Aplicarea prevederilor Tratatului NATO de către statele membre ca urmare a amenințărilor Rusiei la adresa statelor europene, corelate cu principiile dreptului internațional public așa cum a fost ele convenite în cadrul ONU de-a lungul anilor, obligă Rusia la prudență. Eu așa văd.
NATO se mișcă. SUA, Franța, Turcia, Marea Britanie și-au pus în stare de alertă forțele armate pentru a contracara acțiunile ostile ale Rusiei față de statele europene care formează „frontul de est”. Statele din prima linie se pregătesc pentru o eventuală agresiune a Rusiei fie asupra lor fie ca urmare a agresiunii directe asupra Ucrainei. Nordul Europei este mai sensibil. Polonia, Lituania, Estonia și Letonia sunt în fața rușilor și au suficiente motive, cel puțin de natură istorică, să considere că pot fi „ținte” ale expansiunii ruse sau a consecințelor acestei expansiuni. Polonia a devenit bază a operațiunilor NATO în flancul nordic. În sud, România este una dintre bazele de operațiuni alături de Bulgaria și Turcia.
Asistența acordată Ucrainei își spune și ea cuvântul. Ucraina a căpătat încredere și acționează mai ferm. Au arestat agenți ruși (ofițeri ai serviciilor de informații militare ale Rusiei) aflați în Ucraina pentru acțiuni de destabilizare. Sunt duse acțiuni de luptă cu forțele separatiste susținute de Moscova. La nivelul organismelor internaționale ajung informații din ce în ce mai multe, puse la dispoziție de Ucraina în primul rând dar și de serviciile de informații ale statelor membre NATO, care confirmă statutul de stat agresor al Rusiei în problema ucraineană. Urmare a clarificărilor necesare, Rusia începe să piardă susținerea internațională la care a sperat înainte de declanșarea operațiunilor.
UE a făcut analize care să determine efectele unor sancțiuni economice aplicate Rusiei. România are un comerț cu Ucraina și Rusia aproape nesemnificativ. În jur de 4% din totalul comerțului exterior. Întreruperea acestuia (în special cu Rusia) poate avea un efect negativ asupra creșterii economice de aproximativ 0,6%. Suportabil. Nu este exclus ca alte state să aibă mai mult de suferit, mai ales statele dezvoltate economic ale UE care până acum s-au opus, vehement, ideii de a sancționa economic Rusia. Dacă Rusia se baza pe influența economică a comerțului ei exterior asupra unor state europene vede, acum, că aceasta poate fi serioasă însă nu va constitui un impediment pentru deciziile viitoare ale statelor europene de sancționare a Rusiei pentru agresiunea asupra Ucrainei.
Declarațiile oficialilor ruși sunt un semnal de nervozitate. Rusia nu mai este prudentă în declarații. Acuzele aduse de ruși SUA și UE arată că Rusia considera Ucraina ca fiind o țară aservită ei și nu un stat liber. Pur și simplu Rusia se arată deranjată de faptul că i se aduc acuzații că a încălcat dreptul internațional public în relația cu Ucraina. De aici au apărut declarațiile ruse cu privire la „interesele rușilor” încălcate de Ucraina și dreptul Rusiei de a interveni, inclusiv militar, pentru apărarea intereselor proprii. Arestările operate de serviciile speciale ucrainene care scot în evidență acțiunile anterioare ale Rusiei pentru destabilizarea politică a țării, arestări care au adus clarificări importante cu privire la acțiunile anterioare ale Rusiei în Crimeea și în regiunile din estul și sudul țării, au alertat în cel mai înalt grad Moscova. Discursul politic al fruntașilor ruși și motivările lui Putin pentru intervențiile din Ucraina au picat. Pe zi ce trece, Rusia este arătată lumii ca un stat agresor iar această imagine este dăunătoare pentru viitor. Rusia a mai comis o „prostie”. A dus la frontierele cu Ucraina unități noi, dotate cu cea mai nouă tehnologie rusă. Declarația dată de militarul rus are importanța ei pentru analiștii militari și politici (cei serioși, nu analiști de la televiziuni). Rusia s-a pregătit intens pentru un viitor conflict cu statele din Uniunea Europeană și SUA. Aducerea noii tehnologii de război în prim plan are scopul de a „înspăimânta” inamicul. Afirmațiile militarului rus confirmă faptul că acest material de război a fost verificat și că militarii ruși au căpătat încredere în el. Pe de altă parte, întregul material de război arătat este destinat luptelor terestre și unor eventuale interacțiuni terestru-aer și terestru-apă. Cine a dus noua tehnologie la frontiera cu Ucraina a gândit să înspăimânte Ucraina și să o determine să renunțe la rezistență. În cazul în care Ucraina nu renunță la rezistență, Rusia știe că trebuie să se oprească. Devine evident, pe zi ce trece, că Ucraina primește sprijin de la statele membre NATO și UE și că va avea capacitatea de a se opune. În plus, Ucraina poate cere oficial, sub aspectul dreptului internațional (dacă nu a făcut-o deja), sprijinul UE și al NATO situație care nu cred că a fost luată în calcul de Rusia sau, dacă a fost luată în calcul a fost considerată ca fiind limita până la care Rusia va forța relațiile cu Ucraina. Este evident că Rusia știe că de va trece „linia roșie” va fi răspunzătoare pentru un nou război mondial. Indiferent câtă putere militară are Rusia, nu poate face față forțelor armate ale NATO și capacității acestor state de a asigura economic ducerea unui război. Apoi, Rusia știe că nu are aliați, în afara statelor din fosta URSS care sunt în uniunea vamală condusă de ea și probabil Coreea de Nord.
Rusia începe să piardă teren și a devenit nervoasă. Aștept să văd momentul renunțării la agresiune și la Crimeea. Bănuiesc că Ucraina și aliații ei nu vor renunța la refacerea situației de dinainte de declanșarea agresiunii Rusiei. Prevăd însă stări conflictuale majore în Ucraina generate de minoritarii ruși și acțiuni ostile ale guvernului și politicienilor ucraineni față de minoritatea rusă. Nu degeaba Rusia a declarat că pune la dispoziția minoritarilor ruși de pe unde or trăi ei o procedură simplificată și rapidă de obținere a cetățeniei ruse. Este evident că o parte a populației ucrainene de etnie rusă va căuta să plece din Ucraina începând de la momentul în care guvernul de la Kiev va prelua controlul asupra regiunilor și până după retragerea forțelor rusești din țară. Înclin să cred că vor pleca mulți. În special cei care s-au evidențiat ca susținători ai Rusiei și care au fost aliații ei fideli. Cei care au format grupările de luptă anti-ucrainene. Rămânerea lor în Ucraina nu le mai garantează un viitor pașnic. Mai devreme sau mai târziu vor fi acuzați de colaboraționism cu rușii și vor fi victime ale răzbunării.
Din moment ce Rusia pierde teren, se vor precipita lucrurile și în R. Moldova. Transnistria va fi blocată ferm de Ucraina la frontiera de est. NATO va bloca acțiunile militarilor ruși din Transnistria. Pentru Rusia, Armata din Transnistria va deveni o povară. Va urma o retragere a rușilor și din Transnistria. Nu doar a forțelor militare ci și a „civililor” care au susținut regimul separatist. Iar R. Moldova va trebui să aibă aceeași atitudine ca a Ucrainei. Radicală cu privire la Rusia și „cetățenii ei”.
Recomand propagandiștilor pro-ruși din România să se mai abțină. Rusia nu mai are în față doar armata Ucrainei. Are în față forța armată a NATO. Să adune tot ce au statele membre NATO de la frontiera cu Rusia și Ucraina (se adună ceva serios, chiar foarte serios) la care să adauge parte a forțelor armate ale SUA și Canada plus parte din forțele armate ale statelor din vestul Europei. Le reamintesc eu, dacă nu pricep. Să pună în primul eșalon Georgia, Turcia, Grecia, Bulgaria, România, Ungaria, Slovacia, Polonia, țările Baltice, Finlanda, Suedia, Norvegia. Vrea Rusia război cu toate aceste țări ? Nu cred. Este prea slabă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu