Transparența acționariatului ... prevenirea conflictului de interese

Pe contul lui de Facebook, președintele PNL Ludovic Orban a anunțat că se lucrează în partid pentru modificarea Legii societăților comerciale în vederea asigurării transparenței acționariatului.

Preiau textul de pe pagina de pe Facebook a PNL:

„Vă anunţ că lucrăm la un proiect de modificare a legii societăţilor comerciale pentru a asigura transparenţa acţionariatului firmelor care au contracte pe bani publici. Cum ar putea fi identificat un eventual conflict de interese în cazul unei societăţi cu acţiuni la purtător?”

Am stat să judec textul. Mai mult timp. Din conținut, reiese că identificarea acționarilor cu acțiuni la purtător ar fi o formă prin care s-ar preveni un eventual conflict de interese. Corect. Un primar sau un președinte de consiliu județean sau un funcționar public ar putea fi un deținător al unor acțiuni la purtător (acționar ascuns) interesat ca un contract oarecare să fie câștigat de firma la care este acționar. Asta înseamnă că SC în cauză trebuie să aibă o situație clară a acționarilor care dețin acțiuni la purtător, nominal, pentru că au drepturi în societate la fel ca ceilalți acționari.

Rămâne neclară situația SC înființate în alte state și care se supun legislației acelor state privind organizarea și funcționarea. Pentru că persoanele supuse supravegherii în România pentru evitarea conflictului de interese pot avea acțiuni și la aceste societăți, nominale sau la purtător. Ce facem cu societățile comerciale străine care participă la licitațiile publice ? Le eliminăm dacă nu își declară acționariatul ?

Dar în această situație mă gândesc și la faptul că persoanele care pot intra în conflict de interese - demnitari, funcționari publici - trebuie să declare și ei dacă dețin acțiuni la purtător la una sau mai multe societăți comerciale. Inclusiv dacă au achiziționat acțiuni pe o piață reglementată. Aici cred că ar putea exista o reglementare în legile privind incompatibilitățile aleșilor locali și de la nivel central, a membrilor Guvernului și ale funcționarilor publici sau persoanelor plătite din fondurile publice.

La HotNews am văzut articolul dedicat acestei inițiative a președintelui Ludovic Orban dar, există și poziția adoptată de senatorul USR, Vlad Alexandrescu:

„Practicile mentionate in documentul intern al DGIPI sunt de o extrema gravitate si USR ia in considerare cele mai potrivite linii de actiune pentru a limita proportiile jafului si faradelegii. Consideram ca este momentul ca Romania sa faca pasi seriosi catre o transparenta reala a actionariatului firmelor, prin eliminarea actiunilor la purtator nenominale. Aceasta forma de ascundere a beneficiarilor reali submineaza si goleste de continut masurile de promovare a integritatii in sectorul public si in mediul de afaceri. Pana la transarea legislativa a acestei probleme, USR va pleda pentru interzicerea accesului la proceduri de achizitii publice pentru societatile comerciale cu actiuni la purtator nenominale”

Iar a trebuit să citesc cu atenție. USR-istul Vlad Alexandrescu merge radical. Vrea eliminarea acțiunilor la purtător din legea societăților comerciale. Poziția USR-istului mi se pare absurdă.

Să spunem că sunt eliminate din legea română acțiunile la purtător. Ce facem cu societățile comerciale din alte state europene și nu numai care, potrivit legislației interne, au o parte a acțiunilor nenominale ? Ce facem cu societățile comerciale listate la bursă ? Le interzicem accesul la oportunitățile de afaceri în România ? Ba, chiar le interzicem accesul în România dacă este să luăm de bună ideea enunțată de acest senator USR, Vlad Alexandrescu.

Da, în România, prin lege, poți interzice acțiunile la purtător. Unde-i lege, nu-i tocmeală. Problema este cu societățile comerciale din alte state care există și funcționează potrivit legilor din statul de reședință.

Dacă la propunerea lui Ludovic Orban suntem în fața unei întrebări la care se caută o soluție, fiind vorba despre orice societate comercială, română sau străină, la USR-istul Vlad Alexandru suntem în fața unei măsuri radicale, populiste, de modificare a legislației inclusiv cu privire la existența unui tip de acțiuni ! Va cere și modificarea societăților comerciale în comandită pe acțiuni ? Va cere eliminarea asociaților comanditari ? Teribilism !

Da, avem o problemă cu acționarii ascunși ai unor societăți comerciale, acționari care ajung în funcții de demnități publice și care profitând de poziția lor, practică cu respectivele societăți o formă agresivă de concurență neloială. Modelul se pare că devine infractorul Liviu Dragnea. Asta este.

Sper ca juriștii PNL, în special cei care știu bine dreptul comercial să găsească soluția prin care conflictele de interese să fie combătute. În care lege, nu știu. Poate găsesc o soluție în legea societăților comerciale. Problema este delicată.

Actualizare !

Pun postarea de pe Facebook a vice-președintelui PNL Florin Roman.

Florin Roman
9 minute ·
In calitate de deputat și vicepreședinte PNL am fost mandatat de președintele partidului, Ludovic Orban, ca in zilele următoare sa pregătim și depunem un proiect pentru modificarea Legii achizițiilor publice. Prin acest proiect dorim sa interzicem participarea la licitații din bani publici a firmelor care nu au un acționariat transparent. Și totodata a firmelor off-shore din paradisuri fiscale cu acționari ascunși. Scandalul Tel Drum ne arată ca legea este prea permisiva iar personaje ca Liviu Dragnea, conectate la conducta de bani publici, nu pot fi oprite decât prin transparentă totala. Acțiunile nominale la purtător au făcut din mulți baroni, niște îmbogățiți peste noapte, doar din contracte cu dedicatie, cu statul!

Excelent ! Aceasta este legea care trebuie modificată ! Bună treabă !

După emoția admiterii candidaturilor este timpul să trecem la treabă serioasă.

În general, s-a ajuns la un capăt. Contestațiile împotriva candidaturilor la europarlamentare au fost soluționate de CAB. Unii candidați și-au confirmat eligibilitatea, alții nu.

Cazul particular al lui Mircea Diaconu a fost nu doar interesant, din punct de vedere juridic ci și necesar. Era necesar deoarece instituția publică ANI, condusă de numitul Horia Georgescu, a dus interpretarea legii pe culmi nebănuite. Culmi care pun la mare îndoială competențele juridice ale inspectorilor de integritate, pe de o parte, iar pe de alta, pun la mare îndoială buna lor credință. Cele două sunt indispensabile bunei funcționări ale unei instituții publice. Pentru că instituția publică este constituită în scopul sprijinirii cetățenilor în activitatea lor socială astfel încât prin exercitarea dreptului unei persoane să nu fie încălcat dreptul altei persoane, ANI este obligată să distingă acele stări de incompatibilitate sau de conflict de interese care ar afecta interesele generale, imparțial și lucrativ, în sensul de a permite să se facă o acțiune sau să existe o stare cu corecțiile necesare pentru a se încadra în normele prevăzute de lege. Ei bine, ANI a „sărit calul” și a devenit sub conducerea unor persoane neadecvate funcției publice un fel de instituție de sancționare și nu una de corectare a unor stări sociale.

Mircea Diaconu a câștigat o interpretare a prevederilor sancționatorii din art. 25 al Legii ANI în sensul dreptului de „a face”, de „a se permite să facă”, sancțiunea fiind limitată la starea care a dus la incompatibilitate și nu la alte stări, așa cum au susținut funcționarii ANI cu o determinare suspectă. În informația de presă cu privire la respingerea contestării candidaturii lui Mircea Diaconu am observat că și Ministerul Public a intervenit. Pentru că nu au fost date alte amănunte, înclin să cred că procurorii au contestat candidatura având în vedere procesele penale ale lui Mircea Diaconu în curs de judecare cu privire la conflictele de interese ale acestuia pe timpul cât a activat ca director al Teatrului Notara. Pe bună dreptate instanța de apel a respins contestarea Ministerului Public. Procesele fiind în curs, există prezumția de nevinovăție. Ca atare, Mircea Diaconu nu poate fi acuzat că a săvârșit fapte ce se supun conflictului de interese atâta timp cât nu există o soluție definitivă și irevocabilă în aceste cauze. Este adevărat că Mircea Diaconu a câștigat un proces însă acesta este doar în altă fază a judecății.

Mircea Diaconu merită felicitat pentru acțiunile lui de a obține recunoașterea instanței pentru dreptul său. Decizia instanței de apel este opozabilă erga omnes, nici o acțiune nu mai poate fi îndreptată împotriva candidaturii lui Mircea Diaconu pe motiv de incompatibilitate. Alte acțiuni însă, pe alte motive necunoscute acum, se pot iniția până la data alegerilor.

Am înțeles din presă că Mircea Diaconu a fost întrebat dacă se va duce înapoi la PNL. A declarat că nu. Explicația lui, că „a adunat singur semnăturile pentru candidatură” este un reproș adresat PNL că nu a fost sprijinit. Este atitudinea lui. Eu consider că PNL nu trebuia să îl sprijine. Este vorba despre demnitate, este vorba despre verticalitate, este vorba despre respectul pe care PNL trebuie să îl acorde tuturor candidaților partidului înscriși în lista electorală. Ar fi fost inadmisibil ca PNL să îl fi sprijinit pe Mircea Diaconu, demisionar din partid, în defavoarea propriilor candidați ! Nici o persoană, indiferent câtă notorietate ar avea, mai ales după ce a părăsit partidul, nu poate fi susținută în dauna aleșilor partidului. Este inadmisibil.

De acum încolo trebuie să trecem la treburi serioase. Este obligatoriu. Partea emoțională a „luptei” lui Diaconu cu ANI a trecut. Interpretarea corectă a legii s-a făcut. Diaconu va candida ca independent. Treaba lui. Dacă va ajunge în Parlamentul European se va alătura grupului independenților, grup pestriț, format din personalități cu intenții politice și competențe personale diferite. Vor fi acolo ultra-socialiștii alături de ultra-conservatorii, vor fi acolo persoane care nu vor înțelege, la un moment dat, ce caută în PE. Ca persoană care face politică prin acțiuni sociale și prin scris, prin publicarea unor comentarii asupra vieții noastre de zi cu zi, nu am cum susține un independent. Un independent este, de fapt, un aventurier. El nu reprezintă pe nimeni. Se reprezintă pe sine. Dacă nu se alătură unor grupuri politice de anvergură, cum ar fi popularii europeni, socialiștii europeni, liberalii și democrații europeni sau extremiștii europeni el nu va putea spune că a făcut politică europeană. Va fi și el ceva, acolo.

Iau din DEX sensul cuvântului „politică”: „POLÍTICĂ, politici, s. f. I. 1. Știința și arta de a guverna un stat; formă de organizare și conducere a comunităților umane, prin care se menține ordinea internă și se garantează securitatea externă a comunităților respective. ◊ Expr. A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului. ♦ Suprastructură a sistemului social, incluzând conștiința politică, relațiile politice, instituțiile și organizațiile politice. 2. Tactica, strategia, metodele și mijloacele folosite de organele puterii în vederea realizării obiectivelor fixate; ideologia care reflectă această activitate. 3. Fig. Dibăcie, abilitate în atingerea unui scop. – Din lat. politicus, ngr. politikós, fr. politique. 
Sursa: DEX '09 (2009)”.

Mircea Diaconu va face o politică. Independent se va exprima în plen, în limita a 2 minute potrivit regulamentului PE. Va spune lucruri frumoase, interesante însă va fi tot singur. Pentru că marile formațiuni politice din PE nu lucrează cu vorbele frumoase. Au obiective politice de îndeplinit, au strategii construite pe un întreg mandat. Adoptă tactici funcție de evoluția internă a popoarelor UE dar și în relațiile cu alte state. Încheie între ele înțelegeri pe obiectiv și vor vota pentru realizarea acestora. Indiferent ce „proiect politic” va anunța Mircea Diaconu pentru a obține voturile românilor el va fi singur. Toți independenții vor fi singuri. Indiferent de competențele lor personale, indiferent de mesajele pe care promit că le vor transmite în PE ei vor fi singuri. Chiar alăturați unei mari formațiuni politice din PE ei nu vor conta. Nu vor avea drept de decizie, nu vor participa la construirea decizie respectivului grup parlamentar. Vor vota cum vor decide cei din grupul parlamentar respectiv altfel vor fi alungați. Angajamentele independenților față de alegători vor fi de bună credință, sunt sigur, vor fi însă și false. Pentru că ele nu vor avea finalitate. Scopul trimiterii europarlamentarilor la Bruxelles este de a obține recunoașterea intereselor comunităților politice formate în fiecare țară, cu mai multă sau mai puțină susținere socială, la nivelul reprezentanților cetățenilor tuturor statelor membre ale UE. Scopul este de a uni cetățenii europeni în curentele politice semnificative capabile să obțină puterea în fiecare țară și să o exercite. Independenții se reprezintă pe sine. Chiar afiliați unui curent politic european, ei tot singuri sunt.

Pentru noi sunt importante, pentru că este posibil să aibă relevanță practică, programele cu care partidele politice naționale merg în PE. Știm, de pe acum, ce urmăresc curentele politice. Știm cum au acționat popularii europeni care au condus UE în ultimii 8 ani, am simțit dezastrul provocat de popularii europeni prin susținerea corporațiilor și a băncilor falimentare, știm cum se vor poziționa socialiștii europeni pentru că au un candidat la președinția CE (Schulz) pro-rus. Știm și care este poziția liberalilor și democraților europeni (singurii din PE care au susținut demersurile partidelor USL la referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu !).

Consider că a susține independenții la alegerile de orice fel este o greșeală. Este un act de teribilism. Este un act de superficialitate politică.