Controalele ANAF au rezultate ... surprinzătoare

Agerpres. ANAF: Venituri nedeclarate la persoane fizice de peste 119 milioane lei; veniturile declarate, de 30 de ori mai mici

Popular, unor astfel de oameni li se aplică „ștampila” de ticăloși. Pentru că ei beneficiază de efortul financiar al colectivității, prin taxe și impozite, fără a-și aduce propria contribuție financiară. Fură din securitatea organizată și plătită de ceilalți, fură din siguranța dată de sistemul de apărare națională plătită de ceilalți, fură din beneficiile ordinii publice și ale Justiției plătite de ceilalți, fură din beneficiile sistemului de învățământ și al celui de sănătate plătite din contribuțiile celorlalți.

ANAF a comunicat că în urma verificărilor la un număr de persoane cu averi mari și la cel cu risc fiscal au găsit un decalaj imens între cele declarate și frauda fiscală comisă. Per total, au declarat venituri obținute într-o perioadă determinată de 3,9 mil lei însă fiscul a constatat că ei, de fapt, au obținut în plus venituri de 119,5 mil lei ! Pentru venituri de 123,4 mil lei au plătit impozit pentru venituri de 3,9 mil lei ! Restul a fost ascuns, dosit, băgat în afaceri care sunt mai dificil de controlat.

În 12 cazuri, fiscul a sesizat organele de urmărire penală.

Vorbim de o primă acțiune de acest fel a fiscului. Un prim lot de 56 de acțiuni cu rezultate spectaculoase care confirmă necesitatea lor.

Suntem campioni ai Uniunii Europene la capitolul atragerea de resurse la bugetul de stat. Am ajuns să avem doar un procent sub 26% din PIB ! În condițiile în care în celelalte state membre ale UE, media este aproape la 40%.  În statele în care oamenii sunt cinstiți și înțeleg importanța deosebită a participării comunității la cheltuielile statului pentru binele tuturor, veniturile la bugetul statului sunt peste 40%. Să fim corecți și să acceptăm că procentul din PIB colectat la bugetul statului reflectă, direct chiar, nivelul de cinste, de corectitudine a cetățenilor români. La cel mai mic procent din PIB pentru bugetul de stat din UE, România dă imaginea unei țări infestată de borfași.

La un PIB în 2016 de 169 miliarde euro, cu o colectare de 40% la buget (cum ar fi minim normal !), bugetul României ar trebui să fie de 67,6 miliarde euro ! La o colectare de 26%, avem un buget de aproximativ 44 miliarde euro. Să ne mai mirăm că acest guvern caută cu disperare să găsească bani și din piatră seacă ? Nu. Au promis marea cu sarea și au fost duși la guvernare de sindicate, au luat măsuri de satisfacere a pomenilor electorale, au rupt gâtul celor cu inițiative antreprenoriale iar acum culeg roadele. Normal că cei mai afectați vor fi cei care i-au votat. Vor primi mai mulți bani de la stat dar nu vor avea drumuri, iar acum, din ce se vede, acest guvern vrea să le mai ia și din banii dați, cu tot felul de măsuri năstrușnice pentru că umblând corect după banii fraudați dau peste „frații” lor, politicieni sau donatori de partid.

Lipsit de constrângerile statutului și uniformei militare, voi avea, în viitor, libertatea de a vorbi, de a mă exprima public

Așa cum am intuit, Florian Coldea se va folosi de libertatea căpătată prin trecerea în rezervă pentru a răspunde acuzațiilor și pentru a-și apăra onoarea de militar terfelită de niște derbedei cu pretenții de jurnaliști sau politicieni.

Agerpres îmi oferă comunicatul dat de Florian Coldea. Este o prezentare a omului care fost în serviciul ordonat dar și a celui care este astăzi, autorul comunicatului. Pe ici-colo, Coldea ne spune și cine va fi. Este evident că va activa tot în zona dezvoltării culturii de securitate, absolut necesară pentru țară și cetățenii săi. Unde anume ? Vom afla.

Cine va fi Florian Coldea mâine ? După unele indicii din acest comunicat, „mâine” Florian Coldea va fi o persoană care va răspunde celor care au comis dezinformări cu privire la adresa sa și a SRI, va răspunde celor care au dezlănțuit campania media de linșaj a lui și a serviciului.

În ultima perioadă am fost evocat și invocat excesiv în spațiul public. Alegații defăimătoare, acuzații grave și speculații dintre cele mai diverse incluzând numele meu au invadat canalele media. S-a intensificat un scandal de proporții care a afectat atât imaginea mea cât și, mai ales, activitatea instituției.

...

Mi-am servit țara cu demnitate și patriotism. Onoarea unui militar cu idealuri mult mai înalte decât beneficii meschine nu poate fi pătată cu 'realități confecționate' și elemente scoase din context.

Celor care s-au grăbit să creadă sau să amplifice neadevăruri flagrante difuzate în trecut sau mai recent, până la data de 18 ianuarie 2017, le reiterez faptul că am înțeles miza, iar aceasta este cu mult mai mare și mai profundă decât compromiterea activității mele. Îmi rezerv dreptul de a oferi răspunsuri și clarificări adecvate, precum și elemente factuale relevante despre aceste aspecte și multe altele, la un moment dat.

Dincolo de numele meu, pe care ancheta internă și adevărul l-au reabilitat, consider că această serie de atacuri și acuzații defăimătoare riscă să afecteze grav spiritul instituției și, implicit, buna funcționare a acesteia. Din considerație și respect față de toată activitatea trecută, față de performanța înregistrată, față de statura consolidată a ceea ce reprezintă astăzi SRI în comunitatea euroatlantică de intelligence, față de munca și eforturile colegilor mei, nu am putut îngădui ca acest lucru să continue.

...

Trecerea în rezervă nu modifică nimic din determinarea mea de a servi în continuare statul român, de a contribui din rolul meu viitor la prezervarea a tot ceea ce am reușit să construim în ultimii 12 ani. Criticilor mei, ale căror afirmații le-am considerat adesea constructive, le transmit că, lipsit de constrângerile statutului și uniformei militare, voi avea, în viitor, libertatea de a vorbi, de a mă exprima public, în baza expertizei profesionale acumulate și cu buna-credință care m-a ghidat întotdeauna. Aleg să fac acest lucru pentru a contribui astfel la dezvoltarea culturii de securitate, atât de necesară pentru România și cetățenii ei în contextul evoluțiilor mediului securitar, al tranformărilor și multiplicărilor amenințărilor hibride, al realității cadrului legislativ și al condiționărilor tehnologice relevante la nivelul întregii societăți.

Sunt câteva elemente care ar trebui să dea de gândit celor care au plătit, celor care gândit și celor care au dus linșajul mediatic la bun sfârșit. Pot accepta ideea că aceștia nu vor înțelege foarte bine despre ce este vorba, mai ales când este vorba despre onoarea militarului, însă ar trebui să fie foarte, chiar foarte atenți la ce va face militarul bine pregătit. Iar Coldea este un militar care are onoare și este și al naibii de bine pregătit.

Primul lui obiectiv a fost atins. Onoarea lui de militar, numele lui au fost reabilitate de colegii săi. Orice militar știe că numele și onoarea au valoare față de colegii din jur și nu are nevoie de acceptul sau aprobarea unora din afara sistemului. Cât privește pe Florian Coldea, el nu are nevoie de „reabilitarea” aprobată de jurnaliști sau tot felul de politicieni. Jurnaliștii și politicienii nu reprezintă partea cea mai onorabilă a societății ! Din nefericire. Iar cei care ar putea fi considerați onorabili sunt atât de puțini încât populația nu îi mai vede. Iar doar ce acești jurnaliști și politicieni eclipsați avem nevoie.

Al doilea obiectiv al lui Coldea a fost atins. Este considerat un om util societății ca înalt specialist în intelligence. Ca atare, viitorul i-a devenit previzibil. Iar comunicatul tocmai ne anunță că este mulțumit de situația lui. Este foarte important pentru a înțelege alte elemente ale comunicatului.

În interesul instituției în care a servit, în interesul țării, va răspunde unor acuzații și va clarifica unele aspecte la un moment dat, ba va face și mai mult având în vedere că a înțeles de ce a fost ales ca țintă pentru atacul asupra SRI ! Ei bine, eu cred că a convenit cu SRI asupra detaliilor pe care le va prezenta presei în următoarea perioadă de timp, au convenit că să întindă „elasticul”. Mai cred că el și cei din SRI care „vor sta deoparte”, au făcut o evaluare cât mai aproape de rezultatul urmărit privind declarațiile lui ulterioare. Ca atare, cei care au finanțat, au organizat și au dus campania de linșaj împotriva SRI prin folosirea persoanei Coldea ar cam trebui să se gândească foarte serios la viitorul lor. SRI a ieșit elegant din scenă, Coldea a ieșit elegant din scenă ba, mai mult, va fi un actor important în războiul SRI cu terorismul media practicat de patronii de presă, așa-numiții jurnaliști și politicienii care au participat activ la atacurile împotriva SRI.

Foarte frumos spune Coldea spre final: le transmit că, lipsit de constrângerile statutului și uniformei militare, voi avea, în viitor, libertatea de a vorbi, de a mă exprima public, în baza expertizei profesionale acumulate și cu buna-credință care m-a ghidat întotdeauna. Eu îmi permit să fiu mai plastic. Este o atenționare de genul: pauza s-a terminat, capul la fund !

Politic, mă gândesc că această declarație poate fi considerată ca fiind anunțul eșecului PSD și ALDE de a „înspăimânta”, de a „pune piciorul pe grumazul” SRI, de a captura SRI în folosul lor politic.

Doi israelieni și-au recunoscut vinovăția ! Aflăm și cine a comandat agresiunea ?

Agerpres. Doi israelieni acuzați în dosarul Black Cube și-au recunoscut vinovăția

Ron Weiner și David Geclowicz și-au negociat pedeapsa în baza legii penale române. Ca atare, vom avea niște certitudini care vor răsturna tot ce au construit cu grijă unii jurnaliști, în special dintre cei care stau în spatele lui Traian Băsescu și a lui Sebastian Ghiță (fost PSD acum la PRU !). Alături de ei își dădea importanță „prețiosul” Tăriceanu. Era vorba despre Kovesi și Iohannis, hop și el !

Pentru unii, funia se apropie repede de par. Tot ce au construit cu grijă, în sensul scenariilor anti-Kovesi și anti-Iohannins, până acum, se prăbușește. Și s-au chinuit cu „dezvăluirile” cei de la Evenimentul Zilei, B1Tv, România Tv, Antena 3 și chiar Realitatea Tv ajunsă în mare criză de bani și dispusă la orice porcărie pentru a nu pierde auditoriu și reclamă.

Și-au recunoscut vinovăția. Este bine să înțelegem corect afirmația. Vinovăția a fost identificată de procurori. Este vinovăția pe care procurorii au identificat-o. Ce spun cei de la DIICOT ?

În cauză, există suspiciunea rezonabilă că, pe parcursul lunii martie 2016, două persoane care ocupau poziții de conducere în cadrul unei firme israeliene, cu puncte de lucru atât în Tel Aviv (Israel), cât și în Londra (UK), împreună cu mai mulți angajați ai firmei, printre care și cei doi inculpați, Weiner Ron și Geclowicz David, au inițiat și constituit un grup infracțional organizat în scopul comiterii mai multor infracțiuni, respectiv infracțiuni de hărțuire și infracțiuni informatice, constând în fapt în efectuarea de multiple apeluri telefonice cu caracter amenințător și hărțuitor, producătoare de temeri, precum și atacuri de tip phishing, în vederea sustragerii credențialelor de acces și ulterior compromiterii de conturi de poștă electronică, activități urmate de violarea secretului corespondenței, copierea și transferul fără drept al conținutului acestora

În cadrul grupării astfel constituite, Ron Weiner și David Geclowicz aveau roluri și sarcini precis trasate. Astfel, Ron Weiner răspundea de partea tehnico-informatică a activității, deținând cunoștințele informatice necesare, ocupându-se de atacurile de phishing și de compromiterea efectivă a conturilor de email, în timp ce, în prealabil, David Geclowicz era cel care răspundea de contactarea telefonică a persoanelor din familia și anturajul Laurei Kovesi și de obținerea datelor de contact necesare, mai precis adresele exacte de email, care în continuare formau ținta atacurilor informatice.

Îmi place să cred că procurorii și-au făcut treaba cu maximă seriozitate astfel că avocații apărării, se pare că unii străini, nu au mai avut ce apăra. Nu este exclus ca asistența judiciară israeliană la care au apelat procurorii români prin comisia rogatorie să își fi făcut treaba cu foarte mare acuratețe astfel că la un moment dat s-a ajuns la a pune în talerele Justiției două valori: relațiile Israelului cu statul român și apărarea unor cetățeni ai Israelului acuzați în România pentru acțiuni ce pot fi catalogate ca „terorism”, pentru că aveau drept finalitate destabilizarea unor structuri ale statului român. Israelienii au ales adevărul. De aceea cred că cei doi aflați sub controlul Justiției române au primit semnalul că nu mai pot fi apărați. Așa pică tot eșafodajul construit de structurile de propagandă pentru apărarea israelienilor și mai ales pentru destabilizarea DNA și a Președinției României.

Bănuiesc că nici informațiile care au venit din Marea Britanie nu au fost încurajatoare pentru cei acuzați dar și pentru alții. Chiar dacă atunci când mă refer la Marea Britanie am mari îndoieli privind sinceritatea. În fine, treaba s-a sfârșit. Recunoașterea vinovăției de către israelieni duce la acuzarea directă a celor din România care au inițiat și finanțat acțiunea. Pentru că, bănuiesc eu, din moment ce procurorii au acceptat actul de recunoaștere al vinovăției făcut de israelieni, au primit și probele necesare pentru acuzarea derbedeilor din România ! Altfel, nu ar fi avut rost acceptarea recunoașterii. Cel puțin eu nu pot fi de acord cu o acceptare fără a obține ceva. Ceva serios, ceva care să mă ducă la angajatorii acțiunii unde să am suficiente probe care să îi incrimineze.

Oare cine or fi cei care urmează în urma acestei recunoașteri să intre pe mâna procurorilor ? Tare sunt curios ! Or fi și politicieni, din aceia mai răsăriți nu doar găinari ?

Alertă ! Patru militari români răniți în Afganistan. Senatorul Daniel Barbu de la ALDE cum comentează ?

Alertă Agerpres. Patru militari români din Batalionul „Rechinii Albi” au fost răniți în timpul unei misiuni de patrulare pentru protecția forțelor de intervenție în Afganistan.

Sunt sub supraveghere medicală la spitalul militar al Bazei Aeriene din Kandahar. Starea lor este stabilă. Riscul de a fi răniți sau chiar a-și pierde viața este real, permanent, imprevizibil. Dar pentru a combate terorismul jihadist, pentru a asigura securitatea statelor europene dar și a altor state este nevoie ca în statul sursă de terorism să existe forțe capabile să le contracareze. Vedem cu ochii noștri că imigrația masivă din ultimii ani vine din zona Afganistan sau Irak, Pakistan sau Siria, acolo unde teroriști islamiști au instaurat teroarea. Odată cu imigranții vin și teroriștii !

Misiunea militarilor noștri în Afganistan nu este atât de simplă pe cât o prezintă unii politicieni români, complet idioți când este vorba despre judecăți de valoare. Or fi ei buni la învârtit vorbe pe niște scheme politicianiste dar când este vorba despre valori ale societăților umane sunt niște habarniști.

Nu mă interesează cine este el, din punct de vedere profesional. Nu mă interesează pentru că afirmația lui din aceste zile este de o idioțenie colosală.

Barbu a declarant că meseria de politician este mai periculoasă decât misiunea unui soldat în Afganistan.

Nu am prea avut intenția să compar misiunea unui politician cu cea a unui soldat, a unui soldat simplu nu a unui soldat care îndeplinește funcții cu răspunderi din ce în ce mai înalte în cadrul Forțelor Armate sau ale Forțelor de Poliție.

Mai pe șleau, soldatul este chemat acolo unde politicianul a dat greș sau a fost atât de prost încât a provocat un conflict armat. Iar cu privire la ordinea publică, polițistul vine să încurajeze populația să aplice legea sau să stingă eventualele focare de conflict provocate de politicienii idioți. Politicienii ca Daniel Barbu au comis atât de multe tâmpenii încât am ajuns să trimitem trupe pe teritoriul altor state, la cererea acestora, pentru a le sprijini să țină sub control terorismul. Nu spun tâmpenii. Terorismul este produsul politicienilor idioți din toate statele lumii.

În timp ce politicianul idiot, cum este Daniel Barbu își exprimă regretul pentru o declarație politică (e'te fleoșc !), soldatul trebuie să obțină pacea. Trebuie să obțină siguranța celor pe care i-a lăsat acasă dar și a idioților de politicieni care consideră că munca lor într-un Parlament este mai periculoasă decât activitatea soldatului aflat pe câmpul de luptă.

Mă cuprinde furia când mă gândesc că acest nemernic compară lupta soldatului pentru propria țară (indiferent unde o duce !) cu lupta politicianului care fuge de Justiție !

Rețeaua SOV era deconspirată din 2010 ! Acum o văd eu.

Imagine cu semnificație, preluată de la „Curentul”. Sorin Ovidiu Vântu în centru, patronul, stăpânul și în jurul lui „prăpăstioșii neamului”, cei mai de „Doamne ajută !”, cei plătiți să arate cât de rea este România și ce bun este banditul-bandiților.

Ziarul „Curentul” are o întreagă anchetă despre SOV și slugile lui. Un adevărat serial.

Este adevărat că serialul, scris de Dorina Lascăr, este din anul 2010, dar asta nu înseamnă că nu este de actualitate. Ba chiar este. Este și pentru că SOV a declarat ieri, pe pagina lui de Facebook următoarele:

„Îmi cer scuze, de asemenea, pentru numărul uriaș de jurnaliști, moderatori și comentatori pe care i-am salarizat cu mult peste valoarea lor profesională sau umană, creându-le o imagine falsă vizavi de propriile persoane, astfel încât răzbunarea lor, perfect legitimă, a căpătat aspectul unei exorcizari în masă a unui corp cu sute de capete cuprins de convulsii epileptice și cu bale la guri; evident că nu mă refer la toți.” 

Aha ! Cei de mai sus ?! Marii „formatori de opinie” ai neamului televizionist.

În artticolul „Rețeaua Vântu: Presa - Episodul 1”, „soviștii” prezentați sunt Dan Turturică care în 2010 și până mai de curând a fost redactor-șef la România Liberă. Acum este mare deontolog la Digi24 ?! Dorina Lascăr concluzionează că Turturică a fost recompensat de Vântu pentru că a rupt Evenimentul Zilei. Cei care ne mai aducem aminte știm de eveniment însă nu știm unele dedesubturi care caracterizează oamenii care au participat la el.

SOV avea gânduri mari, a găsit lăcomia la ea acasă și a cooptat-o și pe Ruxadra Săraru, Şefa Departamentului de Comunicare şi Marketing al Societăţii Române de Radiodifuziune (SRR).

Grigore Cartianu şi Ion M. Ioniţă, şefi la „Adevărul“, s-au dedulcit şi ei la banii lui Vântu.

Corina Drăgotescu, mereu nemulțumită de banii primiți de la Patriciu, se duce la SOV unde este recompensată pe măsură.

Nicolae Ulieru, „Mr. No Comment“, spălătorul public al lui SOV.

Deontologul Cornel Nistorescu, comentator de 5 miliarde de lei.

Adrian Ursu şi Oana Stancu joacă în Liga piticilor. Astăzi, la Antena 3 a lui Voiculescu joacă în Liga mare a deontologilor neamului.

Alex Stoenescu - istoric la curtea mogulului. Încă face figuri pe la Realitatea Tv.

În articolul „Presa - Episodul 2”, lista continuă.

Prima pe listă este Emilia Șercan cea care devoalează plagiatele politicienilor. După niște relații „contorsionate” între ea și Vântu se lasă sedusă de niște sume „modice” de aproape 8.500 euro/lună în mână (asta în 2010 !” și intră în echipa lui.

Niște povești interesante sunt prezentate și cu privire la Cristian Tudor Popescu dar și la Marius Nițu. Nu lipsește nici Oana Dobre ! Foarte interesantă și povestea ei !

Nu lipsește Doru Bușcu. Este din categoria „greilor” în domeniul mânăriilor financiare. Împreună cu Sorin Vulpescu și Liviu Mihaiu formează echipa de poker a lui Vântu. Ce este foarte interesant, iar eu punctez aici pentru a nu se pierde printre celelalte știri, este faptul că articolul este din 2010 iar partidele de poker ale lui Vântu cu cei trei aveau deja o vechime de 9 ani ! Deci treabă veche iar eventualele interpretări din aceste zile, în anul de grație 2016 nu trebuie să evite legătura foarte veche între Vântu și cei care i-au fost slugi prea-plecate.

Nu lipsesc de pe listă Andreea Crețulescu și Tudor Octavian. Acum în evoluție la România Tv.

Bomboana pe colivă este Victor Ciutacu. Tonomatul de la România Tv.

Cei de mai sus fac parte din cercul „privilegiaților”. Ziarul dă niște date și despre politicieni care au obținut niște bani pe drepturi de autor. Aici apar și negații ale acestora, urmând a se clarifica dacă au existat sau nu relații între respectivii politicieni și firmele de media deținute de Vântul.

Una este să fii plătit pentru o muncă prestată, alta este să fii părtaș la o anumită muncă. Jurnaliștii și o parte dintre politicienii semnalați de ziarul „Curentul” au fost părtași la porcării.

Culmea este un fapt. Mai toți jurnaliștii care au scris și scris în presa lui Vântu au zugrăvit România ca țara cea mai distrusă din lume. Cea mai coruptă. Cea mai neevoluată. Cea mai cea și cea mai hăis din punct de vedere negativ. Iar dacă pun alături de unele nume și alți jurnaliști nepomeniți aici dar cu același talent de denigrare a României încep să înțeleg faptul că o Românie „neagră” trebuia „apărată” cu orice preț. Doar într-o Românie descrisă negativ se puteau face și desface tot felul de afaceri murdare. În timp ce bombardau Comisia Europeană și tot felul de politicieni din Germania, Franța, Olanda, Anglia, Belgia cu evenimente negative despre România, jurnaliștii asigurau spatele afaceriștilor „negri” și luptau cu disperare în realitate cu instituțiile statului obligate să combată fărădelegile. România nu trebuia să evolueze. O România evoluată, o Românie stat puternic ar fi „distrus” imperiul lui Vântu ! Chiar el a afirmat așa ceva !

Îmi place ideea asta. Astăzi, România își manifestă vocația ca stat cu democrație stabilă. Imperiile construite de infractori cad. Unul după altul. Cad întâi capii. A căzut Patriciu, a căzut Voiculescu, a căzut Vântu. Local, au căzut baronii locului. Devoalarea făcută de o parte a presei dar și de SOV va duce la căderea acestor maimuțoi cu pretenții de jurnaliști, de analiști, de politicieni.

Treaba asta trebuie ajutată. Cu cât facem mai multă curățenie, cu atât va fi mai bine.

Cineva are „bube” la cap, bag seama.

Agerpres spune că Nicușor Dan a scris ceva, pe Facebook. Și-a dat demisia de la Uniunea Salvați Bucureștiul pentru a nu fi în conflict de interese prin calitatea de consilier general la capitală dar, a scris și o amenințare pe Facebook:

„Începând de astăzi voi fi consilier general. Astăzi, după opt ani și jumătate, demisionez din Asociația Salvați Bucureștiul, pentru a nu fi în conflict de interese. Opt ani și jumătate nu e puțin. Aveam proiecte matematice, aveam planuri cu familia, cu prietenii, aveam cărți de citit. Toate lăsate în așteptare. Nu știu dacă voi ierta, dar sigur nu-i voi uita pe ticăloșii care m-au obligat să-mi neglijez proiectele.”

Mă uit la text și încerc să îl înțeleg. Pot recunoaște că am dificultăți în a-l înțelege. Ceva neuroni lipsă, sigur informații suplimentare de la Nicușor Dan, ceva este.

Încerc un fel de înțelegere, dacă îi pot spune așa.

Nicușor Dan avea planuri mari, proiecte matematice, cu familia, cu prietenii, avea de citit cărți însă, datorită unor condiții independente de voința sa (?!), a trebuit să înființeze Asociația Salvați Bucureștiul. Prin munca la Asociație, a umplut tot timpul la dispoziție oferit de ziua oficială și a renunțat la matematică, la familie etc. De vină sunt niște unii numiți cu drăgălășenie „ticăloșii care m-au obligat să-mi neglijez proiectele”. Interpretez greșit ? Dacă nu, să mergem mai departe.

Fiindcă „ticăloșii” nu și-au recunoscut vina, pentru că ticăloșii nu au fost de acord cu el că „sunt ticăloși”, și-a suflecat mânecile și a înființat partidul Uniunea Salvați Bucureștiul care pur și simplu i-a luat tot timpul. Mai grav, din cauza ticăloșilor a devenit consilier general astfel că așteptarea la care sunt supuse proiectele de acum 8 ani și jumătate se va prelungi sine die. Catastrofă ! Ticăloșii vor plăti pentru acestă schimbare de direcție a matematicianului obligat să devină politician ! Nu știe dacă îi iartă, dar sigur nu-i uită !

În DEX am căutat ceva care să mă apropie de acest tip de comportament. Am găsit „psihopatie”, definită ca „stare morbidă caracterizată prin tulburări de afectivitate, de comportament sau de caracter”.

Cât de mare o fi tagma „ticăloșilor” ? Bag fără reținere politicienii din alte partide. Mama lor de ticăloși ! Pot să bag și cetățenii care au acordat și acordă credit acestor politicieni ? He ! Este raportul ăla, cauză/efect. Dacă cetățenii nu ar susține pe „ticăloșii” de politicieni care l-au supărat pe Nicușor Dan, aceștia nu ar fi putut să comită actele reprobabile pe care Nicușor Dan le condamnă ! Este logic ? Este.

Păi, ar cam trebui să le spunem cetățenilor că Nicușor Dan este supărat pe ei pentru că au votat unii politicieni, mai puțin pe el, normal.

Unii au interpretat aiurea decizia CCR. Urechiști !

Decizia CCR de ieri a născut, evident, păreri pro și contra. În regulă. Nu este nimic anormal. Anormală este interpretarea dată de unii juriști. Nu am nici o treabă cu ceilalți. Unii oameni nu au noțiuni elementare de drept pentru că nu i-a preocupat știința dreptului. Juriștilor însă, nu le pot „ierta” derapajele. Eu aștept mereu să văd păreri ale juriștilor vizavi de o temă sau alta. Mă bucură când un avocat, procuror sau judecător, consilier juridic, notar sau executor judecătoresc, mediator își exprimă opinia cu privire la un text de lege pentru că doar așa pot afla, de exemplu, ce influență are textul legii asupra unui domeniu de activitate, asupra unei acțiuni, asupra vieții celorlalți oameni. Doar așa afli dacă o lege este bine gândită sau este superficială, urmărind un interes restrâns, la un grup de persoane ca să nu spun chiar o persoană !

Decizia CCR nu este încă motivată. Nota transmisă publicului de către CCR are rolul de a informa. În motivare însă, vom vedea ce și cum, pentru că motivarea unei decizii a CCR urmărește modelul motivării judecătorești la pronunțarea unei sentințe.

„Cu unanimitate de voturi, 

Decide: Admite exceptia de neconstitutionalitate si constata ca dispozitiile art. 246 alin. (1) din Codul penal din 1969 si ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constitutionale in masura in care prin sintagma "indeplineste in mod defectuos" din cuprinsul acestora se intelege "indeplineste prin incalcarea legii".

Respinge exceptia de neconstitutionalitate, ca neintemeiata, si constata ca dispozitiile art. 13 din Legea nr.78/2000 sunt constitutionale in raport de criticile formulate.

Definitiva si obligatorie.”

O primă precizare, admiterea excepției de neconstituționalitate are trimitere directă la formularea acuzării în dosarul penal. A se observa că admiterea excepției nu se referă neconstituționalitatea legii ci la modul în care formularea „îndeplinește în mod fraudulos” este interpretată. De aceea CCR face precizarea că interpretarea formulării actuale din lege trebuie înțeleasă ca o îndeplinire a atribuțiilor „prin încălcarea legii”.

Art. 297
Abuzul în serviciu
(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. (http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-297)

Rog să se observe că câteva elemente din ipoteza normei:
- persoana care poate comite această infracțiune este una calificată: funcționar public;
- momentul producerii faptei penale este pe timpul exercitării atribuțiilor de serviciu,  indiferent de locul în care aceste atribuții sunt îndeplinite;
- cele două modalități de realizare ale obligației de serviciu care fac obiectul sancțiunii penale:
a) nu îndeplinește
b) îndeplinește în mod defectuos
- condiția imperativă ca acestea să cauzeze o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice.

Am mai explicat faptul că „îndeplinește în mod defectuos” se referă la o normă de lege încălcată, pentru că este vorba despre un act oficial, un act final al unei autorități publice prin care se recunoaște sau nu un drept al unei persoane fizice sau al unei persoane juridice, direct sau indirect. Condiția imperativă prevăzută în acest alineat este aceea de a produce „o pagubă sau o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime”. Analiza textului de lege nu lasă loc dubiilor. Dreptul sau interesul legitim nu pot fi recunoscute dacă nu există într-o lege !

Am văzut cu surprindere cum unii avocați și-au dat drumul la gură și au spus tâmpenii. S-au băgat în alte reglementări, reglementări care sunt și ele prezente în Codul Penal sau în legi speciale cu caracter penal.

Să mergem mai departe pe Codul Penal:

La art. 298 avem o altă infracțiune care folosește sintagma „în mod defectuos”:

Art. 298
Neglijenţa în serviciu
Încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-298)

Este evident pentru un jurist că la art. 297 suntem în fața unei infracțiuni săvârșite cu intenție iar la art. 298 suntem în fața aceleiași infracțiuni săvârșite din culpă.

Art. 16
Vinovăţia
(1) Fapta constituie infracţiune numai dacă a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de legea penală.
(2) Vinovăţie există când fapta este comisă cu intenţie, din culpă sau cu intenţie depăşită.
(3) Fapta este săvârşită cu intenţie când făptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.
(4) Fapta este săvârşită din culpă, când făptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;
b) nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă.
(5) Există intenţie depăşită când fapta constând într-o acţiune sau inacţiune intenţionată produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului.
(6) Fapta constând într-o acţiune sau inacţiune constituie infracţiune când este săvârşită cu intenţie. Fapta comisă din culpă constituie infracţiune numai când legea o prevede în mod expres.
(http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-16)

Venind și cu acest articol din Codul Penal, ajungem să distingem harababura în care se bălăcăresc copios unii jurnaliști și chiar unii juriști.

Poate mai citesc și politicienii Codul Penal, pentru a nu se mai mira atât atunci când CCR dă o decizie sau când procurorii sau o instanță de judecată au o poziție față de o situație dată. Cât privește avocații ... ei sunt ca în bancul ăla cu cel care taie un copac cu briceagul pentru că este plătit cu ora și nu la realizarea obiectivului.

În Codul Penal mai sunt reglementări cu privire la modul în care își îndeplinesc atribuțiile funcționarii publici. Multe dintre ipotezele discutate în presă sau pe rețelele de socializare au trimitere directă sau indirectă la acestea deși, ele nu fac obiectul deciziei CCR. Foaie verde lobodă, gura lumii slobodă.

Televiziunile, aceste structuri media, aproape fără excepție, încep să scoată în evidență orice altceva decât ce spune Nota CCR. Scot în evidență obligații care nu se produc. O duduie a unei televiziuni spunea cu subiect și predicat că în termen de 45 de zile Parlamentul este obligat să modifice Codul Penal la art. 297 alin (1) ! De parcă decizia CCR ar fi suspendat respectivul articol și nu ar fi recomandat o interpretare a unei sintagme ! Normal că cei care s-au uitat la „înțelepții” respectivei televiziuni au rămas cu impresia că CCR a declarat ca fiind neconstituțional acel articol din Codul Penal iar toate dosarele procurorilor sunt pe ducă. Astea sunt televiziunile noastre comerciale. Pline de habarniști și de doritori de notorietate, chiar proastă de este, dar să fie.

Ipocrizie, numele tău este Nicușor Dan ! Ia aminte ! Lângă Firea, normal !

Nu este meritul meu, am preluat și eu informația de la politicscan.ro (aici).

În ianuarie 2016, Nicușor Dan plângea „de mama'focului” de grija locuitorilor Bucureștiului” afirmând că handbalistele au salarii prea mari.

Acum le laudă și promite că de va ajunge primar va sprijini echipa de handbal.

Cum este lozinca lui ? Să înlocuim politicienii ? Aha ! Cu cine ? A, cu ipocriți ca el ! Cu cei din „soțietatea civilă” ?! Păi, și cu asta, ce-am făcut, cum ar spune Constantin Tănase !

A, da, vrea să scumpească și biletele RATB de la 1,30 lei la 2.00 lei pentru eficientizarea Regiei. Ptiu, drace !

Mai de-a dreptul și mai pe șleau spus, politicul apără infractorii ! Iar unii care se pretind jurnaliști se comportă ca infractorii de drept comun.

Imaginea este necesară. Doi haidamaci porniți pe destrămarea statului „acasă” la unul dintre „infractorii” dovediți. Trustul Intact.

Președintele Iohannis a avut o intervenție ... politicianistă. Nu a apărat Antena 3 de „răii” de la ANAF a comis însă un act de neacceptat. A negat ANAF obligația de a aplica legea ! Este evident că a făcut declarația fără a avea o corectă informare a situației. Cel care l-a consiliat, bănuiesc că un jurist de înaltă calitate, s-a grăbit și nu a avut răbdarea necesară sau nu a avut timpul necesar pentru a vedea toate aspectele problemei.

Cioloș, la rândul lui, cu tot echilibrul de care dă dovadă, „păcătuiește” printr-o abordare ... politicianistă. Nu este singurul. Și parlamentarii PNL pledează pentru o abordare a problemei care contravine legii, de fapt, în spiritul ei.

Nu am cum acuza pe cei care susțin Antena 3, oameni de toată mâna, cum se spune. Mulți nu au avut de a face cu instruirea în domeniul juridic sau administrativ. Majoritatea sunt, așa cum i-a calificat Camelia Voiculescu (patroana televiziunilor „în pericol”), „spectatori de tip tabloid”. Unui astfel de spectator nu ai ce-i cere ! Dacă nu ar fi existat televiziunile, i-ai fi văzut pe marginea șanțului, pe lângă garduri, prin parcări, prin parcuri sau prin cârciumi bolborosind bârfe și complotând împotriva „dujmanilor”. Tot ce se întâmplă în televiziunea la care se uită 24 din 24 de ore ale zilei devine, cu timpul, eveniment din viața lui, orice schimbare duce la un disconfort resimțit „fizic”. Nu ai ce le face ! Singurul tratament ce li se poate aplica este legat de educație, de instruire, de cunoaștere dar nu se poate aplica cu forța, este nevoie de acceptul persoanei iar persoana nu va dori acest lucru pentru că îl supune la efort pe când emisiunea lui Gâdea sau alte emisiuni de la Antena 3 nu îți cere să faci efort. Îți pun la dispoziție totul, inclusiv concluzia dar și modul de comportare. Mai pe șleau, telespectatorii Antenei 3 sunt „spălați pe creier” cum spune o vorbă populară.

Nu sunt de acord nici cu modul de abordare a problemei de către „dușmanii” Antenei 3. Și aceștia au luat-o pe arătură. Ei vor să pară „legaliști” dar sunt extremiști sadea, o parte dintre ei, indiferent de numele pe care îl poartă sau reputația la care au ajuns. Cum ar fi Macovei, Băsescu sau Tapalagă sau mai știu eu care.

Până una alta, scandalul face rău statului de drept. Face bine însă societății, totuși, pentru că provoacă discuțiile, obligă la analize, la citirea legii, la citirea sentințelor judecătorești ... ajunge la urmă la cunoaștere. Să ne imaginăm că legea lui Dragnea ar fi fost aprobată așa cum a dorit-o „condamnatul” Dragnea ! Câte milioane de amenzi ar fi fost date ? Se umplea visteria statului fără a mai fi nevoie de colectarea TVA sau a altor taxe și impozite !

După mici cercetări, necesare pentru a vedea dacă nu cumva o iau eu pe arătură, imobilele în discuție în care funcționează o parte dintre birourile și platourile Antenei 3 dar și a altor posturi TV și de radio ale infractorului Dan Voiculescu sunt proprietatea statului în urma constatării - definitive și irevocabile -, de către instanțele de judecată competente că acestea au fost obiect al actelor infracționale săvârșite de numitul Dan Voiculescu și complicii (Mencinicovschi, Pantiș etc.).

Motivarea instanței este clară (am găsit-o la Mediafax, la HotNews ...):

„Or, in cauza de fata, desi inculpatul (Dan Voiculescu, n.red.) le-a transmis fiicelor sale cu titlu gratuit o parte din bunurile dobandite prin privatizarea ilegala a fostului Institut de Chimie Alimentara, le-a interzis, totodata, acestora sa dispuna de aceste bunuri in timpul vietii fara acordul sau”, au scris judecatorii in motivare.

In documentul citat se mai arata ca Dan Voiculescu a urmarit disimularea originii ilicite a "proprietatilor si fondurilor murdare", el urmarind sa orienteze aceste avantaje, "intr-o maniera cat mai discreta", catre afaceri profitabile: "Ca o consecinta a actiunilor de ascundere si disimularii, prin incheierea contractului de imprumut intre inculpatul Dan Voiculescu si SC ICA SA, bunurile provenite din privatizarea ilegala a fostului Institut de Chimie Alimentara au aparut in materialitatea lor, intr-o alta lumina si cu o alta semnificatie, in patrimoniul inculpatului Dan Voiculescu printr-o majorare de capital si o conversie a pretinsului imprumut acordat ICA in actiuni, fara nicio legatura cu provenienta lor ilicita, reala", au mai aratat judecatorii in motivare.

În mod absolut legal, instanța a dispus confiscarea exact a acelor bunuri, în temeiul prevederilor legii penale care obligă instanța de judecată la soluția „confiscării speciale” - art. 118 din vechiul Cod penal sau art. 112 din NCP.

Este evident că nu există nici o discuție aici, nu ar trebui să existe. Dar există totuși, pentru că infractorul Voiculescu se folosește, de la momentul condamnării, de postul de televiziune Antena 3 pentru a bloca executarea legii, a hotărârii judecătorești.

Ajung la ANAF. Cine a citit și ce face ANAF potrivit legii știe, deja, că acesta a primit atribuții similare organelor de poliție (inclusiv armament, proceduri de lucru etc.). Cu precizarea că ANAF are competențe exclusiv în domeniul valorilor pentru care statul a organizat organul vamal, organele fiscale etc.

După hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă a instanței de judecată competente, bunurile care au devenit proprietate privată a statului se predau, de către deținător, prevede Ordonanța (R) nr. 14/2007:

Capitolul II Declararea şi preluarea bunurilor intrate în proprietatea privată a statului
Articolul 4
(1) Declararea bunurilor trecute în proprietatea privată a statului se face la organele de valorificare, în termen de 10 zile de la data primirii de către deţinător a documentului care constituie titlu de proprietate al statului asupra acestora.
(2) Bunurile devenite proprietate privată a statului se declară şi se predau organelor de valorificare, după ce actul de preluare în proprietatea privată a statului, prevăzut la art. 3, a devenit executoriu, potrivit legii.
Articolul 5
(1) Deţinătorii bunurilor care au trecut în proprietatea privată a statului, persoane fizice sau juridice, după caz, au obligaţia să inventarieze bunurile respective, luând în acelaşi timp şi măsurile de securitate, de păstrare şi de conservare corespunzătoare până la predarea lor efectivă organelor de valorificare.

Iar nu este loc de întors. În realitate însă, Voiculescu și salariații lui de la Antene nu au făcut nimic pentru a respecta legea. Ba, dimpotrivă, au comis toate actele posibile și imposibile de a bloca aplicarea legii. La aproape 2 ani de zile (nu în 10 zile !), statul nu a intrat în posesia efectivă a propriilor proprietăți ! Statul fiind format, evident, din cetățenii României. Faptul că unii cetățeni au mintea „subțire” și nu înțeleg acest lucru, nu schimbă datele problemei.

De ce statul nu a intrat în posesie chiar dacă intabularea imobilelor s-a făcut deja ? Pentru că prim-ministrul „rezultatelor fenomenale” la guvernare, Victor Viorel Ponta, a decis politic ca statul să nu își recupereze proprietatea ! De asta ! Iar cel care ar fi trebuit să îi spună prim-ministrului că „nu se face așa ceva” era ministrul finanțelor publice de atunci, Orlando Teodorovici, iar dacă și ăla era plecat cu pluta, șeful ANAF. Numai că cei trei crai de la răsărit au complotat cu Dan Voiculescu astfel că statul a ajuns să fie jefuit tocmai de către conducătorii săi.

Ajungem și la comportamentul ANAF. Am mai spus că a primit atribuții similare cu ale unui organ de poliție, deci un organ de ordine publică care este obligat, prin lege, să aplice forța coercitivă a statului atunci când legea este încălcată. Recomand lectura cu atenție a prevederilor art. 6 din OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri de reorganizare a ANAF, aprobată prin Legea nr. 144/2014. După cum se observă, este perioada de „glorioasă guvernare” a lui Victor Viorel Ponta, cele două acte normative fiind concepute de PSD ! Tocmai PSD-ul care astăzi este împotriva aplicării acestor legi !

Faptul că reprezentanții autorității statului nu își îndeplinesc atribuțiile de serviciu, până acum despre asta este vorba, nu înseamnă că legea pică, este anulabilă, cetățenii se pot șterge la cur cu ea. Nu devine caducă prin neaplicare. Tot legea prevede ce trebuie făcut în aceste cazuri. Acei reprezentanți ai statului pot fi trași la răspundere penală pentru obstrucționarea aplicării legii. Înțeleg că o plângere penală a deschis un dosar în acest sens. Plângerea penală a judecătoarei Bogdan (parcă), pentru neaplicarea prevederilor hotărârii judecătorești în cauza. Procurorii au acum posibilitatea să îi impute fostului șef al ANAF neaplicarea legii. Acesta fie își va asuma în întregime vina și va plăti daunele provocate statului, fie va arăta procurorilor, cu probe desigur, că nu a comis faptele de unul singur și va aduce în fața instanței de judecată și pe ceilalți coautori ai faptelor incriminate de legea penală. Aici (în acest dosar sau în altul) vor intra și cei care au împiedicat, prin diferite mijloace (inclusiv prin mijloacele la îndemâna presei !), aplicarea legii. Opoziția unora care nu au nici un drept asupra bunurilor în cauză și care au devenit ocupanți abuzivi ai respectivelor imobile, va fi și ea judecată ca tulburare de posesie iar exprimarea publică a faptului infracțional nu va putea fi apărată ca „act de presă” ci ca incitare la tulburarea ordinii publice. Dacă ar fi făcut campania o altă televiziune, ar fi fost act de presă. Fiind făcută campania de televiziunea invadatoare, adică de posesorul nedemn, ea are altă culoare.

Cred că ANAF a acționat greșit. Ar fi trebuit să notifice Antenele din imobilele în cauză cu niște zile înainte și la o dată stabilită să vină pentru identificarea imobilelor și evaluarea lor. Nu doar ei inspecotrii fiscali ar fi trebuit să fie prezenți ci și jandarmii și poliția judiciară. Legea permite ANAF să ceară asistența acestora pentru punerea în aplicare a legii.

Cât privește politicienii care se dau pe după gard, au o notă proastă. Nu așa se apără statul de drept. Nu mai spun demascarada de la Senat. Oribilă !

Găinile politicienilor, ale jurnaliștilor, ale analiștilor politici „nasc” pui vii.

Când „umbli” creanga, te alegi cu dureri de cap.

Am „umblat” pe net, pe la diferite surse de informare. Jurnaliști, analiști, politicieni ... tot tacâmul. Înțelepții neamului sunt de o superficialitate înfiorătoare.

Ce trebuie să facă un Guvern ? Să se ia la trântă pe teme politice cu tot felul de purtători de titluri ? Nu ! Un Guvern trebuie să guverneze. Adică să pună în aplicare legea care există, legea care are votul majorității parlamentare. Cumva (aici am mari dubii, mai ales în România), legea care reflectă voința majorității populației. Punct.

Jurnaliștii, analiștii și mai ales politicienii dau din gură ca niște melițe acuzând pe Cioloș că nu a acceptat să dea o ordonanță de urgență pentru alegerea primarilor în două tururi. La public ajunge prin intermediul presei, indiferent cum se prezintă ea, ideea că Cioloș „a trădat” nobilele idealuri ale democrației, că Cioloș este „sclavul” PSD, că Cioloș a refuzat PNL, că Cioloș este un fel de Iliescu care nu cunoaște limba rusă și tot felul de alte tâmpenii.

Se mănâncă rahat într-o veselie.

Când afli că unii „analiști” sunt „consilieri” ai unor partide politice sau a unor politicieni cu mai multă notorietate, începi să îți pui întrebarea, legitimă: eu de ce îi sau îl mai susțin ? Din moment ce ani și ani de zile am tot cântărit „judecățile” respectivului „analist” sau „jurnalist” și am ajuns la concluzia că este o panaramă ?!

Ei, uite că am ajuns la mari semne de întrebare. Trebuie să iau un antinevralgic și să merg mai departe. Din moment ce am confundat „o troacă în care se manifestă politicienii” cu „o bucătărie politică”, rămâne să lucrez pentru a transforma troaca în care am ajuns în locul pe care l-am visat. Nu este vorba doar despre un partid ci este vorba despre tot spațiul public în care politicul, indiferent de culoare, se manifestă. Viața ne-a demonstrat că poți transforma un fost grajd într-un hotel de lux, de ce nu am transforma „o troacă” într-un loc în care se face politică corectă ? Sunt prea multe detalii privind localizarea, „troaca” despre care vorbesc a infestat atât spațiul privat de unde au venit politicienii cât și spațiul public. Dacă în privat nu am ce le reproșa, nu este treaba mea, în spațiul public sunt interesat să intervin pentru că de „voința” politicienilor depinde viața fiecăruia dintre noi. Asta este situația astăzi, exemplele putând fi date fără prea mare efort. Imaginea proastă a Parlamentului și parlamentarilor are ca fundament tocmai comportamentul lor abuziv, în contra intereselor cetățenilor care i-au votat.

Va trebui să îmi schimb și comportamentul. Nu poți vorbi mereu la general, nu poți vorbi despre echilibru din moment ce la cetățeanul care înțelege, conștient sau intuitiv importanța politicii, ajung informații deformate de tot felul de ticăloși cu „titluri sau titulaturi” mincinoase. Spun bine mincinoase, pentru că într-o stare de normalitate, respectivii (ei sau ele) nu ar fi obținut hârtiile care poartă denumirea de diplome. Iar cei care le-ar fi luat pe drept, după ce se stricau la cap nu ar fi evoluat în spațiul public. Dar asta se poate realiza doar într-o societate care poate fi considerată ca normală, o societate care are valori, nu într-o societate în care legalitatea este contestată de cei care consideră că voința unor oameni este mai presus de legea adoptată de o majoritate parlamentară.

Că tot am ajuns la legalitate, trebuie să acceptăm faptul că o majoritate a populației, prin reprezentanții ei, este împotriva alegerii primarilor în două tururi de scrutin. În particular, sunt parlamentari în PNL, partidul care susține vehement alegerea primarilor în două tururi de scrutin, care doresc un singur tur de scrutin. Nu mai vorbesc despre majoritatea primarilor, a membrilor partidului din comunitățile locale. Iar în comunitățile din țară am avut și momentul ordonanței lui Dragnea care a arătat câtă susținere are PNL. Primari și consilieri locali ai PNL au trecut, val-vârtej, la PSD sau UNPR, nu mai spun despre cei care au trecut la fracțiunea lui Tăriceanu. Mai sunt aceștia în cărțile PNL ? Văd știri care îmi forțează ridicarea sprâncenelor. Primari și consilieri locali, acum din partea altor partide, care au ales să vină la PNL. Câți dintre ei sunt foști PNL-iști ? Ce încredere mai poți avea în acești oameni ?

Ideea alegerilor în două tururi este foarte bună. Pune împreună legalitatea cu legitimitatea. Alegerea într-un singur tur asigură doar legalitatea. Legitimitatea este dată doar în situația în care dintre doi candidați unul ia peste 50% de voturi. Alegerea unor reprezentanți doar pe baza legalității alegerilor nu este un act democratic. Este un abuz politic.

Eu am de gând să accept starea de fapt. Populația României nu este interesată de politică, chiar dacă discută despre politicieni sau actele politice ale acestora. Populația României nu are răbdare să înțeleagă democrația, chiar dacă o reclamă. Suferim, ca populație, de superficialitate. În mod normal, ar fi trebuit ca cetățenii care au dat votul parlamentarilor locului să le ceară acestora să se alăture demersului PNL. Chiar prin manifestații de stradă, chiar dacă respectivele manifestații vor avea la început un număr mic de membri. Nu pentru că este promovat, insistent de PNL, ci pentru că așa se ajunge la democrație. Parlamentarii de azi ar trebui să vadă că lipsa lor de reacție la cererea populației de a se vota în două tururi la primării, populație care i-a votat și căreia îi va cere votul în toamnă, le reduce dacă nu elimina șansele de a mai prinde un loc de parlamentar în toamnă. Nu vor mai fi aleși să reprezinte comunitatea indiferent de vorbele frumoase cu care încearcă să îmbete populația locală. Mai ales dacă se ține cont de faptul că alegerile din toamnă vor fi altfel, nu vor mai exista colegii ci doar o circumscripție pe fiecare județ plus una la București.

Politicienii care critică pe Dacian Cioloș pentru decizia de a respinge folosirea Guvernului pentru „jocurile” politice sunt ipocriți. Guvernul aplică legile în vigoare, face politici publice pe baza legilor în vigoare, nu crează legi care să schimbe stările sociale după cum li se scoală unor politicieni. Sunt ipocriți pentru că în decursul anilor avem enorm de multe poziții politice care au cerut ca Guvernul să aplice legile existente și să nu le tot schimbe prin ordonanțe și ordonanțe de urgență. Pe lângă ipocrizie este și multă mizerie umană, reflectată prin apelative nedemne de oameni care se pretind „educați”.

Consultanții politici și consilierii partidelor sau ai politicienilor sunt vinovați pentru promovarea unor comportamente politice absurde, au devenit un cancer al democrației alături de jurnaliștii care le promovează idioțeniile.

În concluzie, toate pozițiile pe care le-am citit sau ascultat, sunt de la oameni care se comportă anormal. Au găini care nasc pui vii sau, de ce nu, în familiile lor femeile depun ouă. Ca la balamuc !

Un buget care mulțumește pe ici, pe colo, prin părțile esențiale.

Bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat au fost votate.

Fiecare partid și-a expus punctele de vedere. Unii pro, cu unele rețineri, unii contra. Rațiunile ? Puțin cam absente. Bine, în afara celor politicianiste.

Dacian Cioloș a punctat poziția Guvernului și a reamintit cum a fost construit actualul buget. Iau de la Mediafax (aici), la Agerpres (aici) sunt promovate ideile lui Tăriceanu, în special (?!).

Guvernul a comunicat filosofia, pe scurt, a construcției bugetului de stat (aici). Nu avea cum să împace toate „viziunile” politice.

Așa a ajuns „înțeleptul” Tăriceanu să considere că acest buget este anapoda, este prost, este „varză cu carne”. Mă deranjează afirmația lui. Este un mare dobitoc. Varza cu carne este chiar foarte bună, este hrănitoare, este îndestulătoare. Dacă un buget ar fi construit având la bază principiile după care ne hrănim, principiile după care „construim” o mâncare - gătim mâncarea -, principii în general sănătoase, principii evoluate în timp, principii care asigură nu doar supraviețuirea ci și sănătatea organismului, evoluția pozitivă a organismului, atunci ar fi foarte bine. Prostul până nu'i fudul, parcă nu e prost destul !

În fine, trebuie să avem în vedere faptul că un Guvern poate lucra doar pe ce construiește el, având la îndemână toate datele. Intervențiile parlamentarilor pe o lege a bugetului deformează nu doar proiecția Guvernului, a celor responsabili de executarea unei politici aprobată anterior în Parlament, modifică astfel și programul cu care Guvernul a fost investit. De aici iese, cum este și normal, un fel de talmeș-balmeș cu Parlamentul în postura de „harabamburist șef”.

Dacian Cioloș a arătat, anterior, că au identificat o „stare a națiunii” și că și-au făcut programul de guvernare și mai apoi bugetul pe care se va sprijini având în vedere starea în care națiunea se află. De aceea fondurile alocate diferitelor domenii de activitate și ministerelor responsabile au ținut cont de capacitatea acestora de absorbție, de proiectele aflate în derulare, în special de proiectele care au potențial de dezvoltare a respectivelor domenii. Este evident că Cioloș și ai lui au găsit și proiecte gândite aiurea (bănuiesc că au fost inițiative politicianiste pornite de la parlamentari !) care nu  au mai fost introduse la finanțare pentru că nu aveau o finalitate care să sprijine dezvoltarea ci erau un fel de „aruncat banii pe apa sâmbetei pentru plăcerea de a cheltui”. În plus, Cioloș și ai lui au identificat o direcție politică pentru fiecare domeniu de activitate și de aceea au prevăzut cheltuieli care să sprijine îndrumarea respectivelor domenii către acea direcție.

Peste toate, Cioloș și ai lui au accentuat faptul că au asumat, conștient, legile emise de Parlament privind banii publici (Mediafax):

„Acest guvern a decis să respecte cadrul legal adoptat de Parlament în anul 2015 şi a inclus prevederi importante de relaxarea fiscală şi creşterea salarială a personalului bugetar. Acestea au fost luate ca atare din perspectiva impactului asupra construcţiei bugetare pentru anul 2016 şi, aşa cum am spus, Guvernul le-a asumat în cunoştinţă de cauză. Prevederile menţionate mai sus nu sunt decloc de neglijat şi asta e important să subliniem, acestea totalizând un impact bugetar de circa 20 de miliarde de lei, ţinând cont de faptul că veniturile scad cu ceva mai bine de 10 miliarde de lei, în timp ce cheltuielile cresc cu mai mult de 9 miliarde de lei”, a declarat premierul Dacian Cioloş, adăugând că acestea „nu se pot compensa” cu creşterea economică, care este esitimată la 4% din PIB pentru 2016 şi care acoperă circa 9 miliarde lei.

Potrivit prim-ministrului, soluţia a fost „dificil de agreat într-un interval extrem de scurt”, dar a fost posibilă prin mărirea deficitului bugetar la 2,95% ca derogare temporară de la obiectivul asumat şi prin relocarea unor sume de la ordonatorii de credite.

Premierul a mai spus că educaţia, sănătatea, transporturile şi investiţiile reprezintă priorităţi de care a ţinut cont la elaborarea proiectului.

Pe scurt, mai sus sunt motivații suficiente pentru a înțelege despre ce este vorba. Pe lângă un deficit „la limita dezastrului” generat de „elanul parlamentarilor” de a ieși în evidență la poporul care îi va vota, în Parlament, pe timpul dezbaterii bugetului, mulți parlamentari au dorit, cu disperare, să mai „bage” niște cuie, să mai strâmbe ceva. Au și ieșit, unii dintre ei, cu declarații „pretențioase”, cu vorbe „dulci” pentru diferiții consumatori de informații, călare pe cai albi, apărători ai neamului și ai legii, tocmai ei, cei care au dus de râpă tot ce s-a putut în această țară. Mai mult, tot în aceste zile și-au votat și „legea pensiilor speciale pentru parlamentari”, un fel de făcătură oribilă, practic un fel de jaf la drumul mare. În loc să își impoziteze veniturile parlamentare pentru a fi luate în calcul la punctul de pensie în viitor și-au adăugat o sumă netă, substanțială (cât o pensie sau peste o pensie a unei persoane cu școală multă și vechime completă), la viitoarea pensie, chiar dacă are doar un mandat de parlamentar și chiar dacă are doar un an întreg în această calitate ! Este jaf curat, este o lege de o nesimțire crasă. Acum zbiară că Cioloș nu a prevăzut în buget și aceste cheltuieli ! Nu este tupeu, tupeul este mai degrabă un fel de curaj în urma unei încrederi deosebite în propriile forțe, este obrăznicie, aroganță, comportament deviat.

Guvernul Cioloș este abia acum în fața probei „eficienței” pe care o clamează. Are buget, are program și din ce apare în media, se pregătește să aibă și organizarea necesară derulării programului având la bază bugetul. În toate ministerele au loc „mișcări”. Plăcute pentru unii, neplăcute pentru alții. Pentru ca miniștrii și secretarii de stat să nu adoarmă în fotolii, aburiți de cântecul de sirenă a unora sau altora, Cioloș a dat mai multă putere Secretariatului General al Guvernului. Acesta a devenit un fel de „polițist”, care urmărește punct cu punct tabloul de bord adoptat pentru fiecare acțiune în parte. Cu competența de a a atrage atenția ministerului sau agenției că nu se încadrează în timp sau că lucrarea este bună de folosit ca hârtie igienică. Nu este rău. Chiar de loc.

Următorul subiect de maxim interes va fi reforma administrației publice și legea unitară a salarizării în administrația publică. Este evident că vor fi mișcări de respingere. Nu doar depolitizarea va fi mărul discordiei ci și reorganizarea funcțiilor publice, reorganizarea instituțiilor, scăderea numărului persoanelor din ministere sau agenții determinată de reevaluarea atribuțiilor structurilor din cadrul acestora (unele vor dispare) și a activităților aprobate pe un exercițiu bugetar stabil.

Să vedem cum va fi. Cu speranță. Așa cum am speranța ca o parte dintre parlamentarii de azi să nu mai apară în listele partidelor la următoarele alegeri.

Preventiv, preventiv ! Guvernul va construi două noi penitenciare. La standardele europene. Se anunță „lume subțire”.

Omul gospodar își face iarna căruță și vara sanie.

Azi, Guvernul a dat hotărârea și comunicatul aferent (aici).

Se aprobă două studii de fezabilitate pentru două penitenciare moderne în comuna Berceni (Prahova) și muncipiul Caracal (Olt).

Câte 1000 locuri de căciulă. Suficient ? Eu unul nu știu. Cine știe, poate mâine-poimâine va veni Ponta cu altă hotărâre de mărire a suprafețelor deja existente pentru detenție la penitenciarele în funcțiune.

Totuși, 2000 de locuri noi nu sunt de colea.

Vine iarna și se anunță cu sentințe penale pe nume subțiri, de politicieni. Mai mari sau mai mici.

Inclusiv Ponta este pe lista „scurtă”. Nu mai spun de „fratele” Șova. Ba chiar și Udrea Elena care acum cântă aria amnistiei politicienilor pentru ticăloșiile făcute. Cocoș cel rămas fără avere și toate celelalte loturi care sunt în teritoriu. Ghiță se anunță și el un candidat serios, fără a neglija pe Cosma dar și pe alții.

Treabă grea. La câte nume „selecte” au în vedere procurorii să cerceteze până la capăt este nevoie urgentă de condiții europene pentru „cazare”. În viitor.

Eu îi recomand lui Ponta să fie mai larg „la pungă”. Să mai ceară 2 penitenciare. Nu se știe de cât spațiu este nevoie pentru lumea subțire a politicii românești.

Mintea cea de pe urmă l-a ajuns și pe Dragnea. Justiția, eterna poveste.

Agerpres (aici).

Liviu Dragnea a dat una din indicațiile „prețioase” la început de mandat de mare șef la PSD:

„O să am o atitudine foarte interesantă față de justiție. Adică aș vrea să nu mai vorbim despre ea. Foarte mulți vorbesc despre justiție. Justiția trebuie să se întâmple și punct. Eu nu aș vrea să mai văd politicieni... pot vedea analiști, moderatori. E firesc, pentru că presa, până la urmă, este a patra putere în stat. Dar, ca un om politic să vină să își dea cu părerea despre justiție, că justiția e bună sau rea... Justiția e una singură și face dreptate. Unii care primesc sentințe nefavorabile sunt supărați, unii care primesc sentințe favorabile sunt bucuroși și o laudă, dar cu sentințele e ca și cu legile — pot fi legi care te supără dacă ai o afacere sau altceva, dar pe care ești obligat să le respecți. Așa este și cu justiția”.

În ultimul timp, politicienii PSD evoluau la liber pe teme legate de Justiție la posturile Tv deținute de Dan Voiculescu - în special Antena 3 -, sau la cele controlate de Ghiță Sebastian - România Tv și B1Tv.

Sigur sunt de faptul că o parte dintre politicienii PSD nu vor respecta „indicația politică”. Au trecut deja la atacarea noului șef politic cu multă osârdie. Iar România Tv are sarcini precise de transformare a lui Liviu Dragnea în „criminalul” care distruge PSD.

Poziția lui Dragnea va avea și influențe. Cei de la Antena 3 nu vor mai avea companioni politici în atacarea Justiției, mă refer la cei din PSD care se aliau cu mare plăcere lui Gâdea, Stoiceasca, Savaliuc, Ciuvică și alte panarame media. La România Tv se pare că va exista o lipsă de consens între unii membri PSD și moderatori. Cu excepțiile de rigoare.

Deși pare, pentru unii, o schimbare minoră în comportamentul politic al celor din PSD, ea este majoră. Foarte, foarte importantă. Cei care „pierd” sunt cei aflați în diferite faze de aplicare a procedurii penale. Ponta, Șova, alții. Ponta este însă printre cei mai importanți. De când a fost pus sub urmărire penală, mai ales de când s-a început faza inculpării penale, pesediștii au tot clamat abuzurile Justiției față de Ponta. Dragnea spune acum „Stop” ! Practic, Dragnea spune „Stop” susținerii publice pentru Ponta ! Este o acțiune de separare a apelor în PSD. Este o parte a acțiunii de eliminare a vechii găști de la conducere.

Este de urmărit. Vor rămâne doar jurnaliștii posturilor de propagandă pontistă cu Justiția în gură ?

Bine, Dragnea poate că le-a dat de înțeles că nu mai pot chema la tăvălirea Justiției prin rahat politicieni ai PSD pentru a nu mai pune în pericol partidul la alegerile de anul viitor. Populația are o mare apreciere față de Justiție. Că aruncarea cu rahat în Justiție este suficient să o facă Jurnaliștii. Vom trăi și vom vedea.

Cât privește Dragnea, se pare că a devenit „inamicul public numărul 1” la România Tv. Este declarat „omul lui Iohannis”. Ghiță Sebastian „se apără”, cum știe el mai bine. Cariera de om de afaceri a intrat în zona neagră, cariera politică se duce dracului, face și el ce poate. Scuipă.

Zii, Udrea, zii măi fată cât mai poți. Zii acum să vedem complicii jafului național: politicienii și jurnaliștii.

Am spus eu cu ceva vreme în urmă că m-am săturat de Udrea și că nu mai am de gând să o pomenesc. M-am înșelat. Nu mă lasă ea.

Războiul ei cu Coldea nu mă interesează. Este o răfuială între persoane care au tras la același jug, ani și ani. O răfuială între introvertitul Coldea și extrovertita Udrea. Panarame.

Postarea ei de pa pagina de facebook însă, este mai atrăgătoare. Acoperă un spectru larg, larg de tot. Politicieni și jurnaliști care au păpat din mâna plină de arginți furați de la stat. Ei bine, aici este cu adevărat interesant. Mai ales că am citit aici (România Curată), un articol al Alinei Mungiu Pippidi despre epoca Băsescu și cât de implicată a fost ea și colegii (Andreea Pora, Rodica Culcer etc.) la creșterea și desăvârșirea „statului de drepți”. Spune individa Udrea (aici):

„Elena Udrea
Cândva am spus că “justiţie până la capăt” este un principiu eficient doar dacă este însoţit de adevăr până la capăt. 

Mă uit la tv şi mă minunez! Oameni din politică sau presă, care de-a lungul timpului au venit la mine cu diverse solicitări sau care s-au finanţat din banii celor acuzaţi de încălcarea legii, expun teorii despre justiţie, stat de drept, corectitudinea politicienilor etc. 

De mâine, vă promit serial cu fiecare dintre ei”.

Asta este altceva. Vorbim despre oameni politici și jurnaliști care pot deveni, cu sprijinul direct al Elenei Udrea, subiecte ale unor dosare de cercetare penală ! Fain. Mai pe românește infractori. Oameni care au folosit bani furați pentru a obține un beneficiu pentru sine sau pentru altul. Firme de media care au existat și au produs bălării cu bani furați. Ei bine, fiind bani obținuți în urma unor infracțiuni, se cuvine ca aceștia să dea banii statului înapoi. Bașca să devină complici ai celor care le-au dat banii furați.

Postarea lui Udrea are câteva sute de comentarii. A susținătorilor ei. În general, toți vor ca Udrea să îi spună pe toți. Să îi dea în gât.

Nu știu dacă Udrea va da curs promisiunii pe care o face - serial cu fiecare dintre ei. Vom avea, probabil, în prim plan, pe unii jurnaliști care s-au întors la stânga'mprejur, ca la instrucția de front și au început să vadă un alt orizont. O problemă simplă de fizică. Te uiți în altă parte, vezi altceva. Normal.

Sunt foarte curios. Nu de alta, dar parte dintre politicienii și jurnaliștii care l-au pupat în cur pe Băsescu fac o listă de așteptare la curul lui Iohannis și „văd” în PNL singurul partid e dreapta.

Apoi, de ce să nu mărturisesc ! Mă aștept să o văd nominalizată pe Monica Macovei. Nominalizări ale unor pedeliști care au ales să intre în PNL sunt sigur că vor apare, dacă Udrea mai are acces la internet. Macovei este însă feblețea mea. Mahalagioaica asta cu pretenții de „anti-coruptă” mă calcă pe nervi.

Aștept. Presa are tot interesul să vadă cum evoluează delațiunea, șantajul, deconspirarea etc. Ar fi ca un bombardament cu meteoriți.

Începutul descentralizării provoacă unora insomnii cu „drobul de sare”.

Guvernul USL condus de Victor Ponta și-a asumat răspunderea, ieri în Parlament, pe legea descentralizării. Nu o descentralizare definitivă, nici nu se putea, pentru că nu avem, încă, acele revizuiri ale Constituției care să permită această descentralizare. Abia după ce Constituția revizuită va intra în vigoare se va putea purcede la o mai largă descentralizare și obținerea unei administrații publice mai eficiente.

Cu toate explicațiile tehnice date de Liviu Dragnea, ministrul responsabil cu proiectul descentralizării, explicații de bun simț, spun eu, unii nu au astâmpăr și se comportă ca în povestea lui Ion Creangă, „Povestea drobului de sare”. Nu spun prostii. Chiar așa se comportă.

Hai să aduc în scenă povestea. Este cea mai bună prezentare a situației actuale. Sursa este aici.

„Intru una din zile, omul nostru iese de-acasa dupa trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, dupa ce-si scalda copilul, il infasa si-i dete tata, il puse in albie langa soba, caci era iarna; apoi il legana si-l dezmierda, pana ce-l adormi. Dupa ce-l adormi, statu ea putin pe ganduri s-apoi incepu a boci cat ii lua gura: “Aulio ! copilasul meu, copilasul meu !”
Mama ei, care torcea dupa horn, cuprinsa de spaima, zvarli fusul din mana si furca din brau cat colo si, sarind fara sine, o intreba cu spaima:
- Ce ai, draga mamei, ce-ti este ?
- Mama, mama ! Copilul meu are sa moara !
- Cand si cum ?
- Iata cum. Vezi drobul cel de sare pe horn ?
- Il vad. Si ?
- De s-a sui mata, are sa-l tranteasca drept in capul copilului si sa mi-l omoare!
- Vai de mine si de mine, ca bine zici, fata mea; se vede ca i s-au sfarsit mititelului zilele !
Si, cu ochii pironiti la drobul de sare de pe horn si cu manile inclestate, de parca le leagse cineva, incepura a-l boci amandoua, ca niste smintite, de clocotea casa. Pe cand se sluteau ele, cum va spun, numai iaca si tatal copilului intra pe usa, flamand si nacajit ca vai de el.
- Ce este! ce v-au gasit, nebunelor ?
Atunci ele, viindu-si putin in sine, incepura a-si sterge lacramile si a-i povesti cu mare jale despre intamplarea neintamplata.
Omul, dupa ce le asculta, zise cu mirare:
- Bre ! Multi prosti am vazut eu in viata mea, dar ca voi n-am mai vazut. Ma… duc in toata lumea ! Si de-oiu gasi mai prosti decat voi, m-oiu mai intoarce acasa, iar de nu, ba.
Asa zicand, ofta din greu, iesi din casa, fara sa-si ieie ziua buna, si pleca suparat si amarat ca vai de om!
Si mergand el bezmetic, far a satie unde se duce, dupa o bucata de vreme, oprindu-se intr-un loc, i se intampla iar sa vada ceva ce nu mai vazuse: un om tinea putin un oboroc desert cu gura spre soare, apoi rapede-l insfaca si intra cu dansul intr-un bordeiu; pe urma iar iesea, si-l punea iar cu gura la soare, si tot asa facea… Drumetul nostru, nedumerit, zise:
- Buna ziua, om bun !
- Multamesc dumitale, prietene !
- Da’ ce faci aici ?
- Ia, ma trudesc de vro doua-trei zile sa car pocitul ist de soare in bordeiu, ca sa am lumina, si nici ca-l pot…
- Bre, ce truda ! zise drumetul. N-ai vrun topor la indemana ?
- Ba am.
- Ie-l de coada, sparge ici, si soarele va intra singur inauntru.
Indata facu asa, si lumina soarelui intra in bordeiu.
- Mare minune, om bun, zise gazda. De nu te-aducea Dumnezeu pe la noi, eram sa imbatranesc carand soarele cu oborocul.
“Inca un tont”, zise drumetul in sine si pleca.
Si mergand el tot inainte, peste catva timp ajunse intr-un sat si, din intamplare, se opri la casa unui om. Omul de gazda, fiind rotar, isi lucrase un car si-l injghebase, in casa, in toata intregimea lui; s-acum, voind sa-l scoata afara, tragea de protap cu toata puterea, dar carul nu iesea. Stiti pentru ce ? Asa: usile erau mai stramte decat carul. Rotarul voia acum sa taie usorii, spre a scoate carul. Noroc insa ca drumetul l-a invatat sa-l desfaca in toate partile lui, sa le scoata pe rand afara s-apoi iarasi sa-l injghebeze la loc.
- Foarte multumesc, om bun, zise gazda; bine m-ai invatat ! Ia uite-te dumneata ! Era sa daram bunatate de casa din pricina carului…
De aici, drumetul nostru, mai numarand un natarau, merse tot inainte, pana ajunse iara la o casa. Acolo, ce sa vada ?
Un om, c-un tapoiu in mana, voia s-arunce niste nuci din tinda in pod.
“Din ce in ce dau peste dobitoci”, zise drumetul in sine.
- Da’ ce framanti asa, om bun ?
- Ia, vreu sa zvarl niste nuci in pod, si tapoiul ista, bata-l scarba sa-l bata, nu-i nici de-o treaba…
- Ca degeaba te trudesti, nene ! Poti sa-l blastami cat l-ei blastama, habar n-are tapoiul de scarba. Ai un oboroc ?
- Da’ cum sa n-am ?!
- Pune nucile intr-insul, ie-l pe umar si suie-le frumusel in pod; tapoiul e pentru paie si fan, iar nu pentru nuci.
Omul asculta, si treaba sa facu indata.
Drumetul nu zabovi nici aici mult, ci pleca, mai numarand si alt neghiob.
Apoi, de aici merse mai departe, pana ce ajunse ca sa mai vada aiurea si alta nazbatie. Un om legase o vaca cu funia de gat si suindu-se pe-o sura, unde avea aruncat oleaca de fan, tragea din rasputeri de funie, sa urce vaca pe sura.
Vaca ragea cumplit, si el nu mai putea de ostenit…
- Mai, omule ! zise drumetul, facandu-si cruce; dar ce vrei sa faci ?
- Ce sa fac, ma-ntrebi ? Da’ nu vezi ?
- Ba vad, dar nu pricep.
- Ia, haramul ista e hamisit de foame si nu vre nici in ruptul capului sa vie dupa mine sus, pe iasta sura, sa manance fan…
- Stai putin, crestine, ca spanzuri vaca ! Ie fanul si-l da jos la vaca !
- Da’ nu s-a irosi ?…
- Nu fii scump la tarate si ieftin la faina.
Atunci omul asculta, si vaca scapa cu viata.
- Bine m-ai invatat, om bun ! Pentr-un lucru de nimica eram cat pe ca sa-mi gatui vaca !
Asa, drumetul nostru, mirandu-se si de aceasta mare prostie, zise in sine : “Mata tot s-ar fi putut intampla sa deie drobul de sare jos de pe horn; dar sa cari soarele in casa cu oborocul, sa arunci nucile in pod cu tapoiul si sa tragi vaca pe sura, la fan, n-am mai gandit !”
Apoi drumetul se intoarce acasa si petrecu langa ai sai pe care-i socoti mai cu duh decat pe cei ce vazuse in calatoria sa”.

Dacă stau să mă gândesc mai bine, cam toate minunățiile închipuite de Creangă le vedem la tot pasul. Iar cea mai des întâlnită este cea cu drobul de sare. O să se suie mâța și o să de dea drobul de sare peste copil să îl omoare. Nu este mai puțin adevărat că și celelalte „minunății în ale prostiei” sunt și ele parte în viața noastră. În special politică. Iar aici nu pot trece peste o vorbă a unui prieten care pomenea vorba unui chinez cu care lucra: omul care nu știe și nu poate să facă caută scuze.

Să revin la descentralizare și să preiau de la Agerpres ce a spus Dragnea:

„„Nu va fi concediat absolut nimeni, este extrem de important să facem precizarea asta. Rămân tot în aceleaşi posturi, dar la o instituţie care va fi în subordinea altei instituţii în jur de 14.000 - 15.000 de oameni. Dar toţi cei care vor munci în instituţiile descentralizate vor rămâne cu acelaşi drepturi salariale, cu toate drepturile pe care le-au avut câştigate până acum şi fără să fie pusă problema instabilităţii pentru cineva"

Dragnea spune că miniştrii trebuie să vină cu o reorganizare a ministerelor pe care le conduc.

"Am înţeles că d-na ministru Rovana Plumb intenţionează, şi eu o susţin, să desfiinţeze Agenţia de Protecţia Mediului şi să preia la minister aceste atribuţii pentru că în fapt această agenţie, când a fost înfiinţată, a creat o structură paralelă cu ministerul. În practic, nu e nevoie de această agenţie, că ceea ce face această agenţie, cu cheltuieli suplimentare, poate să facă foarte simplu ministerul. (...) Ce vor face ceilalţi miniştri, cu agenţiile care se subţiază, vom vedea în perioada următoare, pentru că fiecare ministru va trebui să vină cu o reorganizare a ministerului, dar nu am auzit să aibă loc o diminuare a personalului. Dar vom vedea, nu face obiectul acestei legi"

legea nu se referă la "ce se întâmplă cu agenţiile naţionale", ci ce se întâmplă cu instituţiile care se descentralizează. 

"Cei care sunt şefi acum la instituţiile judeţene care se descentralizează rămân în continuare"

Întrebat despre Ministerul Agriculturii, vicepremierul a arătat că în fiecare judeţ au fost oprite aproximativ de 12 persoane pentru Inspectoratul seminţelor şi Agenţia Fitosanitară, restul urmând să rămână la Direcţia Agricolă care se comasează cu o serie de instituţii locale de resort, respectiv cu Casa Agricolă, formând o instituţie nouă. 

Referindu-se la bugetul pentru anul viitor, Dragnea a arătat că într-o anexă de la această lege sunt prevăzute pe coloane distincte la fiecare minister, pentru fiecare judeţ în parte, numărul de posturi care va rămâne în instituţia care se descentralizează, sumele aferente pentru cheltuielile de personal, precum şi sumele aferente pentru cheltuielile cu bunurile şi serviciile, aşa cum au fost prevăzute în 2013 - proporţional””.

Ei bine, rețin și vorbele lui Victor Ponta de la pupitrul Parlamentului care a arătat că cel mai mare obstacol în proiectarea acestei descentralizări, mai degrabă un început de descentralizare, la găsit în ministere și la agențiile de stat, la funcționarii publici care „trăiau” din „centralism democratic”. În plus, când a ajuns la aspectele tehnice legate de identificarea imobilelor au descoperit „prăpădul și jalea”. Ce au reușit să repare în câteva luni în evidențele statului este doar vârful aisbergului. Îmi place să cred că Guvernul va continua lucrul la identificarea imobiliară, că doar astfel vor putea avea o imagine corectă a zonei celei mai mari corupții din administrația publică.

Aseară, la discuțiile purtate cu Val Vâlcu și Bogdan Chireac la DC News, am spus că în primul trimestru (plecând de la buna credință) se vor identifica acele deficiențe care nu au fost observate la elaborarea legii și că vor fi făcute corecturile necesare astfel că la marea descentralizare care va avea la bază organizarea regiunilor acțiunile vor fi mai bine pregătite. Este normal să fie așa pentru că actuala lege va avea o perioadă de maturizare, până la însușirea ei de către toți cei responsabili cu aplicarea prevederilor pentru fiecare domeniu de inters. Nu este exclus să fie nevoie de modificări ale legii acolo unde treaba merge greu sau activitatea instituțiilor vizate nu răspunde cerințelor populației. Dacă însă legea este bună și treaba merge prost, atunci se cuvine a fi demiși din funcții toți cei care se opun aplicării legii.

Jurnaliști, analiști, politicieni din opoziție dar și de la putere, cu mintea plecată în călcâie, fac tot felul de predicții și dau tot felul de verdicte demne de povestirea lui Ion Creangă. Să sparg televizorul, ar fi ca în povestea lui Creangă. Trec pe alt canal. Acolo sunt alții la fel de proști. Mai încerc un canal. Tot așa. Las televizorul și vin la calculator. Informațiile trunchiate din prostie abundă. Mă sufocă. Singura soluție rămâne să apelez la inegalabilul povestitor și să îndemn împricinații să vadă dacă nu cumva se recunosc în proștii găsiți de gospodar în peregrinările lui.

Procurorii au devenit stat în stat prin grija politicienilor

Am ajuns să scriu întâi pe facebook și să preiau pe blog. Nu este rău însă nu îmi place.

S-au purtat multe discuții cu privire la rolul și funcția procurorului în sistemul de drept român. Cu ocazia discuțiilor cu privire la revizuirea Constituției au existat propuneri ca procurorii să nu mai fie magistrați și să nu mai fie egalii judecătorilor, să coboare de pe piedestal alături de învinuiți pentru a aduce egalitatea părților în procesul penal. Nu s-a reușit. Pe de o parte din cauza slabei acțiuni a societății civile, pe de altă parte din cauza compromisurilor obscure ale politicienilor. Cel mai trist moment a fost, pentru mine, când persoane de la care așteptam mai mult au susținut păstrarea statutului actual al procurorilor și chiar întărirea lui.

Nu mai spun de enormitatea formulată de niște procurori de la vârful ierarhiei lor și de niște judecători că în procesul penal procurorul este parte. O enormitate flagrantă. Este inadmisibilă. Procurorul nu poate fi parte a unui proces penal pentru că el este un mandatar al statului, așa cum avocatul este mandatarul învinuitului/inculpatului. Politicienii nepregătiți au înghițit enormitatea și din acest motiv avem această stare de cumplită anormalitate. Procurorii fac ce vor în țara asta. Schimbă miniștrii, schimbă guverne, duc oamenii în pușcării pentru că așa vor mușchii lor. Iar mentalitatea procurorilor a infestat și corpul judecătorilor cu ajutorul sinistrului Traian Băsescu care a procedat, cu premeditare, la înlocuirea judecătorilor de carieră cu procurorii. S-au umplut instanțele de judecată de fosti procurori. Habarniști notorii - mult, mult mai slabi decât o mare parte dintre avocați sau chiar consilierii juridici de la instituțiile guvernamentale -, procurorii ajunși judecători au început să degradeze însăși procesul de judecată. Nu este de mirare atunci că avem în dispozitivul hotărârilor judecătorești povești de adormit copiii. Condamnări pe baza unor prezumții - fantastică motivarea „se știe cum acționează infractorii în astfel de situație”.

Poate că, până nu este prea târziu, revenim asupra statutului procurorilor și asupra codului de procedură penală. Nu este de admis ca procurorul să fie deținătorul adevărului iar eu cetățeanu să fiu un vinovat de care încă nu s-a ocupat procurorul.

Ciudată este educația în statul totalitar băsescian

Un liceu, „Bolintineanu”, are niște probleme. După anunțurile firoscoase ale unor needucați, ar fi probleme de sistem, furt, înșelăciune etc. Să avem pardon, nu este furt, nu este înșelăciune, nu este nimic de competența procurorului sau a polițistului care a intrat ca boul în clasă, care a verificat „antitero” elevii care au intrat sau au ieșit de la examene, nu este nici de competența unora care își spun profesori și care au decis măsuri complet abuzive pe baza unor așa zise probe. Pentru că este evident, probă este doar obiectul folosit la săvârșirea unei fapte iar în cazul elevei date afară de la bac pe baza unei perechi de căști găsite în buzunar nu ne aflăm în fața unei probe. În primul rând, lucrarea ei nu este încă cunoscută, nu se știe ce a scris în lucrare, nu au găsit asupra ei nici aparatul care să permită stabilirea unui contact cu exteriorul ba, mai mult, nu sunt probe că a avut căștile pe urechi. Acest exemplu este doar cazul excepțional care confirmă idioțenia măsurilor luate de puterile polițienești ale statului acolo unde ar trebui ca ele să fie absente.

Ce rost are învățământul azi dacă îi punem la ușă polițiști și procurori ? Ce rost ? Cui folosește învățământul sub teroare ? De ce trimitem copiii la școală ? Să fie maltratați psihologic și fizic de niște needucați ajunși profesori, procurori, judecători sau polițiști ? Mai mult, îi obligăm pe părinți să își trimită copiii la școală sub sancțiune publică. Practic am instituționalizat teroarea asupra copiilor prin lege. Iar noi îi votăm pe idioții care susțin aceste măsuri polițienești în școli. Ba mai mult, aplaudăm satisfăcuți acțiunile procurorilor sau ale polițiștilor în mediul școlar. Și mai grav, SRI - Serviciul Român de Informații - este implicat în supravegherea școlilor să nu se adune „banii de protocol” sau să se descopere așa-zisa mită dată profesorilor pentru o notă mai bună.

O mulțime de cretini speculează pe tema „furtului” la examen de către elevi. Cretini care se alătură handicapatului Funeriu, consilierul derbedeului de la Cotroceni. Cretini care au denaturat prin comportamentul lor sensul școlii. Acela de a da informație pentru educarea tinerilor. Într-un cadru organizat, pentru a obține o nouă generație ce intră în viață mai bine informată. Examenele de finalizare a unor studii trebuie să fie o evaluare a elevului pentru el însuși, după un anumit barem. Măi copile, atât știi și nu mai mult. Mai ai de învățat, poți ajunge mai mult sau te oprești. Copiind sau primind un sprijin pentru un alt calificativ acel copil sau părinții acelui copil se înșeală pe ei, nu pe alții. Își fură singuri viitorul. Pentru că după ce intră în viață va avea parte de surprize mult mai neplăcute decât cel care merge „pe bune”.

Cred că procurorul sau procurorii care au instrumentat aceste cazuri, polițiștii care au participat și instigatorii Funeriu și alții care au susținut aceste măsuri polițienești ar trebui arestați și demiși din funcțiile publice pe care le dețin. Sunt niște idioți patentați care ar fi mai buni la săpat șanțuri pentru conductele de apă. Funcțiile ocupate acum sunt prea înalte pentru inteligența lor.