Dacă este să fie căldură, atunci va fi căldură.

Cel mai cald „Crăciun”. Toată lumea este îngrijorată. Omul de zăpadă intră în istorie. Eu știu, peste niște ani, mulți ani, în grădină, în plină sărbătoare a „Crăciunului”, la o sărbătoare de familie, la mânecuță scurtă, se va povesti despre „omul de zăpadă” care era pe vremuri. Cum era cu pământul acoperit de zăpadă. Câte un moșulică (care astăzi încă nu s-a născut !), se va lăuda că pe timpul lui, cu vreo sută de ani în urmă, mai ningea, din când în când. dar nu ținea mult. Erau ninsori accidentale.

Am zis să fac un bine și să aduc în față perioada „cretacicului”, cea terminată cu marea extincție a dinozaurilor. O descriere sumară, suficientă pentru a o înțelege, este pe Wikipedia (aici).

Întâi ne vom încinge. Multe animale vor intra în istorie. Au fost. Alte specii se vor naște. Așa cum apar și azi. Lumea este în continuă schimbare. Oamenii vor avea și ei de suferit. Probabil că se vor mai rări. Se vor schimba și fizic. Alt mediu, alte condiții de viață, alte funcții ale membrelor, alte funcții ale diferitelor organe interne ... Ce mai, evoluție. Nu am fost așa cum arătăm astăzi, am fost diferiți când au apărut strămoșii noștri (primate, acum 15 milioane de ani).

Oceanele cu apă scăzută vor reveni. America de Nord, Europa, Africa sunt la dispoziție. Au avut mări cu apă mică, se pare că vor avea. Eu sper ca România să nu se limiteze doar la „țara Hațegului” așa cum a mai fost odată. De aceea avem doar acolo dinozauri, de dimensiuni reduse (un fel de liliputani pentru acea perioadă), pentru că zona era insulară.

Lumea de atunci era diferită de lumea actuală. Mările erau calde, temperatura medie anuală era în jur de 37 grade ! Acum este undeva pe la 15-16 grade (în urcare). Suntem îngroziți că de se va mai încălzi cu 2 grade vom ajunge să nu mai avem țărmuri ! Vorbim despre poluare și acuzăm compușii carbonului. Acolo sus, în cer, este și sulful, bașca toată mizeria gazoasă aruncată de mașini. Ei bine, acolo sus este din ce în ce mai multă apa. Apa care dă viață. Nu mai coboară. Este prea cald pe pământ. Așa că se combină cu sulful, cu carbonul, cu cine știe ce porcării mai lansează „industria” în atmosferă. Se combină și formează o peliculă care nu dă voie căldurii pământului să se răspândească în cosmos. Până vor exploda niște vulcani mai nărăvași care „vor face gaură în cer” și vor ajuta pământul să „respire”. Bine, va fi bine însă va fi și rău. Vor pieri mulți, mulți oameni. Vor pieri multe animale. Vor rămâne în viață doar speciile mai mici, cele care își trăiesc traiul pe sub pământ, la adâncime, precum și speciile anaerobe, din oceane.

După o perioadă de încălzire globală va urma una de răcire radicală. Nu imediat, în termeni de o viață de om ci în timp. În mii și milioane de ani. Între timp, pământul își va încetini din ce în ce mai mult rotația, astfel încât ziua va deveni mai mare de 24 de ore. Va ajunge la 25 de ore, apoi la 26 de ore ... treabă complicată pentru planificatorii vieții celor care vor avea ca strămoși oamenii. Când te gândești că în urmă cu câteva sute de milioane de ani rotația dădea o zi de 16 ore îți pui mâinile în cap. Pe mine mă duce gândul la Marte, planetă care are o rotație „ca ochiul mortului”, fără gravitație semnificativă și cam fără atmosferă. Așa va ajunge și pământul. Bine, nu în timpul vieții mele. Ba, de ce să nu gândesc așa, poate nu în timpul vieții unui om sau a unei ființe care are ca strămoș un om !

A, oare urmașii oamenilor vor mai sărbători nașteri și comemora morți ?