Băsiștii încep să vadă. Lăzăroiu vede bine chiar dacă are unele nuanțe puțin probabile.

Mai devreme am scris un articol, aici pe blog, în care am arătat că Iohannis și Cioloș formează o echipă care face o altfel de politică. Complet diferită de a antecesorilor. Am pus accentul pe transferul de responsabilitate asupra administrării țării de la Guvern la Parlament. Guvernul devine, astfel, doar cel care aplică legea. Cumva în interiorul conceptului de drept pozitiv unde legea dispune ce se poate face și ce nu. Dacă legea nu este bună, este înlocuită iar dacă nu este înlocuită, societatea suportă consecințele. Răspunderea nu revine Guvernului, care se abține să facă legi ci Parlamentului, cel care face legile. Până acum, guvernele au intervenit asupra legilor prin ordonanțe de urgență, ordonanțe și foarte multe hotărâri de guvern prin care au căutat să pună de acord politicile proprii cu legile în vigoare. A ieșit o bulibășeală. Proasta guvernare are o componentă de bază în legiferare.

Pe facebook am văzut o trimitere la un articol scris de Sebastian Lăzăroiu (aici). L-am citit cu atenție. Cu sau fără voia autorului, comparația între „modelul” Băsescu cu „modelul” Iohannis (ce se prefigurează) este defavorabilă lui Traian Băsescu.

După lectura articolului am senzația următoare.

Țara este ca „o căruță” sau „un car”. Președintele țării este cel care trebuie să aleagă „animalele” care să o/îl tragă.

Traian Băsescu a ales soluția să se înhame el să tragă așa că a ales o căruță ușoară, după ce a încercat să arate cât de viguros este și s-a înhămat la un car.

Klaus Iohannis a ales un car. Nu s-a înhămat el, a ales să „invite” să tragă liderii principalelor partide politice, mai puternici, mai vânjoși, mai bine hrăniți, capabili să dea forță și chiar viteză „atelajului”.

În timp ce Băsescu înhămat la o căruță ușoară a vrut să meargă repede, după capul lui, însă a derapat ca la balamuc, de multe ori s-a învârtit „în jurul cozii”, Iohannis merge întâi mai încet, numai către înainte, după ce a obținut de la ambele partide majore acceptul (prin negociere !). Oalele din căruța lui Băsescu s-au spart, ciobit și chiar au căzut din coș, oalele pe care le-a pus și le pune Iohannis în car sunt mari, grele, sunt pline, sunt stabile. Este evident că această imagine reflectă o realitate.

Președințiile lui Băsescu au devenit un eșec, lamentabil, lăudate doar de către el și apropiații lui, incapabili să înțeleagă că Traian Băsescu este un mare eșec politic. Președinția lui Iohannis se anunță a fi cu rezultate. Place sau nu, acesta este adevărul.

Lăzăroiu constată, cu „șopârlițele” de rigoare, că Iohannis are obiective politice majore la care vrea să atragă principalele partide politice. Practic, nu o spune Lăzăroiu, Iohannis vrea să împlinească un obiectiv al fostului USL (cel original, nu cel măsluit de Ponta !), și anume ajungerea de către principalele partide parlamentare (PNL și PSD) la un numitor comun privind direcția României, stabilirea unei baze de dezvoltare de comun acord și realizarea reformelor de bază ale unei societăți democratice în consens astfel încât acestea să nu mai fie negate de eventualele guvernări (separate !) ale acestor partide. Fiecare mare partid va urma să aducă pe fundamentul comun o contribuție personalizată la dezvoltarea României.

Vede bine Lăzăroiu. Vede bine constatând că libertatea presei și libertatea înființării unor noi formațiuni politice sunt supape sociale care vor permite manifestarea opoziției în libertate. Vede bine și faptul că partidele nou înființate nu au puterea, în acestă perioadă de timp, să facă o opoziție reală. Nici MP-ul lui Băsescu, nici M10-ul lui Macovei, nici alte făcături politice. Viața îi dă pe undeva dreptate. PSD-ul sub Dragnea se delimitează de ALDE-ul lui Tăriceanu, UNPR-ul lui Oprea este în corzi și scade în continuare, fiind sub presiunea dispariției dacă nu se asociază urgent cu un partid mai mare. Nu cred că PNL sau PSD vor accepta o alianță cu UNPR. Cred că mai degrabă va dispare UNPR, se va lăsa absorbit.

Lăzăroiu este nedrept, pe undeva, cu Cioloș. Îl vede doar ca un Guvern care are rolul de a asigura „liniștea” politică necesară lui Iohannis să formeze „majoritatea PNL cu PSD” într-o viitoare guvernare. Dacă nu este așa ? Își va face mea-culpa ? Nu cred. Este una dintre șopârlițele oferite lui Băsescu să iasă în evidență cu scandal. Lăzăroiu nu vede că Cioloș „a cuvântat” despre rolul lui și a Guvernului: reforma administrației publice și a salarizării unice în sistemul bugetar. Este una din marile reforme de care este nevoie pentru o altfel de politică. Lăzăroiu nu vede „mișcările” din administrația centrală pe care le fac miniștrii. Reorganizarea ministerelor pe criterii de eficiență, introducerea testelor de inteligență și a celor de management după modelul Comisiei Europene, stabilirea criteriilor de performanță la nivelul funcționarilor publici din ministere și agenții etc. Nu le vede pentru că dacă le-ar vedea, s-ar duce de râpă tot ce s-a făcut după „modelul Băsescu”.

Articolul lui Lăzăroiu este interesant. Poate place, poate nu, este însă un punct de vedere care plasează mandatele lui Băsescu pe un loc secund (speră el) față de un mandat abia început al lui Iohannis. De fapt, mandatul lui Băsescu ar trebui să cadă sub cel al lui Constantinescu, mandat care a dat României o direcție și o anume consistență. Băsescu este „laudă-mă gură” însă el a fost doar un Președinte care a continuat ce a început Constantinescu și a păstrat Iliescu. Aderarea la NATO și la UE.