Direcții de acțiune propuse de PNL privind aniversarea centenarului Marii Uniri de la 1918 !

Rezoluție a Partidului Național Liberal privind aniversarea centenarului Marii Uniri de la 1918

Partidul Național Liberal supune atenției societății românești, partidelor și decidenților politici, sociali, instituțiilor guvernamentale și societății civile un set de direcții de acțiune pe care le considera fundamentale pentru a recupera în cel mai scurt timp posibil decalajul de dezvoltare al României fata de potențialul său de progres.

În acest sens, Partidul Național Liberal pornește de la o abordare pragmatică asupra situației sociale și economice și subliniază importanta concentrării eforturilor naționale într-o gândire onestă pentru o reclădire, precum și pentru o nouă modernizare a României.

'Prin noi înșine' este dictonul liberalilor care poate aduce din nou bunăstare românilor, dacă în spatele său se așează împreună energiile care unesc societatea, iar nu cele care o dezbina.

Față de cele menționate

Având în vedere împlinirea a 100 de ani de la Marea Unire de la 1918, eveniment în care Partidul Național Liberal, prin înaintașii noștri, a avut un rol determinant pentru împlinirea aspirației strămoșești,

Luând în considerare faptul că actul Marii Uniri s-a petrecut la Alba Iulia, oraș cu semnificație istorică deosebită pentru eforturile românilor de a deveni o națiune recunoscută și un stat independent,

Observând nevoia că Partidul Național Liberal să promoveze programele și măsurile necesare pentru a atinge nivelul de prosperitate așteptat de români, în acord cu resursele umane și materiale existente în țara noastră,

Constatând în interiorul societății românești fracturi speculate în interes politicianist, care au determinat degradarea imaginii clasei politice în ansamblu, reducând astfel implicarea alegătorilor și adâncind nemulțumirea față de actul politic,

Subliniind nevoia iminenta de a contura un Proiect de Țară, bazat pe principiile democrației liberale, care să facă cinste actului Marii Uniri, să pună în valoare spiritul românesc și să determine un standard de viața european,

În acord cu Programul de guvernare al PNL și cu proiectul candidatului PNL la alegerile prezidențiale din 2014, care pun accent asupra momentului împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire, prin programul' România 100+',

Salutând înființarea la nivelul Guvernului a Departamentului CENTENAR, care va coordona la nivel național manifestațiile prilejuite de Ziua Marii Uniri,

Partidul Național Liberal adopta prezenta Rezoluție:

Înaintează Guvernului propunerea ca orașului Alba Iulia să i se acorde statutul de Capitală a Marii Uniri, respectând astfel semnificația istorică a evenimentului din 1918. PNL susține că evenimente principale ale Centenarului Unirii să fie organizate în colaborare cu autoritățile din Alba Iulia. În acest sens, este necesară alocarea de urgență de către Guvern a resurselor financiare pentru reabilitarea infrastructurii istorice, cu precădere a Sălii Unirii și a Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia, precum și pentru realizarea Monumentului Unirii.

PNL cere declanșarea unui proces accelerat de monitorizare și de înlesnire a măsurilor necesare realizării lucrărilor de infrastructură rutieră. Unificarea regiunilor istorice ale României, interconectându-le prin intermediul cailor de comunicații, antrenează unificarea economică a țării. Partidul Național Liberal pune un accent major pe dezvoltarea rețelei de autostrăzi a României, întrucât aceasta reprezintă forța motrice pentru evoluția economică, industrială, crearea de noi locuri de muncă, consolidarea turismului, circulația mărfurilor, consolidarea conexiunilor economice strategice. Constituie o urgență majoră finalizarea în timpul cel mai scurt a tronsoanelor de autostrada în lucru și începerea lucrărilor pentru segmentele Sibiu — Pitești și Tg. Mureș — Iași.

Partidul Național Liberal susține dezvoltarea capitalului autohton și cultivarea spiritului întreprinzător necesar unei dezvoltări economice solide, bazată de investiții. În completarea măsurilor de relaxare fiscală pe care PNL le promovează, considerăm ca autoritățile publice trebuie să-și schimbe radical atitudinea față de întreprinzători, pentru a deveni un sprijin în dezvoltarea afacerilor autohtone, și nu o frâna în activitatea economică.

Partidul Național Liberal propune declanșarea unui amplu proces de digitalizare a administrației publice centrale și locale, cu scopul de a reduce birocrația la un nivel minim. Urmărim principiul conform căruia autoritățile nu vor mai solicita cetățenilor informații sau documente prezumate a fi deținute deja de instituții ale statului. La nivelul Parlamentului și Guvernului, PNL va susține demararea unui proces de revizuire legislativă cu scopul de a sistematiza, codifica, clarifica, transparentiza actualul cadru legislativ. Cetățenii trebuie să beneficieze de acces real la legislația pe care se prezumă că o cunosc și în fața căreia răspund, dar și să fie scutiți de proceduri birocratice inutile.
Partidul Național Liberal considera îngrijorătoare problema demografică a României, cu perspective dramatice pe termen mediu și lung, și propune măsuri de stimulare a natalității și facilități de natură a remedia deficitul demografic. Partidul Național Liberal susține familia activă, prin soluții integrate care corelează elemente din domeniul educațional, de sănătate și de muncă.

Partidul Național Liberal privește sănătatea ca pe un domeniu vital, care trebuie să beneficieze de măsuri urgențe de reformă, în paralel cu o finanțare adecvată și judicioasă. Sistemul de sănătate devine pe termen mediu o prioritate națională, cu obiectivul de a ajusta starea de sănătate a populației și de a garanta în mod real dreptul fundamental prevăzut de Constituție.

Proiectul România Educată reprezintă pentru PNL o inițiativă de reașezare a valorilor societății românești în care se va implica activ cu scopul de a cultiva prin reforma sistemului educațional, integritatea, onestitatea, munca și performanța generațiilor viitoare.

Partidul Național Liberal promovează drepturile cetățenilor români din afara țării, militând pentru a facilita exercitarea drepturilor fundamentale ale acestora și pentru cultivarea spiritului românesc în comunitățile din diaspora.

În spiritul evenimentelor de la 1918, Partidul Național Liberal susține parcursul european al Republicii Moldova și integrarea sa în Uniunea Europeană, considerând acest proces ca fiind singura evoluție istorică firească care leagă cele două țări.

18 iulie 2016
Departamentul de Analiza Politica și Comunicare PNL

Maghiarii vor să ocupe teritorii după modelul rușilor.

Mediafax (aici). ”Focuri de veghe” aprinse de mii de maghiari, pentru a lumina delimitarea ”Ţinutului Secuiesc”.

Acțiunea este anticonstituțională. Nu trebuie să mă mire. Este încă o acțiune pentru ocuparea unei părți a teritoriului statului român și stabilirea unei alte administrații decât cea a statului. Istoria este chemată în ajutor în speranța că cei care văd ce fac maghiarii nu se uită cu atenție la istoria României și a Ungariei, de bună seamă. Este încă o acțiune de destabilizare a statului român cu concursul declarat sau nu al altor state.

Statul maghiar are o contribuție directă pentru că finanțează organizațiile maghiarilor care organizează aceste acțiuni. Având în vedere „dragostea” mare dintre ruși și unguri, mai ales când este vorba despre România dar și despre alte state unde trăiesc comunități maghiare - Ucraina, Slovacia, Serbia -, nu pot trece cu vederea posibilitatea ca rușii să fie, din umbră, susținători ai destabilizării României. Au toate motivele, mai ales în ultima perioadă. Scutul de la Deveselu stă ca un pai în ochii strategilor de la Moscova. Ca o curiozitate (și nu prea !), campania anti-NATO a Moscovei este însoțită de mișcări destabilizatoare în statele țintă. În cazul nostru, al României, „himera” ținutului secuiesc este o componentă de bază, pe lângă acțiunile unor organizații zis civice care luptă cu pieptul dezgolit pentru pace și natură, pentru „păstrarea” unor valori care nu mai au valoare sau pentru blocarea unor acțiuni statale pentru folosirea, în interes național, a resurselor existente fie pe sol fie în subsolul țării.

Maghiarii sau secuii care se declară maghiari au aprins focuri pentru delimitarea „ținutului secuiesc”. Proclamația difuzată cu ocazia acțiunii mi-a atras atenția cu următorul text:

„Viitorul acestei regiuni nu poate fi imaginat altfel decât ca o unitate administrativ-teritorială de sine stătătoare, cu prerogative sporite, situată între limitele sale regionale fireşti, formate în cursul istoriei. (…) Vrem să dispunem de dreptul nostru la autodeterminare, iar în baza acestui drept solicităm autonomia Ţinutului Secuiesc în cadrul statului român! Ţinem la hotarele Ţinutului Secuiesc compus din opt scaune şi 153 municipalităţi secuieşti, hotare care vor fi definitivate prin referendumuri locale”.

Este normal că m-am dus la „istorie”, să văd mai bine ce și cum. Wikipedia are o pagină cu „Ținutul secuiesc” (aici). Este evident că nu a fost scrisă de un român ci de unul care știe limba română sau a fost tradusă (din limba maghiară) de unul care știe limba română, textul și nu conținutul fiind edificator. Ca să dau unele exemple:

„Fauna regiunii este extrem de variat ...”,

„Cea mai întinsă de pădure din municipiul Târgu Mureș ...”

etc.

Există și contradicții de fond. În prezentarea etniei, pentru ziua de astăzi, se spune că secuii sunt „subgrup etnic maghiar”. Când se ajunge la pomenirea istorică a secuilor, textul este mai mult decât clar:

„Prima mențiune documentară privitoare la existența secuilor pe aceste meleaguri datează din anul 1116, secuii fiind amintiți alături de pecenegi ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare.[17] Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de prisăci medievale de-a lungul graniței sudest-transilvane nou extinse. Secuii se aflau în serviciul militar al regilor Ungariei”.

Secuii au fost „popor asociat maghiarilor” ! Deci, nu maghiari, nici măcar ca subgrup etnic maghiar !

Aflați în serviciul militar al regilor maghiari, secuii au fost colonizați pe teritoriul de graniță al regatului maghiar care stăpânea Principatul Transilvaniei, în sud-estul teritoriului cucerit prin forța armelor. Colonizarea nu presupune împroprietărirea ci punerea la dispoziție a unui teritoriu pentru nevoile de trai ale unei populații.

Istoric, secuii nu sunt proprietarii teritoriului în care au fost colonizați ci uzufructuari. Împărțirea lor pe „scaune secuiești” este o împărțire administrativă cu caracter juridic, secuii având dreptul la propriile instanțe de judecată și la propria administrație comunală. Este evident că secuii erau altceva decât maghiarii. Faptul că au vorbit limba maghiară și că au combinat-o în timp cu limba vorbită de ei nu îi face maghiari. Sunt tot „popor asociat”.

„Scaunele secuiești și desființarea lor în 1876

Cele șase Scaune Secuieşti (în afara Scaunului Arieș): Scaunul Mureș, Scaunul Odorhei (Tileagd), Scaunul Ciuc, Scaunul Sepsi, Scaunul Chizd și Scaunul Orbai. Cele trei din urmă s-au unit sub nume de "Trei Scaune".
Primele izvoare scrise privitoare la secui datează din anul 1116, când au fost menționați, alături de pecenegi, ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare.[25] Sarcina principală a contingentelor secuiești a constat în consolidarea și apărarea fortificațiilor de graniță (în maghiară gyepű) (aproximativ „palisadă”) numite și "prisăci". În consecință, comunitățile secuiești au fost deplasate treptat, concomitent cu avansarea hotarelor statului maghiar spre estul și sud-estul Transilvaniei.

Scaunele secuiești au fost unitățile de administrare judecătorească ale secuilor din Transilvania, menționate începând cu deceniul al treilea al secolului al XIV-lea. În 1867 autoritățile maghiare de la Budapesta au decis desființarea scaunelor secuiești, iar în locul lor au fost înființate patru comitate (vármegyék).

Proiectul de reorganizare a Austro-Ungariei publicat în anul 1906 de Aurel C. Popovici, intitulat Statele Unite ale Austriei Mari, prevedea ca "Scaunele secuiești" să fie una din cele 15 „țări” alcătuitoare ale confederației.

Scaunele secuiești, existente până în 1876, se întindeau pe mare parte din actualele teritorii ale județelor Covasna și Harghita, precum și în partea de mijloc a actualului județ Mureș; în afara acestei zone, scaunele secuiești cuprindeau și câteva localități din județele Alba și Cluj (între Turda și Vințu de Sus, care țineau în trecut de Scaunul Secuiesc al Arieșului), trei comune din județul Neamț (Bicaz-Chei, Bicazu Ardelean și Dămuc) și o comună din județul Bacău (Ghimeș-Făget), incluse prin reforma administrativ-teritorială din 1968 în cele două județe moldovene.

Scaunele secuiești, inițial șapte la număr, apoi cinci (prin constituirea celor Trei Scaune în unul singur), au fost desființate în anul 1876, odată cu reforma administrativă a Regatului Ungariei, în sensul extinderii organizării comitatelor la nivelul întregii țări. Teritoriul fostelor scaune secuiești nu are în prezent un statut administrativ deosebit de mulțimea de ținuturi istorice românești, deci are administrație publică de tip județean”.

Câteva constatări:

1. Secuii au locuit pe diferite teritorii, pe măsură ce Imperiul Austro-Ungar își extindea granițele prin acțiuni militare. Locul unde au rămas să trăiască astăzi este limita maximă de extindere a Imperiului. Ca atare, ei nu sunt proprietari ai teritoriului, proprietatea fiind a împăratului Austriei sau a regelui Ungariei. În fond, a statului care îi folosea ca oaste de graniță.

2. Scaunele secuiești au fost desființate de statul maghiar în 1876. Dreptul secuilor la auto-determinare nu există în decursul istoriei. Ce fac secuii/maghiarii astăzi este o interpretare abuzivă a istoriei și a drepturilor pe care o populație le are asupra teritoriului locuit. Faptul că scaunele secuiești au fost desființate de statul maghiar este o dovadă clară a lipsei acestora de autonomie. Nu au avut-o. Ca exemplu, împotrivirea lor la formarea regimentelor grănicerești ale Imperiului Austro-Ungar a fost înnăbușită în sânge de armata austro-ungară. Este pomenit „masacrul de la Siculeni”, din 1764 unde „istoricul” care a scris pagina de pe Wikipedia nu pomenește decât de armata austriacă, evident cu scopul de a scoate maghiarii din cauză.

3. Cât timp Regatul Maghiar a fost pașalâc turcesc, Principatul Transilvaniei a fost autonom. Secuii au fost „grănicerii” principatului și nu ai regatului maghiar.

4. Unirea Transilvaniei cu Regatul României îi prinde pe secui ca populație etnică de sine stătătoare, la fel ca sașii, nu de etnie maghiară.

Ce se întâmplă astăzi este o încercare a guvernului de la Budapesta de a dezgropa morții și de a destabiliza România. Cu sprijin de la Moscova, evident.

Secuii sunt, așa cum au fost de-a lungul istoriei, doar niște instrumente ale politicii Budapestei și nu exclud niște încurajări de pe la Viena.

Ce cer secuii acum este aberant ! Desființarea scaunelor secuiești a fost hotărâtă și realizată de Regatul Ungar în 1976 și nu de Regatul Român sau de România. Nu s-au împotrivit pentru că statutul lor în Regatul Maghiar era acela de coloni, de soldați cu simbrie care aveau dreptul să folosească teritoriul pe care au fost dispuși pentru a trăi. Puteau fi scoși din teritoriul respectiv și duși în alt teritoriu în funcție de interesele Ungariei. Abia după unirea Transilvaniei, a Bucovinei și a Crișanei cu România secuii au fost considerați populație conlocuitoare. Abia după acest moment istoric au devenit sedentari.

Istoria, chiar cea scrisă de maghiari, nu le este favorabilă. Ce fac acum politicienii maghiari și cei care încă se mai declară secui este o acțiune în forță pentru destabilizarea statului român. Unirea Transilvaniei cu România a schimbat definitiv situația administrativă a teritoriilor. Sunt proprietate a statului român și nu pot fi preluate, prin nici un fel de acțiune, de către o populație conlocuitoare indiferent cum se va numi ea. Cu atât mai puțin maghiarii.

Tot istoric avem și niște repere clare. Maghiarimea din România, din noul stat român, nu a recunoscut autoritatea statului român. Unirea Transilvaniei cu Regatul României are un moment în care maghiarii au jurat credință statului Maghiar, devenit sub Bella Kun republică socialistă. Nu am citit că secuii să fi jurat credință statului maghiar. Ucrainenii nu au mai votat unirea cu România, s-au retras, în 1918.

Cumva, statul român va trebui să stopeze, prin mijloacele legale pe care le are la dispoziție, apetența unor politicieni care își doresc să devină „făuritori de țară”. Tot ce fac politicienii maghiari este împotriva mersului istoriei în Europa. Sunt, evident, agenți ai unei puteri străine rămasă ca mentalitate în evul mediu.

Motivarea unui maghiar că teritoriile cucerite sunt ale cuceritorului pică. Cuceritorul nu mai există, cel puțin în teritoriul care este spațiul administrativ al României. România este azi stăpânul teritoriului. Fostul cuceritor a fost învins. Să stea în banca lui. Nu mai are drepturi. Dacă nu îi place, se poate recoloniza în teritorii din afara României.

Discurs de guvernant. Totuși ... neconvingător. Faptele sunt de altă natură.

De ziua maghiarilor „de pretutindeni”, prezent la Oradea, Kelemen Hunor proaspăt vice-premier al României s-a adresat maghiarilor din România. Fie ei cetățeni români etnici maghiari, fie ei cetățeni români cu dublă cetățenie, maghiaro-română, fie cetățeni maghiari foști cetățeni români cu rezidență în România, fie apatrizi etnici maghiari cu rezidență în România. Tuturor. Li s-a adresat și le-a recomandat „să fie politic corecți” în relațiile cu populația majoritară. Cu românii. Deranjant. Cel puțin pentru mine.

Suntem egali ca cetățeni români, indiferent de etnie, nu suntem egali ca populație. Indiferent de etnie. Mai mult, cei care au altă cetățenie, nu sunt egali cu cei care au doar cetățenia română pe teritoriul României. Da, sunt de acord, în relațiile inter-umane, să căutăm interesul comun, cel care ne unește ca trăitori în același spațiu geografic, sub imperiul acelorași legi. Nu sunt însă de acord cu ideea separatismului etnic. Multiculturalismul nu înseamnă separatism. Ba, dimpotrivă, este opusul separatismului. Pentru că multiculturalismul se manifestă doar într-un spațiu comun.

Iau știrea de la Agerpres.

„„În declarația oferită presei, Kelemen Hunor a menționat că discursul său s-a referit la libertatea câștigată prin Revoluția din 1848, o valoare și un principiu pentru care însă 'trebuie să lupți în fiecare zi', în contextul actual, cu instrumente parlamentare, democratice, cu dialog, argumente și intenții bune.

De asemenea, liderul UDMR a mai vorbit despre faptul că libertatea înseamnă și responsabilitate, fără de care libertatea ar putea să devină anarhie, context în care trebuie oprită orice formă de extremism.

„Cu toții suntem responsabili în această libertate câștigată și păstrată, să fim responsabili și să izolăm orice tendință extremistă, pentru că extremele de obicei duc la dictatură, duc la regimuri autoritare și de fiecare dată când extremismul a ajuns la putere sau a avut o influență majoră într-o societate, nimeni nu a dus-o bine. Fiecare a avut de suferit, și ca indivizi, și ca popor, ca națiune sau comunitate națională. De aceea, noi suntem responsabili și trebuie să fim responsabili împreună cu dvs., cu analiștii politici, să nu transmitem mesaje de acest gen, și este responsabilitatea noastră să oprim orice formă de extremism. Acesta a fost mesajul nostru de la Oradea,” a spus Kelemen Hunor.

El a precizat că se referă la toate manifestările extremiste din ultima perioadă. „Nu vorbesc de extrema dreaptă, ci extremisme și de formațiuni extremiste fiindcă pot fi și de stânga și de stânga. Noi nu putem să ne permitem să lăsăm un spațiu pentru ei în societate. Mesajele lor trebuie izolate, intențiile lor trebuie izolate”, a declarat el.

Vicepremierul a vorbit despre semnificația zilei de 15 martie, dar și despre provocările secolului 21.

„Trebuie să știm de fiecare dată care sunt scopurile noastre, ale comunității maghiare, dar aceste scopuri trebuie înglobate în dezideratele naționale, ale României și cum pot fi atinse aceste deziderate. De aceea este important să facem tot timpul un inventar, e important să vedem ce am realizat și ce scopuri avem, scopuri comune, în primul rând, pentru că avem o soartă comună', a declarat Kelemen Hunor””.

La o primă citire este în regulă. La o a doua, nu. Pentru că la a doua citire, îmi apar în minte discursurile despre autonomie ale comunității maghiare pe criterii etnice, cu deosebire în procesul de regionalizare și descentralizare a teritoriului și administrației publice, cerințele pentru introducerea limbii maghiare ca limbă oficială și recunoașterea de către statul român a dreptului guvernului de la Budapesta de a dispune, politic, cu privire la membrii comunității maghiare și a vieții acestei comunități în spațiul de suveranitate al României. Îmi vin în minte discursurile din PE ale europarlamentarilor români etnici maghiari care au cerut, în repetate rânduri, parlamentarilor din statele membre ale UE să lucreze pentru dezmembrarea Românie și recunoașterea unei autonomii teritoriale în interiorul statului român pe criterii etnice. Practic, aceștia au cerut popoarelor europene (europarlamentarii sunt reprezentanții popoarelor care i-au ales !) să le recunoască dreptul de a se separa de România ca stat și formarea unei enclave statale în teritoriul statului român.

Îmi mai amintesc că ani și ani de zile liderii UDMR aflați la guvernare au avut același discurs. Între timp, acțiunile extremiste pe care aceștia „le combat” în discursurile festive s-au amplificat. Acțiunile publice ale funcționarilor și demnitarilor etnici maghiari din structurile administrativ-teritoriale române au devenit din ce în ce mai ostile statului român. Am ajuns la concluzia că periodic, liderii maghiari „ne injectează cu drogul împăcării” iar noi, ca fraierii, îi credem și stăm ca proștii să luăm bobârnacele în cap.

Interesul comun nu poate fi altul decât cel deja statuat în Constituția României.

Revenirea, mereu și mereu la alte momente ale istoriei, cum este revoluția de la 1848 din Ungaria, când Transilvania și Banatul erau considerate ca teritorii ale Ungariei aflată în conflict cu Austria, dar mai ales la „libertatea câștigată prin Revoluția de la 1848” de către Ungaria, este ostilă statului român și o declarație de nesupunere și nerecunoaștere a suveranității statului român asupra propriului teritoriu și populații. Pentru că revoluția de la 1848 este considerată de maghiari ca evenimentul care a impus Imperiului Austriac fundamentele identității naționale ale poporului maghiar. Poporul maghiar a căpătat, astfel, nu doar o identitate națională ci și recunoașterea unui teritoriu din Imperiu ca fiind al poporului maghiar. Nu exagerez când afirm că Ungaria și politicienii de etnie maghiară din statele vecine Ungariei duc o politică de renaștere și amplificare a cerințelor maghiarilor de la revoluția de la 1848 în dauna statelor care conțin comunități maghiare. Scopul este evident. Obligarea acelor state să le recunoască pretențiile naționale, inclusiv teritoriale, astfel încât Ungaria să își recapete teritoriul avut la finalul revoluției de la 1848. De la România nu doresc mult. Doar Banatul în forma lui ințială - adică de la Turnu-Severin, județele care au format Partium - cele din vestul fostului Voivodat al Transilvaniei și Transilvania istorică. Nu mare lucru. Aproape 50% din teritoriul Românie și o populație de aproape 50%. Inacceptabil.

Este inacceptabil să admitem rememorarea „libertăților maghiare de la 1848” pentru că ele contravin, flagrant, „libertăților române de la 1918”. Libertăți exprimate la Alba Iulia, prin glasul episcopului greco-catolic Iuliu Hossu care a rostit principalul articol al Rezoluției de la Alba Iulia:

„Articol principal: Declarația de la Alba Iulia.
Rezoluția Unirii e citită de episcopul greco-catolic Iuliu Hossu: „Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre””.

Rezoluția a fost votată în unanimitate. Internațional, Rezoluția Unirii de la Alba Iulia a fost recunoscută la terminarea războiului mondial prin semnarea Tratatului de la Trianon.

Potrivit jurisprudenței internaționale, actul juridic ulterior acoperă pe cel anterior dacă sunt respectate normele dreptului internațional. Rezoluția Unirii de la Alba Iulia a fost posibilă datorită faptului că puterile Antantei și SUA a decis ca popoarele aflate sub ocupația austriacă să aibă posibilitatea să decidă asupra viitorului lor. Iar românii au ales. Din Basarabia, Bucovina, din Partium, din Banat, din Transilvania au ales să se unească cu țara. Ei și teritoriile locuite de ei.

Rememorând puțin evenimentele istoriei, înțelegem mai bine ce anume cuprinde discursul „împăciuitorist” al vice-premierului României, Kelemen Hunor. El atenționează de fapt pe maghiarii de pretutindeni că nu vor ajunge la „libertățile națiunii maghiare” așa cum au fost exprimate la revoluția de la 1848 dacă apelează la manifestările extremiste. El le recomandă să „înglodeze scopurile comunității maghiare în dezideratele naționale ale României”. Numai că scopurile comunității maghiare, cele 12 puncte, nu sunt contrare scopurilor populației României cu excepția ultimului punct, punct încă nerealizat și care este obiectiv strategic al maghiarimii de pretutindeni, indiferent de statul în care trăiesc.

„Ce dorește națiunea maghiară
Să fie pace, libertate și înțelegere
1. Dorim libertatea presei, desființarea cenzurii
2. Guvern responsabil în Buda-Pesta
3. Adunare Națională anuală la Pesta.
4. Egalitate în fața legii în chestiunile civile și religioase.
5. Gardă națională.
6. Plata dărilor de toți deopotrivă.
7. Desființarea iobăgiei.
8. Curte cu juri, pe baza egalei reprezentativități.
9. Bancă Națională.
10. Armata să depună jurământul pe Constituție, militarii maghiari să nu fie duși înafara țării, militarii străini să părăsească țara.
11. Deținuții politici de stat să fie eliberați.
12. Uniune.
Egalitate, libertate, fraternitate!”

În dorința realizării acestui ultim punct, maghiarii cu sprijinul guvernului de la Budapesta se exprimă împotriva Tratatului de la Trianon și asupra altor tratate prin care statele care au rezultat din destrămarea Imperiului Austro-Ungar au obținut teritoriile pe care le au acum.

Nu am încredere în maghiarii care vorbesc duplicitar. Cine ia de bune vorbele vice-premierului României Kelemen Hunor este fraier. Eu nu vreau.

Ziua Națională

Astăzi sărbătorim națiunea română. Sărbătorim ziua în care s-a înfăptuit întregirea națiunii române prin actul de la Alba Iulia.

Da. Aceasta este ziua națiunii române, ziua noastră, ziua tuturor românilor. De aceea suntem un stat național. Pe lângă memoria hârtiei despre evenimentul istoric cu adevărat măreț, actele semnate de fruntașii transilvăneni, se cuvine a vorbi și despre cel care a avut putința de a ne lăsa și memoria în imagini a acestuia eveniment. Samoilă Mârza, pe atunci un tânăr întors de pe front, fost fotograf militar de război. Practic, un erou al Marii Uniri.

Gândul îi dedică un articol minunat. Imaginile de atunci merită a fi puse undeva la loc de cinste în albumul de fotografii comemorative al fiecărui român.

La mulți ani, tuturor românilor !