Dreptatea vine, cam încet, dar vine !

Agerpres aduce o informație „tare”. Dan Adamescu, „marele patron” și afacerist și-a primit pedeapsa.

El ca el, dar au primit ce meritau și alții cu care individul a intrat în cârdășie. Patru dintre condamnații definitiv cu executare sunt foști judecători ai Tribunalului București, Secția a VII-a civilă ! Judecători de tribunal !

Printre ei și un fost deputat PSD, Iosif Armaș, mai norocos, a primit o condamnare de 1 an și 4 luni cu suspendare.

Parcă suntem într-o lume în care este normal să vedem lideri și foști lideri ai PSD sunt condamnați penal. Cum dracu își aleg cei din PSD liderii ? Adrian Năstase a fost condamnat și a executat o parte a pedepsei, Ion Iliescu este urmărit penal pentru crimele de la mineriade, Mihai Tănăsescu fost ministru de finanțe este urmărit penal pentru infracțiuni pe timpul cât a fost ministru (acum este pe la Banca Mondială), Adrian Severin a fost condamnat iar acum se dă lider la partidul lui Vanghelie care are pe rol un proces sau mai multe procese penale, Robert Negoiță are dosar penal pentru fraude financiare, Sorin Oprescu are dosar penal, Liviu Dragnea a fost condamnat penal, Radu Mazăre este urmărit penal, Nicușor Constantinescu a fost săltat de jandarmi din spital unde o făcea pe bolnavul air lista poate continua mult și bine pentru că deși am citit despre mulți lideri ai PSD urmăriți sau condamnați penal nu am cum să îi țin minte.

I-am lăsat mai în urmă pe Victor Viorel Ponta care are mai multe pe cap. De la copy-paste la lucrarea de doctorat, la fals și uz de fals, evaziune fiscală și ce îi vor mai găsi procurorii alături de alt lider PSD, de frunte la un moment dat, apărat cu înverșunare de Senatul României sub conducerea lui Călin Popescu Tăriceanu, nimeni altul decât Dan Șova „miruitul”. Mai putem continua cu Olguța Vasilescu de la Craiova și tot așa, făcând înconjurul țării. Peste tot dăm de lideri ai PSD aflați foarte aproape de condamnări penale.

Iohannis, pas cu pas. PNL, pas cu pas. Noi, pas cu pas.

Ieri am fost activ. Am participat la două evenimente. La întâlnirea lui Klaus Iohannis cu pensionarii de la „Patria” iar apoi la întâlnirea lui Klaus Iohannis cu blogerii, la Vox Maris.

La „Patria” am fost mulțumit de evoluția lui Iohannis. Nu este un bun vorbitor. În fața persoanelor vârstnice a fost reținut, cumva. Am ajuns la concluzia că nu este un „Cicero”. A fost fără „sare și piper”, deși aici avea ocazia să fie mai puțin reținut. Mesajul însă a fost corect.

Vasile Blaga, în schimb, a fost de neoprit. Mediafax (aici).

Reacțiile „bătrânilor” au fost diferite. Unii au tăcut, unii au aprobat, toți au aplaudat.

Klaus Iohannis are o reacție, ca om, pe blogul de campanie (aici).

„Unul dintre vârstnici a ajuns lângă mine și m-a întrebat cu o voce joasă: ”Domnule președinte, când se va face ziuă și pentru noi, cei bătrâni?” M-am tot gândit apoi la această întrebare nu pentru că nu sunt obișnuit să fiu chestionat, ci pentru că modul în care a spus-o a fost atât de simplu, de pătrunzător.

Ei, cei care au fost odată tineri, sunt trimiși deseori departe cu ideile lor, ba că ar fi arhaice, ba că ar fi lovite de conservatorism. Nu vi s-a părut în atâtea ocazii că suntem într-o eternă trecere stânjenitoare peste voința lor? Se vorbește uneori cu atâta dispreț despre niște ”babe și moșnegi”, care sunt bunicii noștri. Ba ca sunt insuportabili, ba că sunt mereu de partea cealaltă a baricadei, ba că vor mereu ceva, medicamente sau să le mărim pensiile. E uneori atâta cinism în lumea noastră publică, atâta egoism, încât pare că nu mai e loc pentru ei, că ne deranjează, că sunt în plus”.

Ei bine, textul acesta îmi spune că omul Klaus Iohannis a reușit, până la urmă, să iasă din „cochilia” de politician și să devină om politic. Așa cum i-a spus și Sergiu Găbureac (aici) la întâlnirea cu bloggerii de la Vox Maris. Bine, Sergiu a observat „posibilitatea” trecerii de la politician la omul politic ca urmare a discursului de la „Patria”. Textul îl confimă. Bun observator.

La Vox Maris derută totală. Organizatorică. Cine a organizat întâlnirea ? PNL - nu, PDL - nu (Blaga a spus că el nu a avut treabă cu această întâlnire), IRL - nu (așa am înțeles din discuția cu ei !), rămâne Chiliman cu ajutoarele sale. Jurnaliștii erau prezenți. Deranjanți. Din punctul meu de vedere. Doru Braia, Dan Tapalagă. Nu au fost singurii.

Aici, Vasile Blaga a anunţat finalizarea la Tribunalul București a procesului de fuziune. Apelul de poate depune în 10 zile de la comunicarea hotărârii. Tot Blaga a spus că nu au fost contestații ! Interesant. Băsescu și alții ca el, interesați în nerealizarea fuziunii, au tot dat garanții că fuziunea nu se va finaliza. Ei uite că s-a finalizat. Normal, anunțul a agitat spiritele. Chiar în timpul întâlnirii. Reacțiile sunt de la bucuria încheierii unui proces așteptat la tristețea și furia celor care nu o doreau. Din moment ce nu au fost contestații, cum motivează nemulțumiții, membri ai respectivelor partide, „furia” la anunțul hotărârii Tribunalului ?!

Am văzut că sunt în curs de inițiere a unor acțiuni de frondă. Formarea unor noi partide care să ducă pe mai departe ideile, concepțiile și istoria PNL, pe de o parte și a PDL, pe de alta. Să îmi fie cu iertare.

Tăriceanu vrea să înființeze Partidul Reformator Liberal care să păstreze idealurile liberalismului (așa cum le vede el, mai apropiate de partea stângă a eșicherului politic, de ALDE, de PSD). Acum, unii vor să înființeze un alt partid liberal care să „păstreze” idealurile liberalismului de dreapta. Și unii și alții sunt caraghioși. Dacă ei acceptă ca idee înființarea unor noi partide care să ducă tradiția PNL mai departe, de ce Noul PNL nu are dreptul să ducă mai departe ideile liberalismului ?! Având în vedere faptul că în Noul PNL rămân, cel puțin până acum, majoritatea celor care au reînființat PNL imediat după revoluție, este mai corect să apreciez că Noul PNL este cel mai îndreptățit să se considere continuatorul liberalismului antebelic decât oricare altă construcție cu pretenții „liberale”.

Am fost și sunt un susținător al dezvoltării PNL și al devenirii lui ca partid al maselor și nu al elitelor. Până acum, PNL nu a reușit să iasă din marja lui 15%. Chiar dacă au fost momente când PNL a adunat la vot aproape 18-20%. Fuziunea cu PDL duce Noul PNL la peste 20%. Îi dă mai multă putere. Îi dă o nouă valoare ca putere politică. Devine atrăgător pentru cei care vor să facă altă politică decât cea propusă de PSD, poate atrage mai mulți membri și mult mai mulți simpatizanți.

Nu îmi plac resentimentele. Încerc să nu le am, acolo unde însă nu reușesc, mă străduiesc să le atenuez dacă nu le pot stinge. Consider că în politică, la fel ca în structurile militare, nu îți poți permite să ai resentimente, nu poți judeca numai în folosul tău, pentru mai binele tău pentru că la un moment dat, cel disprețuit de tine îți poate salva viața. Ce vei face atunci ? Îi spui că îl urăști sau îi mulțumești ?!

Am primit cartea lui Iohannis. Am de gând să o citesc cu atenție. Sunt curios să cunosc omul care este în spatele figurii scorțoase de zi cu zi.

M-am uita la Iohannis cu multă curiozitate. Am încercat să caut corespondențe în trecutul meu. Tipul de om „Iohannis” îmi este cunoscut. Scoarță de copac la exterior, emotiv la interior. Citind pe blogul lui, constat, dacă nu cumva vrea să înșele, că are empatie. Este bine. O replică a lui la TVR mi-a atras atenție. Era vorba despre relația de familie. A dat un răspuns „poznaș”, surprinzător pentru mine. Atunci am început să fiu mai atent la omul Iohannis. Vorba aia, afară este vopsit gardul, înăuntru'i leopardul.

Ieri, la Vox Maris, a răspuns „ca la carte” unor întrebări. A respectat punctajul specialiștilor însă a trebuit să meargă și „printre spini”. Specialiștii care'l sfătuiesc nu au putut acoperi toate situațiile, mai ales la o întâlnire ieșită din tipar.

Întrebările care privesc relațiile externe ale României și instrumentele politicii externe (Armata, securitatea, economia, comerțul etc.) au fost ocolite. A declarat că nu este decidentul iar dacă ar spune ceva în campanie și ales fiind, nu va putea să le ducă la îndeplinire, atunci va avea el de suferit. Așa că s-a poziționat ferm pe politica internă, accentuând pe elementele actuale ale constituționalității statului. Inclusiv pe forma republicană de guvernământ. Declarând, ferm, că el a votat actuala Constituție. Nu a negat posibilitatea ca el, Președinte al României fiind, să inițieze o discuție în societate cu privire la monarhie. A accentuat și asupra „statului unitar român” atunci când s-a declarat, ferm, împotriva regionalizării pe criterii etnice.

Cu bune și cu mai puțin bune, ziua de ieri a fost interesantă.

Nu pot uita o reacție a lui Blaga, înainte să se urce în mașină: PNL cu 15% nu putea impune nici un președinte ! Corect.

TB a invalidat noua conducere a PNL. Juriștii partidului să treacă la muncă pentru rezolvarea problemei.

Tribunalul București a respins cererea PNL de înregistrare a modificărilor aduse statutului partidului în baza cărora Klaus Iohannis a fost ales președinte - Agerpres (aici). Decizia nu este definitivă. Motivările respingerii sunt în acțiunea deschisă la instanță, pentru contestarea alegerilor, de către un primar al PNL, Dănuț Bădău:

„Statutul PNL nu face derogări de vechime pe numirea pe funcții, ci numai pe candidaturi (...). Știm bine că domnul Iohannis și-a dat demisia la un moment dat din funcția de prim-vicepreședinte al partidului, funcție pe care a obținut-o la congresul partidului și pe listă. Dându-și demisia, nu mai făcea parte din Biroul Politic Central sau din Delegația Permanentă, nu putea să ocupe nici locul altuia. Nefiind prim-vicepreședinte, nu putea fi nici membru, că ar fi însemnat o structură mai mare, care însemna modificare de statut și în acest fel nu putea să fie și numit pe funcția de președinte interimar. Așa că toate acțiunile, demersurile sale, actele juridice statutare pe care le-a elaborat în această perioadă, inclusiv convocarea congresului, spun eu, sunt nevalabile”.

Am chef să îi dau dreptate primarului liberal. Din moment ce noi, liberalii, suntem adepții statului de drept nu putem deroga de la principiile acestuia, nici chiar în viața internă de partid.

Rămâne întrebarea: care sunt actele juridice săvârșite de „ilegalul președinte” Klaus Iohannis lovite de nulitate, după ce această hotărâre a instanței va rămâne definitivă și irevocabilă ? Dacă Președintele partidului în funcție sau interimarul are atribuții exclusive cu privire la unele acte de administrare a unor acțiuni politice atunci, acestea vor fi lovite de nulitate absolută. Urmările lor sunt lovite de nulitate absolută. Partidul va trebui să corecteze ceea ce instanța competentă a stabilit ca fiind ilegal și să purceadă la alegerea unui nou Președinte. Urgent. Pentru că sunt în pericol inclusiv documentele fuziunii cu PDL !

Având în vedere faptul că și Crin Antonescu este demisionar din funcția de președinte al Partidului, unul dintre foștii vicepreședinți ai PNL (ar fi bine să fie și actual) va trebui să devină Președinte interimar (nu critica degeaba Crin Antonescu demisia lui Iohannis din funcția de vice-președinte !) și să refacă drumul către noul statut. Fără introducerea unei derogări cu privire la candidatura Președintelui partidului. Se vede că este nevoie de mai multă flexibilitate în stabilirea unor condiții privind candidatura la funcțiile din PNL. Doar trăim într-o lume în continuă schimbare.

Nu am ce face, trebuie să dau notă proastă juriștilor din PNL (celor de la vârf) care au girat acțiunile sancționate de TB.

Motivarea Tribunalului București îmi place. Am judecat corect situația lui Mircea Diaconu.

Am afirmat în comentariile anterioare că interpretarea prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 de către ANI este greșită și chiar am apelat la analiza gramaticală a celei de a doua ipoteze, situația persoanei care a ocupat o funcție eligibilă.

Iau de la Agerpres informația cu motivarea TB pentru admiterea contestației lui Mircea Diaconu:

„„În motivarea deciziei prin care Tribunalul București a admis contestația lui Mircea Diaconu la decizia BEC, judecătorii apreciază ca fiind 'lipsit de claritate' și 'imprecis' textul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, care stipulează: 'Dacă persoana a ocupat o funcție eligibilă, nu mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioadă de 3 ani de la data încetării mandatului'.

În opinia Tribunalului București, Mircea Diaconu nu mai poate ocupa funcția de senator, care, ca funcție eligibilă, nu este identică cu cea de europarlamentar.

Judecătorii au luat în calcul și jurisprudența CEDO, care a stipulat că un text de lege imprecis operează în favoarea 'titularului dreptului supus interdicției, respectiv dreptul de a fi ales'.

'Reținând că funcția eligibilă ocupată anterior de contestator a fost aceea de senator în Parlamentul României, iar candidatura sa vizează nu aceeași funcție eligibilă, respectiv aceea de parlamentar european, tribunalul constată că nu este incidentă teza a II-a a disp.art.25 alin. (2) din legea nr. 176/2010, reținută de Biroul Electoral Central prin Decizia criticată', se mai arată în motivarea judecătorilor””.

O știre „pe surse” ne anunța că la CAB a fost respinsă contestația ANI la decizia TB de admitere a contestației lui MD, ca fiind inadmisibilă, instituția publică neputând fi parte în proces. Corect. Instituția publică reprezintă statul iar statul nu poate contesta dreptul unei persoane de a fi aleasă. Am înțeles de la Mircea Diaconu, aflat la un post Tv, că mai sunt contestații care se bazează pe interpretarea ANI, interpretare combătută de TB.

Soluționarea favorabilă de către CAB a acestei spețe, este deosebit de importantă pentru viața politică românească. Iau cazul PNL. O soluție favorabilă permite partidului să își păstreze membrii eligibili și să îi pună pe listele de candidați ținând cont de interdicțiile reale pe care aceștia le au și nu de mofturile unor funcționari sau demnitari tembeli, cum este acest Georgescu.

Îmi doresc enorm ca MD să câștige pe deplin. A fost foarte bine sfătuit să facă acest demers. Ori la bal, ori la spital. Un succes pentru MD este un succes pentru normalitate și ar cam trebui să îi fie recunoscut efortul de a sprijini întreaga lume politică în interpretarea corectă a legii.

Consider că Parlamentul va trebui să ia în considerare situația de la ANI care a început să funcționeze ca un stat în stat. Am văzut că Horia Georgescu se opune modificărilor la lege care ar clarifica niște situații absurde. Să se opună. Parlamentul și voința politică sunt superioare. Iar Parlamentul va trebui să se pronunțe dacă mai admite un asemenea personaj în fruntea unei instituții ca ANI. Individul a produs mai mult rău decât bine. Prin acțiunile ANI, de la formarea instituției, viața publică a fost bulversată în loc să fie ajutată să se corecteze.

Pensia de stat. Tribunalul București.

Azi am avut termen în dosarul prin care am contestat anularea dreptului meu la pensie de stat potrivit prevederilor legii 179/2004 și recalcularea pensiei după Legea 119/2010. Casa de pensii sectorială a MAI a fost absentă.

Instanța mi-a dat cuvântul și am cerut să admită cererea așa cum am formulat-o și să respingă apărările Casei de pensii sectoriale a MAI din întâmpinarea depusă pentru că ele nu tratează fondul cauzei, ele arată doar faptul că această Casă de pensii a respectat prevederile OUG nr. 1/2011 atunci când mi-a calculat pensia. Eu nu am contestat nici OUG nr. 1/2011 și nici modul de calcul al pensiei ci desființarea pensiei de stat și anularea drepturilor mele conținute în statutul de pensionar al MAI. Eu am cerut instanței competente să  anuleze decizia de recalculare a pensiei emisă potrivit Legii 119/2010 și să impună Casei de pensii recunoașterea deciziei de pensie emisă în 2005 în temeiul Legii 179/2004.

Instanța a notat cererile mele rămânând în pronunțare.

Am observat că alți pensionari militari și ai MAI, plus alte structuri speciale, au venit cu tot felul de cereri legate de modul de calcul, de alte drepturi pe care ei le consideră că nu au fost avute în vedere prin recalculare sau revizuire. Eu consider că de voi avea câștig de cauză, revenirea la decizia de pensionare originală înlătură toate celelalte decizii emise de Casa de pensii având la bază Legea nr. 119/2010. Deciziile de recalculare, de revizuire ((am două, a doua emisă în urma unei contestații prin care cer revenirea la decizia originală constată că mai am dreptul la pensia brută la o sumă de 1 (un) leu !)) vor deveni nule de drept astfel că nu are sens să mă transform într-un procesoman.

Acum aștept pronunțarea. Cu speranță.

PD-L s-a salvat. Este legal.

Ieri, vineri, Tribunalul București a admis cererea PD-L de modificare a statutului, potrivit legii partidelor. Aflat în ilegalitate din luna iunie, PD-L a fost protejat de Parchetul de pe lângă Tribunal și, normal, de Kovesi, Procurorul General al României. Nu mai spun de neglijența partidelor din USL care au ratat momentul de a sesiza procurorii de încălcarea legii.

Am tratat subiectul aici. În dosarul 59194/3/2011 înregistrat în 5.09.2011 suntem anunțați de media că la primul termen, pe 23 septembrie 2011, s-a admis cererea PD-L. Contestația se poate face în termen de cinci zile de la comunicare.

Am luat informația de la Agerpres.

Evenimentul are deja suficientă notorietate pentru a nu fi lăsat să se stingă. Sunt câteva lucruri aici.

Procurorii nu au acționat potrivit legii pentru sesizarea instanței de judecată de încălcarea legii de către PD-L. Este un abuz de putere în dauna intereselor publice mai mult decât evident. Însă nu avem procedură pentru a-i sancționa. Dacă procurorii nu vor să facă ceva ce legea îi obligă nu există prevedere legală care să garanteze că un denunț împotriva lor făcut, culmea, tot la ei, se poate finaliza printr-o cercetare echitabilă și corectă. Din acest motiv Ministerul Public condus de Koveși și DNA-ul lui Moraru au devenit state în stat. Ce au făcut procurorii băsescieni se numește abuz. La abuzul de drept se răspunde doar politic și legislativ, ceea ce presupune o altă majoritate parlamentară și un alt Guvern. Trebuie făcut ceva ca procurorii să se subordoneze legii. Nu se mai poate așa.

În dosarul de mai sus, depus de PD-L, USL putea deveni intervenient, ca urmare a unei cereri. Legea așa prevede. Nu văd acest lucru. Să fi hotărât USL să nu îi deranjeze pe băsescieni ? Atunci ce facem cu declarațiile sforăitoare ale lui Victor Ponta ? Ce facem cu toate analizele media din zilele din urmă când legea partidelor politice a fost aprig dezbătută, în special cu privire la termenul de 30 de zile din art. 25 alin. (2) ? Cum este acest termen ? Imperativ și sancționatoriu sau de recomandare, așa cum susținea, doct, Emil Boc ? După lege este imperativ. După soluția instanței este de recomandare. Iar asta deoarece persoanele interesate, și aici mă refer la partidele politice din opoziție, partidele din USL, nu au acționat în consecință.

Eu consider că PD-L s-a salvat cu sprijinul „tovărășesc” al USL. Asta este senzația mea. Să vedem dacă USL introduce contestație în termen. Sau nu există interes ?