Am luat de la Guvern (aici) textul scurt al principiilor și obiectivelor generale ale bugetului. O motivare a Guvernului privind construcția bugetului propus aprobării. De ce așa și nu altfel. Care sunt constrângerile, care sunt obiectivele, care sunt așteptările. Este pe înțelesul tuturor, este partea literară și nu tehnică a construcției bugetare. Nu este nevoie să fii economist să pricepi ce se vrea.
Bugetul a fost construit având în vedere riscurile macroeconomice care abia așteaptă să explodeze. Ca să fim cinstiți, Guvernul Ponta și parlamentarii care încă mai sunt în activitate au băgat fitile peste fitile pentru a favoriza explozia. Nu atât măririle salariale, destul de mari în valoare, cât lipsa finalizării investițiilor care să producă plus-valoare în viitor constituie principalul factor de risc. Are dreptate Alina Gorghiu când afirmă că PSD a acționat pentru a „împărți sărăcia” și nu pentru a dezvolta România ! Guvernul Cioloș caracterizează acest buget ca fiind „conservator și realist”.
Principiile sunt însă interesant motivate:
1. Prioritizarea. Guvernul face o mărturisire interesantă: nu vrea o „shopping list”, care să risipească resursele ci s-a axat pe proiecte care pot fi finalizate, care pot produce efecte benefice în viitor. Formularea îmi place: „nu începe mai mult decât poate termina” !
Să vedem ce s-a întâmplat după ce bugetul a ajuns la Parlament. Ca de obicei, parlamentarii s-au repezit să își prezinte și să ceară cu aroganță acceptarea „listelor lor de cumpărături politice”. După ce le-au fost refuzate au început, înainte de aprobarea bugetului, să critice lipsa de viziune a Guvernului, „crimele” săvârșite prin neluarea în considerare a părerilor lor „experte”, să plângă de mila celor care vor fi văduviți de lipsa resurselor pentru te miri ce.
2. Transparența. Se referă la contractele publice în curs de derulare sau cele care se vor încheia. Guvernul vrea să pună la dispoziția publicului modul în care se derulează aceste contracte, care sunt sumele cheltuite, situația realizării obiectivelor contractate pe etape etc. Așa vom afla cum și când se termină o relație contractuală, vom ști cum își respectă părțile contractante obligațiile, vom ști dacă investiția ne va folosi sau nu în funcție de calitatea pe care o va avea. Legată de primul principiu, al prioritizării, transparența ne va permite să vedem în viitor. Să vedem cum realizăm un obiectiv și cum putem să legăm de acel obiectiv un altul care devine necesar. Cum putem crește eficiența investițiilor (cu condiția obligatorie ca viitoarele guverne să fie serioase, nu ca cel al lui Ponta sau Băsescu !).
3. Eficiența. Guvernul îi spune „condiție cheie”. Starea României azi este că are „bugete mici și multe nevoi de dezvoltare”, ne spune Guvernul. De aceea, eficiența devine cuvântul cheie când definim condiția guvernării. Obiectivele sunt spuse în puține cuvinte însă au „adâncime”: cetățenii trebuie să înțeleagă de ce este nevoie de un buget la nivelul statului (!) iar statul trebuie să cheltuiască acești bani cu eficiență. Statul, prin Guvern trebuie să oprească risipa. Iar ca primă măsură ce însoțește bugetul este „reforma administrației publice”. Atât sub aspectul reorganizării structurilor administrative și a reformulării atribuțiilor acestor structuri cât și o reformă a personalului.
4. Prudența. Guvernul consideră acest principiu ca fiind „crucial”. Are dreptate. În urma „haiduciei” din anul 2015 cu noul Cod fiscal și majorările salariale, haiducie care poate fi absorbită cu inteligență însă pentru asta îți trebuie prioritizare, transparență, eficiență și prudență, deficitul prognozat va fi de 2,95%. Nu prea lasă loc de manevre - cele din „lista de cumpărături politicianiste” ale parlamentarilor sau ale partidelor politice. De aceea, Guvernul a stabilit un „plafon de blocare” a cheltuielilor publice cu bunurile și serviciile de 10%. Ministerele, agențiile, administrațiile publice finanțate de la bugetul de stat vor trebui să se limiteze la cât le-a fost planificat. Este o situație tristă pentru cei care au obiceiul să cheltuiască după cum vor mușchii lor având obiceiul să facă presiuni la Guvern pentru a li se aloca alți bani „în interesul național”. Tot în interiorul acestui principiu, Guvernul a decis să nu ia în calcul evoluția determinată de creșterea veniturilor ca urmare a efectului „de runda a doua” a relaxării fiscale (bani care rămân în circuitul privat cu efect de multiplicare”. Este o mare mână întinsă economiei, investitorilor dar și evoluției de viitor la nivel național.
5. Predictibilitatea și stabilitatea. Of ! Economia cere cu disperare respectarea acestui principiu. Guvernul se angajează, de fapt, să nu îi mai forțeze să refacă planurile de afaceri, să nu mai umble (obligați de lege !) la ajustări, la rezerve, la relocări etc. Este și angajamentul de a face doar două rectificări bugetare. Care va fi conținutul lor vom afla atunci când se vor face. Fie se mai dă, fie se mai ia. După cum vorbește Guvernul în această notă de motivare, înclin să cred că vor pierde cei care nu vor fi capabili să ducă la îndeplinire programele. Fie datorită unor cauze independente de voința lor (incapacitatea fizică de a absorbi fondurile planificate), fie ca urmare a incompetenței celor desemnați să execute respectivul program.
Nota continuă cu obiectivele pe principalele domenii de interes: educație și cercetare (au cu +), sănătate, transport etc. Dacă este mult sau puțin, fiecare poate aprecia funcție de propriul interes.
Important este să se mențină echilibrul anunțat în prima parte, să existe la finalul anului de mandat fie realizări certe, palpabile, evaluabile într-o proiecție a viitorului, fie să fie îndeplinite condițiile la fel de palpabile pentru o realizare certă.
Pot părea exagerat însă am impresia că la nivel parlamentar ar trebui umblat la reguli și modalități de lucru. Dacă la o comisie parlamentară, investită cu competența de a analiza și aproba un proiect se ajunge la o soluție, în plen să nu mai existe păreri contrare. ale unor parlamentari care vor ei neaparat să rămână în istorie ca opozanți ai unei idei, legi, proiecții. Raportul comisiei să nu mai fie consultativ, în comisie fiind, totuși, reprezentanții tuturor partidelor parlamentare, aceștia urmând a aduna părerile, propunerile colegilor și a le prezenta în cadrul dezbaterilor.
Aceste Parlament a dus parlamentarismul la limita cea mai de jos de la marele FSN încoace. Este cel mai oribil. Nu din cauza numărului de parlamentari, nu aceasta este problema, ci din cauza calității parlamentarilor susținuți de partide. Reforma politică prin care trec partidele ar trebui să devină, eu sper să devină, o reformă a Parlamentului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu