Lansarea programului GovItHub a avut consistență, în special prin discursul participanților. Este un moment al schimbării în administrație. Informații mai multe sunt pe site-ul Guvernului - aici. Mult mai multe decât informațiile date de Agerpres. Nu mă duc la alte organe de presă pentru a nu deforma informația. Este obiceiul celorlalți de a strica tot ce este informație utilă.
Dacian Cioloș a explicat, pentru început, un „vis”. Un vis al lui, al omului care a lucrat într-o administrație mai bine organizată și care a constatat că în țara lui organizarea și funcționarea administrației este greoaie, neconectată, cu „obiceiuri” administrative care pur și simplu nu există în lege, obiceiuri care au devenit mai puternice decât legea. Programul GovItHub are rolul de a aduce administrația din România la nivelul administrației altor state europene dezvoltate. Pentru a înlocui „modelul” practicat de administrația din România trebuie să fie pregătit alt „model”. De aceea a ales această abordare.
Să fiu sincer, astăzi se îndeplineşte un vis i-aş spune, pe care l-am avut încă de la început, de când am venit în această poziţie, şi când mi-am dat seama, sigur, cu anumite reflexe pe care le aveam probabil şi din perioada petrecută la Bruxelles, când lucram foarte mult cu diferite sisteme IT care îmi facilitau activitatea, pregătirea, luarea deciziilor, comunicarea cu colaboratorii, iar reflexele formate acolo m-au determinat să am cam aceleaşi pretenţii şi aici; şi, sincer să fiu, m-am cam lovit cu capul de pragul de sus când am văzut cum stau lucrurile în administraţie aici apropo de facilităţile care cred eu că ar fi trebuit să existe în modul de lucru al administraţiei, din perspectiva a ceea ce poate să aducă IT. Şi am încercat, cu resursele pe care le aveam la dispoziţie, să vedem în ce măsură putem pune la punct câteva lucruri simple, pur şi simplu o comunicare între miniştri, între decidenţii din guvern, o platformă pe care să putem schimba şi împărtăşi documente, puncte de vedere, decizii şi aşa mai departe şi să văd că lucruri aparent simple nu se pot face decât complicat la noi în administraţie. Şi pe măsură ce treceau zilele, săptămânile, ne-am dat seama că într-o ţară cum e România, cunoscută atât de bine nu numai în Europa, dar şi peste ocean în ceea ce priveşte competenţele pe aceste domenii, în administraţia naţională din România nu se vedeau aproape deloc reflectate aceste competenţe.Acest început de discurs este semnificativ. România este cunoscută pentru competențe în IT însă administrația din România este aproape străină de ele. Este inadmisibil, din toate punctele de vedere.
Şi aşa am ajuns, între altele, la acel concept de CIO - coordonator pentru tehnologia informaţiei -, care ar avea ca obiectiv să pună mai bine în valoare şi să asigure o mai bună interconectare a platformelor informatice pe care lucrează diferitele servicii administrative.Cine va citit complet articolele la care am pus legături va avea o viziune completă asupra situației. Până una alta nu pot trece mai departe fără a prelua din discursul lui Dragoș Tudorache, șeful Cancelariei prim-ministrului, acele informații care sunt, cumva, șocante pentru orgoliul nostru de români deștepți și buni cunoscători ai tuturor problemelor. Manevrăm informații false mândri și orgolioși. Suntem cei mai cei și cei mai hăis de pe planeta asta. Aiurea !
- Pe fond, aş vrea să închei referindu-mă la paradoxul pe care l-a menţionat atât premierul, cât şi domnul Talpeş la începutul discuţiei noastre şi anume cel al unui sector care e un sector foarte dinamic, cu o industrie foarte dinamică la noi în ţară, dar pe de altă parte, ceea ce spunea domnul ministru la început, o administraţie care foloseşte prea puţin din acest potenţial. Aş adânci cumva acest paradox. M-aş referi şi la o altă legendă urbană care e bine ancorată în realitate şi anume, de exemplu, viteza de internet şi gradul de utilizare al internetului în zona urbană din România, dar pe de altă parte, zone albe foarte extinse pe hartă şi un nivel redus al alfabetizării digitale în mare parte din populaţia României.
- Pe zona de industrie, avem şi acolo un paradox. Acest paradox al unei industrii aparent foarte dezvoltată, dar dezvoltată tocmai pe zona de servicii, pe zona de furnizare de soluţii din partea companiilor multinaţionale, dar prea puţin axată pe creativitate, pe inovaţie. Şi aici vreau să fac legătura pe care am făcut-o puţin mai devreme, şi anume cu rolul pe care noi îl vedem pentru acest coordonator pentru tehnologia informaţiei. Nu am creat acest rol degeaba şi îl văd în continuarea acestui efort pe care îl facem astăzi cu HubIT, pentru că, de fapt, acolo vom vrea să generăm motorul de creştere a acestor idei, interacţiunea dintre stat şi industrie pe de-o parte pentru a ajuta statul să se modernizeze şi administraţia să se modernizeze, dar, pe de altă parte, pentru a crea potenţialul de dezvoltare a acestei părţi creative a sectorului IT.
- Aici cred că este foarte important să învăţăm să folosim şi fondurile, atât fondurile europene, cât şi fondurile guvernamentale altfel. Până acum, părerea mea este că ele au fost folosite cumva static şi cred că, dacă vom reuşi să creăm o platformă, un incubator de inovaţie, de idei noi în zona de sectorul de IT şi comunicaţii, folosind în mod dinamic aceste fonduri pe care statul le alocă atât din fondurile europene, cât şi guvernamentale, atrăgând în acea platformă şi fonduri private, cred că într-adevăr putem să creăm acel incubator de idei şi de creativitate pe modele care au fost experimentate şi în alte zone.
- Aţi menţionat, domnule Talpeş, Israelul. Este o experienţă pe care o urmărim cu foarte mare interes pentru că spre acel model de dezvoltare tindem şi noi. Şi cred că mandatul pe care va trebui să-l preia viitorul coordonator pentru tehnologia informaţiei pe această zonă de interacţiune între stat şi privat va trebui să fie un astfel de mandat, să-şi înţeleagă rolul de motor al dezvoltării industriei IT din prisma interacţiunii între obiectivele pe care statul şi le fixează în acest domeniu, dar şi obiectivele care ţin de încurajarea unor startup-uri a unor idei noi creative în sectorul privat.
Este o altă imagine. Tradusă, ne spune că în administrația publică birocrația a reușit să se multiplice și să impună legii propriile „obiceiuri”. Ne spune că funcționarii publici au pus stăpânire pe administrație și au „creat” valori proprii străine de rolul și funcția socială a structurilor în care erau încadrați. De aceea a apărut necesitatea acestei reforme. Practic așa trebuie înțeleasă.
Undeva, Cioloș și colegii lui au relevat faptul că programele IT cu care lucrează diferitele instituții ale statului nu sunt compatibile între ele ! Mai grav, unele instituții nu sunt proprietarele programelor IT pe care le folosesc. Aceste programe au rămas în proprietatea celor 4 (patru) firme abonate la toate contractele din domeniul IT încheiate cu statul. Practic, un dintre aceste firme dacă nu chiar toate, poate bloca activitatea instituțiilor statului pe care le țin astfel captive.
Mai sus există un adevăr care doare. Doare tare mult. În afara urbanului, comunicația IT este aproape inexistentă. Fraza asta ar trebui să dea fiori: „ ... dar pe de altă parte, zone albe foarte extinse pe hartă şi un nivel redus al alfabetizării digitale în mare parte din populaţia României”. O evidență crudă și cruntă în același timp. Această constatare ne spune că în România există două sau mai multe „lumi”. Una dezvoltată, la nivelul european dezvoltat, una mai puțin dezvoltată dar cu posibilități de dezvoltare și una înapoiată, primitivă dacă o raportăm la nivelul celor dezvoltate.
Încă un adevăr care ar cam trebui să ne doară. Se referă la industrie. Paradoxul unei industrii aparent foarte dezvoltate, fără nici o îndoială, dar puțin axată pe creativitate și inovare. Un astfel de paradox ne arată că noi doar dăm mână de lucru. Industria fără creativitate și inovare nu mai este a țării, în țară doar se produce ce crează și inovează alte țări. Practic, contribuim la bunăstarea și dezvoltarea altor țări.
De ce suntem în această situație ? Pentru că la guvernare am avut doar oameni „ai timpurilor trecute”. Oameni care au vorbit și au promis dezvoltare dar care au fost incapabili să înțeleagă ce este dezvoltarea în zilele noastre. Practic, oameni rupți de realitate. Indiferent de partidele din care au făcut parte. De aceea avem legi care trebuie rescrise, altele trebuiesc eliminate, de aceea trebuie reformă dură în administrație. Da, este corect să ne gândim și la funcționarii publici care sunt astăzi în funcții dar și aceștia trebuie să înțeleagă că stabilitatea lor pe funcție este condiționată de capacitatea lor de a se adapta unor noi metode de lucru, de a-și însuși noi legi și proceduri de lucru, de a utiliza noile instrumente de lucru. Dacă nu este capabil de adaptare, actualul funcționar public nu mai este util societății. Acesta este rolul lui public: să fie util societății. Nu mai este util, atunci va trebui să plece.
Rezultatele fostelor guvernări sunt mai sus. Majoritatea dintre foștii guvernanți au fost doar la guvernare. Atât. Nu au făcut nimic pentru a duce România către lumea modernă. Concluziile de mai sus sunt cumplit de convingătoare privind inutilitatea lor socială și guvernamentală.
Pe cine alegem mâine să ne guverneze ? Dacă este tot PSD la putere, ce face astăzi Dacian Cioloș și miniștrii săi poate fi stopat și aruncat la coșul de gunoi. Pentru că PSD este complet înafara timpului de astăzi. El trăiește într-un trecut în care scopu guvernării este deținerea puterii și nu serviciul în folosul țării.
