O problemă de demnitate ca urmare a unei decizii a CCR. Mircea Diaconu ce va face ? Își va da demisia de onoare ?

L-am susținut pe timpul proceselor avute cu ANI. Am considerat că formularea din art. 25 alin 2, teza a doua din Legea nr. 176/2010 unde există formularea „aceeași funcție” este vorba exact despre aceeași funcție.

Mircea Diaconu a susținut mereu că el luptă pentru dreptatea susținută de legea însăși. Alegerea lui ca europarlamentar este ca o consecință a dreptului său de a candida.

Până aici este corect.

ANI a sesizat Curtea Constituțională și a cerut ca aceasta să se pronunțe cu privire la interpretarea articolului 25 și a tezei a doua din  această lege buclucașă. Curtea a interpretat articolul în sensul că „aceeași funcție” se aplică pentru toate funcțiile eligibile (aici).

„2. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.25 alin.(2) şi art.26 alin.(3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr.144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, a art.75 lit.b) din Legea nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi a art.46 alin.(1) din Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale.

În urma deliberărilor, Curtea Constituţională a decis:

- a admis excepţia de constituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.25 alin.(2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 sunt constituţionale în măsura în care sintagma “aceeaşi funcţie” se referă la toate funcţiile eligibile prevăzute de art.1 din aceeaşi lege;

- a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a art.26 alin.(3) din Legea nr.176/2010 şi art.75 lit.b) din Legea nr. 393/2004;

- a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a art.46 alin.(1) din Legea nr.215/2001.

Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Curţii de Apel Cluj – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Argumentaţiile reţinute în motivarea soluţiilor pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I”.

Potrivit art. 147 alin. (4) ultima teză din Constituție, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Decizia aceasta nu îl privește pe europarlamentarul independent Mircea Diaconu, privește interpretarea pe viitor a interpretării legii de către ANI și instanțele de judecată. Practic, Mircea Diaconu are de partea sa o hotărâre a unei instanțe de judecată competente care nu mai poate fi întoarsă.

Apare în urma acestei decizii o problemă de moralitate. Pentru Mircea Diaconu. Decizia CCR ne arată că interpretarea ANI a fost corectă. Pe undeva, teza buclucașă discrimina pe ceilalți aleși. Instanța de judecată competentă nu putea lua o hotărâre în afara textului legii, deci ea nu a greșit. ICCJ nu putea, la rândul ei, lua o altă hotărâre pentru practica unitară. CCR a rămas singura instituție care putea da o interpretare în baza legii fundamentale. Principiul nediscriminării a fost folosit, după cum a formulat CCR decizia.

Consider că Mircea Diaconu va trebui să își dea demisia de onoare. A speculat juridic o „dreptate” care s-a dovedit, până la urmă, a fi frauduloasă. La aceasta se adaugă teatrul jucat pentru obținerea poziției de europarlamentar.

Mircea Diaconu atacat din partea UNPR ! De aliați ?

Agerpres. Comunicate de presă. Deputatul UNPR de Maramureș Nuțu Fonta, fost al PPDD, îl atacă pe Mircea Diaconu într-o declarație politică. Are vreo semnificație ? Nu știu, deocamdată. Totuși, Mircea Diaconu a fost sprijinit intens de televiziunile PSD pentru adunarea semnăturilor. Să se fi terminat marea iubire a USD pentru Mircea Diaconu iar acum să fi primit UNPR sarcina de partid și de stat de a împiedica votarea lui de către sentimentalii susținători ai USD ? Tot ce este posibil.

Interesantă caracterizarea făcută lui Mircea Diaconu de parlamentarul UNPR: „ ... a cărui activitate politică este pigmentată din plin de aspecte de incompatibilitate”.

Este interesant și faptul că maramureșanul dă prioritate interpretării legii incompatibilităților după modelul ANI și nu instanței de judecată. M-am uitat la CV-ul lui, ca să înțeleg de unde atâta „înțelepciune juridică”. Aiurea. Este evident că individul nu are legătură cu dreptul. Atunci mi-am pus întrebarea: cine este în spatele maramureșanului ? USD sau ANI ? Nu cumva sunt amândouă, strâns legate în interese politice ? De ce nu ?! USD împreună cu UDMR au o majoritate parlamentară care poate asigura protecția lui Horia Georgescu (înțeleg că este un partener de tenis pentru Ponta !) iar ANI poate „răsplăti” grija ce i se poartă prin acțiuni asupra unor ținte politice cu semnificație pentru USD. Cumva, Mircea Diaconu este subiectul unui exercițiu de colaborare. O merită.

Deputatul maramureșan mai comite una groasă. Emite o critică la adresa instanței de judecată care a validat demersul juridic al lui Mircea Diaconu printr-o declarație politică. Practic, individul critică Justiția pentru că nu a dat o soluție așa cum a fost ea cerută de ANI ! Politicul ia de urechi Justiția ! Asta este o mare problemă. Politicianul fiind din partea USD, putem extrapola interpretarea în sensul că USD și aliații vor să pună Justiția „la punct”, să o oblige să „joace” după cum au ei interesul.

Citind textul comunicatului am impresia că în spate este ANI. Acum nu știu dacă este cu voie de la Ponta și Oprea. Nu este exclus ca Oprea să aibă anumite interese să joace cum cântă ANI. Nu este exclus ca Ponta și ai lui să fi hotărât să scape de Mircea Diaconu. Poate omul a devenit incomod între timp. A fost bun un timp, a ajutat la scăderea în sondaje a PNL și a lui Crin Antonescu acum gata. Ce este prea mult strică. Bașca faptul că a mai bate apa'n piuă cu Mircea Diaconu în plină campanie electorală nu mai este în folosul USD.

Uite așa află Mircea Diaconu cum este cu răsplata trădării.

După emoția admiterii candidaturilor este timpul să trecem la treabă serioasă.

În general, s-a ajuns la un capăt. Contestațiile împotriva candidaturilor la europarlamentare au fost soluționate de CAB. Unii candidați și-au confirmat eligibilitatea, alții nu.

Cazul particular al lui Mircea Diaconu a fost nu doar interesant, din punct de vedere juridic ci și necesar. Era necesar deoarece instituția publică ANI, condusă de numitul Horia Georgescu, a dus interpretarea legii pe culmi nebănuite. Culmi care pun la mare îndoială competențele juridice ale inspectorilor de integritate, pe de o parte, iar pe de alta, pun la mare îndoială buna lor credință. Cele două sunt indispensabile bunei funcționări ale unei instituții publice. Pentru că instituția publică este constituită în scopul sprijinirii cetățenilor în activitatea lor socială astfel încât prin exercitarea dreptului unei persoane să nu fie încălcat dreptul altei persoane, ANI este obligată să distingă acele stări de incompatibilitate sau de conflict de interese care ar afecta interesele generale, imparțial și lucrativ, în sensul de a permite să se facă o acțiune sau să existe o stare cu corecțiile necesare pentru a se încadra în normele prevăzute de lege. Ei bine, ANI a „sărit calul” și a devenit sub conducerea unor persoane neadecvate funcției publice un fel de instituție de sancționare și nu una de corectare a unor stări sociale.

Mircea Diaconu a câștigat o interpretare a prevederilor sancționatorii din art. 25 al Legii ANI în sensul dreptului de „a face”, de „a se permite să facă”, sancțiunea fiind limitată la starea care a dus la incompatibilitate și nu la alte stări, așa cum au susținut funcționarii ANI cu o determinare suspectă. În informația de presă cu privire la respingerea contestării candidaturii lui Mircea Diaconu am observat că și Ministerul Public a intervenit. Pentru că nu au fost date alte amănunte, înclin să cred că procurorii au contestat candidatura având în vedere procesele penale ale lui Mircea Diaconu în curs de judecare cu privire la conflictele de interese ale acestuia pe timpul cât a activat ca director al Teatrului Notara. Pe bună dreptate instanța de apel a respins contestarea Ministerului Public. Procesele fiind în curs, există prezumția de nevinovăție. Ca atare, Mircea Diaconu nu poate fi acuzat că a săvârșit fapte ce se supun conflictului de interese atâta timp cât nu există o soluție definitivă și irevocabilă în aceste cauze. Este adevărat că Mircea Diaconu a câștigat un proces însă acesta este doar în altă fază a judecății.

Mircea Diaconu merită felicitat pentru acțiunile lui de a obține recunoașterea instanței pentru dreptul său. Decizia instanței de apel este opozabilă erga omnes, nici o acțiune nu mai poate fi îndreptată împotriva candidaturii lui Mircea Diaconu pe motiv de incompatibilitate. Alte acțiuni însă, pe alte motive necunoscute acum, se pot iniția până la data alegerilor.

Am înțeles din presă că Mircea Diaconu a fost întrebat dacă se va duce înapoi la PNL. A declarat că nu. Explicația lui, că „a adunat singur semnăturile pentru candidatură” este un reproș adresat PNL că nu a fost sprijinit. Este atitudinea lui. Eu consider că PNL nu trebuia să îl sprijine. Este vorba despre demnitate, este vorba despre verticalitate, este vorba despre respectul pe care PNL trebuie să îl acorde tuturor candidaților partidului înscriși în lista electorală. Ar fi fost inadmisibil ca PNL să îl fi sprijinit pe Mircea Diaconu, demisionar din partid, în defavoarea propriilor candidați ! Nici o persoană, indiferent câtă notorietate ar avea, mai ales după ce a părăsit partidul, nu poate fi susținută în dauna aleșilor partidului. Este inadmisibil.

De acum încolo trebuie să trecem la treburi serioase. Este obligatoriu. Partea emoțională a „luptei” lui Diaconu cu ANI a trecut. Interpretarea corectă a legii s-a făcut. Diaconu va candida ca independent. Treaba lui. Dacă va ajunge în Parlamentul European se va alătura grupului independenților, grup pestriț, format din personalități cu intenții politice și competențe personale diferite. Vor fi acolo ultra-socialiștii alături de ultra-conservatorii, vor fi acolo persoane care nu vor înțelege, la un moment dat, ce caută în PE. Ca persoană care face politică prin acțiuni sociale și prin scris, prin publicarea unor comentarii asupra vieții noastre de zi cu zi, nu am cum susține un independent. Un independent este, de fapt, un aventurier. El nu reprezintă pe nimeni. Se reprezintă pe sine. Dacă nu se alătură unor grupuri politice de anvergură, cum ar fi popularii europeni, socialiștii europeni, liberalii și democrații europeni sau extremiștii europeni el nu va putea spune că a făcut politică europeană. Va fi și el ceva, acolo.

Iau din DEX sensul cuvântului „politică”: „POLÍTICĂ, politici, s. f. I. 1. Știința și arta de a guverna un stat; formă de organizare și conducere a comunităților umane, prin care se menține ordinea internă și se garantează securitatea externă a comunităților respective. ◊ Expr. A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului. ♦ Suprastructură a sistemului social, incluzând conștiința politică, relațiile politice, instituțiile și organizațiile politice. 2. Tactica, strategia, metodele și mijloacele folosite de organele puterii în vederea realizării obiectivelor fixate; ideologia care reflectă această activitate. 3. Fig. Dibăcie, abilitate în atingerea unui scop. – Din lat. politicus, ngr. politikós, fr. politique. 
Sursa: DEX '09 (2009)”.

Mircea Diaconu va face o politică. Independent se va exprima în plen, în limita a 2 minute potrivit regulamentului PE. Va spune lucruri frumoase, interesante însă va fi tot singur. Pentru că marile formațiuni politice din PE nu lucrează cu vorbele frumoase. Au obiective politice de îndeplinit, au strategii construite pe un întreg mandat. Adoptă tactici funcție de evoluția internă a popoarelor UE dar și în relațiile cu alte state. Încheie între ele înțelegeri pe obiectiv și vor vota pentru realizarea acestora. Indiferent ce „proiect politic” va anunța Mircea Diaconu pentru a obține voturile românilor el va fi singur. Toți independenții vor fi singuri. Indiferent de competențele lor personale, indiferent de mesajele pe care promit că le vor transmite în PE ei vor fi singuri. Chiar alăturați unei mari formațiuni politice din PE ei nu vor conta. Nu vor avea drept de decizie, nu vor participa la construirea decizie respectivului grup parlamentar. Vor vota cum vor decide cei din grupul parlamentar respectiv altfel vor fi alungați. Angajamentele independenților față de alegători vor fi de bună credință, sunt sigur, vor fi însă și false. Pentru că ele nu vor avea finalitate. Scopul trimiterii europarlamentarilor la Bruxelles este de a obține recunoașterea intereselor comunităților politice formate în fiecare țară, cu mai multă sau mai puțină susținere socială, la nivelul reprezentanților cetățenilor tuturor statelor membre ale UE. Scopul este de a uni cetățenii europeni în curentele politice semnificative capabile să obțină puterea în fiecare țară și să o exercite. Independenții se reprezintă pe sine. Chiar afiliați unui curent politic european, ei tot singuri sunt.

Pentru noi sunt importante, pentru că este posibil să aibă relevanță practică, programele cu care partidele politice naționale merg în PE. Știm, de pe acum, ce urmăresc curentele politice. Știm cum au acționat popularii europeni care au condus UE în ultimii 8 ani, am simțit dezastrul provocat de popularii europeni prin susținerea corporațiilor și a băncilor falimentare, știm cum se vor poziționa socialiștii europeni pentru că au un candidat la președinția CE (Schulz) pro-rus. Știm și care este poziția liberalilor și democraților europeni (singurii din PE care au susținut demersurile partidelor USL la referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu !).

Consider că a susține independenții la alegerile de orice fel este o greșeală. Este un act de teribilism. Este un act de superficialitate politică.

Motivarea Tribunalului București îmi place. Am judecat corect situația lui Mircea Diaconu.

Am afirmat în comentariile anterioare că interpretarea prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 de către ANI este greșită și chiar am apelat la analiza gramaticală a celei de a doua ipoteze, situația persoanei care a ocupat o funcție eligibilă.

Iau de la Agerpres informația cu motivarea TB pentru admiterea contestației lui Mircea Diaconu:

„„În motivarea deciziei prin care Tribunalul București a admis contestația lui Mircea Diaconu la decizia BEC, judecătorii apreciază ca fiind 'lipsit de claritate' și 'imprecis' textul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, care stipulează: 'Dacă persoana a ocupat o funcție eligibilă, nu mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioadă de 3 ani de la data încetării mandatului'.

În opinia Tribunalului București, Mircea Diaconu nu mai poate ocupa funcția de senator, care, ca funcție eligibilă, nu este identică cu cea de europarlamentar.

Judecătorii au luat în calcul și jurisprudența CEDO, care a stipulat că un text de lege imprecis operează în favoarea 'titularului dreptului supus interdicției, respectiv dreptul de a fi ales'.

'Reținând că funcția eligibilă ocupată anterior de contestator a fost aceea de senator în Parlamentul României, iar candidatura sa vizează nu aceeași funcție eligibilă, respectiv aceea de parlamentar european, tribunalul constată că nu este incidentă teza a II-a a disp.art.25 alin. (2) din legea nr. 176/2010, reținută de Biroul Electoral Central prin Decizia criticată', se mai arată în motivarea judecătorilor””.

O știre „pe surse” ne anunța că la CAB a fost respinsă contestația ANI la decizia TB de admitere a contestației lui MD, ca fiind inadmisibilă, instituția publică neputând fi parte în proces. Corect. Instituția publică reprezintă statul iar statul nu poate contesta dreptul unei persoane de a fi aleasă. Am înțeles de la Mircea Diaconu, aflat la un post Tv, că mai sunt contestații care se bazează pe interpretarea ANI, interpretare combătută de TB.

Soluționarea favorabilă de către CAB a acestei spețe, este deosebit de importantă pentru viața politică românească. Iau cazul PNL. O soluție favorabilă permite partidului să își păstreze membrii eligibili și să îi pună pe listele de candidați ținând cont de interdicțiile reale pe care aceștia le au și nu de mofturile unor funcționari sau demnitari tembeli, cum este acest Georgescu.

Îmi doresc enorm ca MD să câștige pe deplin. A fost foarte bine sfătuit să facă acest demers. Ori la bal, ori la spital. Un succes pentru MD este un succes pentru normalitate și ar cam trebui să îi fie recunoscut efortul de a sprijini întreaga lume politică în interpretarea corectă a legii.

Consider că Parlamentul va trebui să ia în considerare situația de la ANI care a început să funcționeze ca un stat în stat. Am văzut că Horia Georgescu se opune modificărilor la lege care ar clarifica niște situații absurde. Să se opună. Parlamentul și voința politică sunt superioare. Iar Parlamentul va trebui să se pronunțe dacă mai admite un asemenea personaj în fruntea unei instituții ca ANI. Individul a produs mai mult rău decât bine. Prin acțiunile ANI, de la formarea instituției, viața publică a fost bulversată în loc să fie ajutată să se corecteze.

Respingerea candidaturii lui Mircea Diaconu poate duce la o clarificare legislativă necesară.

Mircea Diaconu a afirmat cu mult timp în urmă că își depune candidatura ca independent la europarlamentare pentru a finaliza procesul de incompatibilitate în care a intrat în urmă cu niște ani. Pentru că am urmărit cu atenție declarațiile lui, am înțeles că urmărește o clarificare pe fond a celebrului art. 25 din legea privind incompatibilitățile mai ales sub aspectul sancțiunii complementare a interdicției de a mai candida timp de 3 (trei) ani pentru o funcție eligibilă.

Sunt de acord cu el aici. Sancțiunea complementară este complet aiurea. Este un abuz. Susțin acest lucru indiferent ce vor susține sau afirma alții. Indiferent de ce vor susține unele instanțe de judecată. Pentru că incompatibilitatea este doar o stare socială, are scopul de a împiedica o persoană să ocupe două funcții sociale în același timp pentru a preveni, de exemplu, comiterea unor acte și fapte de abuz. Din moment ce din funcția de senator nu poți comite un act legislativ, de unul singur, în favoarea unui teatru (cazul lui Mircea Diaconu), nu există nici posibilitatea comiterii unui abuz. Pe de altă parte, sunt împotriva definirii ca incompatibile a unor funcții publice cu cea deputat sau senator, consilier local sau județean. Dimpotrivă, consider că în Parlament dar și în consiliile județene sau locale trebuie să ajungă persoane care pot activa și în viața societății, pe funcții publice sau private, astfel că activitatea de legiuitor să se împletească cu activitatea socială, respectiva persoană ducând în procesul de legiferare interesele celor care lucrează în acel domeniu de activitate.

Candidatura i-a fost respinsă. Era de așteptat. Constat că judecătorii de la BEC au refuzat să facă interpretarea legii corect. Consider că erau obligați să o facă, pentru rostul lor acolo este tocmai de a citi legea și a-i da o interpretare în sensul aplicării ei. Au ales a doua cale. Calea contestării deciziei lor la Tribunalul București iar în cazul în care Tribunalul menține decizia BEC, contestarea să meargă în apel la Curtea de Apel București.

Să revin la celebrul art. 25 din Legea 176/2010, cea cu incompatibilitățile. Este vorba despre alin. (2) care stabilește existența a două stări. Una a funcționarului numit și alta a demnitarului ales.

„(2) Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate”.

Prima stare este specificată în formularea „Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate”. A doua stare este precizată în formularea „Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă”.

La prima categorie de persoane, legea prevede o interdicție generală de a ocupa o funcție publică sau o demnitate publică numită cu excepția celor electorale, deci nu îi este interzisă candidatura și participarea la alegeri. Pentru orice funcție sau demnitate publică eligibilă. O sancțiune există iar sancțiunea complementară nu își mai are rostul. Sancțiunea complementară este ca un act de răzbunare „colectiv”. Este practic un caz de dublă sancționare. Dacă incompatibilitatea sau conflictul de interese s-ar fi materializat într-o faptă penală, funcția sau demnitatea publică fiind folosite pentru favorizarea persoanei în comiterea de infracțiuni atunci da, pot avea o interdicție complementară de a mai ocupa acea poziție timp de un număr de ani pentru a nu îi mai da ocazia comiterii altor infracțiuni după ispășirea pedepsei principale. Culmea este că sancțiunea complementară a interdicției de a mai ocupa funcția sau demnitatea publică este anulată, potrivit legii, în cazul în care candidează pentru un loc eligibil !

La persoanele care au ocupat o funcție sau demnitate eligibilă apare interdicția de a mai ocupa aceeași funcție de la încetarea mandatului (atenție ! De la încetarea mandatului !) sau de la constatarea stării de incompatibilitate (administrativă sau judecătorească).

Dacă Mircea Diaconu a fost sincer în declarațiile anterioare, va contesta decizia BEC pentru a merge la Tribunal. Acolo va putea, având un avocat competent, să motiveze și să arate cum este interpretată legea în mod corect. Va putea introduce și o acțiune, pe timpul procesului, de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 în ipoteza sa, având ca motivare tocmai interpretarea ANI și a BEC a prevederilor acestui articol. Dacă Justiția din România are ochelari de cal, atunci va putea merge la CEDO cu mult succes.

De la primele ieșiri publice la Antena 3 ale lui Mircea Diaconu asta am înțeles că vrea să facă. Tot acolo a precizat că și-a dat demisia din PNL tocmai pentru a putea acționa în acest sens, alegerile europarlamentare fiind un foarte bun prilej pentru a duce problema interpretării art. 25 în fața instanței de judecată. Este evident că altfel o altă acțiune făcută fără „scop”, în afara existenței unor alegeri, ar fi fost respinsă de instanță. Asta am înțeles eu de la Mircea Diaconu și mă aștept să acționeze în acest sens.

Acțiunea lui este în beneficiul tuturor cetățenilor români. Nu este o vorbă mare. Este o realitate. Legea 176/2010 este în sine o sumă de abuzuri, la care se adaugă interpretarea abuzivă a ANI, a procurorilor și a unor judecători. Menținerea ei în vigoare fără nici o modificare de către partidele politice parlamentare aflate la putere ne arată că acele partide politice sunt mulțumite pentru că prin această lege își pot controla adversarii politici. Fiind la putere pot controla ANI, pot controla procurorii și pot influența judecătorii astfel că pot prin intermediul legii elimina adversarii politici potenți exact la momentul în care au nevoie. Constatarea stării de incompatibilitate se va face mereu și mereu la momentul la care sancțiunea complementară să fie în vigoare la alegeri sau pe timpul guvernării adversarilor politici. ICCJ a confirmat influența politică de curând, scoțând din starea de incompatibilitate pe Ecaterina Andronescu, rector al Politehnicii din București. Culmea este că directorul unui teatru public poate fi incompatibil cu funcția de senator iar un rector de universitate nu !

Este anormal. Eu consider că rectorii, decanii de facultăți, directorii de teatre (publice sau private) precum și alte funcții de interes public nu trebuie tratate ca „funcții publice de autoritate”. De acord că o funcție de „șef” al unei autorități publice în afara celei de ministru este incompatibilă. Mă refer doar la instituțiile publice cu competențe de autoritate într-un domeniu sau altul, independente de Guvern sau aflate în subordinea sau coordonarea Guvernului. Doar la acestea trebuie să se constate incompatibilitatea. Nu la directorii de teatru.

Nu am încredere în PSD, PDL, PMP sper însă că juriștii PNL să aibă sânge în instalații și să își propună să curețe această lege de neghină. O astfel de lege ne face de râs. Nu trăim într-o societate liberă, trăim într-o societate a bunului plac politic, o societate a abuzurilor. În loc să favorizeze viața socială, o astfel de lege o împiedică. Pe mâna unor persoane dominate de sentimente negative, o astfel de lege poate distruge o țară. Iar la ANI, la Ministerul Public și chiar la instanțele de judecată se află oameni care nu au nimic a face cu normalitatea.

Ecaterina Andronescu a primit de la ICCJ o soluție „de albire” ca Băsescu de la CCR.

Încurcate sunt căile „incompatibilității”. Ecaterina Andronescu a obținut la Înalta Curte de Casație și Justiție o hotărâre favorabilă prin care este desființată decizia ANI de incompatibilitate în ce o privește. Treaba asta m-a determinat să umblu prin legi. Pe cazul ei, particular.

Agerpres: „Ecaterina Andronescu nu s-a aflat în stare de incompatibilitate, a decis definitiv ÎCCJ”

„Instanța supremă a anulat raportul întocmit de ANI în 2011 prin care Ecaterina Andronescu a fost declarată în stare de incompatibilitate.

În consecință, Ecaterina Andronescu poate ocupa o funcție publică, inclusiv să candideze la Parlamentul European.

Ecaterina Andronescu a fost declarată incompatibilă în 2011, după care ea a atacat la Curtea de Apel București raportul întocmit de ANI, dar a pierdut procesul. Andronescu a atacat și această decizie la ÎCCJ, având câștig de cauză de această dată”.

Am început cu Constituția. La art. 71 - Incompatibilități -, alin. (2) se prevede : „Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcții publice de autoritate, cu excepția celei de membru al Guvernului”.

ANI a interpretat textul constituțional și legal, textul fiind preluat și în art. 14 alin. (2) din Legea nr. 96/2006 cu modificările și completările ulterioare privind Statutul deputaților și senatorilor, în sensul că funcția de rector al Universității Politehnice București este o funcție publică de autoritate. Excepția este cea de membru al Guvernului. Este evident că este vorba despre orice funcție publică de autoritate.

Ce este rectorul ? DEX ne spune că „RÉCTOR, rectori, s. m. Conducător, sub raport științific și administrativ, al facultăților dintr-o instituție de învățământ superior; grad deținut de acesta”.

Din definiția DEX, reiese că funcția de rector este o funcție de autoritate.

În Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor sunt stabilite incompatibilități cu funcții din economie (art. 15) și alte incompatibilități cu caracter extern (art. 16) nivelului național. Nu sunt prevăzute incompatibilități în domeniul cultural sau al învățământului ori al sănătății. Nici la nivelul funcțiilor de conducere ! De aceea deputații și senatorii aplică în calitate de avocați, practică medicina, țin cursuri la facultăți și pot ține cursuri și la școli. Sunt incompatibili doar cu funcții de conducere sau din domeniul economic. Unii senatori și deputați își practică, în continuare, profesia de soliști vocali și pot cânta la nunți și botezuri.

Mă trezesc, ca cetățean, în fața a două decizii care se bat cap în cap. Pentru mine, cel puțin. Rectorul unei universități - conducător administrativ al facultăților din cadrul universității - este compatibil cu funcția de senator sau deputat - prin hotărârea ICCJ -, iar directorul unui teatru nu ! Cum vine asta ? Din moment ce literar, cele două funcții sunt de conducere administrativă, cum este posibil ca pentru „rector” să nu existe incompatibilitate iar pentru director să existe ? Dacă mergem la un dicționar antebelic, rector este egal cu „director de universitate”. Atribuțiile administrative ale rectorului de universitate și ale directorului de teatru sunt aproape identice.

Este evident că mă refer la cazul Mircea Diaconu.

M-am dus la Legea nr. 1/2011 a educației naționale. Să văd și eu cu ce se mănâncă, legal, universitatea de stat.

La principiile de organizare și funcționare ale învățământului superior găsesc principiile „răspunderii publice” ((art. 118 alin. (1) lit. c)) și cel al „eficienței manageriale și financiare” ((art. 118 alin. (1) lit. f)). Pe baza acestor principii au fost formulate norme care permit ministerului de resort să exercite controlul asupra universității (art. 121), pe care îl pun mai jos pentru că este foarte important:

„ART. 121
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este autoritate publică şi este abilitat să urmărească, să controleze aplicarea şi respectarea reglementărilor legale în domeniul învăţământului superior şi să aplice, dacă este cazul, sancţiuni. De asemenea, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului controlează modul în care universităţile îşi exercită autonomia universitară, îşi asumă misiunea generală şi pe cea proprie şi îşi exercită răspunderea publică”.

Răspunderea publică, un principiu al existenței universității, are o componentă administrativă care permite autorității publice, ministerul, să intervină cu sancțiuni asupra conducerii. 

Art. 124 alin. (1) lit. d) prevede ca obligație a conducerii universității „să asigure eficienţa managerială şi eficienţa utilizării resurselor, în cazul universităţilor de stat, şi a cheltuirii fondurilor din surse publice, conform contractului instituţional;”.

La art. 125, legea intră la sancțiuni pentru încălcarea prevederilor art. 124, cel cu răspunderea publică. Ministerul poate, după îndeplinirea procedurilor prevăzute de lege (consultări !), să „revoce rectorul” !

M-am uitat și la Ordonanța 21/2007 privind instituțiile și companiile de spectacole și concerte ... să văd ce este cu directorul unui teatru. Acolo, la art. 18, se spune că directoratul instituției se ocupă prin concurs și că va conduce pe baza unui contract de management. Înclin să cred că acest contract de management este cel pentru care Mircea Diaconu a fost incompatibil cu demnitatea de senator.

Mă întorc la Ecaterina Andronescu. Ca rector al unei universități de stat are obligații manageriale și este evident că a ocupat funcția pe baza unui program de management agreat și de Senatul universității dar și de ministerul coordonator. Având în vedere că Universitatea are calitatea de persoană juridică, că are un patrimoniu propriu, că are autonomie sub aspectul organizării și funcționării ca instituție de învățământ, atunci rectorul deține o funcție de autoritate publică.

În cazul lui Mircea Diaconu, director al teatrului „Nottara”, ICCJ a constatat că ocupă o funcție de autoritate publică incompatibilă cu demnitatea de senator. În cazul Ecaterina Andronescu, ICCJ nu mai constată asta. Zău, cred că Justiția în România este plecată pe coclauri !

Mircea Diaconu este între ipoteze juridice insuficient judecate de către o instanță competentă.

Sincer, regret situația în care este implicat Mircea Diaconu. Detest campania Antena 3 care profită, pentru rating, de soarta unui om care caută, de fapt, o clarificare juridică a situației lui.

Sunt câteva amănunte de clarificat, empiric sau cu un dram de cunoaștere fără însă a putea înlocui o hotărâre judecătorească care va interpreta textul de lege potrivit competențelor.

Problema se învârte în jurul prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176 din 2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative care prevede:

„(2) Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate”.

O lectură atentă a textului, nu lasă loc de echivoc. Problema este că ANI, instituția publică cu autoritate în domeniu este cea care trebuie să emită actul prin care se recunoaște sau nu se recunoaște un drept, potrivit acestui text de lege. Iar ANI nu vrea. Horia Georgescu de la ANI a transformat „cazul Mircea Diaconu” într-unul personal. Omul este chitit să „își obțină dreptatea” folosindu-se de toate pârghiile legale oferite de funcția publică pe care o deține.

Sunt două categorii de persoane despre care norma de lege face vorbire. Prima categorie, este formată din cele care sunt destituite sau eliberate dintr-o funcția publică pentru conflict de interese sau stare de incompatibilitate. Sancțiunea prevăzută este interdicția de a exercita o funcție sau o demnitate publică în următorii ani. Cu excepția celor electorale ! Este evident că se vorbește despre persoanele care au ocupat funcția publică prin numire sau concurs. A doua categorie este cea a persoanelor care au ocupat o funcție eligibilă. Interdicția pentru ele este pentru ocuparea aceeași funcții pe o perioadă de trei ani.

Interpretarea judecătorească cuprinde și interpretarea gramaticală a textului normei de lege. Mergem la DEX să vedem cum traducem „aceeași”:

ACÉLAȘI, ACÉEAȘI, aceiași, aceleași, pron. dem., adj. pron. dem. (Care este) tot acela, chiar acela; (care este) tot la fel ca mai înainte. [Gen.-dat. sg.: aceluiași, aceleiași, gen.-dat. pl.: acelorași]

Este evident că doar o persoană tulbure de cap poate să nu priceapă textul de lege pe interpretarea gramaticală. Fiind vorba despre „tot acela”, „chiar acela” sau „tot la fel ca înainte”, după constatarea stării de incompatibilitate a lui Mircea Diaconu în timpul cât deținea demnitatea de senator el avea o interdicție de a mai ocupa acea demnitate și doar acea demnitate timp de 3 ani. Putea să meargă în alegerile din 2012, la locale pentru președinte al Consiliului Județean, consilier sau primar iar la parlamentare pentru demnitatea de deputat. Pentru că nici una dintre acestea nu este „aceeași” cu cea de senator. La fel cum nu este „aceeași” cu cea de deputat în Parlamentul European.

Bănuiesc că acest individ, Horia Georgescu știe legea și pricepe că „aceeași” este „tot acela” și nu altceva. Are însă o atitudine nepermisă, comite un abuz în exercițiul funcției publice împotriva unei persoane. De aceea este absolut nevoie ca Mircea Diaconu să poată deschide acțiunea juridică pentru clarificarea situației. Alegerile europarlamentare permit deschiderea acțiunii și obținerea soluției pentru că este evident că o astfel de acțiune nu se poate deschide în afara unei candidaturi la alegeri de orice natură. Ar mai putea fi folosită ocazia cu alegerile anticipate, anunțate de Guvern pentru colegiile rămase fără deputați însă acestea sunt nesigure. Alegerile europarlamentare sunt sigure.

În cazul în care instanța de judecată competentă va da soluția așa cum este ea înscrisă în art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 și nu alta, se crează un precedent care va fi în beneficiul și altora care se află în această situație și va îmbogăți doctrina juridică. În cazul în care instanța competentă va da o soluție „a la Georgescu”, există calea CEDO unde nu mai sunt georgești, macoveinieni sau alte hahalere cu pretenții de juriști.

Îi doresc lui Mircea Diaconu succes. Câștigând procesul, va înfrânge nu sistemul ci abuzul birocratului șef din sistem, a celui cu o moralitate mai mult decât îndoielnică. Îmi doresc să câștige pentru că va avea un capăt de probă pentru abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, susținut prin hotărârea unei instanțe competente iar acest Georgescu pornit pe fapte rele are posibilitatea să își petreacă un timp alături de niște deținuți veritabili.

Prostie și ticăloșie la superlativ.

Postul lui Dan Voiculescu este unul comercial. De știri, însă comercial. Problema lui este însă aceea că el nu mai adună și comunică „știri” ci le colportează. A devenit un post Tv de știri care „produce” știri. A devenit, de fapt, un post Tv de propagandă politică.

Difuzând știri modificate, nu mai este o televiziune de informare. Nu mai este o instituție de presă, așa cum a fost înscrisă la înființare. Este ca o gazetă de perete a Partidului Conservator. Partid care este, la rândul lui, altceva decât ar trebui să fie. Nu este un partid în sensul real al cuvântului pentru că nu a ieșit în fața electoratului pentru a fi confirmat. S-a înființat, a lucrat și este un grup de interese care a găsit în mediul politic o sursă de bani. Partidul Conservator a ajuns să fie confundat cu postul de televiziune Antena 3. Mai mult, în foarte rarele ieșiri publice ale „politicienilor” conservatori aceștia nu comunică decât ceea ce „jurnaliștii” de la Antena 3 au comunicat anterior. Înclin să cred că persoanele care lucrează la Antena 3 formează, de fapt, strucurile de decizie politice ale Partidului Conservator.

Antena 3 nu mai este credibilă. Mă îngrijorează, fără a mă surprinde, numărul relativ mare al celor care urmăresc programele acestui post specializat în deformarea informațiilor. Îi pun deoparte pe cei care urmăresc emisiunile critic. Nu sunt telespectatori ai Antena 3. Fac parte din altă categorie. Aceștia urmăresc la fel de atent și alte posturi Tv precum și presa, fie tipărită, fie în format electronic. Ceilalți însă sunt suficient de mulți încât să îmi pun întrebări cu privire la educația lor, la instruirea lor, la idealurile lor. Ajung, de voie de nevoie la concluzia că sunt persoane de o calitate îndoielnică. Este ciudat și faptul că cei care urmăresc Antena 3 nu sunt și votanți ai Partidului Conservator. Pentru că PC nu s-a dus în fața electoratului singur de ani buni, nici nu știu care ar fi electoratul acestui partid. Scăderea severă a numărului de telespectatori ai Antenei 3 după destrămarea USL și începerea atacurilor Antenei 3 asupra PNL, îmi arată că acei telespectatori pierduți erau simpatizanți ai PNL. Nu este exclus ca restul să fie simpatizanți ai PSD sau persoane care îl detestă pe Traian Băsescu. Dacă stau să mă gândesc și la modul în care își țin emisiunile moderatorii Antenei 3 chiar am această convingere.

Mihai Gâdea se folosește de tehnici religioase de influențare a psihicului auditoriului. Ține predici ca la biserică. Nu spune „Amin”, nu își face cruci însă nu m-ar mira să aflu că o parte a telespectatorilor lui Gâdea își fac cruci după câte o tiradă a ipochimenului sau nu spun „Amin”. Mircea Badea se adresează „miștocarilor”, celor care simt o satisfacție în bălăcărirea unora sau altora. Stoiceasca mai are puțin și ne duce la plenarele fostului Partid Comunist. Grecu ne duce în mahala, printre tarabele țațelor pornite să facă politica înaltă. Ici colo mai apare câte un moderator care se vrea serios, cum ar fi Ursu însă este prea puțin din moment ce apare și la Gâdea alături de Ciuvică și alte figuri de coșmar.

Acum fac o campanie ticăloasă. Se folosesc de un om deosebit, Mircea Diaconu, aflat în dificultate din cauza unei greșeli personale, comisă cu ani în urmă. Nu a făcut pasul în lateral din funcția de director la teatrul „Nottara” după ce a ajuns senator. ANI a profitat și a obținut o decizie definitivă și irevocabilă de incompatibilitate la ICCJ. Potrivit legi și interpretării dată de ANI, MD are o interdicție legală de a mai ocupa o funcție similară în următorii 3 ani de la data constatării incompatibilității. Din moment ce este o sancțiune legală, nu mai poate fi vorba despre o încălcare a unui drept. Este o prevedere constituțională care permite suspendarea unui drept pentru o perioadă limitată de timp. Art. 53 - Restrângerea unor drepturi și libertăți.

Prin acțiunea de „promovare” a candidaturii lui MD, Antena 3 atacă, neagă prevederile legii în materie însă ce este mai grav, susține nerespectarea Constituției prin ideea că lui MD i se încalcă un drept. Tocmai Antena 3 care și-a făcut un titlu de glorie din a scoate în evidență, zi de zi, încălcările prevederilor constituționale de către Traian Băsescu. Acțiunile Antenei 3 sunt și prostești și ticăloase. Antena 3 nu apără o nedreptate făcută omului, actorului, politicianului Mircea Diaconu, instigă la comiterea unor nedreptăți asupra tuturor celorlalți cetățeni ai României prin negarea unor convenții sociale, cum sunt Constituție și legile, construite tocmai pentru a asigura un echilibru social și egalitatea între cetățeni. Campania Antena 3 îl culpabilizează și pe Mircea Diaconu atât față de toți cetățenii țării cât și față de partidul în care a funcționat, partid care a devenit prin campania Antena 3 „vinovat” pentru că nu l-a susținut pe MD în acțiunile lui de încălcare a Constituției și legilor țării.

În „Cotidianul” este un material bun cu privire la Antena 3 și campania acestei gazete de perete Voiculesciene „în sprijinul” lui MD.

Alta era situația dacă Antena 3 aborda altfel problema. MD vrea să obțină o clarificare judiciară a prevederilor legale privind suspendarea unor drepturi în urma constatării stării de incompatibilitate. Alegerile europarlamentare pot fi un bun prilej pentru a obține o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă specială în timp scurt. Antena 3 ar deschide o acțiune de sprijinire fără însă a nega legea și Constituția. Din prostie și ticăloșie, Antena 3 a ales să compromită Constituția, legile țării iar în final îl va compromite și pe Mircea Diaconu, ca om. Păcat. Toate astea pentru a lovi mediatic în PNL și Crin Antonescu care au devenit adversari ai PSD și PC.

Antena 3 comite astfel de fapte reprobabile iar cei din PSD și PC își freacă mâinile de bucurie. Trist. Este foarte trist pentru că de au o astfel de mentalitate, atunci Constituția și legile țării sunt în pericol. Cu atât mai mult cu cât PSD și PC ne guvernează !

Poziție cu privire la demisia lui Mircea Diaconu din PNL.

La cald.

Nu este cazul să ne inflamăm sentimental pentru nici unul dintre liderii politici. Ca susținător al PNL, îi susțin pe toți liderii și membrii PNL. Când liderii sau membrii PNL au probleme cu autoritățile statului cauzate de apartenența lor la PNL, voi fi alături de ei fără nici o reținere. Când au însă probleme cauzate de actele și faptele lor ca persoane fizice, voi aștepta ca Justiția să își spună cuvântul, de se va ajunge acolo. Chiar dacă îmi dau cu părerea mai înainte sau mai apoi, în special cu privire la interpretarea normei de lege aplicabile, asta nu înseamnă că îi acord persoanei respective susținerea politică în procesul său. Ar fi o prostie din partea mea.

Eu consider că liderii politici au ajuns în funcțiile politice de partid ca urmare a angajamentului asumat că vor apăra și vor promova interesele membrilor partidului care au ales o anume ideologie și un anume comportament politic. Indiferent de numele lor, indiferent de valoarea pe care respectivul lider o are în fața opiniei publice, eu îi consider a fi sub angajament. De aceea, mă aștept de la ei să se comporte ca persoane fizice astfel încât să nu pună în pericol partidul și interesele membrilor partidului pe care ei au fost mandatați să le reprezinte și apere. Consider că au obligația să acționeze în așa fel încât problemele pe care, la un moment dat, le au cu autoritățile statului, să le soluționeze fără sprijinul politic al partidului. Sunt de acord ca, de la caz la caz, partidul să le acorde asistență de orice natură însă nu sprijin politic.

Mircea Diaconu, pentru care am o mare stimă, trebuie să își rezolve situația cu starea de incompatibilitate constatată de ICCJ în 2012. În special cu privire la consecințele ei. Iar asta o poate face doar în fața instanței competente prin atacarea comunicatului ANI. Este o acțiune individuală pentru că interdicțiile impuse de lege sunt individuale. PNL nu poate fi angrenat în conflictul lui MD cu ANI.

MD are tot dreptul din lume să candideze pentru un loc în Parlamentul European. Va trebui să adune 100.000 de semnături de susținere. Va depune lista odată cu candidatura la BEC. Acolo se va găsi și comunicatul ANI sau o altă formulare ANI care comunică BEC că MD este oprit, prin efectul legii, să mai candideze. BEC va lua o decizie de respingere a candidaturii. BEC nu este instanță de judecată iar comunicatul ANI este un act oficial al unei autorități de stat. Mă gândesc că MD vrea ca mai apoi să atace decizia BEC la instanța de judecată. Oricum, procesul va intra într-o formă rapidă. Instanța va trebui să se pronunțe într-un termen care să permită petentului participarea la alegerile europarlamentare. Ar fi singura modalitate rapidă prin care MD poate contracara acțiunea ANI. Nu este exclus ca MD să acționeze sprijinit de PNL !

În cazul în care MD nu obține satisfacție, PNL va fi „sancționat” de o parte a electoratului pentru că nu l-a sprijinit pe MD. Este un risc doar dacă după aflarea soluției MD nu face pasul de a reveni în PNL. Dacă MD obține satisfacție, atunci și PNL și MD pot acționa împreună pentru atragerea electoratului la vot repetându-se scenariul EBA de la alegerile europarlamentare anterioare. PNL să sprijine pe MD la vot prin membrii și simpatizanții săi fără a pune în pericol lista electorală a PNL.

Am încercat să judec pozitiv. MD este o persoană publică de prestigiu care a confirmat mereu și mereu că este cu adevărat un liberal.

Acțiunea lui de acum poate fi interpretată și ca un gest de frondă față de PNL, distructiv. Poate fi interpretat și așa cum am făcut-o eu. Poate fi interpretat și altfel.

Mircea Diaconu a fost achitat în procesul penal. El a fost declarat incompatibil în 2012. Definitiv.

O știre circulă în media. Mircea Diaconu a fost achitat în dosarul privind conflictul de interese. Din nefericire pentru toți admiratorii și susținătorii lui Mircea Diaconu, conflictul de interese între calitatea de demnitar, ca parlamentar, și funcția publică de director al Teatrului „Notara” este diferită de starea de incompatibilitate care a fost soluționată în 21 iunie 2012 când ICCJ a „... hotărât irevocabil că senatorul Mircea Diaconu s-a aflat în incompatibilitate din decembrie 2008, în condiţiile în care, pe lângă calitatea de parlamentar, acesta ocupa şi funcţia de director-manager al Teatrului "C.I. Nottara" din Capitală, funcţie de conducere specifică unei instituţii publice locale”.

Dosarul în care a fost achitat Mircea Diaconu este altul. Este unul penal, deschis de procurori în urma soluției ICCJ din iunie 2012 și după ce Mircea Diaconu și-a dat demisia din Senat. Mircea Diaconu a fost trimis în judecată (în penal) în noiembrie 2012, pentru cinci capete de acuzare legate de conflcitul de interese.

Curtea de Apel București a judecat dosarul ca primă instanță. Procurorii au la dispoziție apelul (care este devolutiv) la ICCJ. După apel se poate ajunge la recurs.

Este evident că achitarea de azi nu are legătură cu incompatibilitatea lui Mircea Diaconu ci cu presupusele fapte penale săvârșite ca urmare a unui conflict de interese.

Totuși, incompatibilitatea de care s-a făcut vinovat Mircea Diaconu și pentru care are de suferit o perioadă de timp prin anumite interdicții are și ea niște reglementări lămuritoare. O să le pun aici pentru că am văzut cum se fac niște interpretări. Mă ajută și pe mine și poate ajuta și pe alții.

Am luat de pe site ANI prevederile legale ale consecințelor declarării stării de incompatibilitate. Se poate „merge” cu ochelari de cal, se poate „ocoli” însă fără mari sorți de izbândă. Mai ales când Justiția de la noi s-a specializat în soluții diferite funcție de poziția politică a celui învinuit.

„LEGE Nr. 176 din 1 septembrie 2010 
privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative 

...............

ART. 25 
 (1) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară şi se sancţionează 
potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta şi dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni. 

(2) Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate. 

(3) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcţie ori, după caz, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective. 

(4) Prin derogare de la dispoziţiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate ca urmare a săvârşirii unor abateri dintre cele cuprinse în prezenta lege nu pot consta în mustrare sau avertisment”.

Art. 25 alin (2) face precizări foarte clare, după părerea mea. Persoana care a ocupat o funcție eligibilă și a fost găsită în stare de incompatibilitate, nu mai poate ocupa „aceeași funcție” pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. 

Concluzia este clară. Mircea Diaconu nu mai poate fi ales, timp de 3 ani, senator iar interdicția începe de la data încetării mandatului, adică de la 4 decembrie 2012 când acesta și-a dat demisia din Senat. Această prevedere este specială față de prevederea din ipoteza anterioară a aceluiași articol, cea care stabilea o interdicție pentru o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul prevederii acestei legi ! Este o excepție pentru că este vorba despre o funcție eligibilă. Aici intră doar parlamentarii și Președintele României, din punct de vedere politic dar și membrii CSM care ocupă tot funcții eligibile. Poate chiar și a CCR, pentru că și judecătorii CCR sunt aleși, chiar dacă doar în Parlament.

Eu interpretez că Mircea Diaconu poate participa la alegerile viitoare pentru Parlamentul European sau în 2016 pentru Camera Deputaților, ba chiar poate fi numit ministru. Chiar la Președinția României.

Să ne bucurăm mai intens după ce procesul penal al lui Mircea Diaconu își va fi epuizat toate căile de atac din partea procurorilor. Pentru că procurorii vor continua acțiunea penală împotriva lui Mircea Diaconu atâta timp cât CPP le va permite.

Un portocaliu pur-sânge. Hoț, arogant, lacom ...

Cătălin Lucian Iliescu este candidatul PDL pentru Sectorul 2. Adversarul lui Onțanu. În prezent, Manager al Sălii Mari a Palatului. Prin deturnare de fonduri își face campanie electorală. Presa a fost pe fază și a semnalat conflictul deschis între derbedeul portocaliu și Mircea Diaconu, ministrul culturii care a descoperit tâlhăria. Evenimentul Zilei, la fel ca și alte mijloace media preia subiectul de pe postura susținătorului candidatului hoț și arogant.

"Incompatibilul Mircea Diaconu, membru al PNL, numit ministru al Culturii în deja compromisul Guvern Ponta m-a somat să-mi dau demisia din funcţia de manager al Sălii Mari a Palatului deşi eu ocup această funcţie prin concurs şi nu în urma unei numiri politice. În caz contrar, m-a ameninţat că mă demite el. El, urmăritul penal"


"Urmăritul penal nu mi-a reproşat absolut nimic, profesional. Singura lui preocupare faţă de mine o reprezintă apartenenţa mea la Partidul Democrat Liberal. Îi reamintesc acestui membru al deja compromisului Guvern Ponta faptul că, dacă cineva ar trebui să-şi dea demisia, acela ar fi chiar el însuşi! Motivele sunt clare: personajul este urmărit penal şi se află în proces la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru conflict de interese. Cauza: personajul şi-a numit soţia în funcţia de regizor la teatrul pe care el îl conducea. Acest membru al PNL este şi incompatibil deoarece a deţinut, simultan, calitatea de senator şi funcţia de director de teatru. Mircea Diaconu este clona perfectă a şefului lui de partid, Crin Antonescu. Singura lui preocupare, ca ministru, este să pună în practică celebra expresie a acestuia: când vom veni noi la putere, vom da afară şi femeile de serviciu"


"Îl anunţ public pe acest urmărit penal că nu îmi voi da demisia doar pentru că el este dornic să intre în graţiile lui Crin Antonescu prin aplicarea doctrinei PCR, actualmente PNL: cine nu este cu noi, este împotriva noastră".

Cele de mai sus sunt declarațiile portocaliului „competent”, hoț și arogant. Mircea Diaconu a răspuns clar și la obiect:


"Sala Palatului este o instituţie publică de cultură. El îşi face campanie electorală prin intermediul instituţiei. A tipărit pe banii instituţiei - o instituţie publică de cultură - pliante pe care le împrăştie peste tot"


El a precizat că pe o parte a unui astfel de pliant este promovată activitatea Sălii Palatului, iar pe cealaltă se promovează Cătălin Lucian Iliescu în postura de candidat al PDL la Primăria sectorului 2”.

Mai mult decât clar. Clară este și reacția portocaliului, în stilul bine cunoscut al băsescienilor: hoțul strigă hoții.

Nu știu ce va fi la Sectorul 2. Înclin să cred că lupta se va duce între USL și UNPR. Deși, ca să fiu sincer, nu știu de se va duce o luptă. Între doi PSD-iști ...

Sunt curios cum se va sfârși controlul declanșat de Corpul de control al ministerului la Sala Mare a Palatului. Îmi doresc să văd o sesizare a parchetului pentru deturnare de fonduri. Dacă există acele pliante și dacă banii pentru ele au fost plătiți din bugetul instituției, deturnarea de fonduri este dovedită.