor Dan. Discurs anti-sistem, un îndemn către alegători de a nu mai vota oameni politici, de a aduce la conducerea Capitalei și a sectoarelor oameni din societatea civilă bla, bla, bla. Nicușor Dan nu le spune celor care îl ascultă că el este creatorul partidului politic USB (Uniunea Salvați Bucureștiul !), că este președintele USB, că este de fapt un om politic, la fel de mic cum îi consideră pe ceilalți oameni politici ! Prietenul meu, deputatul Radu Zlati observă foarte bine pe blogul lui că Nicușor Dan prezintă semne de schizofrenie (aici).

Nominalizarea lui Marian Munteanu lovește puternic și în discursul populist-irațional al lui Traian Băsescu, cel care pe ascuns își adună semnături pentru o posibilă candidatură la Capitală. Partea discursului băsescian potrivit căruia partidele mari, cu vechime, sunt depășite, că nu au oameni noi, că ar trebui desființate este desființată prin această nominalizare. Traian Băsescu va căuta și, probabil va găsi, formulări prin care să nege în continuare partidele mari dar să nege și o parte a societății civile conservatoare care poate fi „acuzată” că a „trădat nobilele idealuri” ale schimbării României în bine etc. Oricum, această nominalizare îl deranjează pe Traian Băsescu mult.

O imagine a scenei politice la alegeri cu Ludovic Orban candidat al PNL, Traian Băsescu candidat al PMP, Nicușor Dan candidat al USB, Gabriela Firea candidată a stângii reunite (PSD, ALDE, UNPR) era previzibilă. Candidatul PNL ar fi avut o scenă ostilă, celelalte formațiuni politice sprijinind, indirect, candidatul PSD și al stângii unite. Traian Băsescu s-ar fi lăudat că „le-a tras-o liberalilor”. Nu mai spun de ceilalți, Nicușor Dan acuzând de ceva timp liberalii că punând un candidat de la ei lucrează în favoarea PSD. El fiind, după propria închipuire, un fel de „om al destinului”.

O imagine după această desemnare are o cu totul altă „culoare”. Aici intră societatea civilă în calcul, societatea civilă care nu este dirijată de Pippidi prin SAR și GDS - aceștia îl sprijină pe Nicușor Dan. Suntem în fața formării a trei scene sociale pe care societatea civilă se va poziționa ! Interesant ! O parte va susține pe Marian Munteanu, acesta anunțând că PNL va purta un dialog de clarificare cu alianța de ONG-uri și grupuri ale societății civile cu care Marian Munteanu a lucrat până în prezent. PNL va avea ca partener această parte a societății civile, societate conservatoare, rațional naționalistă, creștină. De partea cealaltă se vor poziționa Pippidi cu ai ei colegi din SAR și probabil GDS, dar și alții. În al treilea loc vor fi elementele societății civile de orientare socialistă sau social-democrată. Înclin să cred că această nominalizare a PNL va aduce clarificări și asupra societății civile, va scoate această societate civilă din umbră. Este cea pe care o urmărea și încerca să o înregimenteze politic Monica Macovei, Traian Băsescu, Nicușor Dan.

Ca membru al PNL voi susține candidatul PNL. Ca persoană liberă, liberal, voi urmări să văd dacă Marian Munteanu poate primi susținerea mea și după ce se termină alegerile. Avem în comun doar naționalismul rațional și anti-comunismul. În rest, pauză. Nu suntem compatibili.

Ieri s-a încheiat o etapă. Pas cu pas. Eu îi pun punct. De azi se desfășoară alta. Tot la pas.

Peste niște zile ajungem la împlinirea unui an de când societatea civilă și PNL l-au impus pe Klaus Iohannis ca Președinte al României în competiția aceleiași societăți civile și a PNL cu sistemul politic construit de PSD.

Adrian Năstase care a lăudat „inteligența” lui Ponta care a demisionat din funcția de prim-ministru a constatat, mai apoi, că situația PSD începe să devină dramatică. Cu un an în urmă, PSD avea Guvernul, Parlamentul și era pe cale să cucerească și Președinția. A pierdut Președinția, acum a pierdut Guvernul și sunt destule șanse să piardă și Parlamentul. Nu pot să nu îi dau dreptate.

Ca orice militar care se respectă, voi face o caracterizare a situației câmpului de luptă și a „inamicului”. Sunt obligat să folosesc termenul „inamic” pentru că anumite forțe politice se comportă cu mine și grupul din care fac parte ca un inamic.

România, câmpul luptei, se schimbă dramatic. Până și terenul este altul. Elementele principale de relief au rămas la locul lor, elementele de planimetrie (cele pe care le punem sau le păstrăm pe teren) sunt însă altele. România s-a schimbat, s-a dezvoltat. Terenurile agricole sunt cultivate, sunt industrii agroalimentare care participă la formarea unui alt tip de om, un om implicat în viața societății pentru că își dorește ca produsele lui să fie cumpărate și apreciate de societate iar el să aibă cu ce trăi. El și familia lui. Economia s-a schimbat și ea. La fel ca în agricultură a crescut numărul persoanelor calificate și foarte calificate. Sunt alte industrii, cu alte cerințe privind calificarea personalului, cu alte tehnologii. Sunt persoane cu altă mentalitate. Sunt persoane cu altă vârstă. Sunt persoane care resimt „chingile” ideologice ale societății noastre nu prea mult schimbate față de cele din 1990. Industria serviciilor a performat enorm. Aici sunt cele mai mari transformări sociale. Aici sunt cei mai mulți oameni evoluați, sunt oameni ai timpului lor. Alt timp față de cel al partidelor politice în care persoanele în vârstă domină.

Constituția actuală nu mai este suficientă. Imperfecțiunile ei au devenit vizibile. Românii nu mai vor imunitate pentru parlamentari, membrii guvernului, Președintele României etc. Românii vor transparență. Cei pe care îi numesc „inamici” nu vor ca schimbarea să se producă. Le este teamă. Nu sunt pregătiți, în primul rând mental, pentru transparență. „Inamicul” simte că nu mai poate dispune după cum vrea el de resursele țării. Nu mai poate veni cu „oportunitatea deciziei politice” - cum perorează senil Călin Popescu Tăriceanu și alții de prin PSD -, nu mai poate veni cu modelele vechi de conducere - cel ajuns șef este de fapt un fel de feudal, ceilalți fiind doar slugi, cazul abuzurilor comise de Gabriel Oprea devenind o emblemă a mentalității feudale în administrația publică.

Inamicul este în derută. Este un termen corect. La primele întrevederi ale politicului cu Președintele Iohannis s-a deslușit repede că există o stare de derută. Partidele, cele responsabile, au venit cu teamă. Nu au știut ce va face Iohannis. Nici unul. Au venit să tatoneze. Nu și-au luat angajamente. Se pare că singurul care s-a arătat demn de epocile trecute este ALDE, în frunte cu Tăriceanu și Constantin. S-au oferit să preia conducerea administrativă pe motiv de „responsabilitate” politică. O mentalitate primitivă pe un model depășit. Lângă Tăriceanu îl pot pune fără să greșesc pe Traian Băsescu. O surpriză a fost Liviu Dragnea. Nu s-a repezit deși are încă intenția de a face o propunere proprie însă cu nuanța „tehnocrată”. Este altceva decât obtuzitatea unui Băsescu sau Tăriceanu.

După discuțiile avute cu actorii politici și acei membri ai societății civile aleși de secretariatul Administrației Prezidențiale (nu văd nimic rău în asta !), Președintele Iohannis a pus paie pe foc. Nu multe însă de mare calitate, o calitate care reiese din capacitatea acestora de a arde încet cu temperatură ridicată. Un calup din discursul lui are inclusă direcția de viitor (aici):

„Mă voi referi prima dată la această ultimă întâlnire, care mie mi s-a părut una foarte bună. A fost foarte bună, oameni care au venit cu idei foarte bune, concepte gândite, abordări care pentru mine în această etapă sunt de un real folos. Voi prelua bună parte din aceste idei şi le voi duce înspre partidele politice. A fost evident, în discuţia cu reprezentanţii societăţii civile şi ai pieţei că aşteptările sunt multiple şi cu siguranţă toate sunt îndreptăţite, dar în această etapă putem să constatăm, am putut eu să constat încă o dată în plus că nu este nevoie de o simplă schimbare de Guvern. Este nevoie de o schimbare complexă în politica românească. Toţi, dar absolut toţi, aşteaptă să vină în faţă politicieni noi, politicieni care nu au avut nimic de-a face cu corupţia, care nu au fost urmăriţi penal, care nu au făcut afaceri dubioase, aceste lucruri sunt clare şi pot să vă spun că aceste lucruri au fost bine înţelese şi de liderii politici cu care m-am întâlnit în aceste zile”.

O primă observație. Ideile preluate de Klaus Iohannis de la societatea civilă plus ideile lui, expuse în campania electorală din 2014 vor fi puse pe masa fiecărei formațiuni politice. Ca repere. Partidele politice își vor contura proiectele în funcție de acestea, în caz contrar nu vor avea acceptul Președintelui țării. Situația asta poate duce la o confruntare între societatea civilă susținută de Președintele Klaus Iohannis - mai bine spus majoritatea ei - și partidele politice care nu vor să se reformeze și să își reformeze politicile. Situația este de așa natură încât permite Președintelui Klaus Iohannis „să facă cărțile”. Să împartă „dreptatea”. Are și „pâinea și cuțitul”. Orice încercare a unui partid politic de a forța nota și a încerca să impună altceva se va întoarce ca un bumerang împotriva acestuia. Poate nu imediat însă într-o plajă de timp foarte scurtă. Numai cine nu are mintea la el își poate închipui că nu este așa.

Înainte dar și în discursul la care mă refer, Klaus Iohannis a încurajat oamenii să iasă în stradă și să se manifeste. Este foarte important acest lucru. Mai mult, a declarat că se va duce să vorbească cu manifestanții. În mod sigur că va merge în Piața Universității însă nu este exclus să apară și între manifestanții din alte localități. Toți manifestanții trebuie tratați egal. Menținerea manifestărilor împotriva corupției, a administrației publice centrale și locale ineficiente și abuzive sunt utile proiectului lui Klaus Iohannis a forțare a clasei politice să se reformeze. În fapt, Klaus Iohannis vrea să dezvolte populației spiritul civic. Vrea ca populația să nu mai stea în expectativă și să participe prin formele prevăzute de Constituție la viața politică. Manifestațiile împotriva politicilor greșite, abuzive, corupte sunt forme populare de participare la viața politică a țării. Mulți au uitat, dacă au știut, alții nu cunosc pentru că nu i-a interesat să cunoască însă în preambulul Declarației Universale a Drepturilor Omului este recunoscut protestul popular împotriva proastei sau a abuzivei guvernări. Protestele din aceste zile se încadrează perfect în acest concept. Iar Klaus Iohannis îndeamnă populația către această formă de protest pentru că administrația publică centrală și locală este prizoniera proastei guvernări, a corupției, a abuzurilor de orice fel.

Klaus Iohannis a precizat și altceva. Societatea civilă nu mai vrea politicieni corupți, cercetați pentru fapte penale, care au făcut afaceri dubioase. Partidele politice au o mare problemă. În fruntea lor sunt astfel de persoane. Nu toate persoanele din fruntea partidelor sunt cu astfel de probleme însă acestea există. Sunt sigur că Președintele Iohannis va fi foarte meticulos în materie. Să nu uităm că are dreptul să aleagă persoana pe care o va desemna ca prim-ministru. Chiar dacă va desemna o persoană care are în spate o majoritate parlamentară, el va putea să aibă obiecții pe care le va prezenta publicului. Partidele care nu vor ține seama de această „recomandare” a Președintelui vor avea de înfruntat nu doar alte partide politice în Parlament ci chiar pe proprii membri sau susținători.

Alegerea unui tehnocrat și a unui guvern de tehnocrați pe un program comun al principalelor partide din Parlament are, pe termen scurt, un beneficiu pentru partide. Au timp să își facă „curățenie” în propria ogradă. La alegerile care vin cu pași grăbiți de anul viitor se vor prezenta publicului cu alte personalități.

Timpul rămas la dispoziție pentru un program politic de guvernare este prea scurt. Pe de altă parte, PSD nu mai poate continua cu lauda de sine privind guvernarea Ponta. Sunt rezultate care deși ar părea mari realizări sunt de fapt mari eșecuri. Ele se adresează viitorului pe considerente aleatorii. Toate au în vedere verbul „a face” însă nu au o marjă suficientă de manevră. Este suficient ca un indicator să o ia razna, cum s-a întâmplat în 2008, pentru ca tot eșafodajul să pice. Succesul și criza sunt strâns legate. Va fi „pace”, se ajunge la succes. Va fi „război”, se va ajunge la eșec. Partea cea mai proastă este că eșecul va fi contabilizat și suportat de populație. Ponta și ai lui vor perora tâmp că ei au vrut dar soarta crudă nu și nu. Un guvern tehnocrat va avea puterea să corecteze tâmpeniile pontiste și să repună țara pe un drum care nu mai este așa de periculos. După alegerile parlamentare, partidul care va câștiga va avea posibilitatea să își promoveze propriul program politic.

Iohannis mai urmărește ceva. Vrea ca partidele să se implice serios la reformarea Constituției, concomitent cu reformarea administrativ teritorială a țării pe criterii de dezvoltare economică. Nu pe criterii etnice. Obiectiv major, obiectiv care cere timp. Obiectiv care va fi în sarcina viitorului Parlament pe care Iohannis îl vede populat cu susținători de-ai lui. Și da, un guvern „al lui”. Așa, ca să „moară dujmanii”. Ghinion pentru ei.

Nu pot să nu vorbesc puțin, acolo, cât o firimitură. USL a fost o frumoasă promisiune politică. Astăzi am fi avut o nouă Constituție, evident mai bună, am fi avut o altă organizare administrativ teritorială, am fi avut o altă clasă politică, chiar. Am fi fost în plină transformare. Feudalismul roșu ar fi fost pe cale de dispariție. Iar Crin Antonescu ar fi fost Președintele României. Chiar dacă sunt rău acum, tot o spun: poate că tot răul este înspre bine. PSD și aliații au torpilat cumplit USL-ul, s-au lăcomit, au discreditat PNL și pe Crin Antonescu cât au putut de mult. Au săpat gropi adânci iar azi vedem cum unul câte unul, artizanii prăbușirii USL ocupă locurile din gropi. Să le fie țărâna ușoară !