Mai ușor cu sentimentalismul pe scări ! Se poate sparge !

Iar se „zgâlțâie” lumea pe numele alese de partide pentru a candida la diferite funcții politico-administrative. Iar au apărut promotorii ideii că deciziile politice trebuie combătute iar alegerea partidelor trebuie sancționată de către membrii și simpatizanții acestora pentru că, vezi Doamne, nu place nu știu cărui politician sau formator de opinie, jurnalist sau analist politic. Unii cunoscuți, alții doritori de notorietate.

Partidele politice sunt grupări de oameni constituite pe baza liberului consimțământ, care acționează pragmatic, conștient și organizat pentru a servi interesele unor clase sociale, a unor grupuri sociale, comunități umane, pentru dobândirea și menținerea puterii politice, în vederea organizării și conducerii societății, conform cu idealurile proclamate în platforma program. Wikipedia (aici). Mai clar nu se poate.

Într-un partid politic nu este nevoie să existe „dragoste” între membri. Susținerea unui membru al partidului este dictată de interes. Îl susții pe cel care obține acceptul majorității membrilor pentru a îndeplini o funcție pe baza unui program. Chiar dacă tu, ca membru, nu l-ai votat susținând un contracandidat. După alegerea liderului prin votul celorlalți te aliniezi acțiunilor viitoare ale partidului pentru că ai un interes care poate fi apărat doar în interiorul partidului, prin acțiunea unitară a tuturor membrilor partidului. Acțiunile „pragmatice, conștiente și organizate pentru a servi interese” acoperă și interesul tău nu însă și starea ta afectivă. Ba, îndrăznesc să spun că stările afective te pot îndepărta de restul membrilor partidului, fie prin refuzul lor de a te mai accepta fie din cauza ta, cel „afectat”, care refuzi să mai participi la protejarea interesului comun. Cred că ar putea fi scrisă o istorie a stărilor afective ce au devenit nocive intereselor majorității.

Întotdeauna vor fi membri ai partidului care vor pierde în timp ce alții vor câștiga. Cei care vor pierde vor acuza pe cei care nu l-au vrut că au trădat „interesele partidului”, confundând propriul interes cu cel al partidului. Cei care nu l-au vrut îl vor acuza de egoism, egocentrism, atitudine dictatorială, narcisism, incapacitate politică etc. Câștigătorul nu ar trebui să se considere un fericit. Fericirea durează destul de puțin, funcția de demnitate în partid la fel ca aceea din administrația publică obligă la performanță, de cele mai multe ori câștigătorii de azi sunt marii perdanți de mâine. Cu toată dragostea pe care le-o arată, cu mai mult sau mai puțin interes (!), unii dintre membrii și simpatizanții partidului sau chiar simpatizanții exclusivi ai respectivului lider (este natural ca un lider să aibă proprii simpatizanți, în afara membrilor sau simpatizanților partidului) îl vor critica atunci când pierde, când vor observa că a pierdut pentru acțiuni ce le pune în pericol propriul interes.

Uite că am o imagine plastică în minte. Un partid este ca o cometă. Când se apropie de soare (alegeri !), se încălzește și începe să împrăștie în spațiu din substanța pe care o conține. Cu cât este mai mare „temperatura”, cu atât „coada” este mai mare. O parte dintre membrii partidului rămân pierduți în spațiu, altă parte „revoltată” va rămâne în apropierea cometei și va reveni la corp prin acreție. Tot prin acreție, cometa va deveni mai mare atunci când va exista materie în jurul ei care va completa sau chiar va depăși materia pierdută. Procesul se repetă până când cometa nu va mai avea materie pe care să o atragă.

În completarea imaginii de mai sus, în 2014, PNL a crescut prin fuziunea cu PDL (acreție, atragerea de material cosmic aflat la dispoziție !). A devenit mai mare și a putut astfel să atragă mai mulți membri și simpatizanți, câștigarea alegerilor prezidențiale fiind un rezultat al acestei acțiuni. Fuziunea cu PDL și apropierea alegerilor prezidențiale a „încins” pe unii membri și simpatizanți care au vrut altceva așa că aceștia au părăsit partidul. Între timp, numărul membrilor de partid și al simpatizanților a crescut. Acum ne apropiem de „soare” (alegeri) și vom fi alături de el mai mult timp, un an întreg, astfel că se va forma o altă coadă a cometei, cu alți membri și simpatizanți nemulțumiți. Unii vor rămâne în spațiul public urmând să se alipească fie altor partide, mai micuțe sau chiar adversarilor politici, alții vor reveni.

Domnii și doamnele cu sentimente puternice, cu idei radicale, ar trebui să știe că între sutele de mii de membri ai partidului (mă refer la PNL) ei devin o minoritate. Sunt ca materia expulzată de cometa încălzită de razele soarelui. Reprezintă 0,00x din „substanța” partidului. Nesemnificativ.

Sunt aproape 3000 de primării care vor avea candidați din partea PNL. Toți candidații acceptați de partid vor fi reprezentanți ai majorității membrilor de partid. Ai majorității, nu ai tuturor membrilor. Cei care au pierdut acum trebuie să se uite în oglindă. Să vadă în ei, să vadă în jurul lor de ce au pierdut. Să înțeleagă de ce au pierdut. Dacă nu vor înțelege, atunci pierd totul. Unii merită o a doua șansă (sunt sentimental acum !).