O fuziune politică bazată pe minciună. PMP înghite UNPR.

S-a anunțat fuziunea prin absorbție între PMP (cel care absoarbe) și UNPR (cel care se lasă, își dorește să fie absorbit).

Evenimentul Zilei este în delir. Mistic. Nu doar prin acest articol. Are fițuica de perete a lui Traian Băsescu posibilitatea să vorbească despre un partid, nu doar despre Traian Băsescu,  „marele lider” politic.

Este evident că EvZ îl citează pe Băsescu care afirmă că cele două partide se completează. Unde PMP este slab, este tare UNPR astfel că fuziunea aduce beneficii ambelor formațiuni care vor forma un PMP mai mare și mai puternic. Spun ei. Tot Băsescu afirmă că fuziunea se face pe baza unui raport de 1 la 1. Una mie, una ție. Pot fi speculații, una dintre ele poate spune că UNPR este dezavantajat din această fuziune. Fiind mai mare și mai organizat, teoria are șanse de a fi reală. Dar pe cine mai interesează din moment ce „interesul național”, existent în ambele partide (!), reclamă câștigarea unui electorat care să ducă PMP peste pragul de 5 % la alegerile parlamentare !

Ca de obicei, Traian Băsescu excelează în „gogoși politice”.

Am finalizat un proces de negociere, care durează de două săptămâni, un proces de fuziune între Partidul Mişcarea Populară şi UNPR. Sunt destui parlamentari din UNPR care au plecat la PSD, nu ne deranjează, pentru că opţiunea noastră este să facem o fuziune cu un partid în care cea mai mare parte a parlamentarilor nu au opţiune pentru PSD. Va fi o fuziune miercuri, săptămâna viitoare, vom avea fiecare partid congresele de fuziune

Ca să vezi minune ! UNPR are oameni care nu au o opțiune petru PSD ! Asta în condițiile în care UNPR a fost mai mereu în discuție cu PSD, chiar și când discuta cu PNL o posibilă alianță post-electorală la locale sau pre-electorală la parlamentare.

Bine spune prietenul meu Radu Zlati pe blogul lui: două disperări fac cât un partid ?

Băsescu a dovedit încă o dată că are stomacul tare și că nu există limite ale moralității sale politice. Iar Martorii lui Băsescu s-au dovedit, mankurți perfecți, ca și altă dată. Să admiri la Băsescu exact ce ai criticat la Dragnea, Blaga și Gorghiu dovedește o perfectă labilitate morală – sau poate doar o simpatie căzută nițel înspre idolatrie.

 Mai toată lumea care se învârte în politică observă, pe bună dreptate, că UNPR a fost moșit de Traian Băsescu de la înființare. Acum, „moașa Băsescu” își ia pruncul înapoi, sub control, după ce „pruncul” a lepădat niște haine care nu îi mai veneau.

Bine, Băsescu mai declară, ritos, că nu vor fi stricate majoritățile realizate la nivel local cu PNL și PMP ale fostului UNPR. La asta se adaugă declarația plină de optimism a lui Robert Turcescu care vede PMP în toamnă la temelia unei guvernări de dreapta.

Au gânduri mari oamenii ăștia.

Alina Gorghiu pune însă altfel problema.

Nu e o surpriză că s-a făcut această fuziune înainte de alegerile parlamentare, însă eu nu cred că obiectivul acestei fuziuni va fi unul atins. Spuneam la un moment dat, înainte de alegerile locale, că acest Partid al Mişcării Populare sub Traian Băsescu va lua mai puţin decât PMP-ul sub Elena Udrea şi evident că am avut dreptate, pentru că în acest moment Băsescu nu mai ţine la suprafaţă partidele, ci le scufundă

 Unii mai hâtri au numit partidele și partidulețele care și-au încercat mușchii la alegerile locale „hipster-iste”. Este evident că vorbim despre formațiuni politice fără vocația guvernării. Sunt doar formațiuni de susținere a unor personalități care își doresc, cu disperare, statutul de lideri politici. În toate aceste mici formațiuni se practică, cu disperare, idolatria. Cultul personalității este reînviat tocmai de cei care reclamă, cu patos, că vor să facă o altfel de politică.

Nu pot să nu mă refer la USB-ul care a câștigat ceva la București, în dauna PNL. Să recunoaștem acest lucru. USB a ieșit la alegeri având ca repere morale nepotismul - pe listele de consilieri locali sunt înșirați soții candidaților la demnitățile de primari, nepoții, prietenii, gașca (ce mai !). Cultul personalității „marelui luptător” Nicușor Dan a fost, de asemenea, un reper.

PMP-ul, la rândul lui, s-a construit pe cultul personalității lui Traian Băsescu. UNPR-ul a trăit, bine-merci, pe baza cultului lui Gabriel Oprea. Din momentul în care Gabriel Oprea a plecat din fruntea UNPR, acesta a intrat în disoluție. Natural, mișcarea UNPR de a ieși din practica cultului personalității prin alianțe cu PSD sau PNL nu a reușit așa că s-a întors către ce știe să facă. A ales idolatria PMP. UNPR-iștii sunt calificați în pupatu'n cur. În formațiunea rezultată, va fi concurență mare la pupat ...

Bine, toate cele de mai sus nu valorează mare lucru în fața deciziilor ce se vor lua în viitor. Pentru că această fuziune va fi confirmată sau infirmată de deciziile pe care le va lua, decizii care vor influența viața politică. Dacă vor fi decizii cu valoarea unei frecții la un picior de lemn, fuziunea aceasta este moartă.

Teoretic, cultul personalității lui Traian Băsescu este motorul PMP. Dacă nu va reuși mare lucru până'n toamnă, PMP va suferi o puternică hemoragie a membrilor care, cât de cât, prezintă potențial politic. Pe bună dreptate se afirmă că unii vor migra către PSD, alții către ALDE - doar atât timp cât mai este în frunte Călin Popescu Tăriceanu -, alții (sper ca mai puțini) către PNL. Dacă nu trece pragul electoral, PMP se desființează. Oamenii au o singură viață. Unii nu vor mai avea răbdarea să aștepte un reviriment politic al PMP. Peste 4 ani, Băsescu va fi mai aproape de 70 de ani. Cei care îl însoțesc vor fi cu 4 ani mai în vârstă !

Dar dacă PMP va obține peste 5% la nivel național ?! Vorbele de mai sus rămân vorbe, sunt scrise, acțiunile însă vor suporta alte decizii. Să ajungem, totuși, până atunci. Deocamdată, datele nu dau câștig de cauză PMP pe baza de analiză logică. Cum în viață avem de multe ori surprize, trebuie să fim pregătiți și pentru ele. Nu de alta, dar Băsescu are un stomac destul de tare să se alieze de la stânga la dreapta cu oricine pentru a obține ceva. Nu prea are el șanse cu Justiția. Cei de acolo nu agrează „jocul de noroc”.

S-a făcut lumină în jurul PNL. Nu sunt fuziuni, nu sunt alianțe, nu sunt combinații nocive.

După o campanie furibundă a presei împotriva PNL pe motiv de fuziune cu UNPR, cu PSRO cu mai știu eu care partid de pe partea stângă sau de centru a scenei politice, ieri s-a pus punct. Cel puțin din partea PNL. Presa, toată presa, fără excepție, are viața și comenzile ei. O voi lăsa deoparte, deocamdată.

PNL merge singur la alegerile parlamentare. Programul de guvernare al PNL, existent deja în media, va suferi modificări pentru că realitatea s-a schimbat. Unele probleme au fost soluționate, altele sunt în curs de soluționare, iar peste ele au apărut aspecte noi de care va trebui să se țină seama. În primul rând de implicarea Președintelui Klaus Iohannis în proiectul de țară supus dezbaterii de către Guvern, proiect care acoperă nu doar aspectele de poziționare a țării în Uniunea Europeană, după hotărârea Regatului  Unit de a părăsi Uniunea Europeană, ci și unele aspecte ce țin de economie și dezvoltare structurală  fără de care evoluția țării în anii care vin nu ar fi posibilă fără mari pierderi. Las și asta la o parte aici.

Membrii BPN au constatat ceea ce se vedea de pe Lună. Conducerile bi-cefale au fost dăunătoare. Competiția între „capetele” organizațiilor, dorința acestora de a ieși în evidență pentru a primi confirmarea de conducători, pentru a ocupa posturile de conducere, pentru a ajunge în organismele de conducere ale partidului a dus la pierderea alegerilor locale dar și la destrămarea unor organizații. Spiritul revanșard a învins acolo unde ar fi trebuit să se ajungă la pace „politică”. Susținut de pe margine de tot felul de „salvatori” ai „trecutului glorios”, spiritul revanșard a măcinat încrederea între oameni care, luați individual, au aceleași idei și aceleași dorințe politice. Se cuvine a face o operație. O operație care să salveze organizațiile de autodistrugere.

Finalizarea procesului de fuziune prin intervenția decisivă a BPN al PNL este absolut necesară. Intrăm în pre-campania pentru alegerile parlamentare, trebuie să avem un program coerent pe care să îl prezentăm publicului, trebuie să avem candidații pe care publicul îi acceptă, trebuie să avem o strategie de campanie, trebuie să avem „mesagerii” necesari fiecărui mediu de relaționare cu publicul, trebuie să avem o poziție clară vizavi de Uniunea Europeană și NATO, trebuie să avem o poziție clară față de Strategia Globală prezentată de Mogherini și pe care șefii de stat și de guvern din UE au acceptat-o etc., trebuie să ne pregătim de preluarea Președinției UE, trebuie să dezvoltăm o țară care se confruntă cu provocări uriașe din punct de vedere militar și politic la frontiera de sud - est a UE și a NATO. Trebuie să devenim o țară în care vecinii să aibă încredere că vor găsi sprijin în permanență, mă refer la R. Moldova, Ucraina, Georgia. Trebuie să avem în vedere statele din Balcani care vor să adere la UE, cum sunt Serbia, Bosnia-Herzegovina, Albania și care ieri, au primit garanția că ieșirea Marii Britanii din UE nu oprește procesul lor de aderare. România s-a exprimat mereu pozitiv față de extinderea UE în Balcani și în est, avem tot interesul din lume pentru ca acest proces să continue. Ei bine, PNL trebuie să aibă un program de guvernare care privește toate aceste aspecte dar și altele pe care nu le-am mai expus aici.

Ca să fiu sincer, obligațiile PNL pentru viitorul României sunt deasupra vanităților unor persoane, sunt peste atitudinile revanșarde ale altora, sunt peste mofturile unora care se doresc „fruntași”. Nu sunt capabili să înțeleagă ce este PNL, ca partid cu vocația de a guverna, pa și la gară ! În spate sunt mii și mii de oameni care judecă bine, atât în interiorul partidului cât și în afara lui, care au pregătirea necesară pentru a obține performanțe în viața politică a partidului și în actul de guvernare și care au nevoie de o platformă politică pentru a demonstra de ce sunt capabili. PNL are de unde alege resursa umană pentru a se adapta vremurilor în care trăim. Trebuie să fie capabil să ofere acestei resurse umane instrumentele moderne cu care această resursă este obișnuită să lucreze pentru a obține performanțe. Iar PNL poate așa ceva. Are vocația istorică a partidului care promovează și impune progresul țării sale.

Este timpul să terminăm cu „găinăriile dâmbovițene”. Cu drepturi istorice la recunoașterea publică, cu drepturi istorice la funcțiile de demnitate politică și publică cu tot felul de astfel de pretenții. Nu mai ești capabil să vezi corect lumea în care trăiești, intri în eșalonul de susținere, dacă orgoliul te lasă, dacă nu, „te retragi” în plină glorie și scrii o carte de memorii.

Văd că presa și „cârcotașii” revanșarzi au trecut la un fel de porcărie mediatică. În unele funcții de conducere politică au fost numiți „foști” membri ai PNL iar în altele „foști” membri ai „PDL”.

Pentru toți acești întârziați ai istoriei contemporane, în toate funcțiile de demnitate politică au fost numiți membrii PNL. Și punct ! Deciziile au fost luate cu unanimități de voturi. Au fost decizii luate în mod democratic.

Ce face PNL în interiorul organizației este treaba exclusivă a PNL și nu a presei sau a „bocitoarelor” de pe margini.

Iohannis, pas cu pas. PNL, pas cu pas. Noi, pas cu pas.

Ieri am fost activ. Am participat la două evenimente. La întâlnirea lui Klaus Iohannis cu pensionarii de la „Patria” iar apoi la întâlnirea lui Klaus Iohannis cu blogerii, la Vox Maris.

La „Patria” am fost mulțumit de evoluția lui Iohannis. Nu este un bun vorbitor. În fața persoanelor vârstnice a fost reținut, cumva. Am ajuns la concluzia că nu este un „Cicero”. A fost fără „sare și piper”, deși aici avea ocazia să fie mai puțin reținut. Mesajul însă a fost corect.

Vasile Blaga, în schimb, a fost de neoprit. Mediafax (aici).

Reacțiile „bătrânilor” au fost diferite. Unii au tăcut, unii au aprobat, toți au aplaudat.

Klaus Iohannis are o reacție, ca om, pe blogul de campanie (aici).

„Unul dintre vârstnici a ajuns lângă mine și m-a întrebat cu o voce joasă: ”Domnule președinte, când se va face ziuă și pentru noi, cei bătrâni?” M-am tot gândit apoi la această întrebare nu pentru că nu sunt obișnuit să fiu chestionat, ci pentru că modul în care a spus-o a fost atât de simplu, de pătrunzător.

Ei, cei care au fost odată tineri, sunt trimiși deseori departe cu ideile lor, ba că ar fi arhaice, ba că ar fi lovite de conservatorism. Nu vi s-a părut în atâtea ocazii că suntem într-o eternă trecere stânjenitoare peste voința lor? Se vorbește uneori cu atâta dispreț despre niște ”babe și moșnegi”, care sunt bunicii noștri. Ba ca sunt insuportabili, ba că sunt mereu de partea cealaltă a baricadei, ba că vor mereu ceva, medicamente sau să le mărim pensiile. E uneori atâta cinism în lumea noastră publică, atâta egoism, încât pare că nu mai e loc pentru ei, că ne deranjează, că sunt în plus”.

Ei bine, textul acesta îmi spune că omul Klaus Iohannis a reușit, până la urmă, să iasă din „cochilia” de politician și să devină om politic. Așa cum i-a spus și Sergiu Găbureac (aici) la întâlnirea cu bloggerii de la Vox Maris. Bine, Sergiu a observat „posibilitatea” trecerii de la politician la omul politic ca urmare a discursului de la „Patria”. Textul îl confimă. Bun observator.

La Vox Maris derută totală. Organizatorică. Cine a organizat întâlnirea ? PNL - nu, PDL - nu (Blaga a spus că el nu a avut treabă cu această întâlnire), IRL - nu (așa am înțeles din discuția cu ei !), rămâne Chiliman cu ajutoarele sale. Jurnaliștii erau prezenți. Deranjanți. Din punctul meu de vedere. Doru Braia, Dan Tapalagă. Nu au fost singurii.

Aici, Vasile Blaga a anunţat finalizarea la Tribunalul București a procesului de fuziune. Apelul de poate depune în 10 zile de la comunicarea hotărârii. Tot Blaga a spus că nu au fost contestații ! Interesant. Băsescu și alții ca el, interesați în nerealizarea fuziunii, au tot dat garanții că fuziunea nu se va finaliza. Ei uite că s-a finalizat. Normal, anunțul a agitat spiritele. Chiar în timpul întâlnirii. Reacțiile sunt de la bucuria încheierii unui proces așteptat la tristețea și furia celor care nu o doreau. Din moment ce nu au fost contestații, cum motivează nemulțumiții, membri ai respectivelor partide, „furia” la anunțul hotărârii Tribunalului ?!

Am văzut că sunt în curs de inițiere a unor acțiuni de frondă. Formarea unor noi partide care să ducă pe mai departe ideile, concepțiile și istoria PNL, pe de o parte și a PDL, pe de alta. Să îmi fie cu iertare.

Tăriceanu vrea să înființeze Partidul Reformator Liberal care să păstreze idealurile liberalismului (așa cum le vede el, mai apropiate de partea stângă a eșicherului politic, de ALDE, de PSD). Acum, unii vor să înființeze un alt partid liberal care să „păstreze” idealurile liberalismului de dreapta. Și unii și alții sunt caraghioși. Dacă ei acceptă ca idee înființarea unor noi partide care să ducă tradiția PNL mai departe, de ce Noul PNL nu are dreptul să ducă mai departe ideile liberalismului ?! Având în vedere faptul că în Noul PNL rămân, cel puțin până acum, majoritatea celor care au reînființat PNL imediat după revoluție, este mai corect să apreciez că Noul PNL este cel mai îndreptățit să se considere continuatorul liberalismului antebelic decât oricare altă construcție cu pretenții „liberale”.

Am fost și sunt un susținător al dezvoltării PNL și al devenirii lui ca partid al maselor și nu al elitelor. Până acum, PNL nu a reușit să iasă din marja lui 15%. Chiar dacă au fost momente când PNL a adunat la vot aproape 18-20%. Fuziunea cu PDL duce Noul PNL la peste 20%. Îi dă mai multă putere. Îi dă o nouă valoare ca putere politică. Devine atrăgător pentru cei care vor să facă altă politică decât cea propusă de PSD, poate atrage mai mulți membri și mult mai mulți simpatizanți.

Nu îmi plac resentimentele. Încerc să nu le am, acolo unde însă nu reușesc, mă străduiesc să le atenuez dacă nu le pot stinge. Consider că în politică, la fel ca în structurile militare, nu îți poți permite să ai resentimente, nu poți judeca numai în folosul tău, pentru mai binele tău pentru că la un moment dat, cel disprețuit de tine îți poate salva viața. Ce vei face atunci ? Îi spui că îl urăști sau îi mulțumești ?!

Am primit cartea lui Iohannis. Am de gând să o citesc cu atenție. Sunt curios să cunosc omul care este în spatele figurii scorțoase de zi cu zi.

M-am uita la Iohannis cu multă curiozitate. Am încercat să caut corespondențe în trecutul meu. Tipul de om „Iohannis” îmi este cunoscut. Scoarță de copac la exterior, emotiv la interior. Citind pe blogul lui, constat, dacă nu cumva vrea să înșele, că are empatie. Este bine. O replică a lui la TVR mi-a atras atenție. Era vorba despre relația de familie. A dat un răspuns „poznaș”, surprinzător pentru mine. Atunci am început să fiu mai atent la omul Iohannis. Vorba aia, afară este vopsit gardul, înăuntru'i leopardul.

Ieri, la Vox Maris, a răspuns „ca la carte” unor întrebări. A respectat punctajul specialiștilor însă a trebuit să meargă și „printre spini”. Specialiștii care'l sfătuiesc nu au putut acoperi toate situațiile, mai ales la o întâlnire ieșită din tipar.

Întrebările care privesc relațiile externe ale României și instrumentele politicii externe (Armata, securitatea, economia, comerțul etc.) au fost ocolite. A declarat că nu este decidentul iar dacă ar spune ceva în campanie și ales fiind, nu va putea să le ducă la îndeplinire, atunci va avea el de suferit. Așa că s-a poziționat ferm pe politica internă, accentuând pe elementele actuale ale constituționalității statului. Inclusiv pe forma republicană de guvernământ. Declarând, ferm, că el a votat actuala Constituție. Nu a negat posibilitatea ca el, Președinte al României fiind, să inițieze o discuție în societate cu privire la monarhie. A accentuat și asupra „statului unitar român” atunci când s-a declarat, ferm, împotriva regionalizării pe criterii etnice.

Cu bune și cu mai puțin bune, ziua de ieri a fost interesantă.

Nu pot uita o reacție a lui Blaga, înainte să se urce în mașină: PNL cu 15% nu putea impune nici un președinte ! Corect.

Sunt pentru dar și contra.

În esență, fără legătură cu un personaj politic anume, ACL este o alianță între două partide declarate ca „liberale”, unul cu atributul „național” iar celălalt cu atributul „democrat”. Ideologic, în contra tuturor cuvintelor răutăcioase, ambele partide sunt identice sau foarte apropiate. Aplicarea ideologiilor în activitatea guvernamentală a fost însă deficitară. În guvernările liberale s-a mers către „libertatea economică”, fără a se umbla la libertatea individuală. Plastic vorbind, cetățeanului i se pune de gât jugul socialist al taxelor și impozitelor însă avea voie să meargă pe mai multe drumuri, față de politica socialistă care stabilea inclusiv drumurile pe care se putea merge. Iar o astfel de politică a dus Traian Băsescu cu suportul politic al PDL. Fără mare deosebire de politica de acum a PSD.

Este bine că a avut loc fuziunea. Este bine că partidul rezultat păstrează istoria și tradiția PNL făuritorul de neam și țară. Este și mai bine că în timp (Blaga spune de doi ani de zile), membrii celor două partide se vor cunoaște politic și vor acționa în sensul valorilor care definesc liberalismul. Eu sper că în cei doi ani de zile, poate mai repede, unele idei năstrușnice „de dreapta” își vor găsi obștescu sfârșit. Liberalismul este singura doctrină care permite oricărei persoane să se manifeste liber. Liberalismul permite ca persoanele care compun o societate să stabilească cât de mare să fie aparatul administrativ, să îl modeleze în funcție de necesitățile societății (nu doar numeric ci și instituțional) astfel încât cheltuielile cu întreținerea acestuia să fie în concordanță cu potențialul țării de a le asigura dar mai ales cu necesitatea existenței acestora. Regimul autoritar al lui Traian Băsescu avea nevoie de structuri de stat numeroase pentru a ține societatea sub control. PSD, ca partid socialist, nu poate să își îndeplinească scopul politic fără existența structurilor de stat numeroase și stufoase pentru că ele constituie supapa socialiștilor pentru șomaj și favoruri. Socialiștii din PSD nu acceptă „burghezia” (clasa de mijloc, componenta socială independentă și puternică prin cunoaștere) iar dacă aceasta există vrea să își asigure controlul ei pentru a nu face „prozeliți”. Socialismul PSD vrea ca toți oamenii să fie „egali” (cultural, financiar, social etc.), obstacolele pe care legislația socialistă le pune în fața „burghezilor” fiind determinante în fenomenul migrației inteligențelor.

Fără a fi singurul, Varujan Vosganian vorbea la un moment dat despre comportamentul greșit adoptat imediat după 1989. Comportamentul partidelor istorice renăscute. Nu s-a pus problema, nu s-au adoptat acele atitudini care să ofere populației abia ieșite din comunism ceva nou, s-a accentuat prostește pe „restitutio in integrum”, nu doar asupra proprietății private jefuite de comuniști ci și asupra valorilor culturale, sociale, administrative etc. Societatea a fost pusă în fața unor acte ale guvernului și Justiției care au fost receptate ca abuzuri. Partidele istorice au fost percepute, pe bună dreptate, ca noii jefuitori. Din acest motiv a existat o puternică susținere a PSD (care a promis că schimbările se vor face protejând 1-2-3 generații care nu au vina comportamentului abuziv al bolșevicilor și comuniștilor). În contrapartida PSD, PDL pe timpul lui Băsescu a fost perceput ca un „PSD mai dinamic”, sub aspectul dezvoltării economice. Îmi doresc ca acum, prin această fuziune să se treacă la altceva decât a fost până acum. Din declarațiile liderilor fuziunii ar fi ceva. Dar de vorbe sunt sătul. Vreau să îi văd acționând, vreau să îi văd atrăgând populația către acel nou tip de guvernare înțelept pe care îl declamă, vreau să îi văd reușind. Fără o finalitate activă, materială a declarațiilor politice, PNL nu va căpăta credibilitate. Mai ales că are de tras trena guvernării abuzive a PDL sub conducerea lui Traian Băsescu.

Nu pot să nu observ că PNL și-a triplat numărul de membri prin fuziune. Dacă PNL a avut peste 250.000 de membri, acum au venit aproape tot atâți PDL-iști, câteva zeci de mii de FC-iști. Una peste alta, bănuiesc că vor fi în jur de 600.000 membri, vizibil aproape de PSD. Nu pot să nu observ că PNL în noua componentă ocupă efectiv România, până în cel mai mic cotlon. Alina Gorghiu, vorbind despre supărarea PSD cu ocazia fuziunii, a afirmat că „Marele” PNL are cei mai mulți primari, consilieri locali și județeni astfel că în majoritatea județelor țării și a localităților se vor forma majorități PNL care vor impune voința politică a PNL în administrația locală. Dacă este așa, Guvernul Ponta are o foarte mare problemă. Are o majoritate parlamentară substanțială, deocamdată, însă este una falsă. Parlamentarii care susțin PSD, că sunt ai PSD, că sunt ai UNPR sau PC, că sunt susținători ai lui Tăriceanu nu mai reprezintă localitățile și județele. Traseiștii se reprezintă doar pe ei. Nu mai au suportul electorilor. Viitorul Parlament nu îi va mai cuprinde. PSD nu își va sacrifica oamenii pentru bunăstarea traseiștilor lui Tăriceanu. Majoritățile locale sunt cele care au un cuvânt greu de spus la toate alegerile. De aceea PSD este în dificultate. De aceea PNL are toate șansele să își impună candidatul la prezidențiale și, mai apoi, să câștige alegerile locale și parlamentare. PSD are de ce să fie supărat.

Condiții pentru ca PNL după fuziune să reușească sunt. Acum au angajat rezultatele viitoare. Să îi văd la fapte și să văd ce obțin. Este evident faptul că nu voi susține PSD sau altă murătură politică. Chiar dacă am unele supărări în urma fuziunii, chiar dacă nu îmi plac unele declarații, voi fi alături de PNL. Nu pot fi de acord ca PSD să câștige alegerile prezidențiale. Nu îmi pot anula votul sau nu pot refuza să îmi exercit votul pentru că asta ar însemna ca tacit să îl favorizez pe Victor Ponta. Cu votul nu este de joacă. Cine face așa ceva, deși se declară anti PSD acționează, de fapt, pentru susținerea acestuia.

Gata. Pețitorii și-au terminat treaba. Va fi PNL. Cu activul și pasivul tuturor fuzioniștilor.

Mediafax (aici) și Agerpres (aici) anunță că PNL și PDL au terminat negocierile. Klaus Iohannis și Vasile Blaga au ieșit la presă și au anunțat finalizarea lor. Cu acele precizări care erau așteptate de toată lumea. Noul partid se va numi PNL, sediul va fi în Modrogan 1 iar imnul va fi cel al PDL, „Verde înrourat”. Statutul va prevedea, în amănunt, că noul partid este rezultatul unei fuziuni dintre PNL și PDL, fiecare formațiune venind cu activul și pasivul său la „căsătorie”. Pentru că fuziunea va avea „forma” unei căsătorii care urmează a fi consumate undeva în timp. Altfel, Blaga nu ar formula ideea potrivit căreia un partid dă candidatul la Președinție iar din celălalt se va alege premierul.

„Evident, dacă unul dintre cele două partide dă candidatul la Președinție, celălalt partid va da candidatul la funcția de prim-ministru”.

Hait !

Fuzionat-fuzionat dar tot separat. Cât timp ?

Pe „peretele istoriei” vor apare imagini noi. PDL va veni cu forma „PD”, cu cei doi președinți cunoscuți, Petre Roman și Traian Băsescu, apoi va apare forma PDL cu Emil Boc și Vasile Blaga. Dacă PDL, la fuziunea cu PFC, are luat angajamentul să asume istoria PFC, vor apare imagini noi, cum ar fi Nati Meir și Mihai Răzvan Ungureanu. Depinde acum cum se va forma acest „perete istoric”.

Într-o știre tip „pe surse”, aflăm că și PMP lucrează tare. Vor să fuzioneze cu PNȚCD. Și acolo va fi treabă serioasă, tot despre „peretele istoriei”. Lângă imaginea lui Iuliu Maniu va apare imaginea Elenei Udrea ! Haios. Însă un pmp-ist a declarat că nu se rămâne pe loc. Următorul pas al lor va fi spre ... PNL !

Să vezi istorie !

În afara celor de mai sus, eu cred că această fuziune este, de fapt, cel mai important eveniment politic de la 1990 încoace, de la momentul renașterii partidelor istorice, PNL, PNȚ și PSDR. PSDR a fost înghițit de PDSR-ul lui Iliescu și Năstase dând „comuniștilor” istorie și față de europeni. PNȚ-ul lui Coposu și Rațiu a intrat pe mâna „afaceriștilor” Miluț și mai apoi Pavelescu care l-au dus la „moarte politică”. Singura lui șansă, pentru membrii de astăzi, este fuziunea cu un partid care, la rândul lui, pentru a mai exista, cel puțin într-o anume istorie, va trebui să fuzioneze cu forța ce se naște în urma fuziunii dintre PNL și PDL, adică cu PNL.

Dintre toate forțele politice de pe așa-zisă parte „dreapta”, PNL este singurul care este viu. Este singurul care va fi viu. De aceea este cea mai importantă forță politică actuală și de aceea este cel care va impune. Fuziunea dintre PNL și PDL forțează formațiunile mai mici să aleagă între dispariție și asocierea prin fuziune. După cum se observă, fuziunea a fost aleasă. Sub denumirea de PNL, făcând astfel legătura între istoria României sub conducerea liberalilor și realitățile zilelor de azi dar mai ales a celor viitoare.

La fel ca mulți alții am o cumplită stare de disconfort cu privire la aceste fuziuni. Ca să nu o iau razna, am ales să merg în istorie să văd cum s-au comportat comunitățile umane în situații deosebite. În fața unei comunități agresive, acaparatoare, nedrepte de cele mai multe ori (nedreptate raportată la fiecare entitate socială în parte), comunitățile mai mici s-au asociat, au format alianțe iar dacă alianțele nu au dat rezultatele cele mai bune, au format state. Teritoriul, limba, obiceiurile, asemănările, miturile au fost folosite intens pentru a motiva uniunea între comunități care s-au dușmănit, s-au războit, s-au disprețuit sute de ani. În mic, în mediul politic democratic de azi, unde înfruntarea nu se mai poate face sub forma războiului de exterminare, de aservire, uniunea formațiunilor politice mai mici care se reclamă de o anume parte a eșichierului politic este vitală pentru continuarea existenței politice a membrilor acestora. Dispare, prin fuziunea lor, dezbinarea care a favorizat colosul politic adversar. Uniunea va avea ca rezultat un alt colos politic care va încerca prin puterile'i mărite, să disloce pe puternicul zilei de la putere, să îl slăbească astfel încât viitorul tuturor să nu mai depindă de voința lor.

Ne-am înjurat ani și ani de zile, azi ne pupăm. Facem „familie”. Vom face și urmași. Important este ce vom lăsa în urmă.

Am văzut că fuziunea naște „dureri” mai ales în rândul susținătorilor „internauți”. Ai tuturor formațiunilor care fuzionează. Este jale mare.

Sunt curios asupra unui aspect. Vom fi capabili să dezvoltăm liberalismul sau vom dezvolta așa-zisa „dreaptă” (foarte neclară, foarte periculoasă prin mesajele extremiste pe care le promovează, anti-liberală pe fond) ?!

Crin Antonescu la Realitatea Tv. Concluziile mele.

Aseară, la Realitatea Tv, Crin Antonescu a vorbit, neutru, despre procesul lui Dan Voiculescu și aplicat despre procesul alegerii candidatului PNL pentru Președinția României.

Ca să fi sincer, am urmărit cu atenție anumite cuvinte. Am vrut să văd dacă este convins că el este o soluție pentru Președinție. Nu s-a exprimat imperativ, a fost o exprimare echilibrată. Crede că el este o soluție mai bună decât altele. Numai că a venit imediat și a făcut precizări care impun o abordare ceva mai detaliată. Crede în el însă pentru obținerea succesului, este nevoie ca alegerea candidatului comun al dreptei să fie precedată de o analiză sociologică mai amplă, o analiză care să aibă în vedere nu doar potențialii candidați ai PNL și PDL ci și potențialul lor adversar în turul II al alegerilor prezidențiale.

Intrând în astfel de explicații, Crin Antonescu pune punctul pe „i”. Așa este. Degeaba intru cu un candidat în turul II, în mod sigur, dacă acesta nu va avea capacitatea de a câștiga alegerile. Dacă nu i se pregătește o strategie de campanie pe profilul lui uman, cu țintă pe plusuri, cu evitarea minusurilor și chiar pregătirea reacției la riscurile ce pot apare. Și vor apare, PSD fiind maestru în manipulare, bătălia electorală ce va urma fiind un bun prilej pentru desființarea în media a adversarului.

Sunt câteva repere în acest an care devin obligatorii la alegerea candidatului. Nu aleg un candidat ca să mă aflu în treabă sau să fiu fidel unui partid politic. Nu plec la luptă convins că pierd, ca să mă țină minte „poporul” de erou. Ar fi o prostie. Plec la luptă să câștig. Nu am șanse de câștig, continui să mă pregătesc pentru viitor. Nu am de gând să „mângâi sentimental” pe nimeni. La fel ca oricare alt cetățean am interese directe în alegerea Președintelui țării și nu vreau să fiu parte la varianta perdantă, doar pentru orgoliu sau un interes dubios.

Crin Antonescu a pus în discuție una din problemele dificile ale acestor alegeri pentru candidatul PNL-PDL. Raportarea la Traian Băsescu. Aici s-a referit la cramponarea celor din PDL pe ideea că suspendarea lui Traian Băsescu în 2012 a fost „o lovitură de stat”. Are dreptate spunând că în cadrul discuțiilor pentru fuziune între cele două partide această problemă trebuie clarificată. Având în vedere că ambele partide și-au propus să aprobe fuziunea la 26 iulie, clarificările sunt absolut necesare iar consensul trebuie făcut public. Între cele 7,4 mil de români care au votat pentru demiterea lui Traian Băsescu și cei aproape 1-2 milioane de români care nu s-au prezentat la vot în apărarea lui, PNL și PDL trebuie să îi atragă pe cei 7,4 milioane plus electoratul PDL. PDL trebuie să renunțe la Traian Băsescu, complet. Că vor sau nu. Orice formulare de sprijinire a memoriei lui Traian Băsescu și a guvernării lui va alunga electoratul anti-PSD ! Un electorat extraordinar de prețios. Având în vedere faptul că până acum, candidatul PDL - Cătălin Predoiu -, a tot făcut apologia guvernării PDL sub conducerea lui Traian Băsescu, este foarte puțin probabil ca în cursul bătăliei electorale pentru prezidențiale acesta să nu fie văzut ca un continuator al lui Traian Băsescu. Este mai mult ca sigur că o mare parte din electoratul PNL și electoratul anti-Băsescu nu vor da votul pentru Cătălin Predoiu. Poate se vor abține de la vot însă este mai mult ca sigur că vor vota pe Victor Ponta. Pe undeva, Cătălin Predoiu obliga electoratul să se comporte ca în anul 2000, când pentru a împiedica alegerea lui Vadim Tudor ca Președinte al României a votat cu Ion Iliescu !

În PDL nu este nici liniște și nici nu s-au clarificat treburile. Unii o țin gaia-mațu cu Traian Băsescu. Alții sunt pentru „o renaștere” ca urmare a fuziunii cu PNL. Vasile Blaga are de luptat cu o opoziție dură, de aceea a avut intervenții pe măsură în discuțiile interne la partid (aici).

„„Vasile Blaga a cerut colegilor de partid o poziție tranșantă în ceea privește fuziunea: ori facem fuziunea, ori eu nu mă întorc în trecut alături de Traian Băsescu. Pe orice va pune mâna Traian Băsescu se va usca ca vrejul de fasole.

Surse din cadrul BPN al PDL au declarat pentru just-news.ro că congresul de fuziune a fost stabilit pe data de 26 iuie. Discuțiile în cadrul ședinței au fost destul de tranșante, liderul PDL, Vasile Blaga, fiind foarte dur în declarații. Pentru a elimina orice tensiuni induse cu precădere din afara partidului, Blaga a declarat că PDL are de ales între crearea noii formațiuni politice prin fuziune și votul pentru o nouă conducere. "Congresul va avea loc oricum, pe 26 iulie. Fie votăm fuziunea, fie vom vota o nouă conducere a partidului", a spus Blaga””.

Omul acesta nu a vorbit aiurea. A se reține ideea din prima frază: ori fuziune ori el pleacă, pentru că nu vrea să se întoarcă la Traian Băsescu !

Asta înseamnă că PDL are doar două căi. Fie fuzionează cu PNL pentru a forma un puternic pol politic de dreapta, fie va fi preluat de Traian Băsescu (PDL este plin de membri ai Fundației Mișcarea Populară !).

Studiul cerut de Crin Antonescu trebuia să aibă concluzii cu privire la imaginea publicului cu privire la candidații PNL și al PDL vizavi de această problemă spinoasă, o problemă speculată intens în programele de propagandă ale posturilor de televiziune Antena 3 și România Tv. Dacă această problemă nu este tranșată definitiv, va duce la pierderea alegerilor de către candidatul dreptei în turul II.

O altă problemă serioasă, foarte serioasă, a fost ridicată de curând în media. Candidatura lui Klaus Iohannis este „minată” de trei probleme grave, spun eu. Procesele legate de proprietatea asupra unor imobile, acuzațiile ANI - incompatibilitate și conflict de interese -, confesiunea lui. Presa a tratat mai amplu primele două însă nu este exclus ca a treia să devină cea mai complicată. Fiind de confesiune luteran, Klaus Iohannis se va confrunta cu ostilitatea creștin-ortodocșilor. PSD nu va rata ocazia de a face campanie împotriva lui Iohannis pe această temă sensibilă: stat ortodox condus de un luteran ! Nu este exclus ca BOR să treacă de partea candidatului PSD pe față. Din acest motiv, nu sunt sigure nici voturile liberalilor ! În special a celor care așteaptă de la BOR „lumina politică”.

Mai sunt o groază de probleme care pot deveni deosebit de sensibile pentru candidații PNL-PDL. Nu mai spun de opoziția la fuziune care aduce și ea nesiguranță în opțiunile de vot.

Cam atât despre necesitatea unei analize sociologice aprofundate reclamată de Crin Antonescu. Înțeleg că din cauza unei anume adversități în PNL, s-a evitat. S-a greșit. Cuvintele frumoase, înălțătoare, nu au cum compensa înfrângerea. Nu este exclus ca o astfel de analiză să fi dus la concluzia că nici unul dintre cei măsurați nu are șanse în turul II. Nu este exclus ca cel care să aibă șansele cele mai mari să fie undeva alături, în societatea civilă.

Crin Antonescu a clarificat și controversatele lui decizii (aici). Pentru mine au fost suficiente explicațiile lui. L-am înțeles. Îl aprob. Din moment ce proiectul asumat la Congresul în care a fost ales nu a putut fi finalizat, retragerea lui din funcția de Președinte al PNL a fost obligatorie. Pentru orice om care are rațiune suficientă, o astfel de opțiune este normală. Retragerea din postura de candidat la Președinția României a fost însă o eroare. Spun eu.

„Nu anunţul meu l-a determinat pe Iohannis să depună candidatura la preşedinţie ci invers, candidatura sa a determinat retragerea mea, în ideea că, imediat, în jurul său, se va declanşa un consens. Nu sunt două tabere în PNL, dar sunt două opţiuni. Nimeni nu va putea spune că Antonescu nu şi-a asumat pierderea competiţiei, dacă te temi de aşa ceva nu intri în politică”.

Cei care l-au împins în față pe Klaus Iohannis sunt politicieni vechi însă nu au suficientă „pricepere politică”. De fapt, dacă le privim „trecutul”, nu vedem cine știe ce succese notabile în el. Klaus Iohannis este foarte vulnerabil, așa cum am arătat mai sus. Și Crin Antonescu a greșit retrăgându-și candidatura în primă fază. A judecat superficial. Da, în PNL, Klaus a declanșat un consens. Nu foarte mare, să fim foarte serioși. Este acceptat în PNL ca lider formal însă nu va fi acceptat ca prezidențiabil. Liberalii, în majoritatea lor, sunt mai deschiși la nou. Multiculturalismul are sorginte liberală, originea etnică și confesiunea nefiind obstacole în mediul liberal pentru promovarea valorilor. Când vorbim despre stat însă, ne lovim de istorie, de tradiție, de adversități confesionale. Confesiunea majoritară va avea o mare influență în alegerea conducătorului național. Istoria ne vine în ajutor. Conducătorii statelor au religia poporului. 

Nu pot încheia, cel puțin pentru liberalii care îmi vor citi gândurile, fără a pomeni de o expresie repetată insistent de Crin Antonescu: „Nu sunt două tabere în PNL, dar sunt două opţiuni”.

Răspunsul lui Predoiu este o invitație la desființarea PNL ! Un fanfaron.

Am spus, anterior, că declarația lui Klaus Iohannis la Congres nu a fost utilă. A încins spiritele în tabăra PDL. Acum, sunt de părere că acea declarație trebuia făcută de către Vasile Blaga sau Cătălin Predoiu, unul dintre ei, în orice caz. Le aparține. Este alegerea lor.

Mă deranjează reacția lui Cătălin Predoiu. Nu în sensul că s-a supărat pentru o nepolitețe din partea lui Klaus Iohannis ci pentru afirmațiile lui care pot conduce la ideea că negocierile sunt degeaba.

La Mediafax (aici) am găsit declarația lui Predoiu și am citit-o cu atenție. Sunt afirmații insultătoare, pe fond, la adresa PNL. Golănii.

Să lămurim lucrurile.

Unificarea dreptei este o idee strategică. Fondul problemei, este realizarea unei bipolarități politice în România astfel încât, la un moment dat, alternarea la putere a partidelor politice să nu mai fie condiționată de alianțele conjuncturale cu UDMR sau alte partide fantomă. Partide balama.

PNL și PDL sunt, după rezultatele alegerilor europarlamentare, principalele partide de dreapta care prin fuziune pot forma un mare pol de dreapta. Pot forma însă până la formarea unui real pol de dreapta va fi o cale mai lungă. Ambele partide sunt canibalizate de „sateliți politici” care s-au format și se formează ca urmare a orgoliului sau intereselor meschine ale unor lideri politici care se vor în rol de „Mesia”. PNL îl are pe Tăriceanu, PDL îl are pe Băsescu. Opozanții unificării din cele două partide au o poziție de retragere asigurată.

Unificarea dreptei nu are doar o cale de realizare. Fuziunea dintre PNL și PDL este doar una dintre ele. O cale mai lungă este cooptarea în cele două partide a altor formațiuni politice mai mici și atragerea membrilor de partid din alte partide care vor să facă parte din partide mai puternice.

PNL are o tradiție, o istorie, un nume de păstrat ca principal partid istoric. Partidul care se confundă cu formarea României ca stat și evoluția țării către statul modern. PDL este urmașul FSN, la fel ca PSD. Istoria PDL este destul de zbuciumată însă are meritul de fi fost un partid deosebit de agresiv. Oportunist. A ales mereu calea cea mai brutală pentru a se impune pe scena politică. Are și meritul de a fi printre cei care au distrus PNȚ, partidul istoric fondat de Iuliu Maniu.

Cătălin Predoiu pune semnul egalității între PNL și PDL, între denumirea celor două partide ba, mai mult, afirmă că denumirea PDL este mai importantă azi ca denumirea PNL !

Predoiu vorbește despre resetarea discuțiilor dintre PNL și PDL plecând de la denumirea viitorului partid. Afirmația lui Predoiu este fără echivoc. Invită PNL la negocieri cu condiția ca PNL să renunțe la valorile fundamentale, imuabile care îl definesc.

Ei bine, mă întreb ca omul, mai au rost aceste discuții ? Răspunsul fără echivoc este nu.

Stabilirea unui candidat comun la prezidențiale se poate realiza și fără fuziune. O alianță electorală pentru acest obiectiv este realizabilă. O fuziune însă, ar aduce mai multe voturi. Accederea în PPE nu este condiționată de fuziunea dintre PNL și PDL.

Cineva trebuie să accepte includerea în celălalt. După cum se exprimă Predoiu, cu o formulare exclusivă, paritatea dorită de PDL exclude fuziunea prin absorbție în PNL. Deși, ca să fiu sincer, paritate poate exista în forma de realizare a fuziunii, liderii PDL să primească în PNL funcții la paritate cu liderii PNL. Pentru că fuziunea prin absorbție este refuzată, atunci și reacția PNL va trebui să fie pe măsură: fuziunea nu se poate face.

Am mai trecut prin negocieri dure. Mă bazez pe declarația lui Predoiu că negocierile vor continua. Vor continua pentru că PDL are un mare interes în continuarea lor. PDL este, azi, un partid vulnerabil. PNL este un partid stabil. Până la alegerile din 2016, PNL are o mai mare bază a puterii decât PDL. PDL este canibalizat nu doar de PMP-ul lui Traian Băsescu, este canibalizat și de PSD. Un eșec al negocierilor cu PNL ar duce PDL pe panta disoluției.

Pot considera, pentru motivele de mai sus, că Predoiu este un fanfaron. Este evident că în fruntea PDL este un grup politic major care nu dorește ca partidul să fie absorbit de PMP. Este evident că acel grup știe că PMP nu îi dorește. Acel grup a ales să facă unificarea cu PNL pentru că va exista acceptul majorității membrilor PDL pentru unificare. Un partid cu aproape 30% este foarte atrăgător și ei, ca persoane fizice, vor avea merite recunoscute public pentru unificarea dreptei. Să ținem cont că omul luptă pentru gloria personală de care vrea să se bucure în timpul vieții. Fără unificarea dreptei, liderii actuali ai PDL au doar șansa să fie pomeniți ca distrugători ai unui mare partid de dreapta. Viitorul pentru un PDL singur nu este deloc roz. Prin unificare, liderii PDL intră în categoria liderilor vizionari, pozitivi.

M-a enervat Predoiu. Un fanfaron cu discurs pretențios.

Negocierile vor fi dure. Va trebui găsită o formulă care să satisfacă orgoliile personale ale liderilor PDL în urma fuziunii. Pentru că eu cred că fuziunea prin absorbție a PDL în PNL este singura soluție viabilă, indiferent de vorbele spuse de unii sau alții în fața jurnaliștilor. Vor fi frământări și în teritoriu. Trebuie să recunosc faptul că nu vor fi mai intense ca frământările actuale din PNL. În aproape toate organizațiile PNL sunt lupte între grupurile de interese. Venirea și altor persoane cu interese politice nu poate face viața organizațiilor liberale mai agitată.

Predoiule ! PNL nu va accepta dispariția de pe scena politică. Caută alt discurs. Fără fanfaronadă.

Congresul PNL. Impresii și ... păreri proprii.

Am fost alături, emoțional, de toți prietenii care au participat la Congres. Și acum, după o noapte de somn, am unele stări emoționale, firave ele, față de un moment sau altul al Congresului, față de o decizie sau alta.

Până una-alta, Congresul a luat deciziile așteptate. Fără nici o exagerare.

Klaus Iohannis a devenit Președintele partidului. Este un lucru bun. Spun eu. Vom vedea dacă va confirma. Până va confirma, mai are de rezolvat ceva. Să tacă uneori ! Mă refer la anunțul făcut de el cu privire la acceptul PDL ca denumirea viitorului partid rezultat din fuziune să fie PNL. Reacțiile liderilor PDL și nu numai, arată că această declarație a fost prematură. Pune în dificultate conducerea PDL și mai ales, a dat timp și o țintă opoziției să construiască o campanie furibundă împotriva fuziunii dintre PNL și PDL. Mișcare strategică slabă. Chiar catastrofală. Posibil.

Statutul partidului a fost modificat pentru a permite aderarea la familia politică europeană a popularilor. În interesul partidului și al țării în orice situație, că partidul va fi la conducere sau în opoziție, apartenența la familia politică dominantă în Europa va fi un punct forte. Rezoluția aprobată de Congres cu privire la alăturarea la familia popularilor europeni este singura care are șansa de a fi îndeplinită în proporție de 100%. Această opțiune a PNL duce partidul în „Liga I” a politicii europene. Grupul ALDE a retrogradat în „Liga a IV”.

Rezoluția cu fuziunea a fost aprobată însă este condiționată de caracterul imuabil al unor valori ale PNL care nu pot fi puse în discuție. Statutul PNL, Constituția partidului în fapt, are un articol completat la propunerea Președintelui Mircea Ionescu Quintus care limitează orice acțiune de viitor a PNL în privința fuziunilor și care împiedică, de fapt, desființarea partidului. Protejează identitatea partidului.

Această rezoluție are mai puține șanse de reușită dacă PDL sau orice altă formațiune politică care dorește să fuzioneze cu PNL nu acceptă condiționările impuse de Statutul PNL: „Întreaga denumire, identitatea, tradiţia şi unitatea sunt valori imuabile ale Partidului Naţional Liberal”. Ca liberal, spun că este corect așa. PNL nu este un partid care s-a născut și a funcționat ca orice alt partid. PNL este partidul care se identifică cu statul național unitar român și evoluția acestuia de la înființare și până în prezent. Formarea Statului român a fost un obiectiv strategic al PNL iar soluția a fost Regatul. Obținerea independenței față de Turcia s-a săvârșit ca urmare a politicii PNL. Reforma agrară, votul universal, drepturile și libertățile civile, moneda națională, reforma administrației, industrializarea României etc. sunt ca urmare a politicilor duse de PNL. Întregirea României are în spate politicile PNL de la formarea României ca stat independent și unitar și până în prezent.

Fruntași ai PDL au susținut, pe bună dreptate, că PDL are, la rândul lui, un istoric de care trebuie să se țină seama. Corect. Aici însă intervine o problemă. Poți compara istoricul PNL cu al PDL pentru a putea susține pretenția ca PNL să dispară ca partid istoric ? Poți cere PNL, acum, pe considerentul „unificării forțelor de dreapta” să accepte dispariția de pe scena politică ? Are acest considerent valoare de adevăr imuabil ? Desigur că nu. Unificarea forțelor politice de dreapta poate fi un deziderat temporar, nu garantează că pe partea dreaptă nu vor exista și alte formațiuni politice care în timp, ca urmare a unor politici proprii corespunzătoare, pot deveni semnificative pe scena politică. Formațiunea care se naște din fuziunea PNL cu PDL poate pierde în timp din putere, poate fi desființată dacă devine slabă și neatractivă politic.

Tot din partea PDL au apărut și idei care converg către renunțarea, de către PNL și PDL a identităților proprii pentru a forma un nou partid. Un nou partid care să pună ceasul existenței de la „0”. De acum încolo. Eu unul nu pot accepta așa ceva. Nu pot accepta ca țara și partidul să fie gândite ca societățile comerciale, birourile de avocatură sau notariale, ca instituții publice de stat care se înființează pentru atingerea unui scop după care pot fi desființate. Într-o formă sau alta. Desființate pur și simplu, desființate prin comasare sau fuziune, schimbarea denumirii etc.

Klaus Iohannis a deschis „cutia Pandorei băsiste”. Vor ieși la iveală toate hidoșeniile însămânțate de Traian Băsescu și gașca lui de mafioți în viața și comportamentul unora din PDL. De aceea, anunțul făcut de Iohannis este unul care a plăcut liberalilor din sală, mai ales pe fond emotiv, a rupt însă o parte din punțile fragile ale consensului unificării. Cineva l-a sfătuit prost. Foarte prost. Nu era nevoie de acest anunț. Putea însă să anunțe cu la fel de mare succes că BPN va negocia unificarea dreptei potrivit prevederilor Statului PNL. Nu ar fi avut aceste reacții de adversitate, în fond, din partea celor cu care urmează să negocieze.

Negocierile cu PDL pot avea ca rezultat și o soluție prin care ei, pedeliștii, să simtă că sunt parteneri egali cu liberalii chiar dacă fuziunea are ca urmare îndeplinirea condițiilor imuabile din Statutul PNL. Soluția există însă trebuie identificată și exploatată la maxim. Undeva, în istoria PNL, încape și istoria și realizările PDL. La fel cum ar trebui să existe istoria și realizările și altor formațiuni care au fuzionat cu PNL de-a lungul timpul. Ar fi o întregire și nu o alterare. Aici, în cazul fuziunii, nu își au locul vanitățile și orgoliile.

Rezoluția cu privire la candidatura la Președinția României a eșuat. Înclin să cred că Iohannis a acceptat un anumit mers al lucrurilor recomandat de un grup de influență. I s-a garantat că va fi bine. Mi se pare, cumva, normal. Și când a ajuns Crin Antonescu la conducerea PNL au fost alături de el oameni care au lucrat pentru ca Tăriceanu să piardă alegerile. În anul 2009. Ca și atunci, printre „liderii schimbării” au fost Ludovic Orban, Teodor Atanasiu, Mihai Voicu etc. După 2009, unii lideri cunoscuți ai PNL au făcut pasul înapoi. Așa va fi și acum. Deja, la alegerea vicepreședinților s-a văzut că există un curent dominant al schimbării.

Momentul cheie a fost anunțarea candidaturilor PNL pentru prezidențiale. Grupul „schimbării” nu a luat în calcul toate variantele posibile. S-au bazat prea mult pe demisia lui Crin Antonescu (mare lucru dacă nu cumva au fost cei care au forțat obținerea ei) și pe „tradiție”: președintele partidului este automat nominalizat pentru cea mai înaltă funcție în stat liberă. Criniștii au profitat și au exploatat momentul excelent. Au cerut ca printre candidații PNL să fie inclus Crin Antonescu. Crin Antonescu însuși, în ultimul timp, a arătat, explicit, că nu se dă în lături de la candidatură dacă poporul liberal o cere. Poporul liberal a cerut, Crin Antonescu a spus „Da”. Era de așteptat.

Observ doar faptul că acceptul lui Crin Antonescu a provocat și reacții adverse. A provocat îngrijorare. Delegațiile județene au venit cu un mandat bazat pe tradiție și pe dorința liderilor locali de a se pune bine cu noua conducere. Acum, datele ecuației s-au schimbat. Acceptul lui Crin Antonescu obligă organizațiile județene să consulte membrii de partid cu privire la competiția ce s-a născut: Klaus Iohannis vs. Crin Antonescu. Vor fi luate decizii influențate puternic de o analiză a viitorului. Sunt de luat în calcul mai multe variante posibile. De la cele mai simple, cum ar fi retragerea din cursă a unui candidat până la poziționări radicale. În varianta poziționărilor, Crin Antonescu va pierde competiția. O spun cu părere de rău. Îl consider un foarte bun candidat și, în plus, ar fi o refacere a tandemului Crin-președinte/Klaus-premier. Un tandem devenit „istoric”, un tandem cu care PNL a lucrat mediatic ani de zile ! Un tandem care are o bună vizibilitate publică ! Această competiție are și un factor de risc major. Scindarea PNL. Chiar dacă liderii în cauză, Klaus și Crin nu o doresc, aceasta se va produce indiferent de voința lor. PNL va slăbi tocmai acum când va trebui să fie mai puternic. Scindarea PNL nu se va produce doar în situația în care unul dintre competitori va renunța.

Dacă iau în calcul faptul că grupul „schimbării” din jurul lui Iohannis este format din persoane înclinate către confruntare, pot gândi la faptul că „mintea cea de pe urmă” nu va ajunge la ei.

Stând eu și clocind informațiile cu privire la Congres, bănuind că există și alte informații ținute sub obroc, unele posibil de dedus pe baza unor analize logice urmărind folosirea verbului „a face”, altele după rezultatul acțiunilor urmărit de fiecare competitor în parte, iar aici se cuvine a spune că intră la competitori toți liderii PNL, mai mari sau mai mici, de la nivel central dar și local, trag concluzia că acest Congres a născut mai multe probleme spinoase decât a rezolvat. Tocmai de aceea îmi place. Este tipic liberal. Pune deja întrebări unor soluții date. Oare, nu se poate și altfel ?!

Norica Nicolai la „Jocuri de putere”. Plus Mircea Ionescu Quintus.

Am urmărit emisiunea. Cu unele poziții ale Noricăi sunt de acord, față de altele sunt rezervat, cu unele sunt în total dezacord. Are poziția ei, este dreptul ei, are meritul de a fi deschisă și fără echivoc.

Cu privire la Justiție, Norica este „imbatabilă”. Din punctul meu de vedere, aici are perfectă dreptate. Azi, avem o Justiție slabă. Influențabilă. Nu doar de factorul politic ci și de presiunea publică care reacționează după cum este manipulată de presă. De aceea, actul de justiție lasă loc de interpretare. Iar unele hotărâri ale instanțelor de judecată sunt vădit corupte. Nu mai spun de modul în care acționează procurorii, polițiștii, avocații, notarii, grefierii. Dacă Justiția ar fi bine organizată și independentă, cazurile grave de corupție în care sunt implicați magistrații (judecători și procurori), avocații, polițiștii și notarii nu ar exista. Ar fi excepții.

Cu privire la cazul Băsescu, iar sunt de acord cu ea. Nu este vorba doar despre cazul juridic „Băsescu”, este vorba despre modelul Băsescu, este vorba despre catastrofa Băsescu pentru o întreagă națiune. Cazul juridic Băsescu este doar o consecință a comportamentului lui Traian Băsescu din înalta funcție de Președinte al României. Sunt de acord cu ea când a afirmat că „modelul” Băsescu a distrus România, a scos țara de pe făgașul bun pe care pornise pe timpul mandatului Președintelui Emil Constantinescu și a dus țara către obscurantismul mafioților politici.

Cu privire la PDL iar am aceeași poziție. Punând în talere diferite PNL și PDL, Norica Nicolai a afirmat: „PNL și-a onorat promisiunile. PDL e partidul care a făcut foarte mult rău României. Eu cred că trebuie să existe o anume decență. Putem colabora, pentru că compromisurile se fac în politică. Dar nu avem aceleași valori”.

Are dreptate. PDL, sub conducerea directă a lui Traian Băsescu dar având în frunte, formal, pe incompetentul Emil Boc, a cucerit puterea prin înșelăciune și prin acorduri de susținere cu sindicatele. Cele din învățământ au mers cu grăbire la vot să aducă PDL la guvernare pentru că Băsescu, Boc și PDL le-a promis mărirea salariilor cu 50%. Cele din industrie le-au dat votul pentru că au promis relansarea economiei, cele din administrație pentru că promis că fac ordine. PDL, partid de dreapta, membru al PPE a ajuns la putere beneficiind de forța electorală a sindicatelor. Ce a urmat ?! A urmat prăpădul. Incapabil să judece în perspectivă, PDL a acționat „la mica ciupeală”, mai bine zis a reacționat la situații și stări după cum au dictat unii și alții. Țara s-a dus de râpă. Așa cum a spus Norica Nicolai, PDL a făcut foarte mult rău României. Este normal că are o reținere severă față de fuziunea PNL cu PDL.

Cu privire la fuziune, Norica Nicolai este împotrivă. Motivul este PDL. La afirmația lui Rareș Bogdan că PDL este mai bine organizat în teritoriu și că astfel are o mai mare stabilitate, Norica Nicolai a fost tranșantă: PDL este ca partidul comunist. Disciplina membrilor PDL nu are nimic a face cu spiritul liberal. Îi dau dreptate.

Eu sunt pentru fuziune. Nu pentru fuziunea prin comasare. Sunt pentru fuziunea prin absorbție. Prin comasare, PNL se desființează. Nu cred că liberalii vor fi de acord cu comasarea. Ar fi o pierdere irecuperabilă a identității. Mircea Ionescu Quintus are dreptate. Nu poți arunca la spate o istorie și o tradiție de 139 de ani pentru o fuziune. PDL nu are nimic în spate. Existența lui este efemeră, s-a născut ca partid de lider și dacă nu fuzionează cu PNL va dispare în timp. Nu același lucru se va întâmpla cu PNL. În conștiința tuturor liberalilor există acel fundament istoric care îi diferențiază de celelalte partide politice. Liberalii au o istorie la care nu pot renunța. Congresul va trebui să preia propunerea Președintelui Mircea Ionescu Quintus de completare a articolului privind atribuțiile Președintelui partidului. Restul sunt amănunte, după cum spune onorabilul nostru senior.

Dacă PDL nu va fi de acord cu fuziunea prin absorbție, atunci se va rămâne la o alianță. Un compromis. Și aici este o problemă. Deja, unele organizații s-au repezit să „fuzioneze”. Lideri locali ai PNL, mai slabi de înger, s-au pus la dispoziția organizațiilor locale ale PDL. După Congres va trebui să se stabilească, ferm, limitele colaborărilor. PDL a mai crescut odată pe spinarea PNL. Dacă este lăsat, o va face din nou !

Celelalte poziții ale Noricăi Nicolai sunt despre persoana ei, despre nemulțumirile ei, despre speranțele ei. Nu este o problemă că a criticat pe unul sau pe altul dintre liderii PNL. Este în tradiția partidului ca membrii PNL să aibă vorba liberă. Nu mă interesează unele dintre aspectele arătate de ea. M-a deranjat însă în mod deosebit comportamentul rasist. Da, rasist.

Referindu-se la posibilitatea ca la Congres să fie desemnat Klaus Iohannis în calitate de candidat la președinția României, Norica Nicolai a fost împotrivă. Nu pentru că a văzut la Klaus Iohannis nu știu ce lipsuri ci pur și simplu pentru că este etnic german. Această abordare este rasistă. Eu nu o admit. Este, în primul rând, cetățean român. Nu are și altă cetățenie. Este fidel națiunii române. Nu degeaba a ales să intre și să activeze cu bună credință într-un partid național. Se simte parte a națiunii române care cuprinde și minoritățile etnice. Minorități care nu sunt venite pe acest teritoriu de 100 de ani ci de sute de ani ! O astfel de gândire este anti-liberală. Este periculoasă. Toți politicienii din PNL care au altă etnie decât cea română sunt excluși, de Norica Nicolai, de la un drept constituțional. Cum ar veni, au drepturi civile însă până aici ! Nu se poate ! Mă simt cumplit de deranjat. Din cauza acestor afirmații ale Noricăi Nicolai mă văd obligat să constat că liberalismul ei nu este real. Este un om cu o bună judecată, sunt domenii în care excelează însă nu este un liberal autentic. Nu tolerez rasismul. Este boală grea.

Norica Nicolai a fost o dezamăgire pentru mine aseară. Mă simțeam bine urmărind-o când hop, vine cu acest rasism. Automat, toate celelalte judecăți au fost părăsite de haina liberală și au rămas doar simple judecăți. Unele foarte bune, altele bune, altele discutabile. Păcat. A mai murit un mit.

Încă nu avem consonanță în idei. Între PNL și PSD. Unii hăis și ceilalți, cea. Va fi nevoie de un acordor.

Nu consonăm încă. Pe deplin. Declarația politică a Parlamentului prin care se cere demisia lui Traian Băsescu (aici) a fost votată „pentru” de către toți parlamentarii PNL. Parlamentarii PDL au plecat din sală împreună cu parlamentarii lor care au plecat la PMP (partidul lui Băsescu).

Nu pot să nu remarc faptul că textul declarației adoptate este diferit de tâmpenia propusă de Tăriceanu.

O pun mai jos:

„Având în vedere atingerea gravă şi iremediabilă adusă instituţiei prezidenţiale prin implicarea fratelui preşedintelui în fapte de corupţie extrem de grave, precum şi relaţia acestuia cu persoane care aparţin unor grupuri de crimă organizată foarte periculoase care au fost folosite în interes electoral şi de către preşedintele României, 

luând în considerare implicarea aflării adevărului şi înfăptuirii actului de justiţie prin invocarea imunităţii preşedintelui României în mai multe cazuri aflate în cercetare, 

în scopul garantării prestigiului şi independenţei justiţiei în faţa cetăţenilor României prin eliminarea oricărei suspiciuni de influenţare sau favorizare a apropiaţilor de către păreşedintele ţării, persoana a cărui atribuţie constituţională este numirea sau revocarea din funcţie a magistraţilor, precum şi a conducătorilor parchetelor şi instanţelor de judecată,

ţinând cont de realitatea politică la nivel regional şi european şi îngrijoraţi de impactul imens pe care scandalul legat de implicarea preşedintelui României îl are în planul credibilităţii statului român, al capacităţii de a fi un partener solid de dezbatere, negociere şi decizie a participării României menite să contribuie la stabilitatea şi securitatea ţării noastre în regiune, caz în care este imperios necesar ca reprezentarea statului român să se bazeze pe instituţii puternice asupra cărora să nu planeze suspiciuni din zona combaterii crimei organizate, 

Parlamentul României, instituţia fundamentală a democraţiei, ce are principala atribuţie constituţională reprezentarea intereselor cetăţenilor României, în conformitate cu textul Constituţiei României şi cu Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, adoptă prezenta declaraţie politică:

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, nu mai este îndreptăţit să asigure prestigiul, independenţa şi legitimitatea funcţiei prezidenţiuale, motiv pentru care să-şi asume de îndată demisia din funcţia de preşedinte al României”.

Nici cu această declarație nu sunt în totalitate de acord însă este „digerabilă”.

Reprezentanții PDL au reacționat diferit de cei ai PNL. Au părăsit sala de plen. După cum s-au manifestat în ultimul timp, mai ales după ce Cătălin Predoiu a susținut pe la toate televiziunile punctul lui de vedere că o astfel de declarație nu își are rostul, era de așteptat să folosească metoda absenței de la vot.

Chiar dacă m-au deranjat declarațiile pedeliștilor referitoare la eveniment și importanța lui reală, în special declarațiile absolut furioase ale Monicăi Macovei, „înțepate” ale lui Vasile Blaga, „prețioase” ale altor lideri ai PDL care căutau „acul” pe lângă drum nu în carul cu fân, consider, ca un liberal ce mă simt, că au dreptul la opțiuni proprii.

Vor fi dificile negocierile cu pedeliștii care au de spălat serios la imaginea de „pedelepre”. Ei tot vorbesc de atacul asupra Justiției, de lupta împotriva corupției, însă din motivările lui Predoiu și a altora găsesc doar obiective mărunte, meschinării politicianiste. De fapt, pedeliștii încă nu s-au rupt de Traian Băsescu, de comportamentul de ciubucar în politică, de contrabandist. Nu poți pretinde că ești partid politic dacă judeci stările din perspectiva funcției publice și nu a demnității și vocația de reprezentare. Atât la intern cât și la extern. Gargaragiul de Predoiu semnala și acum „pericolul” clanurilor mafiote, fără să arate ce a făcut el concret ca ministru al Justiției pentru a combate comportamentul lor ilegal, cum a contribuit el la modernizarea sau adaptarea legislației din domeniile de activitate socială atacate de clanurile mafiote. Nu avea cum să pomenească așa ceva pentru că nu a făcut nimic pentru a combate clanurile mafiote. Păi cum să îmbunătățești legea când Președintele României, șeful tău politic, dansa țigănește împreună cu consoarta la petrecerile rromilor, când își îmbrăca nevasta în ținuta de țigancă, când Traian Băsescu se pupa de zor cu „șefii” de clanuri mafiote și „recunoștea monarhiile țigănești” ! Ca și atunci când erau miniștri, pedeliștii vorbesc la general și la viitor: va fi rău pentru că ... ! Păi bine oameni buni, nu ați guvernat pentru ca în viitor să nu mai fie rău ?

M-au deranjat declarațiile pedeliștilor. Mă deranjează în special declarațiile Monicăi Macovei care acuză PNL pentru acte de obstrucționare a Justiției. Mă deranjează când pedeliștii vin alături de Elena Udrea și acuză PNL că membri ai PNL au fost condamnați sau sunt în diferite faze de cercetare penală. Nu se văd pe ei deloc. La PDL și PMP nu există politicieni condamnați sau sub „mâna” procurorilor. Ca să vezi !

Consider că avem tot timpul din lume pentru a ne scoate ochii. Să nu uităm, în timp ce o să ne dăm palme, că PSD va continua să se întărească dându-ne pe noi ca exemple negative. Fuziunea este aabsolut necesară și urgentă. Nu o facem, războiul PNL cu PDL se va deschide cu mai multă forță în favoarea PSD.

Chiliman vorbește ca să excludă ?

Vorbim despre unificarea dreptei. Apare câte o persoană care trebuie să se comporte de parcă „împarte pomană”.

Agerpres (aici). Andrei Chiliman proaspăt cooptat în PDL dă de înțeles că formarea viitorului partid al dreptei are nevoie de contribuția lui și că PNL poate fi parte la proces dacă vine alături de PDL.

„Am avut o anumită viziune, am expus-o, am fost dat afară din PNL. Astăzi, PNL încearcă să revină exact acolo unde mi-aș fi dorit și eu să ajungă, dar clarificările acolo o să mai dureze. M-am hotărât să mă alătur PDL pentru că timpul este foarte scurt. Și am convingerea că din interiorul PDL voi putea să-mi aduc contribuția inclusiv la formarea viitorului partid al dreptei în România, dacă și PNL va veni alături de noi”.

Aroganță, autosuficiență, ranchiună. Este deranjant.

Ca să fiu rău, PNL are șansa să meargă mai departe, urcând și coborând, după cum va fi condus de liderii săi și după cum va avea capacitatea să se curețe de lingăii băsiști și pontiști. În special de oportuniștii care au trădat mai mereu. PDL nu are această șansă. PDL are nevoie, ca de aer, de această fuziune. În situația în care fuziunea nu reușește, PDL va reîncepe să fie canibalizat de PMP-ul lui Traian Băsescu. Să nu uităm că PDL este în situația ciudată în care mare parte dintre primarii săi dar și alți lideri politici încă membri ai partidului sunt și membri ai Fundației Mișcarea Populară. Eșecul fuziunii cu PNL înseamnă nici mai mult și nici mai puțin decât dizolvarea PDL în apropierea alegerilor parlamentare din 2016. Nu sunt singurul care gândește așa.

Tot ca să fiu rău, Chiliman putea să meargă la PMP, cu care a cochetat deja în anii din urmă. Chiar viziunea aia a lui de care vorbește era ca PNL să se alieze cu Traian Băsescu, să i se subordoneze și să înlăture pe Crin Antonescu. El poate uită. Eu nu.

Chiar dacă a primit de la PDL o funcție importantă, în procesul de negociere a fuziunii, de redactare a documentelor programatice, Andrei Chiliman are rolul important al „băgătorului de seamă”. Nu are nici o putere. Ba mai mult, chiar dacă nu îi place, prin această manevră el intră pe ușa din dos în viitorul partid PNL. Nu alt partid. PNL. Să bage la capul ăla prost și îngâmfat.

Fuziunea este mai importantă decât nemulțumirile mele. Constat doar că Andrei Chiliman a vorbit „ca proasta'n târg”. Atât.

Cu respect pentru un altfel de politician, Crin Antonescu.

Asta mi-am dorit. Crin Antonescu, Președintele României. Nu va fi să fie în acest an. A luat o altă decizie. A renunțat. După cum explică el, a renunțat pentru a nu produce rupturi în partid, frământări care sigur ar fi dăunat atât partidului cât și lui, ca om politic.

Crin Antonescu lasă un partid mai mare, un partid mai aproape de o masă a alegătorilor care ar fi optat pentru socialiști sau pentru autoritariștii băsescieni dacă PNL nu ar fi adoptat o mai mare deschidere față de întreaga populație, nu doar către o anume parte a ei. Deschiderea PNL a avut și are riscuri care s-au manifestat, în parte. Alegerile europarlamentare au arătat că tocmai această deschidere a stat la baza „înfrângerii”. Lideri locali ai PNL, adversari interni ai lui Crin Antonescu, au lucrat pentru îndepărtarea lui Crin de la conducerea PNL și, mai apoi, de la candidatura pentru alegerile prezidențiale.

Am ascultat, cu atenție, intervenția telefonică a lui Crin Antonescu în emisiunea lui Rareș Bogdan la Realitatea Tv. O parte din ea este redată, fragmentat, de către agențiile de presă, site-uri Tv, ziare. După cum a considerat fiecare jurnalist că este mai senzațional. Mediafax (aici) pune accentul pe retragerea candidaturii de la alegerile prezidențiale și aprecierile lui Crin Antonescu pentru Klaus Iohannis. Chiar dacă dă ca exemplu pe Ludovic Orban sau Teodor Atanasiu ca persoane care au tot scos în evidență „voința” populației de a-l susține pe Klaus Iohannis la Președinție, în mod sigur sunt și alți lideri locali sau de la nivel central al PNL care au și alte opțiuni. Mie, aceste explicații îmi arată că cei cinci ani de conducere a PNL au uzat pe Crin Antonescu și că pentru unii dintre colegii lui această conducere a devenit obositoare. Era nevoie de o schimbare iar acum ea se produce. Regretul meu și sigur și al altora, este că schimbarea nu s-a produs prin alegerea lui Crin Antonescu ca Președinte al României.

PNL merge înainte cu agenda impusă de Crin Antonescu. Schimbarea familiei politice europene este un eveniment major. Trece PNL de la statutul de „partid balama” la cel de partid cu vocația reală de putere politică internă. La statutul de „partid alternativă” la politicile socialiste. Una este să fii susținut de către o mare familie politică europeană - cu avantajele evidente ale acestei susțineri, PDL fiind beneficiarul susținerii din partea PPE, iar PSD are avantajele susținerii de către PES -, alta este susținerea de către o familie politică europeană neclară din punct de vedere doctrinar, cu o orientare mai mult de stânga decât de dreapta, cu scăderi severe de popularitate și fără realizări majore pe scena politică, în primul rând în țările din care provin respectivele partide dar și la nivelul politicii europene în general. Obișnuința este a doua natură însă în politică poate fi periculoasă. Cu o informare deficitară, am considerat că ALDE este liberal și că rămânerea în ALDE este naturală. Ei bine, în afara PNL, politicienii cu adevărat liberali din ALDE se numărau pe degetele mâinilor. Liberalismul vest-european este „roșu”, înclină către o alianță cu socialiștii europeni. Mai ales după ce liberalii-liberali de dreapta nu au mai fost aleși la aceste alegeri. În PPE sunt însă partide liberale de dreapta cu care PNL poate colabora fără a face concesii politicilor de stânga. Cu un anume regret, dat de obișnuință, am ajuns la concluzia că intrarea PNL în PPE este corectă. Cât va fi de bună vom vedea.

Fuziunea care se pregătește cu PDL (alt eveniment politic major) are, la rândul ei, nu doar rolul de a întări „alternativă”, prin creșterea puterii politice, ci și pe cel de a opri diseminarea opțiunilor politice a celor care nu mai doresc socialism. Conducerea PNL de către Crin Antonescu, creșterea puterii PNL în cei cinci ani de zile, a oprit ascensiunea lui Traian Băsescu. Alegerile europarlamentare au fost un test sever pentru toate partidele politice din România. Stânga ne-a arătat limitele sale superioare. Acel procent de 37% a fost plafonul maxim pentru stânga socialistă. Un plafon totuși mincinos. Un plafon la care stânga a ajuns ca urmare a unei campanii electorale extrem de costisitoare și mincinoase (USL trăiește !). S-au folosit fondurile atrase de PSD și aliații lui dar și fondurile „mogulilor” deținători ai posturilor Tv - Voiculescu și Ghiță. Tot la limita maximă s-a oprit și Traian Băsescu (un 6% „uluitor”). PMP-ul lui Traian Băsescu a fost, la fel ca PSD, beneficiarul unei campanii extrem de costisitoare, pe lângă fondurile proprii beneficiind și de fondurile unor „moguli” (B1Tv, HotNews, EvZ etc.). PMP a beneficiat și de sprijinul PSD și a aliaților acestora care au căutat astfel să împiedice creșterea PNL și a PDL, posturile media aservite intereselor PSD și PC intoxicând, copios, opinia publică cu „războiul Ponta - Băsescu”. Un „război” fals, o mascaradă politicianistă. Obiectivul tandemului Traian Băsescu - Victor Ponta a picat. Nu doar că partidele lor au arătat care le este plafonul maxim, au pierdut și partidulețele sprijinite de Traian Băsescu să preia alegătorii din PDL și PNL. Dezastrul a fost pe linie. Are dreptate Crin Antonescu când afirmă că aceste alegeri au confirmat prăbușirea politică a lui Traian Băsescu. Evenimentul politic major al anului va fi dat de PNL și PDL care au hotărât să fuzioneze astfel încât PSD să aibă un singur adversar real. Dreapta politică în România va fi reprezentată doar de partidul rezultat în urma fuziunii.

Crin Antonescu se retrage și lasă o moștenire frumoasă, totuși. Clarificarea scenei politice românești, creșterea politică a PNL, căderea politică reală a lui Traian Băsescu, unificarea dreptei, stoparea ascensiunii PSD și a aliaților acestuia etc. La fel ca mulți alți susținători ai lui Crin Antonescu îmi doresc ca acesta să considere că acum ia o pauză. El spune că are „cicatrice” care îl dor. Mogulii Voiculescu și Ghiță, dar și mogulii băsescieni nu îl lasă și îi provoacă zilnic altele. Prăbușirea lor și a idolilor lor este datorată lui Crin Antonescu și nu îl pot ierta. Atacurile lor murdare împotriva lui Crin Antonescu și a familiei lui nu vor mai putea atinge însă PNL. Renunțările lui Crin acum urmăresc și scoaterea PNL de sub tirul acestor nemernici în această perioadă sensibilă în care se negociază fuziunea cu PDL. La fel ca mulți alții sunt deranjat de atacurile unor liberali la Crin Antonescu comise din studiourile Antena 3 și România Tv. Ioan Ghișe dă dovadă de un jigodism extrem. Nu l-am simpatizat, nu îl simpatizez și nici nu îl voi simpatiza. I-am apreciat, în anii din urmă, unele acțiuni, am scris frumos despre el însă acum nu o voi mai face. Am motive serioase să spun aceste lucruri.

Sper ca peste niște luni să îl vedem pe Crin Antonescu din nou în prim-plan. Între timp, PSD are toate șansele să se prăbușească. Nu va ajunge alături de Traian Băsescu însă nu va mai fi cea mai mare forță politică a țării. Crin Antonescu merită acest rezultat.