Seniorii din vechiul PNL București (OPV3) și reprezentanții Comisiei de muncă, familie și protecție socială de la nivelul PNL București au avut o întâlnire cu caracter de informare. Comisia de muncă la nivelul PNL București a lucrat la un material în domeniu care cuprinde și invitația de a schimba actuala legislație privind persoanele vârstnice, cu argumente bine fundamentate. Propunerea lor este de a prelua agenda Comisiei Europene în „programul Europa 2000” și a o transpune în legislația română cu privire la persoanele vârstnice.
Acum avem o legislație restrictivă. Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, republicată în 2007 și modificată în 2008 la care se adaugă normele privind alte drepturi ale persoanelor vârstnice cum ar fi pensia, asistența socială a persoanelor cu handicap etc.
Legislația este restrictivă. Este neclară. Voit. A permis interpretări socio-profesionale aberante, mai ales pe timpul guvernării Băsescu-Boc, când se considera că sunt prea mulți bătrâni și se dădea ca soluție „eliberarea mediului social pe cale naturală”.
În primul rând, Legea 17/2000 face o distincție severă cu privire la persoanele în vârstă pe care le apără: persoanele care au ieșit la pensie potrivit legii. O aberație legislativă, pe de o parte pentru că nu are în vedere toate persoanele în vârstă, foarte multe dintre ele fiind în mediul rural, chiar în comunități mici și foarte izolate, altele au activat doar în mediul familial (casnice), altele au lucrat ocazional etc., persoane care nu se pot încadra în definiția dată de respectiva lege.
„Sunt considerate persoane vârstnice, în sensul prezentei legi, persoanele care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege”.
Pe bună dreptate s-a observat faptul că legile dau vârste de pensionare diferite, în funcție de domeniul de activitate și riscurile exercitării unei profesii în respectivul domeniu. Minerii, aviatorii, scafandrii cei care lucrează în zone de lucru deosebit de grele ies la pensie la vârste între 45 și 50 de ani, militarii și polițiștii sau cei asimilați acestora ies la pensie la vârste între 55 și 60 de ani, alte categorii socio-profesionale ies la pensie la vârste peste 62 de ani. Datorită acestor particularități, potrivit legii, unul care iese la pensie la 55 de ani într-un domeniu de activitate este considerat „persoană în vârstă” iar altul care are vârsta de 55 de ani dar va mai lucra până la 62 de ani este considerat „verde” și bun de lucru ! Aberația din lege nu ține cont nici de termeniul „vârstă” din DEX:
VẤRSTĂ, vârste, s. f. 1. Timpul scurs de la nașterea unei ființe până la un anumit moment din viața ei; numărul de ani (și de luni, de zile) prin care se exprimă acest timp; etate. ◊ Președinte de vârstă = președinte al unei adunări ales în persoana celui mai în etate dintre membri. ◊ Loc. adj. În vârstă = bătrân. De-o vârstă cu... = care are același număr de ani cu... Fără vârstă = a cărui vârstă nu se poate preciza, de vârstă incertă. între două vârste = care nu este nici prea bătrân, nici prea tânăr. 2. Etapă din viața unei ființe caracterizată printr-o anumită fază de dezvoltare. ◊ Vârsta a treia = perioada de după pensionare. 3. Număr de ani împliniți care se cer pentru ca cineva să se bucure de anumite drepturi (civile, politice etc.) 4. (înv.; în sintagma) Vârsta de mijloc = Evul Mediu. 5. Cea mai mică subdiviziune a timpului geologic în decursul căreia s-a format un complex de strate grupate într-un etaj geologic. [Var.: (reg.) vrấstă s. f.] – Din sl. vrusta.
În timp ce legea tratează, exclusiv, situația persoanelor de „vârsta a treia = perioada de după pensionare”, folosește un termen care arată cu totul altceva: persoane vârstnice = bătrâni. Este o evidentă inducere în eroare, poate voită, poate nu. Prostească, tembelă însă este. Ar fi o problemă dacă această „manevră” a fost făcută cu intenție. Situație în care ne aflăm în fața uneia dintre cele mai mari ticăloșii politice.
Nu avem un concept privind politica persoanelor vârstnice. Pentru cei care nu știu, „politică” înseamnă guvernare, înseamnă administrarea situației persoanelor vârstnice la nivelul întregii națiuni, luând în considerare toate situațiile în care aceștia se pot afla. Legislația actuală se referă doar la pensionari și la resursele pe care pensionarii le au pentru a fi accesate în eventualitatea acordării unei forme de asistență socială (Ministerul Muncii aici).
Pentru a schimba politica „strâmbă” de până acum, se impune a da o definiție pentru persoanele în vârstă care vor fi subiectele active ale legilor viitoare. Ne referim doar la persoanele care au activat în câmpul muncii sau ne referim la toate persoanele în vârstă ?
Un răspuns îl avem în conceptul „îmbătrânirii active” al Comisiei Europene în programul Europa 2000: îmbătrânirea activă este percepută drept „ajutorul acordat oamenilor pentru ca aceștia să rămână responsabili pentru propria viață cât mai mult timp posibil, pe măsură ce îmbătrânesc și dacă este posibil, să-și aducă contribuțiile în economie și societate (Comisia Europeană 2014).
Aici se vorbește despre toți oamenii, fie că au fost pe piața muncii, fie că nu. Elementul important, marcant chiar, este sprijinirea oamenilor să rămână activi cât mai mult posibil, să fie responsabili pentru propria existență, să continue să își câștige existența până la vârste foarte înaintate, contribuția lor la economie și societate să fie cunoscută și respectată la fel cum este contribuția altor categorii de vârstă.
Organizația Mondială a Sănătății dă o altă definire conceptului „îmbătrânire activă”, o definire legată de obiectivul fundamental al organizației: „un proces de optimizare a oportunităților de sănătate, participare și securitate pentru a crește calitatea vieții, pe măsură ce oamenii îmbătrânesc (Organizația Mondială a Sănătății 2002)”.
Vom avea „o primă rundă” de discuții cu colegii Comisiei de muncă, familie și protecție socială a PNL București în curând, puțin peste o săptămână. Până atunci, materialul transmis de secretariatul comisiei la organizațiile seniorilor liberali de la sectoare va fi însușit, analizat, criticat, completat, modificat etc.
Articolul meu urmărește să stimuleze reacții, să îmi aducă propuneri, idei, critici cu privire la starea acestei categorii sociale atât de puțin dorită de politicieni - „dinozauri”, „sugative”, „găuri negre”, „balast social” -, pe care să le preiau, să le aranjez într-o structură formală care să fie utilă colegilor care se ocupă de problematică din Comisia PNL în domeniu.
În primul rând ne trebuie o definiție pentru persoanele în vârstă a căror soartă va face obiectul reglementării legislative. Persoane în vârstă sunt și „boierii” sunt și „gunoierii”. Persoane în vârstă sunt și femeile, sunt și bărbații. Persoane în vârstă sunt și cele cu handicap și cele fără handicap. Persoane în vârstă sunt și pensionarii dar și cei care însă sunt în câmpul muncii însă au o anumită vârstă biologică. Trebuie să ținem cont nu doar de starea socială a persoanei, ci și de starea ei fizică, trebuie să recunoaștem etatea acesteia și consecințele ei, trebuie să acceptăm faptul că de la o anumită etate este în plină desfășurare un proces de degradare fizică a corpului persoanei, cu sau fără voința acesteia etc.
Aștept sugestii, propuneri etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu