S-a ajuns la un acord. Reducerea încălzirii globale ca urmare a acțiunii umane. Atât cât aparține oamenilor, cât poluează oamenii. Și poluează. Din cauza lăcomiei.
Mai pe scurt, statele și-au luat angajamentul să scadă, an de an, infestarea aerului cu substanțe care facilitează încălzirea globală. Reducerea emisiilor de carbon devine obiectiv de prim rang pentru fiecare țară. Și nu doar carbonul este ținta !
Practic, statele vor renunța încet și ferm la exploatarea cărbunelui pentru arderea lui în termocentrale, la exploatarea petrolului, la defrișarea pădurilor, la asanarea zonelor umede etc. Mineritul își trăiește ultimele „zile”. Producerea energiei se va duce către energia regenerabilă, nepoluantă. Se va ajunge la folosirea cărbunelui doar ca materie primă în industria chimică însă nu ca sursă de energie, ci ca resursă pentru alte elemente componente. Dacă acele componente pot fi luate din alte materii, mai ușor de exploatat, cărbunele va rămâne ca o rezervă, acolo sub pământ, o rezervă excepțională.
Petrolul are și el zilele numărate. Pe de o parte este din ce în ce mai scump să îl extragi, pe de altă parte sunt descoperiri ale științei și tehnologiei care dau la o parte petrolul ca resursă de energie. Va rămâne și el acolo, în adâncimea pământului, ca resursă strategică de rezervă.
Lemnul este încă exploatat intens. Mult prea intens. În timp ce în Austria, Cehia, Germania etc. sunt declarate din ce în ce mai multe zone ca fiind protejate, s-a reușit reîmpădurirea zonelor defrișate și refacerea mediului, inclusiv a zonelor umede - un documentar despre fluviul ELBA arăta cum s-a refăcut viața de-a lungul acestuia prin protejarea lui, cum după o dispariție în 1934, vidrele au reapărut după 1990, dar și alte viețuitoare deosebit de importante pentru mediul creat de fluviu -, în alte țări unde lăcomia și inconștiența, disprețul față de mediu este mai puternic, zonele de pădure sunt defrișate sălbatic. Noi suntem în această situație.
Cărbunele care se formează din lemn, petrolul care se formează din materia organică animală (de la bacterii, cele mai importante până la organismul animalelor superioare), lemnul pe picior sunt depozite ale carbonului. Și nu doar ele, ci și calcarul dar și alte „pietre”. În dezvoltarea noastră am ajuns să eliberăm într-un ritm accelerat carbonul din aceste rezerve constituite de-a lungul timpului. La concurență cu planeta care, la rândul ei, prin mișcările tectonice și vulcani eliberează în atmosferă cantități imense de „poluanți”, carbonul și sulful fiind pe primul loc.
În acest timp, consumăm și oxigenul, sursă a vieții, prin ardere, în primul rând, ardere intensă a cărbunelui, a petrolului, a lemnului în competiție cu natura. Nimic nu poate fi mai dezastruos.
Procesele naturale de producere a oxigenului sunt perturbate de activitatea umană. Oxigenul consumat pentru susținerea vieții este din ce în ce mai puțin pentru că marii producători - bacteriile din oceane, iarba, copacul, alte forme de viață terestră etc. -, sunt eliminați de activitatea industrială umană, de modul de viață al omului - opulent, peste necesarul de resurse. În atmosferă există mai puțin oxigen ca în alte epoci istorice ale pământului. Plantele și animalele devin mai mici. În zonele în care protecția mediului este mai puternică, surplusul de oxigen are efecte asupra mărimii animalelor, a plantelor specifice zonelor respective. Cresc mai mari, au mai multă putere. Acolo unde oxigenul este mai puțin, plantele și animalele sunt mai mici, mai firave, predispuse la extincție.
Acordul la care s-a ajuns va avea efecte „dureroase”. Dispar activități umane „primitive”. Exploatarea cărbunelui, a petrolului sunt activități „primitive”. Cu toate modernizările tehnologice create de om. Evoluția este în altă formă primitivă însă mult superioară. Exploatarea resurselor de energie oferite de soare și de planetă, în mod direct. Energia solară, energia oceanică, energia apei, energia vântului, energia calorică oferită de scoarța terestră. Peste toate este energia pe care o oferă „hidrogenul”. Este peste tot. Spațiul cosmic este „plin” de el, fie în starea pură fie în combinație cu oxigenul. Apa este comună în univers, este peste tot. Pământul primește hidrogen și apă zilnic din spațiu. Avem o resursă care cere mai multă inteligență și imaginație tehnică creativă.
Să vedem cum va fi. Vreau să cred că noi vom alege calea statelor care renunță la cărbune, petrol, lemn. Să lăsăm carbonul acolo unde procesele naturale îl depozitează. Să lăsăm doar natura să răscolească aceste depozite iar noi să folosim din ce în ce mai mult resursele mult mai ușor de accesat oferite de planetă și sistemul solar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu