De ziua maghiarilor „de pretutindeni”, prezent la Oradea, Kelemen Hunor proaspăt vice-premier al României s-a adresat maghiarilor din România. Fie ei cetățeni români etnici maghiari, fie ei cetățeni români cu dublă cetățenie, maghiaro-română, fie cetățeni maghiari foști cetățeni români cu rezidență în România, fie apatrizi etnici maghiari cu rezidență în România. Tuturor. Li s-a adresat și le-a recomandat „să fie politic corecți” în relațiile cu populația majoritară. Cu românii. Deranjant. Cel puțin pentru mine.
Suntem egali ca cetățeni români, indiferent de etnie, nu suntem egali ca populație. Indiferent de etnie. Mai mult, cei care au altă cetățenie, nu sunt egali cu cei care au doar cetățenia română pe teritoriul României. Da, sunt de acord, în relațiile inter-umane, să căutăm interesul comun, cel care ne unește ca trăitori în același spațiu geografic, sub imperiul acelorași legi. Nu sunt însă de acord cu ideea separatismului etnic. Multiculturalismul nu înseamnă separatism. Ba, dimpotrivă, este opusul separatismului. Pentru că multiculturalismul se manifestă doar într-un spațiu comun.
Iau știrea de la Agerpres.
„„În declarația oferită presei, Kelemen Hunor a menționat că discursul său s-a referit la libertatea câștigată prin Revoluția din 1848, o valoare și un principiu pentru care însă 'trebuie să lupți în fiecare zi', în contextul actual, cu instrumente parlamentare, democratice, cu dialog, argumente și intenții bune.
De asemenea, liderul UDMR a mai vorbit despre faptul că libertatea înseamnă și responsabilitate, fără de care libertatea ar putea să devină anarhie, context în care trebuie oprită orice formă de extremism.
„Cu toții suntem responsabili în această libertate câștigată și păstrată, să fim responsabili și să izolăm orice tendință extremistă, pentru că extremele de obicei duc la dictatură, duc la regimuri autoritare și de fiecare dată când extremismul a ajuns la putere sau a avut o influență majoră într-o societate, nimeni nu a dus-o bine. Fiecare a avut de suferit, și ca indivizi, și ca popor, ca națiune sau comunitate națională. De aceea, noi suntem responsabili și trebuie să fim responsabili împreună cu dvs., cu analiștii politici, să nu transmitem mesaje de acest gen, și este responsabilitatea noastră să oprim orice formă de extremism. Acesta a fost mesajul nostru de la Oradea,” a spus Kelemen Hunor.
El a precizat că se referă la toate manifestările extremiste din ultima perioadă. „Nu vorbesc de extrema dreaptă, ci extremisme și de formațiuni extremiste fiindcă pot fi și de stânga și de stânga. Noi nu putem să ne permitem să lăsăm un spațiu pentru ei în societate. Mesajele lor trebuie izolate, intențiile lor trebuie izolate”, a declarat el.
Vicepremierul a vorbit despre semnificația zilei de 15 martie, dar și despre provocările secolului 21.
„Trebuie să știm de fiecare dată care sunt scopurile noastre, ale comunității maghiare, dar aceste scopuri trebuie înglobate în dezideratele naționale, ale României și cum pot fi atinse aceste deziderate. De aceea este important să facem tot timpul un inventar, e important să vedem ce am realizat și ce scopuri avem, scopuri comune, în primul rând, pentru că avem o soartă comună', a declarat Kelemen Hunor””.
La o primă citire este în regulă. La o a doua, nu. Pentru că la a doua citire, îmi apar în minte discursurile despre autonomie ale comunității maghiare pe criterii etnice, cu deosebire în procesul de regionalizare și descentralizare a teritoriului și administrației publice, cerințele pentru introducerea limbii maghiare ca limbă oficială și recunoașterea de către statul român a dreptului guvernului de la Budapesta de a dispune, politic, cu privire la membrii comunității maghiare și a vieții acestei comunități în spațiul de suveranitate al României. Îmi vin în minte discursurile din PE ale europarlamentarilor români etnici maghiari care au cerut, în repetate rânduri, parlamentarilor din statele membre ale UE să lucreze pentru dezmembrarea Românie și recunoașterea unei autonomii teritoriale în interiorul statului român pe criterii etnice. Practic, aceștia au cerut popoarelor europene (europarlamentarii sunt reprezentanții popoarelor care i-au ales !) să le recunoască dreptul de a se separa de România ca stat și formarea unei enclave statale în teritoriul statului român.
Îmi mai amintesc că ani și ani de zile liderii UDMR aflați la guvernare au avut același discurs. Între timp, acțiunile extremiste pe care aceștia „le combat” în discursurile festive s-au amplificat. Acțiunile publice ale funcționarilor și demnitarilor etnici maghiari din structurile administrativ-teritoriale române au devenit din ce în ce mai ostile statului român. Am ajuns la concluzia că periodic, liderii maghiari „ne injectează cu drogul împăcării” iar noi, ca fraierii, îi credem și stăm ca proștii să luăm bobârnacele în cap.
Interesul comun nu poate fi altul decât cel deja statuat în Constituția României.
Revenirea, mereu și mereu la alte momente ale istoriei, cum este revoluția de la 1848 din Ungaria, când Transilvania și Banatul erau considerate ca teritorii ale Ungariei aflată în conflict cu Austria, dar mai ales la „libertatea câștigată prin Revoluția de la 1848” de către Ungaria, este ostilă statului român și o declarație de nesupunere și nerecunoaștere a suveranității statului român asupra propriului teritoriu și populații. Pentru că revoluția de la 1848 este considerată de maghiari ca evenimentul care a impus Imperiului Austriac fundamentele identității naționale ale poporului maghiar. Poporul maghiar a căpătat, astfel, nu doar o identitate națională ci și recunoașterea unui teritoriu din Imperiu ca fiind al poporului maghiar. Nu exagerez când afirm că Ungaria și politicienii de etnie maghiară din statele vecine Ungariei duc o politică de renaștere și amplificare a cerințelor maghiarilor de la revoluția de la 1848 în dauna statelor care conțin comunități maghiare. Scopul este evident. Obligarea acelor state să le recunoască pretențiile naționale, inclusiv teritoriale, astfel încât Ungaria să își recapete teritoriul avut la finalul revoluției de la 1848. De la România nu doresc mult. Doar Banatul în forma lui ințială - adică de la Turnu-Severin, județele care au format Partium - cele din vestul fostului Voivodat al Transilvaniei și Transilvania istorică. Nu mare lucru. Aproape 50% din teritoriul Românie și o populație de aproape 50%. Inacceptabil.
Este inacceptabil să admitem rememorarea „libertăților maghiare de la 1848” pentru că ele contravin, flagrant, „libertăților române de la 1918”. Libertăți exprimate la Alba Iulia, prin glasul episcopului greco-catolic Iuliu Hossu care a rostit principalul articol al Rezoluției de la Alba Iulia:
„Articol principal: Declarația de la Alba Iulia.
Rezoluția Unirii e citită de episcopul greco-catolic Iuliu Hossu: „Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre””.
Rezoluția a fost votată în unanimitate. Internațional, Rezoluția Unirii de la Alba Iulia a fost recunoscută la terminarea războiului mondial prin semnarea Tratatului de la Trianon.
Potrivit jurisprudenței internaționale, actul juridic ulterior acoperă pe cel anterior dacă sunt respectate normele dreptului internațional. Rezoluția Unirii de la Alba Iulia a fost posibilă datorită faptului că puterile Antantei și SUA a decis ca popoarele aflate sub ocupația austriacă să aibă posibilitatea să decidă asupra viitorului lor. Iar românii au ales. Din Basarabia, Bucovina, din Partium, din Banat, din Transilvania au ales să se unească cu țara. Ei și teritoriile locuite de ei.
Rememorând puțin evenimentele istoriei, înțelegem mai bine ce anume cuprinde discursul „împăciuitorist” al vice-premierului României, Kelemen Hunor. El atenționează de fapt pe maghiarii de pretutindeni că nu vor ajunge la „libertățile națiunii maghiare” așa cum au fost exprimate la revoluția de la 1848 dacă apelează la manifestările extremiste. El le recomandă să „înglodeze scopurile comunității maghiare în dezideratele naționale ale României”. Numai că scopurile comunității maghiare, cele 12 puncte, nu sunt contrare scopurilor populației României cu excepția ultimului punct, punct încă nerealizat și care este obiectiv strategic al maghiarimii de pretutindeni, indiferent de statul în care trăiesc.
„Ce dorește națiunea maghiară
Să fie pace, libertate și înțelegere
1. Dorim libertatea presei, desființarea cenzurii
2. Guvern responsabil în Buda-Pesta
3. Adunare Națională anuală la Pesta.
4. Egalitate în fața legii în chestiunile civile și religioase.
5. Gardă națională.
6. Plata dărilor de toți deopotrivă.
7. Desființarea iobăgiei.
8. Curte cu juri, pe baza egalei reprezentativități.
9. Bancă Națională.
10. Armata să depună jurământul pe Constituție, militarii maghiari să nu fie duși înafara țării, militarii străini să părăsească țara.
11. Deținuții politici de stat să fie eliberați.
12. Uniune.
Egalitate, libertate, fraternitate!”
În dorința realizării acestui ultim punct, maghiarii cu sprijinul guvernului de la Budapesta se exprimă împotriva Tratatului de la Trianon și asupra altor tratate prin care statele care au rezultat din destrămarea Imperiului Austro-Ungar au obținut teritoriile pe care le au acum.
Nu am încredere în maghiarii care vorbesc duplicitar. Cine ia de bune vorbele vice-premierului României Kelemen Hunor este fraier. Eu nu vreau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu