Săriți PSD-iști ! Duoamna Firea este atacată la realizări

Vai, dar nu se poate ! Fostul UNPR prin actualul vice al PMP sare de fund în sus. Agerpres.

„Între realitatea istorică și cea pe care și-o amintește Liviu Dragnea este o diferență majoră: UNPR a fost partidul care a permis victoria categorică a stângii de la locale, din toată țara, dar în special din București. În urmă cu un an, când sărbătorea victoria unică din istoria PSD din București, UNPR nu era 'un aliat toxic', ci un partener de încredere. Poate că în politică se pot întâmpla multe, dar istoria reală nu poate fi falsificată”

Cu „încrederea” în vârf de băț, după ce a fost violată de infractorul Liviu Dragnea în plenul Parlamentului, Valeriu Steriu atacă la baionetă:

„Dacă dl Liviu Dragnea este dezamăgit de alianța cu noi, care i-a permis victoria la București, noi suntem mai dezamăgiți că am susținut un proiect politic care a ajuns să dezamăgească bucureștenii, care a bătut pasul pe loc și a irosit un an din viața bucureștenilor și care a concretizat chiar mai puține reușite decât faimosul program de guvernare”

Nu este de colo să vezi un „participant” la victoria lui Firea a lu' Pandele, un înfocat susținător că vine și pune „cărțile” pe masă cu rezultatele la vedere: proiect politic care a dezamăgit bucureștenii, cu mai puține reușite decât faimosul program de guvernare ...

Acum, să ne punem întrebarea care trebe pusă: care bucureșteni ? Pentru că împotriva lui Firea au fost o mână de oameni. Cei care au votat cu PNL, cu USR și cu PMP (când nu încorporase UNPR !). Sub 20% dintre bucureștenii cu drept de vot. Restul, cei care au votat cu Firea și cei care nu au votat (dând un vot indirect lui Firea !), sunt probabil mulțumiți ! Corporatiștii nu s-au deranjat la vot pentru că pericolul să nu iasă Firea era mic ! De ce nu ?! A fost alegerea lor, directă sau nu și nu au de ce să protesteze !

Atacul direct la duoamna Firea ne spune că este mai slabă chiar decât Grindeanu care a condus Guvernul. Analiza PSD spune că Grindeanu a reușit în 6 luni de guvernare doar 13% din programul lui Dragnea. De aceea a fost debarcat. Dacă duoamna Firea a obținut mai puțin, sub 13% într-un an de guvernare a Capitalei, este de lăudat ? Băi infractorule Dragnea ? Lucrezi cu „greutăți” măsluite ? Te complaci cu dubla măsură ? Te pomenești că o propune prim-ministră ! Este o mare realizatoare de programe !

Un fel de evaluare a candidaților a celor de la Inițiativa România

Am văzut articolul de la HotNews și am fost curios. Am făcut bine. Cei de la Inițiativa România au făcut o treabă bună. Au adunat date despre candidați și permit, prin intermediul comparatorului platformei on-line compararea candidaților. Le apreciez efortul, le apreciez inițiativa, este singulară.

Am ales să compar pe Cătălin Predoiu, Gabrieala Vrânceanu Firea Pandele, Nicușor Dan, Robert Turcescu. La restul nu m-am băgat. După confruntarea de aseară de la TVR, nici atât.

Se poate spune, la un moment dat, că am comparat pe Robert Turcescu cu ceilalți degeaba. Este un sâmbure de adevăr aici. Normal ar fi trebuit să compar doar pe Cătălin Predoiu și pe Gabriela Vrânceanu Firea Pandele. Singurii candidați care au în spate un bazin electoral semnificativ. Alegerea mea are un sens. Firea este candidatul care adună voturile stângii, aici bag și ALDE, UNPR pe lângă PSD. Adrian Severin este un candidat degeaba.  La fel ca partidul înființat de Vanghelie. Un partid degeaba, un partid născut din dorința de răzbunare a lui Vanghelie pe actuala conducere a PSD. Dreapta este divizată. De o parte este PNL, de altă parte sunt cetățenii cu drept de vot anti-PSD pe care și-i dorește Nicușor Dan iar ceva mai încolo sunt votanții lui Băsescu și Udrea care sunt reprezentați de Robert Turcescu. Votanții ALDE nu sunt de dreapta deși în rândurile lor sunt și excepții, alegerea ALDE sau a candidatului propus de ALDE este o sancțiune pe care ei, votanții, vor să o dea PNL pentru că ... sunt mai multe aici. De la acuzația că a renunțat la Crin Antonescu, la cea că  îl susține pe Klaus Iohannis și, cel mai grav în mintea lor, că a fuzionat cu PDL formând un nou partid care a preluat activul și pasivul ambelor partide (potrivit legii !) etc. Prin atitudinea lor, votanții ALDE devin susținători ai socialiștilor, chiar dacă au lucrat, au activat ani de zile împotriva FSN, PD, PDSR, PSD. La fel sunt tot felul de „răzvrătiți” din PNL care au ales să atace PNL exact în momentele în care PNL are nevoie de unitate. Dar asta este viața.

Cât privește alegerea lui Nicușor Dan pentru comparare, este determinată de mesajele date de acesta, foarte activ în mediul on-line și foarte „apreciat” de o anumită parte a electoratului mai înclinată către aventuri politice - ceea ce fac ei este de natură politică chiar dacă ei susțin că nu -, aventuri de genul curentului hippy din anii '60. Stimulați de o propagandă anti-sistem a așa numitei intelectualități formate în jurul unor „înțelepți ai neamului”, mișcarea vine să nege ordinea de drept așa cum este ea prevăzută în Constituție. Mișcarea vine să nege dreptul cetățenilor de a se asocia în formațiuni politice pentru a-și apăra interesele de natură democratică. Unii vor socialism, alții vor liberalism, alții vor creștin-democrație, alții vor comunism etc. Ei bine, activiștii anti-sistem nu vor așa ceva. Nu este de neglijat ceea ce portalul ne spune la „controverse”. Nicușor Dan a făcut o declarație în anul 2000, într-un articol în Dilema Veche, în care critica „valorile liberale ale occidentului”, declarându-se, printre altele, împotriva manifestărilor publice ale minorităților sexuale. Eu ași adăuga aici și afirmațiile lui la întâlnirea de la Grupul de Dialog Social unde a fost ferm în negarea oricărui scop politic a acțiunilor lui. Afirmații care neagă pur și simplu o știință, știința politicii, o practică de guvernare în oricare stat din lume, practica politică care este modul de a guverna destinele unei societăți. Pentru mine este fantastică o astfel de abordare și o astfel de ofertă. Trebuie însă să recunosc faptul că în democrație trebuie să accept dreptul fiecărui om de a avea o viziune, o părere, o orientare. Îmi doresc însă ca cetățenii Bucureștiului să nu aleagă anarhia, pentru că Nicușor Dan este, de fapt, exponentul anarhiei, cel mai bine poziționat în rândul anarhiștilor care vor să fie băgați în seamă.

Parcurgând textele oferite de candidați, pe domenii, există o imagine generală care are tendința să se formeze. Robert Turcescu nu a avut timp să își formeze o viziune privind guvernarea Bucureștiului, are câteva teme pe care le anunță fără a intra în detalii. Fiind exponentul PMP, al partidului lui Băsescu, ar fi trebuit să aibă, doar este vorba despre un partid politic care își dorește să guverneze. Ei bine, nici PMP se pare că nu are o idee cum să guverneze. Nici în București și nici în alte localități. Nu are cu cine. Nu are cine să dea o viziune, o orientare politică. Memoria îmi spune să mă duc la niște afirmații ale lui Băsescu, afirmații care ne spun că PMP nu are o doctrină politică, Băsescu considerând că doctrinele politice nu mai sunt de actualitate, că sunt de domeniul trecutului și că PMP, sub conducerea lui, va activa ca un partid al oportunităților economice, sociale, financiare etc. Pe undeva, Băsescu promovează anarhia. De aici ajung la concluzia că influența Alinei Mungiu Pippidi, marea anarhistă sponsorizată de globaliștii mondiali, a rămas, de sămânță, în mintea lui Băsescu (Pippidi se lăuda în România Curată că la începutul mandatelor lui Băsescu ea a fost cea care i-a făcut programul de guvernare prezidențial). Robert Turcescu nu are ce oferi la aceste alegeri. Faptul că visează la ceva, faptul că fabulează cu niște concepte, nu este suficient. Turcescu nu are idei privind „tehnologizarea instituțiilor”. Va face reforme. Mulțumesc. Voi construi case pe lună, este bine așa ?!

La Nicușor Dan avem o imagine diferită. Are niște oferte. Le pot spune, fără a greși, că sunt strict personalizate. Propune, nici mai mult și nici mai puțin o administrație informatizată. El vede în fața lui doar pe „homo informaticus”, nu îi vede și pe cei care se descurcă mai greu cu mijloacele tehnice moderne. Practic, nu vede populația Bucureștiului. Nu o cunoaște. Se adresează, exclusiv, celor care folosesc tehnologia informatică. Este adevărat că bucureștenii au telefoane mobile, de al cel cu țâța'n gură până la cel cu barba sură. Este adevărat că în casele bucureștenilor sunt multe calculatoare. Este însă și mai adevărat că aceste mijloace sunt folosite pentru cu totul altceva decât pentru contactul cu viața administrației publice locale. Adăugând la această viziune de domeniul SF și informațiile destul de ciudate privind domeniile de interes public care au în centru lor viața lui Nicușor Dan și diferitele lui poziții față de problemele comunității am ajuns la concluzia, cel puțin eu, că Nicușor Dan vrea să înființeze o nouă religie, o nouă biserică. Biserica nu este chemată să facă politică, ea sprijină însă puterea politică. La fel ca o biserică, Nicușor Dan oferă „mântuirea” administrativă. Este caraghios, după părerea mea. Cât privește „tehnologizarea instituțiilor”, Nicușor Dan promite elemente de sistem care deja funcționează, nu doar la primăria capitalei ci și la primăriile de sector. Singura lui contribuție posibilă, de va ajunge primar general este că va „impune” primăriilor de sector (deci o centralizare) „ghișeul unic”. Acesta există, se modernizează în funcționare însă vine de la nivel guvernamental.

Gabriela Vrânceanu Firea are cea mai amplă scriere cu privire la administrație. Sincer, foarte sincer, este o adevărată „operă” copy-paste. Cine citește, va avea „plăcuta” surprindere să constate că este programul „general” al PSD de guvernare din care au fost extrase și cumva, completate, elementele care țin de București ca centrul administrativ al țării. Nu este ceva pentru București, în mod special. Este ceva mai mare unde Bucureștiul are un rol. Nu ar fi rău, dacă nu ar fi pe lângă obiectivul de administrare al Bucureștiului. Nu ar fi rău dacă nu ar urmări glorificarea PSD. Nu ar fi rău dacă ar avea ceva libertate pentru administrarea Bucureștiului, ceva care să permită Bucureștiului un anume grad de independență administrativă. Sunt expresii în programul lui Firea care leagă Bucureștiul de voia ministrului de finanțe, de voia prim-ministrului, de voia altor miniștri. Bucureștiul nu este văzut ca o entitate socială majoră ci ca un bazin electoral. Din programul oferit de PSD dispare independența administrativă a Bucureștiului. Cumva, independența mimată a lui Sorin Oprescu este eliminată. Aventurile edilitare ale lui Oprescu sunt eliminate. Este eliminată și vorba bășcălioasă a lui Oprescu și ni se oferă vorba încrâncenată a lui Firea. Bășcălia, miștocăreala lui Oprescu avea rolul de a mai atenua controversele. Cu Firea, ni se propune un război de uzură. Un război de hărțuire împotriva tuturor celor care au de gând să gândească cu propriul cap. Programul lui Firea și al PSD ne propune, nici mai mult și nici mai puțin recentralizarea socialistă a administrației publice. O întoarcere la socialismul biruitor la orașe și la sate. Semnificativ, în mod deosebit, Gabriela Vrânceanu Firea de la PSD nu are nici o vorbă despre „tehnologizarea instituțiilor” ! Absolut nici o vorbă ! Programul PSD pe care Firea îl girează nu ne spune nimic despre evoluția Bucureștiului în domeniul IT sau cu folosirea mijloacelor IT cele care au o contribuție majoră la PIB-ul României. Programul PSD girat de Firea nu vede societatea în evoluție, nu vede capitala în evoluție, nu vede viitorul Bucureștiului. Nu au capacitatea să îl vadă. Mai mult, nu este exclus ca electoratul PSD și al lui Firea să fie incapabil să înțeleagă ce înseamnă „tehnologizare”.

Programul propus de Cătălin Predoiu are o altă orientare politică. Bucureștiul este văzut ca o capitală descentralizată administrativ, este văzut ca partener al Guvernului. Bucureștiul capătă o identitate socială, politică, economică, financiară chiar, științifică, culturală. Predoiu propune un București lider administrativ, un București care să stimuleze alte orașe mari din țară să devină competitoare economice, culturale ale capitalei. Cătălin Predoiu vine cu viziunea concurenței administrative. Față de propunerile celorlalți, Predoiu vede un București care își dezvoltă identitatea culturală nu este doar un reprezentant cultural al țării în fața celor din afară. Programul lui Predoiu este o propunere a descentralizării administrative, în spiritul înaintașilor liberali însă fără a copia erorile lor în Legea Bucureștiul din anului 1926. Administrația trebuie să fie cât mai aproape de cetățean, administrația este de fapt „slujbașul” cetățeanului. Predoiu aplică și pentru informatizarea administrației publice însă nu elimină, cum face Nicușor Dan, componenta umană, componenta relației directe între funcționar și cetățean. Nu o elimină pentru că nici o măsură de organizare și practică administrativă nu trebuie luată cu eliminarea unei părți a cetățenilor comunității. Predoiu nu oferă „de pomană”, așa cum face Gabriela Vrânceanu Firea Pandele în programul său - este imposibil ca administrația să se ocupe de problemele celor care nu reușesc în demersurile lor sociale, profesionale sau de altă natură. Citind ce spune Firea (sau PSD) în programul prezentat, mă mir că nu a promis că primăria se va ocupa și de mariaje, ca instituie de intermediere matrimonială. Aceasta este impresia mea. Asta este. Cât privește „tehnologizarea instituțiilor”, Predoiu are viziune. Față de ceilalți are viziune și chiar vine cu ceva nou, posibil. Nu povești vânătorești ca la Nicușor Dan. Deși ambii vorbesc despre relația cu cetățenii, probleme cetățenești reale se găsesc doar în propunerea lui Predoiu. Propunere care are în vedere viața de zi cu zi nu „voaierism-ul administrativ” pe care îl promovează fixist Nicușor Dan (nu toată lumea știe să citească un contract, majoritatea bucureștenilor sunt puțin interesați să urmărească evoluția unui contract, majoritatea bucureștenilor nu au habar de procedurile specifice diferitelor contracte).

Platforma asta este interesantă. Mă voi uita și la sectoare. Voi avea și acolo ce vedea. Pentru mine este foarte, dar foarte important să văd ce este la Sectorul 3. Știu că platforma nu dă voturi. Puțină lume se uită la informațiile oferite de această platformă. Publicul ei este, de la început, limitat. Este o platformă pentru politicienii care vor să facă performanță, aceștia sunt, din nefericire, puțini.

După emoția admiterii candidaturilor este timpul să trecem la treabă serioasă.

În general, s-a ajuns la un capăt. Contestațiile împotriva candidaturilor la europarlamentare au fost soluționate de CAB. Unii candidați și-au confirmat eligibilitatea, alții nu.

Cazul particular al lui Mircea Diaconu a fost nu doar interesant, din punct de vedere juridic ci și necesar. Era necesar deoarece instituția publică ANI, condusă de numitul Horia Georgescu, a dus interpretarea legii pe culmi nebănuite. Culmi care pun la mare îndoială competențele juridice ale inspectorilor de integritate, pe de o parte, iar pe de alta, pun la mare îndoială buna lor credință. Cele două sunt indispensabile bunei funcționări ale unei instituții publice. Pentru că instituția publică este constituită în scopul sprijinirii cetățenilor în activitatea lor socială astfel încât prin exercitarea dreptului unei persoane să nu fie încălcat dreptul altei persoane, ANI este obligată să distingă acele stări de incompatibilitate sau de conflict de interese care ar afecta interesele generale, imparțial și lucrativ, în sensul de a permite să se facă o acțiune sau să existe o stare cu corecțiile necesare pentru a se încadra în normele prevăzute de lege. Ei bine, ANI a „sărit calul” și a devenit sub conducerea unor persoane neadecvate funcției publice un fel de instituție de sancționare și nu una de corectare a unor stări sociale.

Mircea Diaconu a câștigat o interpretare a prevederilor sancționatorii din art. 25 al Legii ANI în sensul dreptului de „a face”, de „a se permite să facă”, sancțiunea fiind limitată la starea care a dus la incompatibilitate și nu la alte stări, așa cum au susținut funcționarii ANI cu o determinare suspectă. În informația de presă cu privire la respingerea contestării candidaturii lui Mircea Diaconu am observat că și Ministerul Public a intervenit. Pentru că nu au fost date alte amănunte, înclin să cred că procurorii au contestat candidatura având în vedere procesele penale ale lui Mircea Diaconu în curs de judecare cu privire la conflictele de interese ale acestuia pe timpul cât a activat ca director al Teatrului Notara. Pe bună dreptate instanța de apel a respins contestarea Ministerului Public. Procesele fiind în curs, există prezumția de nevinovăție. Ca atare, Mircea Diaconu nu poate fi acuzat că a săvârșit fapte ce se supun conflictului de interese atâta timp cât nu există o soluție definitivă și irevocabilă în aceste cauze. Este adevărat că Mircea Diaconu a câștigat un proces însă acesta este doar în altă fază a judecății.

Mircea Diaconu merită felicitat pentru acțiunile lui de a obține recunoașterea instanței pentru dreptul său. Decizia instanței de apel este opozabilă erga omnes, nici o acțiune nu mai poate fi îndreptată împotriva candidaturii lui Mircea Diaconu pe motiv de incompatibilitate. Alte acțiuni însă, pe alte motive necunoscute acum, se pot iniția până la data alegerilor.

Am înțeles din presă că Mircea Diaconu a fost întrebat dacă se va duce înapoi la PNL. A declarat că nu. Explicația lui, că „a adunat singur semnăturile pentru candidatură” este un reproș adresat PNL că nu a fost sprijinit. Este atitudinea lui. Eu consider că PNL nu trebuia să îl sprijine. Este vorba despre demnitate, este vorba despre verticalitate, este vorba despre respectul pe care PNL trebuie să îl acorde tuturor candidaților partidului înscriși în lista electorală. Ar fi fost inadmisibil ca PNL să îl fi sprijinit pe Mircea Diaconu, demisionar din partid, în defavoarea propriilor candidați ! Nici o persoană, indiferent câtă notorietate ar avea, mai ales după ce a părăsit partidul, nu poate fi susținută în dauna aleșilor partidului. Este inadmisibil.

De acum încolo trebuie să trecem la treburi serioase. Este obligatoriu. Partea emoțională a „luptei” lui Diaconu cu ANI a trecut. Interpretarea corectă a legii s-a făcut. Diaconu va candida ca independent. Treaba lui. Dacă va ajunge în Parlamentul European se va alătura grupului independenților, grup pestriț, format din personalități cu intenții politice și competențe personale diferite. Vor fi acolo ultra-socialiștii alături de ultra-conservatorii, vor fi acolo persoane care nu vor înțelege, la un moment dat, ce caută în PE. Ca persoană care face politică prin acțiuni sociale și prin scris, prin publicarea unor comentarii asupra vieții noastre de zi cu zi, nu am cum susține un independent. Un independent este, de fapt, un aventurier. El nu reprezintă pe nimeni. Se reprezintă pe sine. Dacă nu se alătură unor grupuri politice de anvergură, cum ar fi popularii europeni, socialiștii europeni, liberalii și democrații europeni sau extremiștii europeni el nu va putea spune că a făcut politică europeană. Va fi și el ceva, acolo.

Iau din DEX sensul cuvântului „politică”: „POLÍTICĂ, politici, s. f. I. 1. Știința și arta de a guverna un stat; formă de organizare și conducere a comunităților umane, prin care se menține ordinea internă și se garantează securitatea externă a comunităților respective. ◊ Expr. A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului. ♦ Suprastructură a sistemului social, incluzând conștiința politică, relațiile politice, instituțiile și organizațiile politice. 2. Tactica, strategia, metodele și mijloacele folosite de organele puterii în vederea realizării obiectivelor fixate; ideologia care reflectă această activitate. 3. Fig. Dibăcie, abilitate în atingerea unui scop. – Din lat. politicus, ngr. politikós, fr. politique. 
Sursa: DEX '09 (2009)”.

Mircea Diaconu va face o politică. Independent se va exprima în plen, în limita a 2 minute potrivit regulamentului PE. Va spune lucruri frumoase, interesante însă va fi tot singur. Pentru că marile formațiuni politice din PE nu lucrează cu vorbele frumoase. Au obiective politice de îndeplinit, au strategii construite pe un întreg mandat. Adoptă tactici funcție de evoluția internă a popoarelor UE dar și în relațiile cu alte state. Încheie între ele înțelegeri pe obiectiv și vor vota pentru realizarea acestora. Indiferent ce „proiect politic” va anunța Mircea Diaconu pentru a obține voturile românilor el va fi singur. Toți independenții vor fi singuri. Indiferent de competențele lor personale, indiferent de mesajele pe care promit că le vor transmite în PE ei vor fi singuri. Chiar alăturați unei mari formațiuni politice din PE ei nu vor conta. Nu vor avea drept de decizie, nu vor participa la construirea decizie respectivului grup parlamentar. Vor vota cum vor decide cei din grupul parlamentar respectiv altfel vor fi alungați. Angajamentele independenților față de alegători vor fi de bună credință, sunt sigur, vor fi însă și false. Pentru că ele nu vor avea finalitate. Scopul trimiterii europarlamentarilor la Bruxelles este de a obține recunoașterea intereselor comunităților politice formate în fiecare țară, cu mai multă sau mai puțină susținere socială, la nivelul reprezentanților cetățenilor tuturor statelor membre ale UE. Scopul este de a uni cetățenii europeni în curentele politice semnificative capabile să obțină puterea în fiecare țară și să o exercite. Independenții se reprezintă pe sine. Chiar afiliați unui curent politic european, ei tot singuri sunt.

Pentru noi sunt importante, pentru că este posibil să aibă relevanță practică, programele cu care partidele politice naționale merg în PE. Știm, de pe acum, ce urmăresc curentele politice. Știm cum au acționat popularii europeni care au condus UE în ultimii 8 ani, am simțit dezastrul provocat de popularii europeni prin susținerea corporațiilor și a băncilor falimentare, știm cum se vor poziționa socialiștii europeni pentru că au un candidat la președinția CE (Schulz) pro-rus. Știm și care este poziția liberalilor și democraților europeni (singurii din PE care au susținut demersurile partidelor USL la referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu !).

Consider că a susține independenții la alegerile de orice fel este o greșeală. Este un act de teribilism. Este un act de superficialitate politică.