Iohannis, pas cu pas. PNL, pas cu pas. Noi, pas cu pas.

Ieri am fost activ. Am participat la două evenimente. La întâlnirea lui Klaus Iohannis cu pensionarii de la „Patria” iar apoi la întâlnirea lui Klaus Iohannis cu blogerii, la Vox Maris.

La „Patria” am fost mulțumit de evoluția lui Iohannis. Nu este un bun vorbitor. În fața persoanelor vârstnice a fost reținut, cumva. Am ajuns la concluzia că nu este un „Cicero”. A fost fără „sare și piper”, deși aici avea ocazia să fie mai puțin reținut. Mesajul însă a fost corect.

Vasile Blaga, în schimb, a fost de neoprit. Mediafax (aici).

Reacțiile „bătrânilor” au fost diferite. Unii au tăcut, unii au aprobat, toți au aplaudat.

Klaus Iohannis are o reacție, ca om, pe blogul de campanie (aici).

„Unul dintre vârstnici a ajuns lângă mine și m-a întrebat cu o voce joasă: ”Domnule președinte, când se va face ziuă și pentru noi, cei bătrâni?” M-am tot gândit apoi la această întrebare nu pentru că nu sunt obișnuit să fiu chestionat, ci pentru că modul în care a spus-o a fost atât de simplu, de pătrunzător.

Ei, cei care au fost odată tineri, sunt trimiși deseori departe cu ideile lor, ba că ar fi arhaice, ba că ar fi lovite de conservatorism. Nu vi s-a părut în atâtea ocazii că suntem într-o eternă trecere stânjenitoare peste voința lor? Se vorbește uneori cu atâta dispreț despre niște ”babe și moșnegi”, care sunt bunicii noștri. Ba ca sunt insuportabili, ba că sunt mereu de partea cealaltă a baricadei, ba că vor mereu ceva, medicamente sau să le mărim pensiile. E uneori atâta cinism în lumea noastră publică, atâta egoism, încât pare că nu mai e loc pentru ei, că ne deranjează, că sunt în plus”.

Ei bine, textul acesta îmi spune că omul Klaus Iohannis a reușit, până la urmă, să iasă din „cochilia” de politician și să devină om politic. Așa cum i-a spus și Sergiu Găbureac (aici) la întâlnirea cu bloggerii de la Vox Maris. Bine, Sergiu a observat „posibilitatea” trecerii de la politician la omul politic ca urmare a discursului de la „Patria”. Textul îl confimă. Bun observator.

La Vox Maris derută totală. Organizatorică. Cine a organizat întâlnirea ? PNL - nu, PDL - nu (Blaga a spus că el nu a avut treabă cu această întâlnire), IRL - nu (așa am înțeles din discuția cu ei !), rămâne Chiliman cu ajutoarele sale. Jurnaliștii erau prezenți. Deranjanți. Din punctul meu de vedere. Doru Braia, Dan Tapalagă. Nu au fost singurii.

Aici, Vasile Blaga a anunţat finalizarea la Tribunalul București a procesului de fuziune. Apelul de poate depune în 10 zile de la comunicarea hotărârii. Tot Blaga a spus că nu au fost contestații ! Interesant. Băsescu și alții ca el, interesați în nerealizarea fuziunii, au tot dat garanții că fuziunea nu se va finaliza. Ei uite că s-a finalizat. Normal, anunțul a agitat spiritele. Chiar în timpul întâlnirii. Reacțiile sunt de la bucuria încheierii unui proces așteptat la tristețea și furia celor care nu o doreau. Din moment ce nu au fost contestații, cum motivează nemulțumiții, membri ai respectivelor partide, „furia” la anunțul hotărârii Tribunalului ?!

Am văzut că sunt în curs de inițiere a unor acțiuni de frondă. Formarea unor noi partide care să ducă pe mai departe ideile, concepțiile și istoria PNL, pe de o parte și a PDL, pe de alta. Să îmi fie cu iertare.

Tăriceanu vrea să înființeze Partidul Reformator Liberal care să păstreze idealurile liberalismului (așa cum le vede el, mai apropiate de partea stângă a eșicherului politic, de ALDE, de PSD). Acum, unii vor să înființeze un alt partid liberal care să „păstreze” idealurile liberalismului de dreapta. Și unii și alții sunt caraghioși. Dacă ei acceptă ca idee înființarea unor noi partide care să ducă tradiția PNL mai departe, de ce Noul PNL nu are dreptul să ducă mai departe ideile liberalismului ?! Având în vedere faptul că în Noul PNL rămân, cel puțin până acum, majoritatea celor care au reînființat PNL imediat după revoluție, este mai corect să apreciez că Noul PNL este cel mai îndreptățit să se considere continuatorul liberalismului antebelic decât oricare altă construcție cu pretenții „liberale”.

Am fost și sunt un susținător al dezvoltării PNL și al devenirii lui ca partid al maselor și nu al elitelor. Până acum, PNL nu a reușit să iasă din marja lui 15%. Chiar dacă au fost momente când PNL a adunat la vot aproape 18-20%. Fuziunea cu PDL duce Noul PNL la peste 20%. Îi dă mai multă putere. Îi dă o nouă valoare ca putere politică. Devine atrăgător pentru cei care vor să facă altă politică decât cea propusă de PSD, poate atrage mai mulți membri și mult mai mulți simpatizanți.

Nu îmi plac resentimentele. Încerc să nu le am, acolo unde însă nu reușesc, mă străduiesc să le atenuez dacă nu le pot stinge. Consider că în politică, la fel ca în structurile militare, nu îți poți permite să ai resentimente, nu poți judeca numai în folosul tău, pentru mai binele tău pentru că la un moment dat, cel disprețuit de tine îți poate salva viața. Ce vei face atunci ? Îi spui că îl urăști sau îi mulțumești ?!

Am primit cartea lui Iohannis. Am de gând să o citesc cu atenție. Sunt curios să cunosc omul care este în spatele figurii scorțoase de zi cu zi.

M-am uita la Iohannis cu multă curiozitate. Am încercat să caut corespondențe în trecutul meu. Tipul de om „Iohannis” îmi este cunoscut. Scoarță de copac la exterior, emotiv la interior. Citind pe blogul lui, constat, dacă nu cumva vrea să înșele, că are empatie. Este bine. O replică a lui la TVR mi-a atras atenție. Era vorba despre relația de familie. A dat un răspuns „poznaș”, surprinzător pentru mine. Atunci am început să fiu mai atent la omul Iohannis. Vorba aia, afară este vopsit gardul, înăuntru'i leopardul.

Ieri, la Vox Maris, a răspuns „ca la carte” unor întrebări. A respectat punctajul specialiștilor însă a trebuit să meargă și „printre spini”. Specialiștii care'l sfătuiesc nu au putut acoperi toate situațiile, mai ales la o întâlnire ieșită din tipar.

Întrebările care privesc relațiile externe ale României și instrumentele politicii externe (Armata, securitatea, economia, comerțul etc.) au fost ocolite. A declarat că nu este decidentul iar dacă ar spune ceva în campanie și ales fiind, nu va putea să le ducă la îndeplinire, atunci va avea el de suferit. Așa că s-a poziționat ferm pe politica internă, accentuând pe elementele actuale ale constituționalității statului. Inclusiv pe forma republicană de guvernământ. Declarând, ferm, că el a votat actuala Constituție. Nu a negat posibilitatea ca el, Președinte al României fiind, să inițieze o discuție în societate cu privire la monarhie. A accentuat și asupra „statului unitar român” atunci când s-a declarat, ferm, împotriva regionalizării pe criterii etnice.

Cu bune și cu mai puțin bune, ziua de ieri a fost interesantă.

Nu pot uita o reacție a lui Blaga, înainte să se urce în mașină: PNL cu 15% nu putea impune nici un președinte ! Corect.

Cu jurnalistul Val Vâlcu la taifas

Ne-am tăifăsuit. Pașnic. Pe undeva curioși. Unii asupra altuia. Cine este invitatul ? Ce hram poartă ?

Am discutat învârtindu-ne în jurul „presei”. Cu mici incursiuni asupra unor jurnaliști, cu păreri asupra informațiilor preluate și comunicate, cu privire la calitatea presei, cu privire la viitorul presei, cu privire la presa scrisă și cea on-line ... Am discutat și despre fenomenul „bloggeritului”. Presă, imitație de presă sau jurnale personale puse la dispoziția unor cititori. Nu a fost timp să ajungem la detalii care să ne ducă la unele concluzii, urmează ca săptămâna viitoare să mai avem o întâlnire, de această dată la sediul DCNews, unde vom continua discuțiile.

S-a vorbit despre Republica Moldova și dorința exprimată de o parte și alta a Prutului de unificare a celor două țări române. Nu este posibilă acum. Nu este nici la îndemâna unora sau altora. Eu cred că nici noi și nici moldovenii de peste Prut nu suntem pregătiți pentru o unificare. Este posibil să se realizeze, undeva în anii viitori, când ambele țări românești vor fi capabile să facă unirea. Unificarea Germaniei este un exemplu atrăgător însă și unul descurajator. Germania este unită însă nu este la fel de dezvoltată. Unirea nu a adus și dezvoltarea dorită de cei din est. Și au trecut suficienți ani de la „marea unire”.

S-a vorbit și despre sistemul sanitar. Un sistem care suferă din cauza disfuncțiilor de sistem. Dr. Adrian Neacșu a adus date în plus. Medicii au „privatizat” locul de muncă. Folosesc infrastructura spitalicească pentru beneficiul propriu. Este un talmeș-balmeș care are consecințe sociale grave. Le vedem în presă. Sunt cazurile de „viață și de moarte” care duc percepția față de medici și sistemul medical în jos, către „iad”. Aici se adaugă dominația „seniorilor” asupra tinerilor medici. Legea celui mai mare și mai tare. Medicii cu o anumită anvergură și-au stabilit o zonă de influență, profesională și teritorială, în care medicii tineri sunt tolerați. Vrei să faci medicină, trebuie să fii acceptat de „suzeranul” profesional. Vrei să fii independent profesional, să arăți competență, ți se arată ușa. Lumea este largă. Vestul are nevoie de medici. La toate astea se adaugă marea dilemă. Cât vrea să câștige medicul ? Dr. Adrian Neacșu ne-a spus că din fondurile alocate, peste 70-80 chiar 90% se duc către cheltuielile de personal. Abia restul se duce către instituția numită spital, policlinică, cabinet. Grila de salarizare îi blochează pe medici, suzeranitatea „seniorilor” este ca un jug și așa apare „căpușarea” sistemului medical. Așa ajungem la concluzia că sistemul de sănătate și sănătatea sunt „bunuri” de lux. Pot spune că o schimbare a sistemului, în sensul liberalizării lui, devine un coșmar. Și Val Vâlcu și Adrian Neacșu au susținut că o schimbare a sistemului ar avea consecințe sociale grave, foarte grave, consecințe care s-ar număra în vieți omenești. Din acest motiv s-au tot ferit decidenții politici să ia măsuri „radicale”.

Pe timpul discuțiilor mă ducea gândul la sistemul de învățământ. Care este la fel de „viciat”. Consecințele reformării lui nu ar avea rezultate în vieți omenești ci în creșterea gradului de incultură, slaba educație, lipsa de pregătire a copiilor pentru viață. Dacă ne uităm însă în jur, dacă ne uităm la tinerii și chiar mai maturii zilelor noastre observăm cu ușurință că avem deja aceste consecințe. Părinții vor note bune, societatea vrea specialiștii, tinerii vor bani mulți ... Pentru că banii se pot face relativ ușor, mulți părinți și copiii lor nu mai dau atenție pregătirii pentru viața viitoare, în sensul de cunoaștere pentru exercitarea unei profesii lucrative, ci pregătirii pentru a impresiona pe cei cu bani în speranța că vor face parte din sistemul care produce bani.

Marțea viitoare vom continua discuția. Despre Roșia Montană, gazele de șist, alte subiecte care în mod sigur vor provoca logoree.