Sunt câteva amănunte de clarificat, empiric sau cu un dram de cunoaștere fără însă a putea înlocui o hotărâre judecătorească care va interpreta textul de lege potrivit competențelor.
Problema se învârte în jurul prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176 din 2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative care prevede:
„(2) Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate”.
O lectură atentă a textului, nu lasă loc de echivoc. Problema este că ANI, instituția publică cu autoritate în domeniu este cea care trebuie să emită actul prin care se recunoaște sau nu se recunoaște un drept, potrivit acestui text de lege. Iar ANI nu vrea. Horia Georgescu de la ANI a transformat „cazul Mircea Diaconu” într-unul personal. Omul este chitit să „își obțină dreptatea” folosindu-se de toate pârghiile legale oferite de funcția publică pe care o deține.
Sunt două categorii de persoane despre care norma de lege face vorbire. Prima categorie, este formată din cele care sunt destituite sau eliberate dintr-o funcția publică pentru conflict de interese sau stare de incompatibilitate. Sancțiunea prevăzută este interdicția de a exercita o funcție sau o demnitate publică în următorii ani. Cu excepția celor electorale ! Este evident că se vorbește despre persoanele care au ocupat funcția publică prin numire sau concurs. A doua categorie este cea a persoanelor care au ocupat o funcție eligibilă. Interdicția pentru ele este pentru ocuparea aceeași funcții pe o perioadă de trei ani.
Interpretarea judecătorească cuprinde și interpretarea gramaticală a textului normei de lege. Mergem la DEX să vedem cum traducem „aceeași”:
ACÉLAȘI, ACÉEAȘI, aceiași, aceleași, pron. dem., adj. pron. dem. (Care este) tot acela, chiar acela; (care este) tot la fel ca mai înainte. [Gen.-dat. sg.: aceluiași, aceleiași, gen.-dat. pl.: acelorași]
Este evident că doar o persoană tulbure de cap poate să nu priceapă textul de lege pe interpretarea gramaticală. Fiind vorba despre „tot acela”, „chiar acela” sau „tot la fel ca înainte”, după constatarea stării de incompatibilitate a lui Mircea Diaconu în timpul cât deținea demnitatea de senator el avea o interdicție de a mai ocupa acea demnitate și doar acea demnitate timp de 3 ani. Putea să meargă în alegerile din 2012, la locale pentru președinte al Consiliului Județean, consilier sau primar iar la parlamentare pentru demnitatea de deputat. Pentru că nici una dintre acestea nu este „aceeași” cu cea de senator. La fel cum nu este „aceeași” cu cea de deputat în Parlamentul European.
Bănuiesc că acest individ, Horia Georgescu știe legea și pricepe că „aceeași” este „tot acela” și nu altceva. Are însă o atitudine nepermisă, comite un abuz în exercițiul funcției publice împotriva unei persoane. De aceea este absolut nevoie ca Mircea Diaconu să poată deschide acțiunea juridică pentru clarificarea situației. Alegerile europarlamentare permit deschiderea acțiunii și obținerea soluției pentru că este evident că o astfel de acțiune nu se poate deschide în afara unei candidaturi la alegeri de orice natură. Ar mai putea fi folosită ocazia cu alegerile anticipate, anunțate de Guvern pentru colegiile rămase fără deputați însă acestea sunt nesigure. Alegerile europarlamentare sunt sigure.
În cazul în care instanța de judecată competentă va da soluția așa cum este ea înscrisă în art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 și nu alta, se crează un precedent care va fi în beneficiul și altora care se află în această situație și va îmbogăți doctrina juridică. În cazul în care instanța competentă va da o soluție „a la Georgescu”, există calea CEDO unde nu mai sunt georgești, macoveinieni sau alte hahalere cu pretenții de juriști.
Îi doresc lui Mircea Diaconu succes. Câștigând procesul, va înfrânge nu sistemul ci abuzul birocratului șef din sistem, a celui cu o moralitate mai mult decât îndoielnică. Îmi doresc să câștige pentru că va avea un capăt de probă pentru abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, susținut prin hotărârea unei instanțe competente iar acest Georgescu pornit pe fapte rele are posibilitatea să își petreacă un timp alături de niște deținuți veritabili.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu