Mesaje importante între Erdogan și Poroșenko ! Turcia nu recunoaște anexarea Crimeei de către Rusia.

Turcia și Rusia își reorganizează relațiile. Rușii au obținut scuzele, turcii primesc turiști ruși, comerțul se „însănătoșește”, statele europene au început să „tușească”, (h)analiștii au găsit repede-repejor motive de renunțare de către Turcia la statutul de țară candidată la UE și, de ce nu, dacă se poate ((iar (h)analiștii pot, alături de presa ultra-potentă !)), renunțarea de către Turcia a statutului de membru al NATO și „intrarea în stare de conflict cu SUA”.

Știrea de la Agerpres este total aiurea față de imaginea oferită de (h)analiști și jurnaliștii „a toate știutori”.

Președintele Ucrainei a primit asigurări de la Președintele Turciei că aceasta nu va recunoaște anexarea Crimeei de către Rusia.

„Erdogan i-a confirmat lui Poroșenko poziția neschimbată a Turciei de susținere a integrității teritoriale a Ucrainei în cadrul frontierelor recunoscute internațional”

Neschimbată ! Poate bagă la cap și (h)analiștii alături de jurnaliștii care bat câmpii în scris și pe la televiziuni.

Este bine să ne uităm și la informațiile date de sursele serioase cu niște zile în urmă. Cei care le doresc le găsesc la Agerpres.

Turcia și-a reconfirmat proiectul strategic de aderare la Uniunea Europeană. Comunicat oficial. Turcia a recunoscut că SUA sunt un aliat, un partener strategic, că unele nemulțumiri nu afectează relația partenerială între cele două state. Știrea asta este bine să o rumege strategii neamului care vântură ca idioții ideea subversivă că relațiile între Turcia și SUA sunt atât de proaste încât americanii își retrag armele nucleare tactice din Turcia și le aduc în România.

Până la urmă la ce se limitează marele dezgheț dintre Turcia și Rusia ? La comerț, la turism, la energie. Turcia poate face câte conducte pentru gaze și petrol vrea cu Rusia. Este problema ei. Nu îi dăunează.

Plecând de la această știre, se poate merge mai departe. În știri mai vechi, oferite și de Turcia dar și de România, se garanta parteneriatul strategic româno-turc, parteneriatul strategic trilateral româno-turco-polonez. Se garantau angajamentele asumate după summit-ul de la Varșovia. Știu, știu, unii au ajuns cu imbecilitatea până acolo încât au anunțat cu surle și trâmbițe sfârșitul „angajamentelor și deciziilor” summit-ului de la Varșovia. Au luat ca suport dezghețarea relațiilor dintre Turcia și Rusia.

Știrea asta le dă peste bot tuturor „trollilor” stipendiați de ruși (pe diferite căi !) din presa română și din ONG-urile atât de vocale în ultimul timp. Rușii lucrează și direct dar și prin intermediul oficinelor lor din Anglia, Franța, Germania, Italia etc.

Suntem în plin război politico - jurnalistic - politologic părerologist.

Am citit destule articole în presă despre cum au pierdut liberalii „puterea” la formarea noului guvern, cum au fost lăsați deoparte de Iohannis ca „o măsea stricată”, despre cum PSD a rămas la putere prin Dâncu care, ce să vezi, va asigura PSD-ului controlul puterii într-un guvern plin de persoane care nu prea au chef să se ofere unui partid politic. Pentru că, spun jurnaliștii de mai toate orientările politice sau jurnalistice, prefecții sunt pesediști, înalții funcționari publici sunt pesediști (toți, lasă să înțeleagă înțelepții și înțeleptele neamului !), cum funcționarii public sunt pesediști (toți, spun ei, jurnaliștii și analiștii !).

Ba, ce să vezi, în mărinimia lor, jurnaliștii și analiștii neamului au văzut chiar mai departe de guvernare, au văzut (în zațul de cafea, în cărți, în globul de cristal etc.) cum Dâncu a fost luat în Guvern pentru a-l promova la conducerea PSD, înlocuindu-l pe Dragnea, Cioloș a anunțat că nu trece la epurări în funcțiile publice pentru a permite PSD să se refacă și să câștige alegerile din 2016, că ...

Aparatul de propagandă al PSD dar și al „aliaților” de conjunctură - Traian Băsescu și Monica Macovei, ca să nu îi mai pomenesc pe alții, mai mărunți -, evidențiază fenomenul „prăbușirii PNL” aruncat la „coșul de gunoi” de nerecunoscătorul Klaus Iohannis care s-a folosit de liberali să ajungă Președinte iar acum i-a părăsit. Tema este foarte importantă. Mai importantă decât toate celelalte. Analiștii și jurnaliștii și-au declarat, prin cele ce scriu și susțin în media, sprijinul pentru „războiul politic” împotriva PNL. Mie mi se pare normal. Cine nu s-a gândit la aceste acțiuni de tip „jihad politic” a greșit.

Interesele sunt majore. „Lucrarea” lui Iohannis de forțare a partidelor politice să aplice reforme interne radicale începe să capete consistență. A pus partidele politice în dificultate. Le-a tulburat cumplit. Cumva, sunt amețite. Nu știu cum să acționeze. Au loc lupte în interiorul partidelor, au fost ridicate la un nivel superior luptele între partide. S-a ajuns la o reală luptă pentru supraviețuire. În plus, Președintele Iohannis pune gaz pe foc, din timp în timp. S-a întâlnit de mai multe ori cu tinerii și membri ai societății civile. Le-a spus clar că va trebui să intre în politică pentru a realiza o țară așa cum își doresc. Dacă vor să schimbe partidele politice să intre în politică. Dacă vor un învățământ mai bun să intre în politică. Dacă vor un sistem de sănătate mai bun să intre în politică. Cumva, Klaus Iohannis împinge societatea civilă către politică, către partidele politice, fie cele deja existente fie să formeze alte partide politice. Este o terapie de șoc. Dar este și o formă de apărare a sistemului democratic, a organizării statului așa cum este prevăzut în Constituție. Este și o sancționare a anarhiei ideologice promovată cu nesimțire de tot felul de „analiști și jurnaliști” ajunși la o vârstă la care efectele degradării fiziologice acoperă reputația lor obținută anterior acestor momente.

Războiul de tip „jihad politic”, în care ideologia a devenit „sfânta scriptură” pentru membrii și susținătorii diferitelor grupări declarate politice, a fost pornit ca o formă de apărare în fața unui „agresor” necunoscut. Politologii neamului, cei care au rămas repetenți sau corijenți (cei mai mulți dintre ei !) nu au reușit să descopere „inamicul” chiar dacă în discursurile lor i-au folosit numele: populația. O populație care nu îi mai vrea în forma în care au ajuns. O populație care le spune clar că ideologia lor prezentată ca un fel de „Alba ca Zăpada” este mincinoasă. O populație care le spune că nu mai pot ajunge la guvernare dacă nu îndeplinesc clar ceea ce oferă politic în campaniile electorale. Nu poți afirma că vrei cinste, corectitudine, empatie și tu să practici necinstea, incorectitudinea, lipsa de empatie imediat ce ajungi la putere. Nu poți pronunța cuvântul „popor”, atunci când afirmi să urmărești interesele lui iar când ajungi la guvernare să dai la o parte acel popor care nu te-a votat și să favorizezi agresiv „poporul” care gratulează.

Cea mai gravă problemă a politicienilor noștri este ancorarea politicii de azi de șabloane vetuste. Politicienii noștri sunt înclinați să asculte de „părerologi politologi” în loc să vadă că realitatea din jurul lor. Politicienii noștri sunt campioni la „pupat moaște”, fie religioase fie politice, nu sunt campioni la dialogul cu populația pe care chipurile vor să o reprezinte. Politicienii noștri sunt incapabili să reprezinte pe cineva, cu excepția, evidentă, a intereselor de familie imediate. Politicienii noștri nu au orizont politic. Nu sunt capabili să construiască politici publice. Nu sunt capabili să sprijine dezvoltarea țării, principalul lor rol, în interesul întregii națiuni. O imagine care îmi umblă prin minte este „harta Poloniei” în perioada interbelică de care trăgeau cu disperare puterile militare ale vremii pentru a avea fiecare câte ceva. Cam așa îmi imaginez România de azi. O „hartă” de care trag politicienii noștri în interes personal, pentru că dorința de posesie și mai apoi de proprietate asupra unui teritoriu nu poate fi politică (partidul politic reprezintă un grup de interese orientat către o anume ideologie privind guvernarea țării !). Majoritatea politicienii noștri sunt niște primitivi. Orice intenție de modernizare din partea unuia mai luminat la minte este contracarată imediat de grupuri și grupuscule obscure de „apărători ai tradiției” politice.

Stăm în loc ca nație din cauza pupătorilor de moaște.

Actualul război politic este greu de evaluat. Nu știm ce „cărți” au la îndemână partidele. Nu știm care va fi soarta partidelor. Aceasta depinde de cum vor „juca”.

PSD vrea să se salveze. Fără pierderi prea mari. Cu acceptul unor schimbări care să nu schimbe nimic.

PNL vrea să se salveze la rândul lui. Orientarea este să se schimbe. Să ducă în spate pe acei politicieni care au o reputație mai mult decât îndoielnică. Anunțatul audit intern este necesar chiar dacă unele rezultate vor fi nedrepte. Sunt politicieni în PNL care au fost ținte preferate de jurnaliștii și părerologii politologi care au fost angajați ai diferiților politicieni adverși PNL. Nu este exclus ca liberali de valoare să sufere din cauza campaniilor anterioare duse împotriva lor.

Mișcarea Populară a lui Traian Băsescu vrea să ocupe spațiu politic. Apelează la popularitatea negativă a lui Traian Băsescu. Îi ține în viață. Presa, ahtiată după rating, va veni în genunchi la Traian Băsescu să îi asigure vizibilitate și contracte de publicitate. Traian Băsescu și-a schimbat discursul. A devenit anti-european, anti-american, ultra-naționalist, „umanist”, anti-islamist, creștin ortodox radical etc. Mă gândesc că nu ar trebui să mă mire fuziunea MP cu alte formațiuni de extremă dreaptă. Este un spațiu care se lărgește tot mai mult și pe care partidele mari - PNL și PSD - nu vor să îl ocupe. Anti-islamismul și anti-imigrația cuceresc cu repeziciune zone importante din societate.

ALDE al lui Tăriceanu încearcă să scape de „judecata” societății după ce renunță sau este obligat să renunțe la „haina” democrației. Nu este de ei. Tăriceanu este cel mai înapoiat lider politic. Are o gândire obtuză, este campionul pupătorilor de moaște politice. Culmea, în timp ce promovează la vânzare mașini de ultimă generație ! În mintea mea, Tăriceanu este o variantă autohtonă a „Baronului de Münchhausen” (aici).

Despre restul, numai de bine și fuziuni ușoare.

Cât despre acțiunile lui Iohannis, ei bine, am altă părere. Iohannis a dat de înțeles destul de clar că își dorește ca partidele să folosească perioada de grație oferită de guvernul de independenți pentru a se reforma și a schimba „liniile”. Nu a părăsit PNL. Vorbește puțin și de aceea jurnaliștii guralivi dar fără minte nu pricep. A spus că el își respectă întotdeauna angajamentele. Bine, părerologii politologi și jurnaliștii și-ar pierde stipendiile dacă ar susține că au înțeles mesajul. El este însă destul de clar. Dacă PNL câștigă parlamentarele și are capacitatea de a avea o majoritate parlamentară, Cătălin Predoiu va fi desemnat prim-ministru și va forma guvernul.

Tot în contextul „respectării angajamentelor” este și situația de azi. A fost ajutat enorm de starea de corupție din guvernul Ponta și din PSD, a profitat de revolta străzii, a societății civile. De acord. De aceea este „om politic”. A făcut pașii necesari și a inițiat mișcarea de reformă a clasei politice. Prin discursuri apără partidele politice normale de alunecarea spre extremism. Încearcă astfel să apere populația de mirajul noului „tribun național”, Traian Băsescu. Guvernul independent Cioloș este o improvizație care are șanse să își realizeze scopul: reforma administrației.

Legat de reforma administrației, de reorganizarea administrativ-teritorială, jurnaliștii de doi bani bucata (mai ales cutrele !), analiștii părerologi politologi uită niște mici amănunte. Pe timpul USL, problema era de echipe formate de la PSD de Liviu Dragnea cu participarea extra-politică a lui Dâncu (?!) iar de la PNL era Klaus Iohannis. Liviu Dragnea a fost destul de larg când a afirmat, nu de mult, că reforma administrației va trebui să se facă cu respectarea unor principii la care partidele deja au căzut de acord. Ba chiar a pomenit de sprijinul Președintelui Iohannis pentru realizarea acesteia.

Undeva, în spatele „cortinei”, sunt probleme majore care aduc la masa discuțiilor partidele politice și strategii lor. Eu cred că reforma administrației pe care Guvernul Cioloș s-a angajat să o facă este atât de dureroasă încât partidele s-au dat la o parte ca să nu fie acuzate ulterior de cei care pierd. „Mânia” funcționarilor publici se va îndrepta către independenți și nu către partide. Mai mult, cred că partidele vor sprijini această reformă în Parlament, votând legile. Sunt sigur că vor fi parlamentari ai PSD sau PNL care vor vota împotrivă. Sunt însă la fel de sigur că legile vor trece.

Să concluzionez.

Partidele se luptă să se schimbe. Sunt și lupte interne sunt și lupte între „armate”.

Unele formațiuni cu pretenții de partide vor să fie luate în seamă.

Presa vrea să își spele păcatele și încearcă să declanșeze războaie acolo unde ele nu pot exista. De aceea, presa va purta propriile războaie cu „stafiile” care le bântuie redacțiile.

Politologii, socilogii și psihologii au devenit părerologi. Ca părerologi au capotat. Sunt repetenții „tehnocrați” ai zilelor noastre. Nu toți. Cei care au rămas în limitele profesiei au avut beneficiul eșecurilor în lant al celorlalți care au dorit să pupe „moaștele” puterii (iar îmi vine în minte Băsescu cu explicația lui celebră !).

Dacă dai la o parte perdelele de fum ale presei, postacilor și analiștilor rămâi cu o imagine mult mai normală. Partidele au intrat în „durerile refacerii”. Iar Iohannis a fost darnic. Le-a dat 9 luni să iasă un lucru bun.

Cât va întinde Putin coarda ?!

Urmărind evoluția „meciului” UE - Federația Rusă pentru teritoriul și statalitatea Ucrainei, am dat peste această hartă, se spune a unui grup de analiză politică italian cu privire la interesele Rusiei în Europa, realizată în urmă cu 4-5 ani.

Rusia în Europa este puternică, potrivit acestei hărți. Foarte puternică. Reacțiile europenilor o confirmă. Sancțiunile politice de până acum sunt importante însă la un moment dat vor deveni desuete. Rușii le iau în râs. Sunt îndreptate împotriva unor persoane cu influență politică și financiară și nu împotriva statului rus. Sancțiunile în grupurile de lucru internaționale constituite cu scopul de a facilita dialogul între fosta URSS și Vestul European sunt temporare. Cât timp Rusia va acționa războinic în Ucraina, aceste legături internaționale vor fi suspendate. După ce Rusia se va opri, naiba știe unde (?!), aceste legături se vor reface, iar „calea dialogului” va fi reluată.

Harta este o imagine a Europei văzută de ruși. Analiștii italieni au creat o hartă a posibilelor acțiuni ale Rusiei în Europa luând în calcul populațiile și teritoriile care urmează a fi ocupate, având ca suport populația din țările vecine vorbitoare de limbă rusă (etnici ruși, dar și simpatizanți declarați ai Rusiei), populații și teritorii care pot deveni aliați în cadrul unei „uniuni” cu Rusia, țări prietene, țări partenere în relațiile economice dar și în cadrul politicii europene, țări neutre și țări inamice/adversare.

Dacă nu uităm cu atenție și fără a face speculații tâmpite sub influența propagandei ruse sau a propagandei pro-ruse din diferitele medii române (unele surse media din România sunt atât de tâmpite încât nu își dau seama că „știrile” lor sunt, de fapt, propagandă pro-Rusia !), observăm că ocuparea Crimeii și conflictele declanșate în estul și sudul Ucrainei au ca scop posibil realizarea unui prim punct pe agenda rusă a revendicărilor teritoriale. Teritoriul hașurat cu maroniu și galben este tocmai teritoriul în care au loc confruntările între forțele de securitate ucrainene și „dizidenții” ruși. Crimeea este deja parte a Federației Ruse. Comunicatele și declarațiile oficialilor ruși care atenționează Ucraina să nu acționeze în forță „împotriva propriului popor”, opoziția acerbă a acelorași oficiali ruși împotriva trimiterii în zonă a forțelor armate ucrainene îmi arată că Rusia se pregătește de fapt să ocupe acele teritorii iar opoziția verbală zgomotoasă are rolul de a pregăti motivele de intervenție militară. Oficialii ruși încearcă ca prin aceste comunicate „să sensibilizeze” prietenii din vest care ar putea lămuri, cumva, Ucraina să nu se opună invaziei ruse prin forța armată. Pentru că opoziția armată a Ucrainei va putea duce, fără echivoc, la o poziționare a mai tuturor statelor membre NATO în sprijinul Ucrainei prin asistența logistică și apoi militară ce poate degenera într-un război european. Se cuvine a face precizarea că NATO se află în fața celui mai mare examen al său. Vor fi de acord Germania, Ungaria, Bulgaria, Franța, Italia, Grecia cu implicarea NATO ? Vor fi suficiente apelurile Poloniei și statelor baltice - de fapt următoarele ținte ale Rusiei - pentru intervenția NATO și stoparea agresiunilor militare ale Rusiei în Europa ?

Până acum predicția analiștilor italieni se confirmă. Harta ne arată că Rusia este abia la primul obiectiv strategic la care lucrează. A adus lângă frontierele Ucrainei forța de luptă necesară pentru intervenție. Având la dispoziție tehnică de luptă modernă, distanțele până la frontieră nu constituie o problemă. Pe de altă parte, la fel ca în Crimeea, Rusia nu urmărește distrugerea obiectivelor militare și industriale pentru a forța Ucraina să capituleze. De aceea forțele militare ruse sunt adecvate unei ocupații terestre cu posibile confruntări armate de mică amploare. Modul în care acționează „populația pro-rusă” este foarte asemănătoare cu a unei forțe militare de ocupație. De aceea sunt plauzibile afirmațiile oficialilor ucraineni care reclamă faptul că aceștia sunt militari ruși de fapt. Este posibil să nu fie infiltrați, deși este mai mult ca sigur că o mare parte dintre ei nu sunt cetățeni ucraineni, sunt de fapt cetățeni ai Ucrainei care au satisfăcut serviciul militar însă au rămas credincioși Rusiei. La o „minoritate” rusă de 8 mil aflată în zonă, nu a fost o mare greutate pentru Rusia să își formeze din timp forțele para-militare necesare pentru acțiunile din aceste zile. Mai ales că acest scenariu este vechi, la analiștii italieni, însă pe masa strategilor ruși este probabil de când Ucraina s-a format ca stat.

Este prematur să afirm că Rusia va mai acționa în viitorul apropiat fără a consolida ce va obține. Deocamdată, primul punct strategic nu a fost finalizat. Nu știu limita de timp a rușilor pentru realizarea lui. Este evident că Rusia consumă imens de multe resurse în această perioadă, că are pierderi economice grele care nu pot fi acoperite sau justificate decât prin realizarea obiectivului. Cu caracter imediat și reorientarea către alte piețe de desfacere a resurselor energetice cu care au ținut Europa sub control. Starea „de amenințare cu războiul” este un mare consumator de resurse și nu este nici o logică în continuarea ei peste un anume interval de timp. În funcție de reacțiile internaționale, Rusia va trece sau nu frontiera. Unele state membre NATO au căzut de acord să acorde Ucrainei asistența politică, logistică și militară necesară rezistenței acesteia în fața agresiunii Rusiei. Financiar, au fost deblocate sume de bani din diferite fonduri, fie ale organismelor internaționale fie ale unor state donatoare. Este evident că aceste fonduri vor servi capacității de reacție a Ucrainei împotriva agresiunii ruse. UE a anunțat reducerea taxelor vamale și deschiderea pieței Uniunii Europene pentru produsele Ucrainei. Politic, UE a început să atenționeze unele state membre cu privire la sprijinul acordat Rusiei sub diferite forme. Bulgaria este atenționată asupra demersurilor naționale de a scoate de sub controlul UE proiectul gazoductului cu Rusia. Serbia, cea care ar fi pus teritoriul la dispoziție pentru trecerea gazoductului spre Ungaria a priceput. Ungaria, cea care este tradițional aliatul Rusiei în perioadele de agresiune ale acesteia a fost și ea atenționată. Germania știe că „prietenia tradițională” cu Rusia are limitele ei. Merkel devine din ce în ce mai severă, cel puțin în declarații, față de mișcările Rusiei. Comportamentul de acum al Germaniei este urmărit de întreaga Europă. Până acum, Germania a fost cea care a permis Rusiei să se infiltreze periculos în Europa. Nu degeaba italienii au trasat „axa eurussia în devenire” pe hartă.

Pentru liniștea românilor, România nu intră în planurile Rusiei pentru a fi ocupată. Nu suntem în situația Poloniei și a statelor baltice. Acestea sunt văzute ca posibile ținte ale agresiunii ruse. Polonia a fost victima poftelor rusești și germane care și-au dorit-o împărțită între ele. De aceea Polonia este înconjurată, la fel ca statele baltice, de „linia de interes ca pradă de război” pentru ruși. Ocuparea Poloniei și dispariția statelor baltice ar face ca frontierele Germaniei și Rusiei să se unească. Cei doi prieteni istorici ar avea frontiere comune.

Harta este o imagine a unei Europe ce este o țintă politică pentru Federația Rusă. Este puțin probabil ca Rusia să depășească granițele europene ale Ucrainei. Evenimentele de acum ne vor confirma însă dacă NATO mai este o structură viabilă. Privind la hartă, vedem că România „inamică” a Rusiei este înconjurată de „amicii Rusiei”. Bulgaria, Serbia, Ungaria și că avem la Marea Neagră o Rusie vecină prin limitele platoului continental. Viitorul la Marea Neagră este destul de tulbure. Rusia se va folosi de forță pentru a impune Ucrainei propriile interese astfel că Ucraina va pierde toată zona de interes energetic. Ucraina va rămâne doar cu țărmul dintre Odessa și România. Dacă rușii vor ocupa Ucraina până la Odessa, Ucraina va rămâne doar cu ieșirea la Marea Neagră prin intermediul cnl. Chilia. Prin cucerirea Crimeii, Ucraina a pierdut și Marea de Azov. Practic, Ucraina a pierdut toată flota militară. Ucraina nu mai are ce face cu o flotă militară. Oricum, chiar dacă va avea și în continuare ieșire la Marea de Azov, flota militară de acolo este practic „moartă”. Nu mai spun că flota de la Marea Neagră este, deja, în mâna rușilor, în majoritatea ei. Orice mișcare a restului de nave militare ucrainene în Marea Neagră poate fi oprită de ruși fără dificultate. Ea se află în zona de acțiune a sistemelor ofensive și defensive rusești de pe navele ruse și din Crimeea.

Cât va întinde coarda Putin ? Este o întrebare. Este una foarte serioasă pentru că din ce se vede acum, din acțiuni para-militare ruse și din declarații, se pare că Rusia vrea, cu orice preț, ca sudul și estul Ucrainei să le aparțină sub o formă sau alta. Fie să îl ocupe, fie Ucraina să renunța le rezistență și să se federalizeze după indicațiile „prețioase” ale Moscovei. Înclin să cred că Marea de Azov este un obiectiv pentru Rusia pentru că îi asigură protecția pentru o viitoare flotă cu care să aibă o mai mare putere în Marea Neagră. Tratatele sunt făcute pentru a fi încălcate, iar rușii sunt experți în materie. Tratatul de neproliferare a armamentelor ofensive în Europa a picat. Rușii nu au mai dorit reînnoirea lui. Statele europene care și-au redus forțele armate nu au capacitatea de a reveni la puterea militară anterioară. În partea asiatică a Rusiei, acolo unde tratatul respectiv nu își producea efectele, Rusia și-a dezvoltat armamentul, l-a perfecționat iar acum îl aduce în zona europeană a țării. Acesta este un semnal clar că Rusia are niște obiective în Europa și este pregătită să folosească forța sa armată de va fi nevoie. Nu degeaba propagandiștii pro-ruși de peste tot din lume laudă dotarea armatei ruse și fac comparații stupide între armatele europene, luate individual, cu întreaga armată rusă. Îngrozirea viitoarelor victime sau a celor care pot interveni în sprijinul vecinilor agresați face parte din jocul de război.

NATO își trăiește marele examen. Este o construcție viabilă sau este o panaramă politico-militară ? Este suficient ca „amicii Rusiei” să nu se implice pentru ca NATO să pice. Iar Rusia are amici importanți în Europa. Cel puțin potrivit hărții.

Începutul descentralizării provoacă unora insomnii cu „drobul de sare”.

Guvernul USL condus de Victor Ponta și-a asumat răspunderea, ieri în Parlament, pe legea descentralizării. Nu o descentralizare definitivă, nici nu se putea, pentru că nu avem, încă, acele revizuiri ale Constituției care să permită această descentralizare. Abia după ce Constituția revizuită va intra în vigoare se va putea purcede la o mai largă descentralizare și obținerea unei administrații publice mai eficiente.

Cu toate explicațiile tehnice date de Liviu Dragnea, ministrul responsabil cu proiectul descentralizării, explicații de bun simț, spun eu, unii nu au astâmpăr și se comportă ca în povestea lui Ion Creangă, „Povestea drobului de sare”. Nu spun prostii. Chiar așa se comportă.

Hai să aduc în scenă povestea. Este cea mai bună prezentare a situației actuale. Sursa este aici.

„Intru una din zile, omul nostru iese de-acasa dupa trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, dupa ce-si scalda copilul, il infasa si-i dete tata, il puse in albie langa soba, caci era iarna; apoi il legana si-l dezmierda, pana ce-l adormi. Dupa ce-l adormi, statu ea putin pe ganduri s-apoi incepu a boci cat ii lua gura: “Aulio ! copilasul meu, copilasul meu !”
Mama ei, care torcea dupa horn, cuprinsa de spaima, zvarli fusul din mana si furca din brau cat colo si, sarind fara sine, o intreba cu spaima:
- Ce ai, draga mamei, ce-ti este ?
- Mama, mama ! Copilul meu are sa moara !
- Cand si cum ?
- Iata cum. Vezi drobul cel de sare pe horn ?
- Il vad. Si ?
- De s-a sui mata, are sa-l tranteasca drept in capul copilului si sa mi-l omoare!
- Vai de mine si de mine, ca bine zici, fata mea; se vede ca i s-au sfarsit mititelului zilele !
Si, cu ochii pironiti la drobul de sare de pe horn si cu manile inclestate, de parca le leagse cineva, incepura a-l boci amandoua, ca niste smintite, de clocotea casa. Pe cand se sluteau ele, cum va spun, numai iaca si tatal copilului intra pe usa, flamand si nacajit ca vai de el.
- Ce este! ce v-au gasit, nebunelor ?
Atunci ele, viindu-si putin in sine, incepura a-si sterge lacramile si a-i povesti cu mare jale despre intamplarea neintamplata.
Omul, dupa ce le asculta, zise cu mirare:
- Bre ! Multi prosti am vazut eu in viata mea, dar ca voi n-am mai vazut. Ma… duc in toata lumea ! Si de-oiu gasi mai prosti decat voi, m-oiu mai intoarce acasa, iar de nu, ba.
Asa zicand, ofta din greu, iesi din casa, fara sa-si ieie ziua buna, si pleca suparat si amarat ca vai de om!
Si mergand el bezmetic, far a satie unde se duce, dupa o bucata de vreme, oprindu-se intr-un loc, i se intampla iar sa vada ceva ce nu mai vazuse: un om tinea putin un oboroc desert cu gura spre soare, apoi rapede-l insfaca si intra cu dansul intr-un bordeiu; pe urma iar iesea, si-l punea iar cu gura la soare, si tot asa facea… Drumetul nostru, nedumerit, zise:
- Buna ziua, om bun !
- Multamesc dumitale, prietene !
- Da’ ce faci aici ?
- Ia, ma trudesc de vro doua-trei zile sa car pocitul ist de soare in bordeiu, ca sa am lumina, si nici ca-l pot…
- Bre, ce truda ! zise drumetul. N-ai vrun topor la indemana ?
- Ba am.
- Ie-l de coada, sparge ici, si soarele va intra singur inauntru.
Indata facu asa, si lumina soarelui intra in bordeiu.
- Mare minune, om bun, zise gazda. De nu te-aducea Dumnezeu pe la noi, eram sa imbatranesc carand soarele cu oborocul.
“Inca un tont”, zise drumetul in sine si pleca.
Si mergand el tot inainte, peste catva timp ajunse intr-un sat si, din intamplare, se opri la casa unui om. Omul de gazda, fiind rotar, isi lucrase un car si-l injghebase, in casa, in toata intregimea lui; s-acum, voind sa-l scoata afara, tragea de protap cu toata puterea, dar carul nu iesea. Stiti pentru ce ? Asa: usile erau mai stramte decat carul. Rotarul voia acum sa taie usorii, spre a scoate carul. Noroc insa ca drumetul l-a invatat sa-l desfaca in toate partile lui, sa le scoata pe rand afara s-apoi iarasi sa-l injghebeze la loc.
- Foarte multumesc, om bun, zise gazda; bine m-ai invatat ! Ia uite-te dumneata ! Era sa daram bunatate de casa din pricina carului…
De aici, drumetul nostru, mai numarand un natarau, merse tot inainte, pana ajunse iara la o casa. Acolo, ce sa vada ?
Un om, c-un tapoiu in mana, voia s-arunce niste nuci din tinda in pod.
“Din ce in ce dau peste dobitoci”, zise drumetul in sine.
- Da’ ce framanti asa, om bun ?
- Ia, vreu sa zvarl niste nuci in pod, si tapoiul ista, bata-l scarba sa-l bata, nu-i nici de-o treaba…
- Ca degeaba te trudesti, nene ! Poti sa-l blastami cat l-ei blastama, habar n-are tapoiul de scarba. Ai un oboroc ?
- Da’ cum sa n-am ?!
- Pune nucile intr-insul, ie-l pe umar si suie-le frumusel in pod; tapoiul e pentru paie si fan, iar nu pentru nuci.
Omul asculta, si treaba sa facu indata.
Drumetul nu zabovi nici aici mult, ci pleca, mai numarand si alt neghiob.
Apoi, de aici merse mai departe, pana ce ajunse ca sa mai vada aiurea si alta nazbatie. Un om legase o vaca cu funia de gat si suindu-se pe-o sura, unde avea aruncat oleaca de fan, tragea din rasputeri de funie, sa urce vaca pe sura.
Vaca ragea cumplit, si el nu mai putea de ostenit…
- Mai, omule ! zise drumetul, facandu-si cruce; dar ce vrei sa faci ?
- Ce sa fac, ma-ntrebi ? Da’ nu vezi ?
- Ba vad, dar nu pricep.
- Ia, haramul ista e hamisit de foame si nu vre nici in ruptul capului sa vie dupa mine sus, pe iasta sura, sa manance fan…
- Stai putin, crestine, ca spanzuri vaca ! Ie fanul si-l da jos la vaca !
- Da’ nu s-a irosi ?…
- Nu fii scump la tarate si ieftin la faina.
Atunci omul asculta, si vaca scapa cu viata.
- Bine m-ai invatat, om bun ! Pentr-un lucru de nimica eram cat pe ca sa-mi gatui vaca !
Asa, drumetul nostru, mirandu-se si de aceasta mare prostie, zise in sine : “Mata tot s-ar fi putut intampla sa deie drobul de sare jos de pe horn; dar sa cari soarele in casa cu oborocul, sa arunci nucile in pod cu tapoiul si sa tragi vaca pe sura, la fan, n-am mai gandit !”
Apoi drumetul se intoarce acasa si petrecu langa ai sai pe care-i socoti mai cu duh decat pe cei ce vazuse in calatoria sa”.

Dacă stau să mă gândesc mai bine, cam toate minunățiile închipuite de Creangă le vedem la tot pasul. Iar cea mai des întâlnită este cea cu drobul de sare. O să se suie mâța și o să de dea drobul de sare peste copil să îl omoare. Nu este mai puțin adevărat că și celelalte „minunății în ale prostiei” sunt și ele parte în viața noastră. În special politică. Iar aici nu pot trece peste o vorbă a unui prieten care pomenea vorba unui chinez cu care lucra: omul care nu știe și nu poate să facă caută scuze.

Să revin la descentralizare și să preiau de la Agerpres ce a spus Dragnea:

„„Nu va fi concediat absolut nimeni, este extrem de important să facem precizarea asta. Rămân tot în aceleaşi posturi, dar la o instituţie care va fi în subordinea altei instituţii în jur de 14.000 - 15.000 de oameni. Dar toţi cei care vor munci în instituţiile descentralizate vor rămâne cu acelaşi drepturi salariale, cu toate drepturile pe care le-au avut câştigate până acum şi fără să fie pusă problema instabilităţii pentru cineva"

Dragnea spune că miniştrii trebuie să vină cu o reorganizare a ministerelor pe care le conduc.

"Am înţeles că d-na ministru Rovana Plumb intenţionează, şi eu o susţin, să desfiinţeze Agenţia de Protecţia Mediului şi să preia la minister aceste atribuţii pentru că în fapt această agenţie, când a fost înfiinţată, a creat o structură paralelă cu ministerul. În practic, nu e nevoie de această agenţie, că ceea ce face această agenţie, cu cheltuieli suplimentare, poate să facă foarte simplu ministerul. (...) Ce vor face ceilalţi miniştri, cu agenţiile care se subţiază, vom vedea în perioada următoare, pentru că fiecare ministru va trebui să vină cu o reorganizare a ministerului, dar nu am auzit să aibă loc o diminuare a personalului. Dar vom vedea, nu face obiectul acestei legi"

legea nu se referă la "ce se întâmplă cu agenţiile naţionale", ci ce se întâmplă cu instituţiile care se descentralizează. 

"Cei care sunt şefi acum la instituţiile judeţene care se descentralizează rămân în continuare"

Întrebat despre Ministerul Agriculturii, vicepremierul a arătat că în fiecare judeţ au fost oprite aproximativ de 12 persoane pentru Inspectoratul seminţelor şi Agenţia Fitosanitară, restul urmând să rămână la Direcţia Agricolă care se comasează cu o serie de instituţii locale de resort, respectiv cu Casa Agricolă, formând o instituţie nouă. 

Referindu-se la bugetul pentru anul viitor, Dragnea a arătat că într-o anexă de la această lege sunt prevăzute pe coloane distincte la fiecare minister, pentru fiecare judeţ în parte, numărul de posturi care va rămâne în instituţia care se descentralizează, sumele aferente pentru cheltuielile de personal, precum şi sumele aferente pentru cheltuielile cu bunurile şi serviciile, aşa cum au fost prevăzute în 2013 - proporţional””.

Ei bine, rețin și vorbele lui Victor Ponta de la pupitrul Parlamentului care a arătat că cel mai mare obstacol în proiectarea acestei descentralizări, mai degrabă un început de descentralizare, la găsit în ministere și la agențiile de stat, la funcționarii publici care „trăiau” din „centralism democratic”. În plus, când a ajuns la aspectele tehnice legate de identificarea imobilelor au descoperit „prăpădul și jalea”. Ce au reușit să repare în câteva luni în evidențele statului este doar vârful aisbergului. Îmi place să cred că Guvernul va continua lucrul la identificarea imobiliară, că doar astfel vor putea avea o imagine corectă a zonei celei mai mari corupții din administrația publică.

Aseară, la discuțiile purtate cu Val Vâlcu și Bogdan Chireac la DC News, am spus că în primul trimestru (plecând de la buna credință) se vor identifica acele deficiențe care nu au fost observate la elaborarea legii și că vor fi făcute corecturile necesare astfel că la marea descentralizare care va avea la bază organizarea regiunilor acțiunile vor fi mai bine pregătite. Este normal să fie așa pentru că actuala lege va avea o perioadă de maturizare, până la însușirea ei de către toți cei responsabili cu aplicarea prevederilor pentru fiecare domeniu de inters. Nu este exclus să fie nevoie de modificări ale legii acolo unde treaba merge greu sau activitatea instituțiilor vizate nu răspunde cerințelor populației. Dacă însă legea este bună și treaba merge prost, atunci se cuvine a fi demiși din funcții toți cei care se opun aplicării legii.

Jurnaliști, analiști, politicieni din opoziție dar și de la putere, cu mintea plecată în călcâie, fac tot felul de predicții și dau tot felul de verdicte demne de povestirea lui Ion Creangă. Să sparg televizorul, ar fi ca în povestea lui Creangă. Trec pe alt canal. Acolo sunt alții la fel de proști. Mai încerc un canal. Tot așa. Las televizorul și vin la calculator. Informațiile trunchiate din prostie abundă. Mă sufocă. Singura soluție rămâne să apelez la inegalabilul povestitor și să îndemn împricinații să vadă dacă nu cumva se recunosc în proștii găsiți de gospodar în peregrinările lui.

Europa socială

Franța a revenit la socialism. Sarkozy a pierdut. Hollande a câștigat. Diferența între ei este mică, însă semnificativă. Semnificativă va fi și politica Franței după această mișcare. Prin contaminare, Grecia a sancționat sever partidele care au acceptat măsurile de austeritate și controlul Merkel-Sarcozy, zis al comunității europene, asupra guvernării țării.

Eu nu spun că este bine sau rău ce s-a petrecut. Este treaba francezilor, a grecilor, a germanilor (au loc și aici alegeri în unele landuri), a sârbilor (au trecut în turul doi cu alegerea Președintelui). Important este ca noi să ținem cont de aceste schimbări și, pentru perioada de timp cât noile puteri vor conduce aceste state, să avem o politică a consensului. Să acceptăm ce ne convine și să refuzăm ce nu este pentru noi.

Am speranța că va fi așa deoarece și noi am schimbat macazul. Succesivele guvernări barbare ale PDL+UDMR au picat. Moțiunea de cenzură a USL a trecut împotriva multor așteptări. A luat prin surprindere toată gașca aflată la guvernare, mai bine zis la prăduială administrativă. Disoluția puterii portocalii se produce încet, după accesele de furie inițiale. Este înceată nu că și-ar fi revenit pedeleprele, nici vorbă de așa ceva, ci pentru că susținătorii lor financiari urmăresc cu sufletul la gură mișcările pe plan european din Franța, Germania, Grecia, Italia ... state în care au oarecare interese. Sau de unde pot veni anumite influențe în comportamentul politic al puterii din România. Susținerea necondiționată de către stat a marilor capitaluri individuale este pe cale de a suferi o aspră sancțiune. Socialiștii francezi merg pe varianta de sancționare a marilor averi, cele peste 1 milion de euro, un fel de taxă suplimentară pentru satisfacerea celor care le privesc cu suspiciune. Este aproape sigur că și la noi se va aplica modelul francez, PSD declarând că este de acord cu o astfel de soluție iar în actualul Parlament are și susținerea UNPR cu care a încheiat un acord de colaborare parlamentară fără a angaja USL. Chiar de vor avea opoziția PNL nu este exclus să aibă sprijinul PC și al unora din PDL. Bogații susținători ai PDL și UDMR vor alege să se pună bine cu noua putere. De azi, până în noiembrie și apoi după parlamentare în viitorii 4 ani. Le este mai dragă propria piele decât fidelitatea față de Traian Băsescu și gașca politică care l-a susținut în anii din urmă. Odată cu banii, din PDL vor pleca și parlamentarii.

Rezultatul alegerilor prezidențiale din Franța și vizibila reorientare politică europeană ce se va produce imediat ce procesul electoral francez se va încheia, modificările în balanța politică din alte state aflate în diferite tipuri de alegeri, pune sub o altă lumină realitățile noastre de zi cu zi. În acest context, lansarea pompoasă a candidaților PDL la alegerile locale și discursurile tembele care au însoțito nu reprezintă decât  o dovadă clară că PDL trăiește într-o lume paralelă.

Azi, la noi, Parlamentul dominat deja de USL și noii aliați (UNPR și minorități), va da votul de investitură Guvernului Ponta. Melodrama cu Dumitreasca a trecut. Senatorul Ioan Mang a trecut la educație. Presa comentează, cârcotește, demontează, dezonorează ba pe unul dintre viitorii miniștri, ba pe altul. Tot felul de ipocriți și demagogi cer dovezi că acele persoane sunt competente. Alături de târfele din jurnalism apar tot felul de jigodii portocalii: celebrul Funeriu alături de cretinul Cartianu la Nașul Tv, Monica Macovei bate lungi drumuri redacționale pentru a „trage sirena lui Roaită”, Realitatea Tv și România Tv, cele două televiziuni surori aduc în platou tot felul de răspândaci portocalii care au început deja să atribuie meritele viitoare ale guvernării Ponta fostelor guvernări ale lui Boc și Ungureanu, iar la B1 Tv se discută aprins pe baza „tezelor” formulate de hanaliștii Cristoiu, Turcescu și Gușă. Mai peste tot se ajunge la concluzia că USL se va sparge până în toamnă iar românii vor alege iar PDL să îi guverneze. Oamenii au probleme cu capul. Bălăceanca se apropie cu pași repezi de ei.

Europa a fost contaminată de „bancherism”, un fel de capitalism de cârdășie între guverne și bancheri. Guvernele au ales calea mai comodă a împrumuturilor pentru a duce la îndeplinire niște angajamente politice iar băncile au ales să iasă din circuitul civil și să devină componente ale actului de guvernare. Inițial, prima victimă a fost populația, a cărei sărăcire a devenit politică de stat. Au urmat micile firme și apoi cele medii. Dintre marii capitaliști au fost sprijiniți total doar cei agreați de putere. PDL și UDMR au devenit adepții fervenți ai acestui mod de a face politică. Ei bine, de ceva timp observ că acestui fenomen nociv încep să i se opună din ce în ce mai multe formațiuni politice. Guvernele datoare se uită mai atent la băncile creditoare. Dezmățului guvernamentalo-bancar inițial îi va urma o restrângere severă cu impuneri dure. Băncile vor trebui să renunțe la o parte din datoria guvernelor către ele, se va constata pe cale judiciară dolul în contractele bancare cu populația și firmele mici și mijlocii și, pe cale de consecință, băncile vor fi puse la plată. Statele se vor întoarce împotriva băncilor care au dorit să înlocuiască guvernările politice. Va fi mare jale. De aceea discursurile anti-bancare au priză la populația europeană. Cred că suntem la începutul unei modificări severe a modului în care se va face politică în europa. Odată cu dispariția dezmățului guvernamental va fi diminuat sever controlul bancar de tip haiducesc promovat până în prezent. Interesul național va fi temeiul schimbărilor ce vor veni. Adepții dezmățului din România, Traian Băsescu și PDL, UDMR și chiar unii dintre liberali, vor pieri politic. Greu, cu victime, sistemul capitalist bancherist va dispare. Europa redevine socială. Este mai bine.