PSD și ALDE vor controlul asupra Justiției

Cu spaima în suflet, cuplul format din infractorul Liviu Dragnea și inculpatul Călin Anton Popescu Tăriceanu, fiecare șef la câte un partid politic aflat la guvernare, au declanșat atacul furibund asupra Justiției. Ajutoare au. Destule. Niște juriști români și străini, niște specialiști în dezinformare și manipulare publică din Israel (evreii sunt buni la așa ceva), niște parlamentari care ridică mâna „la ordin” și nu după cunoașterea problemei supuse votului etc.

Acțiunile coaliției disperării, PSD-ALDE, sunt contrare spiritului Constituției, sunt contrare angajamentelor asumate de România prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, sunt contrare democrației. Subordonarea politică a Justiției elimină „puterea judecătorească” din componența puterilor statului așa cum a statuat Constituția în art. 1 alin (4).

Partidul Național Liberal vrea să împiedice degradarea statului român prin eliminarea, de facto, a unei dintre puteri. De aceea își exprimă tranșant punctul de vedere cu privire la „problemele Justiției”.

„PSD-ALDE se află în mijlocul celei mai agresive campanie de punere sub control politic a Justiției, astfel încât liderii acestor partide să nu mai răspundă pentru ilegalitățile comise.

Pentru a-și servi interesele personale, feriți de răspunderea în fața Legii, liderii PSD-ALDE sunt dispuși să sacrifice interesele strategice ale întregii țări, fără a fi preocupați în mod real de o guvernare eficiență și corectă. 

Este o obsesie patologică a se așeza deasupra Legii, de a-și atribui dreptul suprem de a nu fi egal cu ceilalți cetățeni și de a considera respectarea Legii ca fiind un lucru facultativ. 

PNL, în mod consecvent, susține egalitatea în fața Legii pentru toți cetățenii României, independența Justiției și combaterea corupției la toate nivelurile. 

PNL consideră că cercetarea penală a unor membri ai Guvernului nu trebuie blocată, prin vot politic, în Parlament, întrucât instituția care decide asupra vinovăției/nevinovăției unei persoane este doar instanța de judecată. 

PNL este un apărător ferm al prezumției de nevinovăție! Pentru ca acest principiu să poată fi aplicat dosarul care face obiectul anchetei trebuie să poată ajunge pe masa judecătorilor, singurii îndreptățiți să decidă. 

Sabotarea Justiției de către PSD-ALDE, în ciuda recomandărilor sistematice ale Comisiei Europene prin MCV, are consecințe grave asupra tuturor românilor, inclusiv din punct de vedere economic. Aceasta întrucât generează reticența investitorilor de a-și dezvolta afacerile în România, implicit de a crea noi locuri de muncă și de a ridica astfel nivelul general de bunăstare.


Dosarul Belina & solicitările de încuviințare a urmăririi penale împotriva unor miniștri

Biroul Executiv al PNL a luat decizia ca parlamentarii partidului să fie prezenți și să voteze favorabil și „la vedere” solicitările pentru încuviințarea urmării penale în cazul miniștrilor Rovana Plumb și Viorel Ilie.  

Decizia de principiu a PNL, luată în mod consecvent, este aceea de a vota favorabil continuării anchetei în orice caz supus atenției Parlamentului. 

De subliniat: în cazul miniștrilor Rovana Plumb și Viorel Ilie este vorba doar de solicitarea procurorilor de a li se permite continuarea anchetei penale, respectiv de a se ajunge la faza urmăririi penale. 

Spre deosebire de solicitările privind reținerea și arestarea unor parlamentari, unde dosarul își continuă parcursul în fața instanței de judecată chiar și în situația respingerii solicitării procurorilor în Parlament, în acest caz un vot negativ echivalează în mod direct și nemijlocit cu închiderea anchetei penale.

Astfel, un vot negativ din partea majorității parlamentare PSD-ALDE va determina blocarea efectivă a anchetei în cazul Rovanei Plumb și a lui Viorel Ilie, situație în care dosarul nu va putea ajunge pe masa judecătorilor – adică a celor îndrituiți să decidă asupra vinovăției/nevinovăției persoanei în cauză.

Prevalarea de principiul prezumției de nevinovăție pentru a bloca un dosar prin votul politic al Parlamentului înseamnă, în fapt, renunțarea la prezumția de nevinovăție.

Acest principiu este aplicabil doar atunci când o anchetă judiciară își urmează cursul în fața instanței, până la momentul pronunțării unei sentințe, ca fiind o protecție a celui acuzat. Așadar, prezumția de nevinovăție nu poate fi atribuită politic.

PNL a cerut demisia/demiterea celor 3 miniștri anchetați penal (Sevil Shhaideh, Rovana Plumb și Viorel Ilie), întrucât este inadmisibil să menții în funcție, în Guvernul României, persoane față de care sunt asemenea suspiciuni.

Rațiunea pentru care se impune demisia celor 3 miniștri privește responsabilitatea față de demitatea publică deținută și necesitatea de a nu compromite credibilitatea unei instituții fundamentale în statul român.

Este conduita normală a unui demnitar al statului care ține la România, care ține la imaginea publică a României. Acesta trebuie în acțiunea sa ca lider politic sau ca om care exercită o funcție înaltă în statul român să aibă în atenție interesele fundamentale ale României.

(Obsevație): În cazul Sevil Shhaideh ancheta nu poate fi blocată de Parlament, întrucât nu este necesară încuviințarea acestuia pentru că faptele pentru care este acuzată au fost realizate în calitate de secretar de stat. Spre deosebire de Sevil Shhaideh, Rovana Plumb a avut calitatea de ministru, fapt care impune avizul Parlamentului.

Exemplu de conduită: Ludovic Orban s-a retras din prim-planul politicii, din toate funcțiile deținute, nu a candidat în alegeri, până la momentul în care o instanță de judecată a decis achitarea sa. De altfel, spre deosebire de PSD, PNL a asumat în mod real criteriile de integritate, pe care le-a respectat întocmai.

De observat: liderii PSD-ALDE se pronunță în mod direct și abrupt asupra vinovăției/nevinovăției persoanelor din acest caz, atribuind implicit anchetei începută de procurori valoare de sentință, înainte ca dosarul să fi ajuns măcar pe masa unei instanțe, singura abilitată să decidă.

Spre deosebire de PSD, PNL a luat act de acuzațiile formulate de procurori și cere ca dosarele respective să-și urmeze cursul normal în Justiție, ca în cazul oricărui alt simplu cetățean aflat într-o situație similară. PNL pledează pentru ca Justiția să fie făcută în instanță, și nu la televizor! Sentințele sunt atributul judecătorilor, și nu al politicienilor.


Reacția liderilor PSD-ALDE față de anchetarea miniștrilor în cazul Belina și încercarea de a falsifica realitatea, doar pentru a justifica astfel decizii politice vădit ilegimitime:

1. Teza „loviturii de stat”. Liderii PSD-ALDE pornesc de la premisa falsă potrivit căreia votul obținut la alegerile parlamentare le-ar da dreptul să facă orice, să afecteze însăși fundamentele statului. Istoria recentă (episodul OUG 13) a arătat că acest lucru nu este acceptat de societate și nu este în acord cu valorile democratice. Ori, ideea de „lovitură de stat” presupune preluarea pe căi nedemocratice a puterii de un anumit grup organizat – ceea ce în situația de față este absurd pentru că toate forțele politice respectă principul potrivit căruia decizia este luată de o majoritate parlamentară (fapt care, însă,  nu limitează dreptul Opoziției de a contesta corectitudinea unei decizii)

2. Teza potrivit căreia „PSD nu e lăsat să guverneze”. Nimic nu a împiedicat PSD-ALDE să se preocupe de guvernare, în mod serios, de la momentul preluării Puterii. Chiar acesta a fost îndemnul repetat al președintelui Klaus Iohannis în Parlament. Însă, problema PSD-ALDE nu este aceea că cineva exterior coaliției ar împiedica actul guvernării, ci însăși PSD-ALDE au adus în situația absurdă de a-și demite propriul guvern – moment unic al penibilului politic în istoria României. De altfel, după ce și-a demis propriul Guvern, PSD-ALDE a fost cel care a format noul Guvern (Tudose), în virtutea majorității parlamentare deținută.

3. Teza „hărțuirii liderilor PSD-ALDE de către Justiție” și victimizării. Ar fi fost valabilă în cazul în care doar politicienii PSD-ALDE ar fi făcut obiectul cercetărilor penale ale procurorilor. Ori, evidența arată exact contrariul, existând dosare instrumentate în întreg spectrul politic. În plus, pot fi constatate atât condamnări, cât și achitări, fapt pentru care nu poate fi aplicată o dublă măsură: unele sentințe judecătorești să fie considerate îndreptățite și corecte, iar altele nu.

Reprezentanții PSD sunt veșnicele victime ale conspirațiilor imaginate, ale dușmanilor nevăzuți, ale ocultelor mondiale orchestrate cu dedicație împotriva unor lideri politici total necunoscuți pe plan internațional... – orice, mai puțin faptul că trebuie să se supună rigorilor legale, ca orice alt cetățean, și să suporte dacă e cazul consecințele faptelor lor.

4. Teza minimalizării și mistificării acuzațiilor. În dosarul Belina, acuzațiile procurorilor indică încălcarea legislației în vigoare pentru transferul de proprietate către CJ Teleorman. Procurorii indică schimbarea clasificării domeniului astfel încât să poată fi realizat transferul prin Hotărâre de Guvern, și nu prin lege organică, așa cum au semnalat avizele formulate de Ministerul Justiției și Ministerul de Finanțe. Proprietățile în cauză (Insula Belina și Brațul Pavel) fac parte din albia minoră a Dunării, zonă de graniță a României. Această proprietate nu este o „baltă”, așa cum susține Dragnea! Conform Codului Civil (Art. 860) și Legii 213/1998 (Anexa 1, pct 3), această proprietate putea fi transferată doar prin lege organică. În acest sens, sunt nenumărate exemple/precedente de proprietăți transferate prin lege, întrucât ele fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului. Proprietățile transferate prin HG pot fi doar cele care nu sunt prevăzute în mod expres ca fiind proprietate a statului într-o lege organică.

De amintit faptul că exact în acea perioadă, noiembrie 2013, avea loc promovarea Legii privind descentralizarea, adoptată prin angajarea răspunderii Guvernului Ponta (22 noiembrie). Legea în cauză includea tranferuri de proprietate similare cu cele din cazul Belina (adică aflate în administrarea Apele Române). În mod surprinzător, în ciuda observațiilor experților MJ și MFP, transferul Belina s-a făcut prin HG (prin modificarea clasificației), în condițiile în care putea fi inclus în legea descentralizării.


2. Legile Justiției promovate de Tudorel Toader, instrument de punere sub control politic a judecătorilor și procurorilor. Recomandările Comisiei Europene, sfidate în mod fățiș!

Rapoatele Comisiei Europene privind Mecanismul de Cooperare și Verificare au atras atenția în mod sistematic în ultimii 10 ani, asupra voturilor din Parlament prin care sunt blocate anchetele penale.

Acesta este, de altfel, una dintre principalele condiționalități pentru MCV, care i-a fost reiterată recent inclusiv lui Tudorel Toader.

În plus, Comisia Europeană a subliniat ca imperativ principiul conform căruia reformele în domeniul Justiției și luptei împotriva corupției trebuie să fie ireversibile.

Comisia Europeană a condamnat atacurile politice la adresa procurorilor și judecătorilor, adică exact ceea ce întreprind în acest moment PSD și ALDE.

Mai mult, PSD-ALDE au încercat să se folosească de numele Comisiei Europene pentru a manipula opinia publică atunci când a susținut că Legile Justiției prezentare de Tudorel Toader ar fi avut girul CE. Ulterior s-a dovedit că această teză a fost totalmente falsă.  

Contrar retoricii PSD-ALDE, Comisia Europeană a apreciat constant pozitiv activitatea DNA în toate rapoartele de țară, evidențiind procentul de condamnări de 90% din inculpări.

În contradictoriu cu poziția Comisiei Europene, abordarea PSD-ALDE și a ministrului Justiției, Tudorel Toader, este de a realiza o restaurație! Adică, de a readuce sistemul judiciar la momentul de dinainte de aderarea la UE, adică epoza Năstase – Stănoiu.

Legile Justiției, promovate de Tudorel Toader, trădează un plan roșu de punere sub control a judecătorilor și procurorilor prin:

1. Desființarea autoguvernării Justiției și scoaterea CSM din joc, căruia i se ia Inspecția Juridiciară (instituție care căpătase un grad de autonomie) pentru a fi trecută sub controlul politic al Ministrului Justiției.

2. Eliminarea președintelui României din mecanismul de numire a procurorilor șefi, sub pretextul depolitizării Justiției. Ori, dintre președintele României și ministrul Justiției, doar președintele României are interdicția de a fi membru al unui partid politic, nu însă și ministrul Justiției. În plus, CSM este cel care a pledat pentru menținerea președintelui României în mecanismul de numire, iar propunerile să vină din partea CSM, și nu a MJ ca în prezent. Președintele României, prin Constituție, se află deasupra mediului politic, jucând rolul de arbitru între instituțiile statului.

3. Instituirea posibilității ingerinței politice în dosare, întrucât i se atribuie procurorului ierarhic posibilitatea de a cenzura pe fond dosarele procurorului de caz. Astfel, este eliminată independența procurorului în a da soluții. În prezent, procurorul ierarhic poate verifica doar respectarea procedurilor legale în instrumentarea unui caz, dar nu se poate pronunța asupra temeiniciei actelor din dosar.

4. Înființarea unui secții speciale menită să ancheteze magistrații, procurori și judecători, în mod disctinct de DNA, care în prezent poate face astfel de anchete. O astfel de secție, unde conform propunerilor anterioare numirea va putea fi controlată politic, este un instrument extrem de puternic de intimidare a magistraților.

În ciuda scandalului mediatic desfășurat de PSD-ALDE pe tema Codurilor și punerii în acord a acestora cu deciziile CCR, se poate observa faptul că în mod concret prioritatea politică a fost cu totul alta, adică cea privind modificarea mecanismelor din Justiție în scopul politizării sistemului.

Astfel, se observă o fractură logică între retorica PSD-ALDE asupra Codului penal și acțiunile concrete, scopul nefiind acela de a corecta unele aspecte ca urmare a unor decizii ale CCR, ci tocmai de a menține situația în același punct. Aceasta întrucât au constatat Opoziția pe care au întâmpinat-o atunci când au vrut să mistifice modificările necesare, folosindu-le ca pretext pentru diluarea legii.   

De altfel, majoritatea covârșitoare a deciziilor CCR asupra Codurilor au survenit asupra unor articole modificate în Parlament, în cadrul comisiei speciale condusă la acel moment de Victor Ponta. 40 de articole, din cele câteva mii ale Codurilor, au fost declarate neconstituționale. Dintre acestea, 33 au fost redactate în Comisia Ponta din Parlament. Per total, procentul este de 0,4%, care este remarcabil comparativ cu reforme similare din alte țări europene.”

Aceste informații au credibilitate pentru că pot fi verificate de către oricare persoană. Inclusiv de către membrii PSD sau de către cei ai ALDE. Ca să nu mai spun de membrii UDMR.

Informațiile de mai sus au fost mereu și mereu puse și spuse în media. De la ziare și televiziuni (nu chiar la toate televiziunile !), pe bloguri sau pe conturi de pe rețelele de socializare.

Concluzia nu poate fi decât cea din titlu.

Politica maghiară a „pumnului în gură”

Nu au trecut multe zile, nu s-au spus multe vorbe încă și deja se confirmă oficial că Budapesta a ales „calea”. Practică față de statele vecine politica „pumnului în gură”. Șantajul politic îl intervenția grosolană în treburile interne. În România, Budapesta are sprijinul direct, anti-România, al UDMR și a altor formațiuni maghiare mai mici. Kelemen Hunor tocmai a reclamat presei că politicienii români folosesc în disputele lor „cartea maghiară”. Ei bine, se confirmă că această „carte maghiară” este „cuiul lui Pepelea” de care Budapesta se folosește permanent fără nici o jenă.

Agerpres. Ungaria își suspendă sprijinul pentru aderarea României și Croației la OCDE, anunță MAE ungar

Obiectivul strategic al României de a fi primită ca membru cu drepturi depline în Organizația pentru Dezvoltare și Cooperare Economică (OCDE), organizație care cuprinde națiunile dezvoltate și care acceptă principiile democrației reprezentative și economia de piață liberă a fost blocat. Ungaria a comunicat la Consiliul OCDE, care urmează să se desfășoare la Paris, intenția de a nu sprijini intrarea României și Croației în această organizație ! Oficial, fără prea multe mofturi.

România „are vina” că o instanță de judecată a decis că un liceu teologic catolic cu predare în limba maghiară a fost înființat cu încălcarea legii. Măsura normală ar fi ca inițiatorii să parcurgă calea legală. Inițiatorii maghiari nu vor. Interesele lor sunt de a sprijini aceste forme de agresiune politică internațională ale Ungariei asupra României. Pentru că este vorba despre catolicii maghiari, nu este rău să aduc în discuție și renunțarea la vizita în România a Papei Francisc ca urmare a intervențiilor guvernului de la Budapesta !

Croația are vina că se află într-o dispută cu privire la o investiție în Croația a societății ungare MOL !

Lumea nu știe dar Ungaria s-a hotărât să profite în stil rusesc de poziția geografică și să blocheze dezvoltarea statelor vecine care, pentru a avea contacte cu celelalte state membre ale UE, trebuie să treacă prin Ungaria. În Ungaria se blochează totul. Tot ce vine din România. De la drumuri la infrastructura energetică. Iar la frontiera cu România, pe motiv de „Schengen”, maghiarii verifică românii de parcă ar veni dintr-o țară terță și nu dintr-o țară membră a UE. Bănuiesc că și croații pățesc la fel. Dar croații au o ieșire prin Slovenia. Noi am avea una prin Bulgaria dacă nu cumva și aceștia vor apela la modelul Ungar.

Prim-ministrul Tudose nu credea, ieri, că Ungaria va comite actul inamicabil. Considera că MAE a exagerat cu comunicatul în care și-a exprimat surprinderea față de intenția guvernului ungar. Ei bine, cei de la MAE cunosc foarte bine vecinul de la vest. Tudose este cam aerian. Sunt curios ce decizie va lua Guvernul României ! De asemenea, sunt curios ce va decide președintele Klaus Iohannis.

Nu cred că România va sta cu mâinile în sân. Este cel mai agresiv atac „colegial” din partea Ungariei în ultima perioadă de timp. Este o formă de agresiune internațională. În condițiile în care OCDE va discuta aderarea Argentinei, Ungaria blochează aderarea la OCDE a două state membre ale Uniunii Europene ! De fapt, blochează oportunitățile de investiții ale fondurilor care operează doar în statele membre ale OCDE ! Cele mai mari fonduri de investiții din lume !

Pe lângă Argentina, se va discuta aderarea Bulgariei la OCDE ! Vecina Bulgaria ! Ce înțelegeri ascunse or fi aici ? Mai ales că prim-ministrul Borisov a semnat cu Tsipras o înțelegere privind un coridor feroviar care se va opri la Ruse ! Și da, a dat de înțeles că, probabil, într-un viitor oarecare, „coridorul” ar putea trece Dunărea în România ! De o parte Ungaria care blochează România la vest, de partea astalaltă Bulgaria care blochează la sud. Ceva pute aici !

Mârșăvia Ungariei este dublată de apendicele UDMR, prin Kelemen Hunor care reclamă că partidele politice românești folosesc „cartea maghiară” când au diferende. Ei bine, când ai o prelungire a colaborării parlamentare între PSD + ALDE și UDMR, când PSD își dă acordul pentru maghiarizarea a încă aproape 300 de localități din România, „cartea maghiară” devine cumplit de scumpă !

De la Revoluție încoace producem „creere” pentru Ungaria asigurând an de an promoții de liceeni, meseriași și absolvenți de studii superioare care nu cunosc limba română la specificul domeniilor în care s-au pregătit. Cum este și normal, ei vor căuta să își caute viitorul în țara a cărei limbă o cunosc. Nu au nici o vină ei, tinerii. Vinovați sunt alții, unii care de 27 de ani „fac afaceri” cu UDMR pe spinarea etnicilor maghiari din România în favoarea Ungariei.

Comunitatea LGBT și asociații lor comit agresiuni împotriva societății.

Ieri am avut o discuție, interesantă, cu un susținător al comunității LGBT și cererilor acesteia. Azi am citit tot felul de poziționări asupra acestor cereri. Așa cum am declarat ieri, vin și declar astăzi că ei, cei din această comunitate, au dreptul să ceară iar eu care nu fac parte din această comunitate, am dreptul să mă opun cererilor lor. Este dreptul meu la opinie, este dreptul meu să consider că cererile lor îmi încalcă spațiul de confort cetățenesc.

Comunitatea LGBT și asociațiile care o susțin au declarat începerea unei acțiuni de protest ca urmare a deciziei CCR de a declara ca fiind constituțională acțiunea a trei milioane de persoane ca noțiunea de familie să fie explicit prevăzută în constituție ca o uniune între un bărbat și o femeie.

Voi pleca de aici, de la noțiunea de „familie”. Ea este cea atacată de membrii comunității LGBT. Ei doresc ca noțiunea să cuprindă și cuplurile homosexuale. Ceea ce este, după părerea mea, inadmisibil.

Încep prin a aminti sau pentru a informa pe cei care nu au cunoștință, de faptul că ONU a dat o Rezoluție, nr. 26/2016, prin care familia este recunoscută ca fiind „elementul natural și fundamental al societații, care are dreptul la ocrotire din partea societății și a statului”, recunoaște că „familia are responsabilitatea principală pentru educarea și protecția copiilor”, că familia este „mediul natural pentru creșterea și bunăstarea tuturor membrilor săi și în special a copiilor” și îndeamnă statele membre ale ONU să dezvolte „acțiuni concertate pentru consolidarea politicilor și programelor centrate pe familie, ca parte a unei abordari cuprinzatoare integrate a drepturilor omului și dezvoltarii”.

Îmi este rușine să recunosc faptul că România a votat împotriva acestei rezoluții. La fel cum au votat SUA și statele Uniunii Europene care au permis deja „derogări” de la noțiunea de familie și au permis „căsătorii” între persoane de același sex. Nu mai spun de motivații ale reprezentanților unor state care au declarat că definirea termenului de „familie” este dificilă în ziua de astăzi.

Voi fi direct. Cei care au votat împotrivă sunt dereglați. Nu îi jignesc, voi aduce argumente pentru a arăta că fie sunt persoane cu o cultură precară fie sunt persoane care comit o ticăloșie având alte considerente la bază decât cele normale pentru o societate. Da, pentru o societate, pentru că noțiunea de „familie” are sens când vorbim despre o societate, indiferent cât de mică sau mare este aceasta.

Fără „familii”, societatea nu există. Corect a fost definită în Rezoluția ONU ca fiind „elementul natural și fundamental al societății”. Societatea umană de astăzi are la bază familia, familia formată în mod natural din persoane de sex opus care au adus pe lume urmași, copiii, care au înlocuit în timp pe părinții lor, le-au preluat limba, obiceiurile și proprietățile (lucrurile, pământurile, animalele etc.). O familie mai mare sau mai multe familii au format comunități rurale, s-au dezvoltat și au format comunități urbane care prin unire au format comunități statale. Așa am ajuns la state. Definiția dată de ONU este rezultatul unei cunoașteri și acceptări a unei realități istorice.

Legea dintr-o țară folosește cuvintele din limba acelei țări. Sensul normei de lege este strâns legat de conținutul termenilor limbii în care este scrisă.  Este inadmisibil să vii cu sensul unui cuvânt dintr-o altă limbă și să pretinzi că legea reflectă o altă realitate. De aceea, oriunde se va găsi în Constituție sau în legea română termenii „familie”, „căsătorie”, „soț”, aceștia for fi înțeleși în sensul dat de Dicționarul Limbii Române. Fie cel mare, fie DEX-ul pe care îl folosim mai des. Fac precizarea că termenii folosiți în lege sunt termenii principali din dicționar. Nu derivații !

FAMÍLIE, familii, s. f. 1. Formă socială de bază, realizată prin căsătorie, care unește pe soți (părinți) și pe descendenții acestora (copiii necăsătoriți).

CĂSĂTORÍE, căsătorii, s. f. Uniune legală, liber consimțită între un bărbat și o femeie pentru întemeierea unei familii.

SOȚ, soți, s. m. 1. Bărbat căsătorit considerat în raport cu soția lui; bărbat. ♦ (La pl.) Cele două persoane de sex opus unite prin căsătorie. ♦ (Înv.) Soție, nevastă.

Ce cer cei din comunitatea LGBT ? Să le fie recunoscut dreptul de a se „căsători” legal, să fie considerați „familie”, să fie considerați „soți”. Vor ca să fie recunoscută de statul român „căsătoria” homosexualilor produsă în alte state. Vor să le fie recunoscut „dreptul la reîntregirea familiei”. Vor să le fie recunoscute „familiilor homosexuale” drepturile de care beneficiază familiile heterosexuale (cele normale, naturale): dreptul de moștenire, dreptul la „prima casă pentru familiile tinere”, dreptul la sprijinul de stat pentru situații deosebite (deces, de exemplu),  alte drepturi de care beneficiază familiile naturale.

După câte observ eu, ei cer nici mai mult și nici mai puțin drepturi patrimoniale.

În discuția despre care am făcut vorbire la început am avut și referirea la scopul social al familiei în comunitate. Căsătoria în fața funcționarului statului nu are alt rol decât acela de a confirma faptul că o pereche - un bărbat și o femeie -, din cadrul comunității se angajează să formeze o familie care va asigura, pentru acea comunitate, continuitatea, prin procreare. Familia fiind „elementul natural și fundamental al societății” care asigură perpetuarea acelei societăți. Procrearea este cea mai înaltă funcție a vieții de pe pământ. Indiferent cum este acea viață, indiferent în ce formă se petrece acea viață, procrearea este supremul act al perpetuării vieții. Noi, oamenii, din toată lumea, am definit prin cuvinte momentele din viața noastră legate de perpetuarea speciei umane. În particular a familiei noastre. Așa a apărut noțiunea de familie, noțiunea de soț, noțiunea de căsătorie.

Acceptarea deformării abuzive, pentru considerente politice lipsite de sens, a vocabularului, a culturii populare, a Constituției și a legilor care definesc societatea este inacceptabilă.

Suntem în fața uneia dintre cele mai mari agresiuni asupra societății comise de persoane care sunt un rebut social, persoane rupte de cel mai important scop al vieții: procrearea. Acceptarea de către parlamentarii români, de către partidele politice a unei astfel de degradări sociale este de nepermis.

Nu pot să nu atrag atenția și asupra „dreptului” partidelor politice de a accepta o astfel de porcărie. Ar fi bine ca politicienii să se uite în Constituție. La articolul 8 alin. (2) din Constituție se spune așa:

Partidele politice se constituie și își desfășoară activitatea în condițiile legii. Ele contribuie la definirea și la exprimarea voinței politice a cetățenilor, respectând suveranitatea națională, integritatea teritorială, ordinea de drept și principiile democrației.

Eu unul nu cred că membrii și simpatizanții PNL sunt de acord cu cererile LGBT.

Fac o precizare foarte importantă. Recunosc acestei comunități catalogarea ca minoritate sexuală, sunt de acord că au dreptul să trăiască împreună, sunt de acord că pot încheia o convenție civilă sau mai multe pentru a se reprezenta unul pe altul (o formă de mandat, de exemplu), sunt de acord cu faptul că nu trebuie să fie discriminați la angajare sau în orice relație cu instituțiile publice sau de interes public dar nu sunt de acord cu degradarea socială pe care o propun. Familia este familie și este formată din soț, soție și copii. Căsătoria este o uniune în vederea întemeierii unei familii. Nu au ce căuta aici cei din comunitatea LGBT. Ei nu au ca scop procrearea ci satisfacerea unei plăceri sexuale. Traiul în comun este alegerea lor pentru afecțiunea către o persoană anume. Prin căsătorie, LGBT-iștii fac o șmecherie. Introduc noțiunea divorțului. O altă instituție socială care urmează a fi distrusă. Pentru că unul dintre motivele de divorț, astăzi, este cel la neputinței unuia dintre soți de a procrea. În cazul unui „familii LGBT” nici nu se mai pune problema !

Am văzut declarația lui Asztalos Csaba, Președintele CNCD. Să îmi fie cu iertare, omul este absolut pe lângă. Este inadmisibil pentru un demnitar să folosească cu atâta lipsă de respect și să deformeze noțiunea „familie”. Este de o cumplită superficialitate.

Îmi pun problema și cu privire la personalul MAE care a participat la Comisa ONU și a votat împotriva Rezoluției. Este inadmisibil și faptul că MAE nu și-a cerut scuze față de poporul român iar acea persoană încă mai este în funcție.

Vreau să văd părerea partidelor politice. Mai ales a PNL care, alături de Președintele Klaus Iohannis promovează un program pentru creșterea natalității !

Consiliul NATO-Rusia nu a adus un plus de liniște. Rusia amenință.

S-au sfârșit și lucrările Consiliului NATO-Rusia, ținute după o întrerupere de 2 ani.

NATO și-a păstrat poziția. Ferm. Fără ocolișuri. Cea cunoscută. Crimeea este un teritoriu ocupat, Rusia este vinovată de situația din Ucraina, NATO garantează Ucrainei integritatea și suveranitate, măsurile de întărire a flancului estic al NATO sunt ca urmare a comportamentului agresiv al Rusiei față de statele membre NATO, NATO urmează să ia și alte măsuri pentru a-și întări frontierele. Nimic nu este realizat ca o formă de agresiune asupra Rusiei ci doar o formă prin care dă de înțeles Rusiei că este pregătită să apere statele membre NATO. Peste toate, NATO a pomenit Rusiei toate bubele privind comportamentul agresiv al navelor și avioanelor rusești în Marea Baltică.

Rușii au ținut-o pe a lor. Au reafirmat că Rusia nu își propune să atace vreo țară membră NATO. Rusia nu constituie un pericol pentru statele NATO dar, dacă voi luați astfel de măsuri, atunci noi o să facem și o să dregem.

Pericolul constă în faptul că NATO construieşte o politică a confruntării pe baza unei ameninţări fictive reprezentate de Rusia şi prin pregătirile militare în apropierea frontierelor ruse. Ţările estice în care vor fi suplimentate efectivele NATO transformă aceste zone în platforme pentru exercitarea de presiuni militare şi politice asupra Rusiei, aducând relaţiile noastre cu aceste state la un nivel militar - a declarat Aleksandr Gruşko, ambasadorul rus la NATO (aici).

Numai că ambasadorul Grușko este în eroare. Nu cu țările în care NATO își întărește prezența pentru apărare va avea Rusia relații la un nivel militar. Va avea astfel de relații cu toate statele membre NATO. Rușii nu vor să înțeleagă că nu au de a face doar cu țara „X” sau „Y”, au de a face cu toate statele membre NATO, indiferent de locul în lume unde se află acestea.

Ca tacâmul să fie complet, consilierul pentru politică externă al Kremlinului, Serghei Karaganov, a declarat într-un interviu dat Der Spiegel că amplasarea de armament în țări precum Polonia, Letonia, Lituania este o provocare și că în cazul unei crize, acestea vor fi distruse. Tipic rusesc. Amenințări cu distrugerea armată (aici).

„NATO se află acum la 800 de kilometri de granițele Rusiei, armele sunt complet diferite, stabilitatea strategică este în schimbare. Este mult mai rău decât acum 30-40 de ani. Europa se simțea slabă atunci și se temea că americanii ar putea părăsi continentul. Dar Uniunea Sovietică, deși era deja putredă în interior, s-a simțit puternică din punct de vedere militar și a luat nesăbuita decizie de a amplasa rachete SS-20. 

Rezultatul a fost o criză fără sens. Astăzi, lucrurile stau pe dos. Acum, temerile în țări precum Polonia, Lituania și Letonia sunt atenuate de staționarea de armament NATO acolo. Dar asta nu le ajută; interpretăm asta ca pe o provocare. Într-o situație de criză, vom distruge tocmai aceste arme. Rusia nu va mai lupta niciodată pe propriul teritoriu.”

Ca să vezi ! Rusia nu va mai lupta niciodată pe propriul teritoriu. Așa își propune ea. Numai că diferă de adversarul pe care îl are în față. NATO nu îi va permite să atace teritoriul NATO și îi va duce „pocinogul” pe propriul teritoriu. Are această capacitate, are armamentul necesar, are finanțarea necesară, are industria care poate sprijini toate tipurile de acțiuni de luptă, are și voința de a-și apăra cetățenii. Iar Rusia începe să înțeleagă că nu mai are inițiativa. Summit-ul de la Varșovia al NATO a preluat inițiativa. Acțiuni concrete de apărare a statelor baltice și a Poloniei, înființarea brigăzii multinaționale în România, scutul anti-rachetă și trecerea lui din subordinea SUA în subordinea NATO cu control politic al statelor europene membre NATO, stabilirea zonei Mării Negre ca zonă de interes strategic al NATO, măsuri viitoare pentru întărirea prezenței înaintate a NATO la Marea Neagră atât sub aspectul apărării aeriene cât și cel al apărării navale etc.

Ambasadorii celor 28 de state membre ale NATO și omologul lor rus au constatat miercuri încă o dată 'divergențele profunde și persistente' care există între Alianță și Rusia în ceea ce privește conflictul din Ucraina, a declarat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, după reuniunea Consiliului NATO-Rusia, transmit agențiile AFP și EFE.

Acțiunile Rusiei în Ucraina au afectat securitatea în zona euroatlantică - Jens Stoltenberg

Concluzia rezultatelor Consiliului sunt clare. Divergențele sunt profunde și persistente, acțiunile Rusiei în Ucraina au afectat securitatea în zona euroatlantică și punct. Toate celelalte probleme, unele pur și simplu divagații, majoritatea introduse de ruși în agendă, sunt ca apa de ploaie. Inclusiv propunerea lor de reglare a unor divergențe aeriene la Marea Baltică. Rușii fiind profund deranjați de faptul că Finlanda a început un program propriu de dotare cu sisteme de apărare antiaeriană la țărmul Mării Baltice și, mai ales, a proiecțiilor de colaborare cu statele membre NATO din Europa pentru exerciții comune.

Până ce rușii nu vor retroceda Crimeea, UE și NATO vor considera că Rusia nu prezintă încredere.

NATO începe să se trezească la realitate. A „dormit” destul.

Mediafax (aici). NATO va accelera procedurile de mobilizare colectivă împotriva unei agresiuni.

De acord, este cea mai directă abordare a rolului și locului NATO în Europa după terminarea războiului rece. O Rusie foarte, foarte activă și o degringoladă cumplită în lumea islamică sunt ingredientele suficiente, azi, pentru un nou război mondial.

Secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, a punctat curajos și bine:

„Potrivit lui Stoltenberg, NATO încearcă să se asigure că eventualele disensiuni politice nu vor întârzia mobilizarea Forţei de reacţie rapidă. "Nu ne-ar ajuta să avem o forţă disponibilă în 48 de ore dacă ne trebuie 48 de zile pentru a lua decizia de mobilizare", a precizat secretarul general NATO, oferind ca exemplu intervenţia aeriană în Libia, în 2011, decisă în şapte zile. "Istoria recentă arată că NATO are capacitatea de a lua decizii rapide"”.

Corect. Am capacitatea de a mobiliza forțele în 48 de ore dar nu am capacitatea de a decide să le folosesc.

Se pune întrebarea: când iau decizia ? Care sunt condițiile pentru luarea unei decizii de apărare a statului membru NATO atacat de un agresor extern ? Câtă valoare are art. 5 din Tratatul NATO ? Este o normă imperativă pentru toate statele, acceptul statelor membre fiind prezumat, sau stăm la mâna liderilor politici din statele membre NATO „prietene” cu agresorul ? Iar aici avem iar de împărțit necazul. Pe de o parte este posibilitatea de a împiedica luarea deciziei politice de apărare a statului sau statelor membre atacate (o fi așa ?!), pe de altă parte este refuzul de a participa la apărarea comună având în vedere alte înțelegeri oculte cu statul agresor. Nu este exclusă nici ipoteza „întoarcerii armelor”, state membre NATO trecând, pentru varii interese, de partea agresorului.

Să luăm cazul intervenției în Libia, în 2011. Dacă decizia NATO în cazul unui atac al Rusiei asupra unui stat membru NATO se ia după 7 zile, statul atacat poate suferi pierderi majore datorită unui raport de forțe profund distorsionat. În timp ce statele membre NATO din Europa sunt ținute să respecte acordul de la Viena privind dezarmarea și reducerea armatelor naționale, Rusia, agresorul evident al acestui secol în Europa a denunțat acordul, s-a înarmat în draci și și-a sporit tehnica de luptă ofensivă. Normal că prima țintă a Rusiei este Europa întrunită în UE și NATO. Ba, mai mult, unele state europene puternice au oferit rușilor armament și tehnică de luptă ultramodernă. Franța, Germania și Cehia (am citit că cehii vând rușilor într-o veselie armament ușor sub licență germană și americană folosit cu mult succes atât la vânătoarea animalelor mari dar și a oamenilor pe câmpul de luptă !). O navă franceză de asalt de tip Mistral va sta în Marea Neagră. Contra cui ? Contra României, Bulgariei, Turciei și Georgiei. Ar trebui să mulțumim cumva Franței pentru sprijinul acordat Rusiei să ne trimită mai multe bombe în cap ?! Întreb și eu, nu dau cu parul.

Sunt curios ce se va reuși aici. NATO va defini agresorul în mod clar. Rusia este acesta. Pentru spațiul european, agresorul este Rusia. Vor fi de acord Ungaria, Cehia, Slovacia, Austria, Franța și Germania, Italia și Spania că Rusia este agresorul posibil împotriva statelor europene membre NATO ? În mod sigur statele baltice, România și Polonia, Anglia și SUA vor fi de acord. Tare sunt curios ce rezultat va avea această intenție. Mare lucru să nu ne trezim cu cea mai mare trădare pro-Rusia din Europa tuturor timpurilor.

Începe „războiul” sondajelor. PSD are cei mai mulți și mai agresivi „sondori”.

Nu pot uita perioada sfârșitului anului 2012, tot anul 2013 și începutul anului 2014, perioadă în care PSD a excelat în publicarea de sondaje care au urmărit scăderea imaginii lui Crin Antonescu și a PNL pentru a întări imaginea PSD și în special a lui Victor Ponta.

PSD a reînceput campania „sondajelor”. Vom avea, se pare, aproape zilnic câte un „sondor” care va publica rezultatele cercetărilor lui asupra voinței populației. Este evident că „sondorii” PSD vor avea o strategie comună. Lumea va trebui să perceapă imaginea unui Victor Ponta care încet, încet urcă în încrederea românilor. Un Victor Ponta care este patriot și ortodox, care nici nu concepe scoaterea religiei din programa școlară, a unui Victor Ponta care ajută cu finanțare de la guvern comunitățile locale aflate în faliment sau în incapacitate de plată, a unui Victor Ponta care dă autobuze școlare pentru elevi, a unui Victor Ponta care „decide” amânarea unor angajamente asumate cu creditorii externi pentru ca poporul român să nu sufere din cauza creșterii unor prețuri, a unui Victor Ponta care încurajează producția internă și suferă alături de producătorii mici și mijlocii etc. Aceasta va fi imaginea urmărită de propaganda prin sondaje a PSD pentru că așa au procedat și în precedenta campanie când au urmărit discreditarea lui Crin Antonescu. Propaganda PSD are șanse de reușită pentru că toate posturile TV și majoritatea presei are un interes să o promoveze.

Imaginea de mai sus este din iulie 2014. Ponta este la 41% iar Iohannis la 28%. În primul tur.  Sondajul a fost popularizat însă era doar unul premergător.

Posturile Tv arondate PSD, cum sunt Antenele lui Voiculescu, în special Antena 3 și România Tv a lui Ghiță au lansat și dezbat cu ardoare ultimul sondaj al CSCI, apărut de curând.

Acum, în septembrie, apare acest sondaj. Tot al CSCI. Tehnica iese în evidență. Ponta crește din iulie până în septembrie cu un procent iar Iohannis scade cu același procent. Restul candidaților, fără candidaturi depuse nu mai au importanță. Nu intră în turul II așa că sunt în grafic doar pentru că trebuie să îi bage pe toți, fără discriminări.

Nu mă voi referi la rezultatele pentru turul II. Pentru că acestea urmează aceeași tactică. Ușoara creștere a lui Victor Ponta și „ușoara” scădere a lui Iohannis.

Numai că există o problemă. Sondajele au o problemă. Părerile și intențiile de vot se lovesc de unele realități cuantificabile.

În luni de zile de campanie pro-Ponta, cu sprijinul aliaților din UNPR și PC, PSD adună pentru candidatul său 2 mil. 500 de semnături. Într-o lună de zile, PNL și PDL au adunat pentru Klaus Iohannis peste 2 mil. de semnături. Într-o lună !

Urmează să vedem dacă și cât vor reuși să adune candidații nesemnificativi. Călin Popescu Tăriceanu, Elena Udrea, Kelemen Hunor, Vadim Tudor, Dan Diaconescu, Ioan Ghișe și care vor mai fi. Este foarte interesant să aflăm dacă există semnături pentru aceștia pentru că putem face, astfel, alte calcule.

De exemplu, semnatarii pentru Tăriceanu - foști PNL-iști sau simpatizanți ai PNL -, vor alege în turul II între Ponta socialistul și Iohannis capitalistul. După discursurile lui Tăriceanu din ultimul timp, am senzația că vor vota cu socialiștii, majoritatea dintre ei. Pentru că Tăriceanu nu are doar interesul să fie „iepurele” lui Ponta, el are interesul să preia PNL-ul, iar pentru a reuși acest lucru trebuie ca PNL să piardă, sever, aceste alegeri. Semnatarii pentru Ioan Ghișe sunt și ei interesanți. Mulți sunt foști liberali, poate și actuali (?!), alții sunt antibăsiști. Cu cine vor vota ei ?! Cu Ponta sau cu Iohannis. Înclin și aici să cred că majoritatea vor vota cu Ponta. La fel semnatarii pentru Elena Udrea. Chiar dacă sunt băsiști și udriști, scopul lor este să împiedice, în orice mod, fuziunea dintre PNL și PDL. Câștigarea alegerilor de către Klaus Iohannis ca urmare a eforturilor PNL și PDL va ușura enorm fuziunea dintre cele două partide. Elena Udrea împreună cu Traian Băsescu au, pe undeva, un scop comun cu Tăriceanu. Prăbușirea alianței ACL pentru a „culege” membrii partidelor care îl formează. Marele PNL realizat va „sufoca” partidul băsescian nu doar la figurat ci și la propriu. Influența unui Președinte al României din partea PNL va arăta unde este puterea politică. Este evident că o astfel de stare va provoca frământări politice în interiorul fiecărui partid. Frământări care vor avea ca principal beneficiar Marele PNL. Victoria PNL în alegerile prezidențiale va duce la dispariția PMP, a PLR dar și a altor formațiuni politice anti-PSD care vor veni la unificarea prin absorbție cu Marele PNL.

Numărul de semnături adunate de candidații fără șanse ne poate oferi o imagine a potențialului PNL+PDL dar și a PSD și aliații. Dacă semnăturile adunate sunt puține, înseamnă că acești candidați de strânsură vor alege de pe acum să se exprime asupra opțiunilor. Tăriceanu, de exemplu, va trebui să spună ce alege. Chiar din primul tur. Alege socialismul sau liberalismul. Ghișe, la fel. De alții nu am chef să vorbesc. Alegătorii lui Vadim vor vota cu PSD, alegătorii lui Dan Diaconescu vor vota PSD, nu este exclus ca alegătorii lui Hunor să voteze cu Iohannis (deși, am unele îndoieli).

Urmează campania anti-Iohannis cu toate mijloacele. Cu sondajele contrafăcute în mod special. Nu mai spun despre acțiunile „colaterale”. ANI este deja la post. Se pregătește să conteste la BEC candidatura lui Klaus Iohannis pe motiv de incompatibilitate. Chiar dacă judecata pe fond i-a dat dreptate lui Iohannis, recursul ANI la ICCJ nu are legătură cu fondul ci cu alte elemente ale judecății pe fond.

Nu știu cum va răspunde la acest tip de campanie PNL și PDL. În afara unor luări de poziție față de campania anterioară, luări de poziție civilizate, denunțarea unor astfel de sondaje, altceva nu s-a făcut. Normal ar trebui să facem o campanie pentru discreditarea acestor „sondori” năimiți de PSD și a posturilor media care le promovează pervers, inclusiv Realitatea Tv și B1Tv. Am văzut că și EvZ, care, chipurile, ar fi anti-PSD și anti-Ponta, folosește cuvinte mari în promovarea ultimului sondaj al CSCI: „Victor Ponta îl zdrobește pe Iohannis în turul II”. Or fi crezând cei de la EvZ că Elena Udrea face mai mulți pureci ? Că este capabilă să fie un candidat ? Chiar dacă a apărut ajutorul ANI cu incompatibilitatea lui Iohannis, Elena Udrea nu poate fi un candidat. De nici un fel.

Răspunsul lui Predoiu este o invitație la desființarea PNL ! Un fanfaron.

Am spus, anterior, că declarația lui Klaus Iohannis la Congres nu a fost utilă. A încins spiritele în tabăra PDL. Acum, sunt de părere că acea declarație trebuia făcută de către Vasile Blaga sau Cătălin Predoiu, unul dintre ei, în orice caz. Le aparține. Este alegerea lor.

Mă deranjează reacția lui Cătălin Predoiu. Nu în sensul că s-a supărat pentru o nepolitețe din partea lui Klaus Iohannis ci pentru afirmațiile lui care pot conduce la ideea că negocierile sunt degeaba.

La Mediafax (aici) am găsit declarația lui Predoiu și am citit-o cu atenție. Sunt afirmații insultătoare, pe fond, la adresa PNL. Golănii.

Să lămurim lucrurile.

Unificarea dreptei este o idee strategică. Fondul problemei, este realizarea unei bipolarități politice în România astfel încât, la un moment dat, alternarea la putere a partidelor politice să nu mai fie condiționată de alianțele conjuncturale cu UDMR sau alte partide fantomă. Partide balama.

PNL și PDL sunt, după rezultatele alegerilor europarlamentare, principalele partide de dreapta care prin fuziune pot forma un mare pol de dreapta. Pot forma însă până la formarea unui real pol de dreapta va fi o cale mai lungă. Ambele partide sunt canibalizate de „sateliți politici” care s-au format și se formează ca urmare a orgoliului sau intereselor meschine ale unor lideri politici care se vor în rol de „Mesia”. PNL îl are pe Tăriceanu, PDL îl are pe Băsescu. Opozanții unificării din cele două partide au o poziție de retragere asigurată.

Unificarea dreptei nu are doar o cale de realizare. Fuziunea dintre PNL și PDL este doar una dintre ele. O cale mai lungă este cooptarea în cele două partide a altor formațiuni politice mai mici și atragerea membrilor de partid din alte partide care vor să facă parte din partide mai puternice.

PNL are o tradiție, o istorie, un nume de păstrat ca principal partid istoric. Partidul care se confundă cu formarea României ca stat și evoluția țării către statul modern. PDL este urmașul FSN, la fel ca PSD. Istoria PDL este destul de zbuciumată însă are meritul de fi fost un partid deosebit de agresiv. Oportunist. A ales mereu calea cea mai brutală pentru a se impune pe scena politică. Are și meritul de a fi printre cei care au distrus PNȚ, partidul istoric fondat de Iuliu Maniu.

Cătălin Predoiu pune semnul egalității între PNL și PDL, între denumirea celor două partide ba, mai mult, afirmă că denumirea PDL este mai importantă azi ca denumirea PNL !

Predoiu vorbește despre resetarea discuțiilor dintre PNL și PDL plecând de la denumirea viitorului partid. Afirmația lui Predoiu este fără echivoc. Invită PNL la negocieri cu condiția ca PNL să renunțe la valorile fundamentale, imuabile care îl definesc.

Ei bine, mă întreb ca omul, mai au rost aceste discuții ? Răspunsul fără echivoc este nu.

Stabilirea unui candidat comun la prezidențiale se poate realiza și fără fuziune. O alianță electorală pentru acest obiectiv este realizabilă. O fuziune însă, ar aduce mai multe voturi. Accederea în PPE nu este condiționată de fuziunea dintre PNL și PDL.

Cineva trebuie să accepte includerea în celălalt. După cum se exprimă Predoiu, cu o formulare exclusivă, paritatea dorită de PDL exclude fuziunea prin absorbție în PNL. Deși, ca să fiu sincer, paritate poate exista în forma de realizare a fuziunii, liderii PDL să primească în PNL funcții la paritate cu liderii PNL. Pentru că fuziunea prin absorbție este refuzată, atunci și reacția PNL va trebui să fie pe măsură: fuziunea nu se poate face.

Am mai trecut prin negocieri dure. Mă bazez pe declarația lui Predoiu că negocierile vor continua. Vor continua pentru că PDL are un mare interes în continuarea lor. PDL este, azi, un partid vulnerabil. PNL este un partid stabil. Până la alegerile din 2016, PNL are o mai mare bază a puterii decât PDL. PDL este canibalizat nu doar de PMP-ul lui Traian Băsescu, este canibalizat și de PSD. Un eșec al negocierilor cu PNL ar duce PDL pe panta disoluției.

Pot considera, pentru motivele de mai sus, că Predoiu este un fanfaron. Este evident că în fruntea PDL este un grup politic major care nu dorește ca partidul să fie absorbit de PMP. Este evident că acel grup știe că PMP nu îi dorește. Acel grup a ales să facă unificarea cu PNL pentru că va exista acceptul majorității membrilor PDL pentru unificare. Un partid cu aproape 30% este foarte atrăgător și ei, ca persoane fizice, vor avea merite recunoscute public pentru unificarea dreptei. Să ținem cont că omul luptă pentru gloria personală de care vrea să se bucure în timpul vieții. Fără unificarea dreptei, liderii actuali ai PDL au doar șansa să fie pomeniți ca distrugători ai unui mare partid de dreapta. Viitorul pentru un PDL singur nu este deloc roz. Prin unificare, liderii PDL intră în categoria liderilor vizionari, pozitivi.

M-a enervat Predoiu. Un fanfaron cu discurs pretențios.

Negocierile vor fi dure. Va trebui găsită o formulă care să satisfacă orgoliile personale ale liderilor PDL în urma fuziunii. Pentru că eu cred că fuziunea prin absorbție a PDL în PNL este singura soluție viabilă, indiferent de vorbele spuse de unii sau alții în fața jurnaliștilor. Vor fi frământări și în teritoriu. Trebuie să recunosc faptul că nu vor fi mai intense ca frământările actuale din PNL. În aproape toate organizațiile PNL sunt lupte între grupurile de interese. Venirea și altor persoane cu interese politice nu poate face viața organizațiilor liberale mai agitată.

Predoiule ! PNL nu va accepta dispariția de pe scena politică. Caută alt discurs. Fără fanfaronadă.

Rusia vrea să se (re)impună ca putere globală.

Citesc destul de atent știrile externe. Nu pe toate. Unele au semnificație doar pe planul intern al unei țări sau doar la nivelul regiunii în care se află țara respectivă, fără prea mare influență asupra noastră, a românilor.

Rusia a început, de ceva timp, să facă presiuni asupra țărilor vecine cu mai mare intensitate decât se admite pe plan internațional.

Ocuparea și alipirea peninsulei Crimeea a fost un moment semnificativ însă nu este singular. Crimeea a fost ca un fruct copt care a „căzut” singur în coșul „Scufiței roșii”. Sindromul „crimean” a cuprins celelalte regiuni ale Ucrainei care au constituit fieful partidului lui Ianukovici, pro-rus, anti-european.

Unele știri din Ucraina confirmă ipoteza că Rusia a luat, din timp, măsuri diverse pentru a nu permite Ucrainei alipirea la NATO și UE. O știre oficială ucraineană anunță arestarea unui spion rus care a activat în ultimii 2 (doi) ani sub umbrela unui ONG care „lupta împotriva corupției”. Excelentă acoperire pentru culegerea datelor despre politicienii ucraineni. Excelentă acoperire pentru libertatea de mișcare a spionilor ruși și realizarea contactelor cu politicieni dar și cu militari ucraineni. Excelentă acoperire pentru șantajarea lor. Spionii ruși aveau acces la datele guvernamentale cerute potrivit legii ucrainene dar și la informațiile pe care „colegii” lor din Rusia le obțineau de la alte surse de informare. Excelentă acoperire pentru ascunderea corupției oficialilor ucraineni dacă aceștia își trădau țara. Unii au făcut-o. Iar ONG-ul respectiv sau ONG-urile (este sigur că sunt mai multe) au cerut sprijin de la Uniunea Europeană, sprijin pe care UE l-a dat în mod sigur lucrând astfel la promovarea interesului rusesc în contra intereselor UE. Culmea. Monica Macovei o avea și ea o contribuție la „combaterea corupției” din Ucraina ? Ar fi culmea să nu existe „urme” ale intervenției Monicăi Macovei în sprijinirea „luptei” societății civile împotriva corupției. Inteligentă mișcare a rușilor.

Sunt convins că exemplul de mai sus nu este un caz singular. Serviciile de informații ucrainene au mult de luptat pentru a scoate din joc spionii ruși și a destrăma „cuiburile” de spionaj ale Rusiei. Înclin să cred că o parte dintre activiștii europeni care au „asistat” aceste ONG-uri au știut că fac jocul Rusiei. După cum se comportă Germania și Franța, nu este exclus ca aceste state să cunoască o parte a situației. Să o accepte având în vedere interesele lor economice de perspectivă. UE care își declară sprijinul pentru Ucraina în înfruntarea cu Rusia iredentistă are „mâna întinsă” plină de putregai. Socialiștii europeni sunt dispuși să accepte orice cucerire teritorială a Rusiei în dauna Ucrainei ca „pe un fapt împlinit” urmărind, ipocrit, prețul gazului importat din Rusia. Ucraina nu are ce oferi statelor europene din care provin socialiștii europeni pe când Rusia, da. Este un adevăr cumplit. Socialiștii din Germania, de exemplu, apără locurile de muncă din industria germană dependente de importurile energetice din Rusia chiar împotriva independenței Ucrainei ! Chiar împotriva independenței altor state din vecinătatea Rusiei, de va fi cazul. Deranjant este faptul că socialiștii români îi susțin pe cei germani în cadrul UE chiar dacă România, țara lor, este pe „lista lungă” a intereselor rusești ! Sinistru. Iar populația română dă votul său pentru ca socialiștii români să ajungă în Parlamentul European unde, alături de cei germani, francezi sau de pe aiurea să forțeze decizii ale PE care să recunoască „ca pe un fapt împlinit” cuceririle teritoriale ale Rusiei în dauna statelor vecine.

În timp ce forțează nota în spațiul european, Rusia își impune voința și în Asia Mică. Susține regimul lui Assad. Acolo se lovește de Hollande, care nu vrea să renunțe la poziția istorică a Franței de putere cu influență în zonă. Culmea, Rusia susține în Siria lupta împotriva terorismului islamist iar Franța acuză regimul lui Assad că a folosit arme chimice și că nu renunță la putere. Între timp, islamiștii afiliați organizațiilor teroriste primesc arme, sunt instruiți și duc acțiuni de luptă cu oarecare succes împotriva statului sirian.

Rusia are acțiuni în estul extrem. Japonia reclamă înmulțirea zborurilor avioanelor de bombardament rusești la limitele sale teritoriale. Astfel de zboruri au loc și în Marea Neagră. Sunt zboruri de amenințare, de intimidare. Rusia a iertat, zilele trecute, Coreea de Nord de 90% din datoria istorică față de Rusia. În luna care a trecut, Rusia a intensificat legăturile cu China punând pe masă o mare parte din producția energetică a Rusiei. Este evident că doar asta a fost publicată. Pentru că există și alte domenii de interes pentru China în relația cu Rusia pe care Rusia ar putea să le accepte: tehnologie pentru programele spațiale ale Chinei, tehnologie pentru industria de război a Chinei etc. Nu este exclus ca Rusia să se alăture Chinei în susținerea Coreii de Nord astfel că situația în zonă devine explozivă cu consecințe incalculabile. Coreea de Sud și Japonia nu pot face față singure presiunilor Rusiei, Chinei și Coreii de Nord. SUA se văd nevoite să își împartă forțele pe două fronturi. În Europa și în zona Pacificului.

Nu am încredere în Germania și Franța că vor fi de partea statelor europene aflate în conflict latent cu Rusia. Pentru ele, interesele lor economice sunt mai importante decât interesele suverane ale acestor state. Chiar dacă acestea fac parte din Uniunea Europeană. În aceste zile ar trebui să se vadă din ce în ce mai clar că Germania, Franța și alte state văd în Uniunea Europeană doar o „piață unică” fără valențe politice deosebite. Germania lui Merkel a încercat să subjuge statele membre ale UE și nu a reușit. Nu este exclus ca inactivitatea sau opoziția ei la sancționarea economică a Rusiei să nu urmărească de fapt decât obligarea statelor europene la acceptarea condițiilor impuse prin popularii europeni de extindere a fiscalității după modelul german în toată Europa și formarea Statelor Unite Europene așa cum popularii europeni au dorit să impună printr-un nou Tratat politic al UE.

Este evident că în fața agresivității Rusiei va trebui ca toate statele europene care își simt interesele interne și externe afectate să dea mai multă substanță politicii de apărare, completării cu armament modern și tehnică de luptă adecvată celei aflate în dotarea Rusiei. SUA nu pot face mai mult decât să sprijine, în limite rezonabile având în vedere și faptul că SUA au mari interese în zona Pacificului, interese puse în mare pericol de o eventuală alianță a Rusiei cu China.

Nici o guvernare pesedistă nu a acordat apărării suficient interes. În afara interesului politicienilor social-democrați de a duce în funcții cu grade mari și salarii corespunzătoare tot felul de habarniști luați de la talpa țării și făcuți generali peste noapte. Un fel de continuare a politicii comuniștilor care au promovat în funcții politice de decizie „muncitori” pentru a combate „efectele negative” ale culturalizării corpului militarilor prin instruirea modernă și accesul la înalta tehnologie. Nu am încredere în PSD (plus aliații), mai ales în UDMR că vor lua măsurile corecte pentru creșterea capacității de apărare a României. Mai ales nu am încredere în UDMR care, promovând interesele generale ale maghiarilor va fi, că vrea sau nu, un susținător al intereselor rusești. Pentru că ce face Rusia acum cu Ucraina are asemănări izbitoare cu politica declarată a Budapestei de intervenție în alte state pentru „apărarea” comunităților maghiare, pentru păstrarea identității maghiare etc. Ce face Rusia în regiunile din est ale Ucrainei dorește să facă Budapesta în județele românești cu populație maghiară mai numeroasă.

Sunt curios cu vor evolua lucrurile pe teritoriul Ucrainei însă sunt și mai curios să văd cum vor acționa statele membre ale UE. Nu este mare lucru să ne trezim că alianțele tradiționale ale Rusiei renasc în jurul nostru. Când Rusia ne agresa, prietenii ei duceau trupele la frontierele cu România. Ar trebui să păstrăm vie în minte învățămintele istoriei.

Cât va întinde Putin coarda ?!

Urmărind evoluția „meciului” UE - Federația Rusă pentru teritoriul și statalitatea Ucrainei, am dat peste această hartă, se spune a unui grup de analiză politică italian cu privire la interesele Rusiei în Europa, realizată în urmă cu 4-5 ani.

Rusia în Europa este puternică, potrivit acestei hărți. Foarte puternică. Reacțiile europenilor o confirmă. Sancțiunile politice de până acum sunt importante însă la un moment dat vor deveni desuete. Rușii le iau în râs. Sunt îndreptate împotriva unor persoane cu influență politică și financiară și nu împotriva statului rus. Sancțiunile în grupurile de lucru internaționale constituite cu scopul de a facilita dialogul între fosta URSS și Vestul European sunt temporare. Cât timp Rusia va acționa războinic în Ucraina, aceste legături internaționale vor fi suspendate. După ce Rusia se va opri, naiba știe unde (?!), aceste legături se vor reface, iar „calea dialogului” va fi reluată.

Harta este o imagine a Europei văzută de ruși. Analiștii italieni au creat o hartă a posibilelor acțiuni ale Rusiei în Europa luând în calcul populațiile și teritoriile care urmează a fi ocupate, având ca suport populația din țările vecine vorbitoare de limbă rusă (etnici ruși, dar și simpatizanți declarați ai Rusiei), populații și teritorii care pot deveni aliați în cadrul unei „uniuni” cu Rusia, țări prietene, țări partenere în relațiile economice dar și în cadrul politicii europene, țări neutre și țări inamice/adversare.

Dacă nu uităm cu atenție și fără a face speculații tâmpite sub influența propagandei ruse sau a propagandei pro-ruse din diferitele medii române (unele surse media din România sunt atât de tâmpite încât nu își dau seama că „știrile” lor sunt, de fapt, propagandă pro-Rusia !), observăm că ocuparea Crimeii și conflictele declanșate în estul și sudul Ucrainei au ca scop posibil realizarea unui prim punct pe agenda rusă a revendicărilor teritoriale. Teritoriul hașurat cu maroniu și galben este tocmai teritoriul în care au loc confruntările între forțele de securitate ucrainene și „dizidenții” ruși. Crimeea este deja parte a Federației Ruse. Comunicatele și declarațiile oficialilor ruși care atenționează Ucraina să nu acționeze în forță „împotriva propriului popor”, opoziția acerbă a acelorași oficiali ruși împotriva trimiterii în zonă a forțelor armate ucrainene îmi arată că Rusia se pregătește de fapt să ocupe acele teritorii iar opoziția verbală zgomotoasă are rolul de a pregăti motivele de intervenție militară. Oficialii ruși încearcă ca prin aceste comunicate „să sensibilizeze” prietenii din vest care ar putea lămuri, cumva, Ucraina să nu se opună invaziei ruse prin forța armată. Pentru că opoziția armată a Ucrainei va putea duce, fără echivoc, la o poziționare a mai tuturor statelor membre NATO în sprijinul Ucrainei prin asistența logistică și apoi militară ce poate degenera într-un război european. Se cuvine a face precizarea că NATO se află în fața celui mai mare examen al său. Vor fi de acord Germania, Ungaria, Bulgaria, Franța, Italia, Grecia cu implicarea NATO ? Vor fi suficiente apelurile Poloniei și statelor baltice - de fapt următoarele ținte ale Rusiei - pentru intervenția NATO și stoparea agresiunilor militare ale Rusiei în Europa ?

Până acum predicția analiștilor italieni se confirmă. Harta ne arată că Rusia este abia la primul obiectiv strategic la care lucrează. A adus lângă frontierele Ucrainei forța de luptă necesară pentru intervenție. Având la dispoziție tehnică de luptă modernă, distanțele până la frontieră nu constituie o problemă. Pe de altă parte, la fel ca în Crimeea, Rusia nu urmărește distrugerea obiectivelor militare și industriale pentru a forța Ucraina să capituleze. De aceea forțele militare ruse sunt adecvate unei ocupații terestre cu posibile confruntări armate de mică amploare. Modul în care acționează „populația pro-rusă” este foarte asemănătoare cu a unei forțe militare de ocupație. De aceea sunt plauzibile afirmațiile oficialilor ucraineni care reclamă faptul că aceștia sunt militari ruși de fapt. Este posibil să nu fie infiltrați, deși este mai mult ca sigur că o mare parte dintre ei nu sunt cetățeni ucraineni, sunt de fapt cetățeni ai Ucrainei care au satisfăcut serviciul militar însă au rămas credincioși Rusiei. La o „minoritate” rusă de 8 mil aflată în zonă, nu a fost o mare greutate pentru Rusia să își formeze din timp forțele para-militare necesare pentru acțiunile din aceste zile. Mai ales că acest scenariu este vechi, la analiștii italieni, însă pe masa strategilor ruși este probabil de când Ucraina s-a format ca stat.

Este prematur să afirm că Rusia va mai acționa în viitorul apropiat fără a consolida ce va obține. Deocamdată, primul punct strategic nu a fost finalizat. Nu știu limita de timp a rușilor pentru realizarea lui. Este evident că Rusia consumă imens de multe resurse în această perioadă, că are pierderi economice grele care nu pot fi acoperite sau justificate decât prin realizarea obiectivului. Cu caracter imediat și reorientarea către alte piețe de desfacere a resurselor energetice cu care au ținut Europa sub control. Starea „de amenințare cu războiul” este un mare consumator de resurse și nu este nici o logică în continuarea ei peste un anume interval de timp. În funcție de reacțiile internaționale, Rusia va trece sau nu frontiera. Unele state membre NATO au căzut de acord să acorde Ucrainei asistența politică, logistică și militară necesară rezistenței acesteia în fața agresiunii Rusiei. Financiar, au fost deblocate sume de bani din diferite fonduri, fie ale organismelor internaționale fie ale unor state donatoare. Este evident că aceste fonduri vor servi capacității de reacție a Ucrainei împotriva agresiunii ruse. UE a anunțat reducerea taxelor vamale și deschiderea pieței Uniunii Europene pentru produsele Ucrainei. Politic, UE a început să atenționeze unele state membre cu privire la sprijinul acordat Rusiei sub diferite forme. Bulgaria este atenționată asupra demersurilor naționale de a scoate de sub controlul UE proiectul gazoductului cu Rusia. Serbia, cea care ar fi pus teritoriul la dispoziție pentru trecerea gazoductului spre Ungaria a priceput. Ungaria, cea care este tradițional aliatul Rusiei în perioadele de agresiune ale acesteia a fost și ea atenționată. Germania știe că „prietenia tradițională” cu Rusia are limitele ei. Merkel devine din ce în ce mai severă, cel puțin în declarații, față de mișcările Rusiei. Comportamentul de acum al Germaniei este urmărit de întreaga Europă. Până acum, Germania a fost cea care a permis Rusiei să se infiltreze periculos în Europa. Nu degeaba italienii au trasat „axa eurussia în devenire” pe hartă.

Pentru liniștea românilor, România nu intră în planurile Rusiei pentru a fi ocupată. Nu suntem în situația Poloniei și a statelor baltice. Acestea sunt văzute ca posibile ținte ale agresiunii ruse. Polonia a fost victima poftelor rusești și germane care și-au dorit-o împărțită între ele. De aceea Polonia este înconjurată, la fel ca statele baltice, de „linia de interes ca pradă de război” pentru ruși. Ocuparea Poloniei și dispariția statelor baltice ar face ca frontierele Germaniei și Rusiei să se unească. Cei doi prieteni istorici ar avea frontiere comune.

Harta este o imagine a unei Europe ce este o țintă politică pentru Federația Rusă. Este puțin probabil ca Rusia să depășească granițele europene ale Ucrainei. Evenimentele de acum ne vor confirma însă dacă NATO mai este o structură viabilă. Privind la hartă, vedem că România „inamică” a Rusiei este înconjurată de „amicii Rusiei”. Bulgaria, Serbia, Ungaria și că avem la Marea Neagră o Rusie vecină prin limitele platoului continental. Viitorul la Marea Neagră este destul de tulbure. Rusia se va folosi de forță pentru a impune Ucrainei propriile interese astfel că Ucraina va pierde toată zona de interes energetic. Ucraina va rămâne doar cu țărmul dintre Odessa și România. Dacă rușii vor ocupa Ucraina până la Odessa, Ucraina va rămâne doar cu ieșirea la Marea Neagră prin intermediul cnl. Chilia. Prin cucerirea Crimeii, Ucraina a pierdut și Marea de Azov. Practic, Ucraina a pierdut toată flota militară. Ucraina nu mai are ce face cu o flotă militară. Oricum, chiar dacă va avea și în continuare ieșire la Marea de Azov, flota militară de acolo este practic „moartă”. Nu mai spun că flota de la Marea Neagră este, deja, în mâna rușilor, în majoritatea ei. Orice mișcare a restului de nave militare ucrainene în Marea Neagră poate fi oprită de ruși fără dificultate. Ea se află în zona de acțiune a sistemelor ofensive și defensive rusești de pe navele ruse și din Crimeea.

Cât va întinde coarda Putin ? Este o întrebare. Este una foarte serioasă pentru că din ce se vede acum, din acțiuni para-militare ruse și din declarații, se pare că Rusia vrea, cu orice preț, ca sudul și estul Ucrainei să le aparțină sub o formă sau alta. Fie să îl ocupe, fie Ucraina să renunța le rezistență și să se federalizeze după indicațiile „prețioase” ale Moscovei. Înclin să cred că Marea de Azov este un obiectiv pentru Rusia pentru că îi asigură protecția pentru o viitoare flotă cu care să aibă o mai mare putere în Marea Neagră. Tratatele sunt făcute pentru a fi încălcate, iar rușii sunt experți în materie. Tratatul de neproliferare a armamentelor ofensive în Europa a picat. Rușii nu au mai dorit reînnoirea lui. Statele europene care și-au redus forțele armate nu au capacitatea de a reveni la puterea militară anterioară. În partea asiatică a Rusiei, acolo unde tratatul respectiv nu își producea efectele, Rusia și-a dezvoltat armamentul, l-a perfecționat iar acum îl aduce în zona europeană a țării. Acesta este un semnal clar că Rusia are niște obiective în Europa și este pregătită să folosească forța sa armată de va fi nevoie. Nu degeaba propagandiștii pro-ruși de peste tot din lume laudă dotarea armatei ruse și fac comparații stupide între armatele europene, luate individual, cu întreaga armată rusă. Îngrozirea viitoarelor victime sau a celor care pot interveni în sprijinul vecinilor agresați face parte din jocul de război.

NATO își trăiește marele examen. Este o construcție viabilă sau este o panaramă politico-militară ? Este suficient ca „amicii Rusiei” să nu se implice pentru ca NATO să pice. Iar Rusia are amici importanți în Europa. Cel puțin potrivit hărții.