Ca să fiu sincer, abia acum am citit întregul articol. În afara unor tehnici de analiză și mișcare a tabloului pentru a crea impresia dorită, pe care le pot doar aplauda, restul este un fals, imens. Fundamentul demersului presupus filozofic este fals.
Falsitatea lui apare din momentul în care iese din sfera creștinismului ortodox, îi depășește granițele și intră cu ciubotele în viața altor persoane, le încalcă grosolan dreptul la conștiință, dreptul la propriile valori. Falsitatea apare din momentul în care fiecare judecată de valoare emisă de Patapievici este o încălcare a prevederilor constituționale, este un îndemn la negarea unui consens social care ține o țară unită.
Criticând acțiunile unei asociații - Solidaritatea pentru libertatea conștiință -, care a cerut scoaterea icoanelor din școli și scoaterea rugăciunii „Tatăl nostru” din programele radio și Tv, criticând acțiunea profesorului de filosofie din Buzău care a cerut ca icoana din clasa în care învață copilul lui să fie scoasă de pe perete, Patapievici face exact ce critică. Redefinește poziția centrală în opoziție cu ce prevede Constituția !
„Cum poți să faci niște oameni normali să priceapă intoleranța ca fiind neutralitate? Într-un singur fel: redefinind poziția centrală. Adică deplasînd sistemul de referință în așa fel încît atitudinea de excludere a creștinismului să ajungă centrală în raport cu valorile spațiului public, iar intoleranța față de creștinism să poată apărea ca fiind o veritabilă neutralitate. Consecința imediată a aceste „deplasări de sistem de referință” va fi ca simpla prezență a simbolurilor creștine în spațiul public să apară ca fiind un abuz. În acest mod, apărătorii păstrării în spațiul public a simbolurilor care în mod normal, potrivit tradiției, se află deja acolo vor putea fi prezenați ca extremiști, fanatici, adversari ai egalității de tratament și dușmani au drepturilor omului. Adică o mistificare de proporții.” - Horia-Roman Patapievici.
Ce face Patapievici în exemplul dat este o mârlănie. Creștinismul nu este singur în centrul spațiului public. În centrul valorilor spațiului public sunt și alte confesiuni, musulmană, budistă, sau chiar lipsa confesiunii. Dreptul la confesiune sau absența confesiunii este unul dintre drepturile fundamentale ale cetățenilor români, mai mult, toate confesiunile fiind considerate ca fiind egale în drepturi, indiferent de numărul persoanelor care le practică.
Mai mult, Patapievici folosește o noțiune generală „creștinism” în interiorul căreia se regăsesc atât ortodoxismul cât și catolicismul, cultele protestante și mai știu eu ce. Fiecare cult creștin are propriile însemne sau chiar nu acceptă însemne. Criticând pe profesorul din Buzău care a cerut scoaterea unui însemn creștin ortodox din școală Patapievici susține doar un cult creștin, negând drepturile celorlalte culte de a se manifesta. Pentru copiii ai căror părinți au altă confesiune, pentru părinții acelor copii, prezentarea însemnelor unui cult în spațiul public poate fi considerată o formă de agresiune. Filosoful Patapievici nu vede acest lucru. Mă mir.
Prin articolul său, Patapievici vrea să redefinească poziția centrală a valorilor din spațiul public după cum au fost ele aranjate în convenția socială numită Constituție cu alte valori. Mai mult, induce termenul „anticreștinism” ca atribut al opoziției față de însemnele și actele de impunere ale unei confesiuni în spațiul public. Culmea, Constituția impune instituțiilor publice „neutralitatea”, tratamentul egal al tuturor cetățenilor indiferent de religie. Patapievici susține, nici mai mult și nici mai puțin, tratamentul discriminatoriu.
Am citit dimineață un articol interesant (aici) unde Valeriu Stoica răspunde întrebărilor unui interviu și susține un concept (îmi place mult): „spațiul juridic în care trăim este măsura libertății noastre”. Nu pot să nu mă leg de tema intervenției mele. Constituția României este „spațiul juridic” pe care noi, românii, l-am acceptat cu scopul de a fi egali între noi, cu scopul de a ne apăra valorile, cu scopul de a avea o lume mai bună și mai dreaptă. Valeriu Stoica spune în interviu că scopul de bază este „mai binele” pentru fiecare dintre noi, dreptatea fiind subordonată (sub aspect administrativ, juridic și judiciar) obținerii binelui (și această idee îmi place !).
Cei care au promovat acum articolul lui Patapievici au scopuri perverse. Criticile aduse BOR și liderilor religioși ortodocși au sensibilizat aparatul de propagandă religios și încearcă să impună ideea „anticreștinismului” din opoziția la agresiunile BOR și ale preoților ortodocși față de diferitele manifestări sociale. Să nu uităm reacțiile BOR și ale unor preoți (doar cele ajunse în media, pentru că în mod sigur au fost mai multe !) față de concertele de tipul celui de la „Colectiv”, să nu uităm refuzul preoților de sluji în memoria ortodocșilor morți la „Colectiv” pe motiv de „satanism” etc.
Mult mai devreme, cel care poartă titulatura de „patriarh” a definit ateii ca fiind „anticreștini”, o minciună uriașă, o încercare disperată de a aduce în stare de beligeranță oamenii care au confesiuni diferite sau nu sunt susținătorii unei confesiuni.
Toate confesiunile sunt pro-active. Caută să „cucerească” noi teritorii, sunt mereu în ofensivă. Creștinismul s-a impus cu forța, peste tot unde a ajuns. Creștinismul s-a impus cu sabia. Cu tortura. Cu crima. La fel ca iudaismul, la fel ca islamismul, la fel ca oricare altă confesiune. Încep să ajung la concluzia că articolele de genul celui scris de Patapievici au rolul de a incita la ură, de a provoca scânteia care să aprindă „focul” înfruntării între oameni. Pentru mine, acest articol este o agresiune asupra „spațiului juridic” pe care am convenit să îl respectăm pentru ca între noi să ne simțim egali.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu