Fiecare partid și-a expus punctele de vedere. Unii pro, cu unele rețineri, unii contra. Rațiunile ? Puțin cam absente. Bine, în afara celor politicianiste.
Dacian Cioloș a punctat poziția Guvernului și a reamintit cum a fost construit actualul buget. Iau de la Mediafax (aici), la Agerpres (aici) sunt promovate ideile lui Tăriceanu, în special (?!).
Guvernul a comunicat filosofia, pe scurt, a construcției bugetului de stat (aici). Nu avea cum să împace toate „viziunile” politice.
Așa a ajuns „înțeleptul” Tăriceanu să considere că acest buget este anapoda, este prost, este „varză cu carne”. Mă deranjează afirmația lui. Este un mare dobitoc. Varza cu carne este chiar foarte bună, este hrănitoare, este îndestulătoare. Dacă un buget ar fi construit având la bază principiile după care ne hrănim, principiile după care „construim” o mâncare - gătim mâncarea -, principii în general sănătoase, principii evoluate în timp, principii care asigură nu doar supraviețuirea ci și sănătatea organismului, evoluția pozitivă a organismului, atunci ar fi foarte bine. Prostul până nu'i fudul, parcă nu e prost destul !
În fine, trebuie să avem în vedere faptul că un Guvern poate lucra doar pe ce construiește el, având la îndemână toate datele. Intervențiile parlamentarilor pe o lege a bugetului deformează nu doar proiecția Guvernului, a celor responsabili de executarea unei politici aprobată anterior în Parlament, modifică astfel și programul cu care Guvernul a fost investit. De aici iese, cum este și normal, un fel de talmeș-balmeș cu Parlamentul în postura de „harabamburist șef”.
Dacian Cioloș a arătat, anterior, că au identificat o „stare a națiunii” și că și-au făcut programul de guvernare și mai apoi bugetul pe care se va sprijini având în vedere starea în care națiunea se află. De aceea fondurile alocate diferitelor domenii de activitate și ministerelor responsabile au ținut cont de capacitatea acestora de absorbție, de proiectele aflate în derulare, în special de proiectele care au potențial de dezvoltare a respectivelor domenii. Este evident că Cioloș și ai lui au găsit și proiecte gândite aiurea (bănuiesc că au fost inițiative politicianiste pornite de la parlamentari !) care nu au mai fost introduse la finanțare pentru că nu aveau o finalitate care să sprijine dezvoltarea ci erau un fel de „aruncat banii pe apa sâmbetei pentru plăcerea de a cheltui”. În plus, Cioloș și ai lui au identificat o direcție politică pentru fiecare domeniu de activitate și de aceea au prevăzut cheltuieli care să sprijine îndrumarea respectivelor domenii către acea direcție.
Peste toate, Cioloș și ai lui au accentuat faptul că au asumat, conștient, legile emise de Parlament privind banii publici (Mediafax):
„Acest guvern a decis să respecte cadrul legal adoptat de Parlament în anul 2015 şi a inclus prevederi importante de relaxarea fiscală şi creşterea salarială a personalului bugetar. Acestea au fost luate ca atare din perspectiva impactului asupra construcţiei bugetare pentru anul 2016 şi, aşa cum am spus, Guvernul le-a asumat în cunoştinţă de cauză. Prevederile menţionate mai sus nu sunt decloc de neglijat şi asta e important să subliniem, acestea totalizând un impact bugetar de circa 20 de miliarde de lei, ţinând cont de faptul că veniturile scad cu ceva mai bine de 10 miliarde de lei, în timp ce cheltuielile cresc cu mai mult de 9 miliarde de lei”, a declarat premierul Dacian Cioloş, adăugând că acestea „nu se pot compensa” cu creşterea economică, care este esitimată la 4% din PIB pentru 2016 şi care acoperă circa 9 miliarde lei.
Potrivit prim-ministrului, soluţia a fost „dificil de agreat într-un interval extrem de scurt”, dar a fost posibilă prin mărirea deficitului bugetar la 2,95% ca derogare temporară de la obiectivul asumat şi prin relocarea unor sume de la ordonatorii de credite.
Premierul a mai spus că educaţia, sănătatea, transporturile şi investiţiile reprezintă priorităţi de care a ţinut cont la elaborarea proiectului.
Pe scurt, mai sus sunt motivații suficiente pentru a înțelege despre ce este vorba. Pe lângă un deficit „la limita dezastrului” generat de „elanul parlamentarilor” de a ieși în evidență la poporul care îi va vota, în Parlament, pe timpul dezbaterii bugetului, mulți parlamentari au dorit, cu disperare, să mai „bage” niște cuie, să mai strâmbe ceva. Au și ieșit, unii dintre ei, cu declarații „pretențioase”, cu vorbe „dulci” pentru diferiții consumatori de informații, călare pe cai albi, apărători ai neamului și ai legii, tocmai ei, cei care au dus de râpă tot ce s-a putut în această țară. Mai mult, tot în aceste zile și-au votat și „legea pensiilor speciale pentru parlamentari”, un fel de făcătură oribilă, practic un fel de jaf la drumul mare. În loc să își impoziteze veniturile parlamentare pentru a fi luate în calcul la punctul de pensie în viitor și-au adăugat o sumă netă, substanțială (cât o pensie sau peste o pensie a unei persoane cu școală multă și vechime completă), la viitoarea pensie, chiar dacă are doar un mandat de parlamentar și chiar dacă are doar un an întreg în această calitate ! Este jaf curat, este o lege de o nesimțire crasă. Acum zbiară că Cioloș nu a prevăzut în buget și aceste cheltuieli ! Nu este tupeu, tupeul este mai degrabă un fel de curaj în urma unei încrederi deosebite în propriile forțe, este obrăznicie, aroganță, comportament deviat.
Guvernul Cioloș este abia acum în fața probei „eficienței” pe care o clamează. Are buget, are program și din ce apare în media, se pregătește să aibă și organizarea necesară derulării programului având la bază bugetul. În toate ministerele au loc „mișcări”. Plăcute pentru unii, neplăcute pentru alții. Pentru ca miniștrii și secretarii de stat să nu adoarmă în fotolii, aburiți de cântecul de sirenă a unora sau altora, Cioloș a dat mai multă putere Secretariatului General al Guvernului. Acesta a devenit un fel de „polițist”, care urmărește punct cu punct tabloul de bord adoptat pentru fiecare acțiune în parte. Cu competența de a a atrage atenția ministerului sau agenției că nu se încadrează în timp sau că lucrarea este bună de folosit ca hârtie igienică. Nu este rău. Chiar de loc.
Următorul subiect de maxim interes va fi reforma administrației publice și legea unitară a salarizării în administrația publică. Este evident că vor fi mișcări de respingere. Nu doar depolitizarea va fi mărul discordiei ci și reorganizarea funcțiilor publice, reorganizarea instituțiilor, scăderea numărului persoanelor din ministere sau agenții determinată de reevaluarea atribuțiilor structurilor din cadrul acestora (unele vor dispare) și a activităților aprobate pe un exercițiu bugetar stabil.
Să vedem cum va fi. Cu speranță. Așa cum am speranța ca o parte dintre parlamentarii de azi să nu mai apară în listele partidelor la următoarele alegeri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu