În general, s-a ajuns la un capăt. Contestațiile împotriva candidaturilor la europarlamentare au fost soluționate de CAB. Unii candidați și-au confirmat eligibilitatea, alții nu.
Cazul particular al lui Mircea Diaconu a fost nu doar interesant, din punct de vedere juridic ci și necesar. Era necesar deoarece instituția publică ANI, condusă de numitul Horia Georgescu, a dus interpretarea legii pe culmi nebănuite. Culmi care pun la mare îndoială competențele juridice ale inspectorilor de integritate, pe de o parte, iar pe de alta, pun la mare îndoială buna lor credință. Cele două sunt indispensabile bunei funcționări ale unei instituții publice. Pentru că instituția publică este constituită în scopul sprijinirii cetățenilor în activitatea lor socială astfel încât prin exercitarea dreptului unei persoane să nu fie încălcat dreptul altei persoane, ANI este obligată să distingă acele stări de incompatibilitate sau de conflict de interese care ar afecta interesele generale, imparțial și lucrativ, în sensul de a permite să se facă o acțiune sau să existe o stare cu corecțiile necesare pentru a se încadra în normele prevăzute de lege. Ei bine, ANI a „sărit calul” și a devenit sub conducerea unor persoane neadecvate funcției publice un fel de instituție de sancționare și nu una de corectare a unor stări sociale.
Mircea Diaconu a câștigat o interpretare a prevederilor sancționatorii din art. 25 al Legii ANI în sensul dreptului de „a face”, de „a se permite să facă”, sancțiunea fiind limitată la starea care a dus la incompatibilitate și nu la alte stări, așa cum au susținut funcționarii ANI cu o determinare suspectă. În informația de presă cu privire la respingerea contestării candidaturii lui Mircea Diaconu am observat că și Ministerul Public a intervenit. Pentru că nu au fost date alte amănunte, înclin să cred că procurorii au contestat candidatura având în vedere procesele penale ale lui Mircea Diaconu în curs de judecare cu privire la conflictele de interese ale acestuia pe timpul cât a activat ca director al Teatrului Notara. Pe bună dreptate instanța de apel a respins contestarea Ministerului Public. Procesele fiind în curs, există prezumția de nevinovăție. Ca atare, Mircea Diaconu nu poate fi acuzat că a săvârșit fapte ce se supun conflictului de interese atâta timp cât nu există o soluție definitivă și irevocabilă în aceste cauze. Este adevărat că Mircea Diaconu a câștigat un proces însă acesta este doar în altă fază a judecății.
Mircea Diaconu merită felicitat pentru acțiunile lui de a obține recunoașterea instanței pentru dreptul său. Decizia instanței de apel este opozabilă erga omnes, nici o acțiune nu mai poate fi îndreptată împotriva candidaturii lui Mircea Diaconu pe motiv de incompatibilitate. Alte acțiuni însă, pe alte motive necunoscute acum, se pot iniția până la data alegerilor.
Am înțeles din presă că Mircea Diaconu a fost întrebat dacă se va duce înapoi la PNL. A declarat că nu. Explicația lui, că „a adunat singur semnăturile pentru candidatură” este un reproș adresat PNL că nu a fost sprijinit. Este atitudinea lui. Eu consider că PNL nu trebuia să îl sprijine. Este vorba despre demnitate, este vorba despre verticalitate, este vorba despre respectul pe care PNL trebuie să îl acorde tuturor candidaților partidului înscriși în lista electorală. Ar fi fost inadmisibil ca PNL să îl fi sprijinit pe Mircea Diaconu, demisionar din partid, în defavoarea propriilor candidați ! Nici o persoană, indiferent câtă notorietate ar avea, mai ales după ce a părăsit partidul, nu poate fi susținută în dauna aleșilor partidului. Este inadmisibil.
De acum încolo trebuie să trecem la treburi serioase. Este obligatoriu. Partea emoțională a „luptei” lui Diaconu cu ANI a trecut. Interpretarea corectă a legii s-a făcut. Diaconu va candida ca independent. Treaba lui. Dacă va ajunge în Parlamentul European se va alătura grupului independenților, grup pestriț, format din personalități cu intenții politice și competențe personale diferite. Vor fi acolo ultra-socialiștii alături de ultra-conservatorii, vor fi acolo persoane care nu vor înțelege, la un moment dat, ce caută în PE. Ca persoană care face politică prin acțiuni sociale și prin scris, prin publicarea unor comentarii asupra vieții noastre de zi cu zi, nu am cum susține un independent. Un independent este, de fapt, un aventurier. El nu reprezintă pe nimeni. Se reprezintă pe sine. Dacă nu se alătură unor grupuri politice de anvergură, cum ar fi popularii europeni, socialiștii europeni, liberalii și democrații europeni sau extremiștii europeni el nu va putea spune că a făcut politică europeană. Va fi și el ceva, acolo.
Iau din DEX sensul cuvântului „politică”: „POLÍTICĂ, politici, s. f. I. 1. Știința și arta de a guverna un stat; formă de organizare și conducere a comunităților umane, prin care se menține ordinea internă și se garantează securitatea externă a comunităților respective. ◊ Expr. A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului. ♦ Suprastructură a sistemului social, incluzând conștiința politică, relațiile politice, instituțiile și organizațiile politice. 2. Tactica, strategia, metodele și mijloacele folosite de organele puterii în vederea realizării obiectivelor fixate; ideologia care reflectă această activitate. 3. Fig. Dibăcie, abilitate în atingerea unui scop. – Din lat. politicus, ngr. politikós, fr. politique.
Sursa: DEX '09 (2009)”.
Mircea Diaconu va face o politică. Independent se va exprima în plen, în limita a 2 minute potrivit regulamentului PE. Va spune lucruri frumoase, interesante însă va fi tot singur. Pentru că marile formațiuni politice din PE nu lucrează cu vorbele frumoase. Au obiective politice de îndeplinit, au strategii construite pe un întreg mandat. Adoptă tactici funcție de evoluția internă a popoarelor UE dar și în relațiile cu alte state. Încheie între ele înțelegeri pe obiectiv și vor vota pentru realizarea acestora. Indiferent ce „proiect politic” va anunța Mircea Diaconu pentru a obține voturile românilor el va fi singur. Toți independenții vor fi singuri. Indiferent de competențele lor personale, indiferent de mesajele pe care promit că le vor transmite în PE ei vor fi singuri. Chiar alăturați unei mari formațiuni politice din PE ei nu vor conta. Nu vor avea drept de decizie, nu vor participa la construirea decizie respectivului grup parlamentar. Vor vota cum vor decide cei din grupul parlamentar respectiv altfel vor fi alungați. Angajamentele independenților față de alegători vor fi de bună credință, sunt sigur, vor fi însă și false. Pentru că ele nu vor avea finalitate. Scopul trimiterii europarlamentarilor la Bruxelles este de a obține recunoașterea intereselor comunităților politice formate în fiecare țară, cu mai multă sau mai puțină susținere socială, la nivelul reprezentanților cetățenilor tuturor statelor membre ale UE. Scopul este de a uni cetățenii europeni în curentele politice semnificative capabile să obțină puterea în fiecare țară și să o exercite. Independenții se reprezintă pe sine. Chiar afiliați unui curent politic european, ei tot singuri sunt.
Pentru noi sunt importante, pentru că este posibil să aibă relevanță practică, programele cu care partidele politice naționale merg în PE. Știm, de pe acum, ce urmăresc curentele politice. Știm cum au acționat popularii europeni care au condus UE în ultimii 8 ani, am simțit dezastrul provocat de popularii europeni prin susținerea corporațiilor și a băncilor falimentare, știm cum se vor poziționa socialiștii europeni pentru că au un candidat la președinția CE (Schulz) pro-rus. Știm și care este poziția liberalilor și democraților europeni (singurii din PE care au susținut demersurile partidelor USL la referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu !).
Consider că a susține independenții la alegerile de orice fel este o greșeală. Este un act de teribilism. Este un act de superficialitate politică.
4 comentarii:
Nu pot sa fiu de acord. Pentru ca daca sunt, accept ca individul nu conteaza prin el insusi si prin ce poate reprezenta el pentru altii. Pentru mine Mircea Diaconu este un mesaj si mi-e mai suficient decat un maldar de hartii mincinos numite "program" si sustinute de neica nimeni. Pentru ca prefer sa imiinchipui ca mi-am ales un cenzor acolo decat o trupa de mercenari. Pentru ca un europarlamentar nu cred ca se rezuma la 2 minute de microfon atunci cand poate fi si raportor pe vreo problema. Sau, din nou, sa fie cenzorul celorlalti. Nu zic ca va fi cazul lui MD dar decat sa-l votez pe Laszlo Tokes cum intentionam acum am o varianta mai onorabila de protest. Nu e vina mea pana la urma ca aia numiti partid sunt o gasca de indolenti impiedicati de propriile sireturi care nu merita votul meu. Pe lista PNL nu merita respectul meu (din zona eligibila vreau sa spun) decat Norica Nicolai si Renate Weber. N-as avea niciun motiv sa-l votez pe Busoi doar pentru ca n-a gasit partidul altul mai bun. Lasa ca gasesc eu. Cam asa vad eu lucrurile. Ca voturile nu se cuvin ci se obtin daca exista un merit.
Adrian,
Când am scris aceste rânduri mă gândeam la posibilele reacții. Postarea ta îmi confirmă ceva ce bănuiam. Puțina informare.
În PE, raportorii se stabilesc de către „puterile” PE, din rândurile lor, în funcție de puterea deținută în PE de respectivul curent politic. PPE au luat cele mai multe rapoarte, au urmat cei de la PES (socialiștii), apoi cei de la ALDE, apoi alte formațiuni în funcție de „puterea” pe care o au. Independenții nu știu să fi primit un raport. Puterile politice din PE desemnează din partea lor contraraportorii. Raportorii și contraraportorii sunt aleși dintre personalitățile formațiunilor politice care s-au evidențiat prin profesionalism, prin calitatea intervențiilor în acțiunile parlamentare sau la cele de grup.
Independenții nu au cum primi un raport pentru că ei nu reprezintă o opțiune politică majoră. Ei se pot afirma cu intervenții verbale sau prin asocierea la un raport pentru vot.
De la PNL, între primii 10 europarlamentari din PE sunt 3: Adina Vălean (care a ajuns să reprezintă în „cercul puterii” al PPE grupul ALDE alături de Guy Verhofstadt, președintele ALDE), Norica Nicolai și Renate Weber. În condițiile în care PNL are în PPE doar 5 membri, din 32 !
Liberalii noștri au mai puține rapoarte întocmite pentru că grupul ALDE a primit mai puține de întocmit. Adina Vălean se ocupă de economie, are rezultate notorii, Norica se ocupă de relațiile externe ale UE cu statele din Asia și cu problemele de apărare și securitate ale UE iar Renate Weber se ocupă cu drepturile omului (în special), Ramona Mănescu s-a ocupat cu fondurile europene și eficientizarea lor în domeniile transporturilor și liberei circulații a mărfurilor iar Bușoi s-a ocupat (foarte intens) pe probleme de sănătate și asistență socială în spațiul UE.
Toți și-au făcut datoria.
Eu voi susține PNL ca liberal, în primul rând dar și ca persoană care s-a informat cu privire la activitatea europarlamentarilor noștri.
Nu dau credit independenților. Nici în Parlamentul României nu pot face ceva și nu pot face ceva nici în PE.
http://www.europarl.europa.eu/meps/en/96960/NICOLE_SINCLAIRE_activities.html
asocierea la raport.
Pana la urma pentru noi tot un drac. In rapoarte stateam noi acum. Vorbarie goala in cea mai mare parte. Am cunoscut director adjunct in directoratul pentru cultura al Comisiei Europene care spunea cu subiect si predicat ca face cam ce-l taie capul ca oricum nu stie nimeni ce face el. Asta cu parlamentul european e un fel de praf in ochii "alegatorilor". Adica eu nu dau credit nimanui, independent sau partid. Sau pretentie de partid.
Adrian,
Nu te pot contrazice. Sunt sigur că este așa. Pe de altă parte, PE are, totuși, rolul lui. Unii îl joacă corect, nu și bine, alții nu, profitând de o anume vizibilitate oferită - de ex. extremiștii, antieuropenii etc.
Trimiteți un comentariu