Trecu o săptămână plină de evenimente. Toate merită atenție. Chiar foarte mare.
Informațiile interne, cu osebire cele politice, ne arată un trend, mic-micuț el la început însă care va deveni semnificativ în timp, de rearanjare a scenei politice. Au ieșit la „vorbitor” foarte mulți politicieni „de anvergură”, au fost rostite vorbe cu semnificație, au fost acțiuni ale autorităților statului, începând cu Guvernul, în special cu Guvernul, care modifică semnificativ prioritățile guvernamentale, altele decât cele angajate de USL la alegerile din 2012, unele dintre acestea putând fi catalogate drept „mită electorală” fără nici o jenă. Justiția își duce acțiunile ei. A început în urmă cu niște ani anumite cercetări iar azi s-a ajuns la un rezultat care poate duce la o soluție. Surprinderea, este starea care va copleși pe unii dintre noi când vom auzi unele noutăți, mai ales legate de lăcomia și spiritul „antreprenorial” al unor cunoscute personalități publice.
Informațiile de la exteriorul României sunt și ele deosebit de interesante. Se rearanjează lumea. SUA își va schimba orientarea geopolitică. Rusia a făcut pași concreți în direcția Europei. Ucraina, statul construit din bucăți teritoriale ocupate de Rusia cu forța de la statele vecine dar și din teritorii ale Rusiei țariste potrivit intereselor strategice ale Rusiei comuniste este în mare dificultate. Ocuparea Ucrainei sau forțarea acesteia să renunțe la „visul european” și alipirea la Uniunea EuroAasiatică este un obiectiv strategic rus de amploare care va avea sau nu succes funcție de comportamentul unor state europene. Motivul poziționării statelor europene cu privire la Ucraina va tensiona enorm relațiile intraeuropene. SUA sunt în dilemă. O dilemă majoră. Orientarea SUA către zona pacifică este, cumva, întreruptă. Plecarea SUA din Europa o poate lăsa fără principalul aliat: Uniunea Europeană. China se extinde cu repeziciune, cucerește prima poziție economică a lumii în dauna SUA și este evident că dezvoltarea tehnologică îi permite să crească și militar. China nu se încurcă cu vorbe. Face ce spune și face din ce în ce mai bine. Se va ajunge, cumva, la o delimitare în Pacific care va arăta zona de influență a fiecărei puteri din zona Pacificului. Mai puțin a UE care nici măcar nu este o putere. Chiar dacă unele state ale UE au în zonă interese istorice. Este, acum, doar o mare piață comună unde „piețarii” au drepturi egale nu însă și aceeași capacitate economică.
UE este la răscruce de drumuri. Place sau nu, aceasta este realitatea. Germania, opozantul extinderii UE prin vocea creștin-democraților primește ajutor de la similarii lor din Franța. Dreapta franceză și extrema dreaptă au bătut stânga socialistă cu mult, mult populism. Stânga germană nu se deosebește de dreapta germană când este vorba de noi, de exemplu. Dreapta creștin-democrată europeană dar și stânga creștin-democrată nu doresc să aibă relații cu adepții ortodoxismului din România și Bulgaria. Nici cu islamismul din Turcia. Am ajuns, chiar dacă nu se vorbește, la o delimitare a spațiilor culturale religioase. Lumea catolică și protestantă nu vrea ortodoxism în propria casă. Pentru că lumea catolică și protestantă consideră Uniunea Europeană drept casa lor iar creștinismul politic catolic și protestant a ajuns la concluzia că admiterea României și a Bulgariei, state ortodoxe, a fost o eroare. La fel, este problematică admiterea Serbiei și a R. Moldova. Nu mai spun de Bosnia. Grecia, ortodoxă și ea nu se simte prea bine în UE iar unele state au lucrat intens la eliminarea ei.
Lângă problema religioasă a revenit în actualitate trecutul istoric. Germania este din ce în ce mai mult pomenită ca aliata Rusiei. Germania este din ce în ce mai mult izolată. Nu îi place. Statele vecine Germaniei au început să își reamintească de trecut de când Angela Merkel o conduce. Un trecut sinistru. În Est, Germania are Polonia care nu vrea să uite cum Germania și Rusia au împărțit-o, cum au jumulit-o. Renașterea naționalismului iredentist, agresiv, războinic se produce cu accente radicale în statele care au constituit în secolul trecut alianțele războinice sub conducerea germană. Toate statele europene încep să își amintească de prima parte a secolului trecut. Germania a refuzat extinderea de securitate a UE și NATO iar în aceste zile, pe lângă declarațiile „severe” ale cancelariei germane împotriva lui Putin se duc și tratative ascunse cu impact economic. Germania și Franța au devenit susținătoare ale Rusiei cumva, opunându-se sancțiunilor economice. Ca un făcut, vechii aliați ai Germaniei au adoptat aceeași poziție: Ungaria și Bulgaria, aflate în coasta noastră.
Este evident că informațiile din ultimul timp sunt foarte interesante. Noi suntem și tari dar și slabi. Este o greșeală să „socotim” puterea după numărul de tancuri sau de tunuri. Calculul trebuie făcut cu mai multă inteligență. Nu se mai înfruntă state, simple state, se înfruntă lumi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu