Discursul lui Cătălin Predoiu la Brașov.

Am luat de pe pagina lui Cătălin Predoiu discursul lui de la Brașov.

Nu cred că mai este nevoie să spun, dar o fac, pentru cei care îl citesc sau l-au citit, că este un discurs de om politic liberal, liberal autentic din PNL. Nu de pe aiurea.

Pun câteva accente: programul de guvernare al PNL prezentat în urmă cu aproape 2 ani de zile își găsește confirmarea în acțiunile Guvernului Cioloș; ideile de bază ale programului liberal sunt idei de bază ale Guvernării Cioloș; Guvernul Cioloș a început proiecte care se regăsesc în programul de guvernare liberal astfel că devine imperativ ca PNL să câștige alegerile pentru ca aceste proiecte să poată fi finalizate; deosebirile pe care Cătălin Predoiu le distinge între PNL și PSD, chiar și USB/USR sunt mai mult decât evidente. Cine urmărește declarațiile politice va confirma declarația lui Predoiu.

Acesta este discursul meu, de astazi, 26 August 2016 de la Poiana Brasov, tinut cu ocazia reuniunii anuale "Liga Alesilor Locali".

Programul de guvernare PNL dezvoltă capitalismul propriu românesc

Dragi colegi,

Ne-am reunit pentru a dezbate problemele administrației locale, dar și pentru a ne reafirma principiile viitoarei guvernări liberale.

În Februarie 2015 am fost primul partid politic care și-a publicat programul guvernării cu 22 de luni înainte de data alegerilor. Acest program al nostru și-a demonstrat deja justețea în multe privințe.

Simpla lectură a programului publicat anul trecut arată că am fost primul partid care a declarat prin program sănătatea și educația domenii de siguranță națională. 12 luni mai târziu, Guvernul Cioloș a declarat sănătatea ”prioritate zero” și bine a făcut că s-a inspirat din programul PNL. 

Simpla lectură a programului publicat anul trecut dezvăluie faptul că am anunțat iminența crizei din sistemul penitenciar, indicând și soluțiile, am anunțat nevoia unei noi calități în sistemul judiciar, axată pe specializarea magistraților și aplicarea tuturor garanțiilor procesuale, a respectării dreptului la demnitate umană și imagine publică, devenită între timp temă de dezbatere națională.

Simpla lectură a programului demonstrează aderența PNL la tema simplificării legislației aplicabile primarilor și creionarea unui statut al acestora care să le permită să lucreze pentru cetățeni și comunitate, nu pentru avocați și magistrați, având permanent deasupra capului riscuri născute din incoerența reglementărilor. 

Simpla lectură a programului nostru arată soluțiile pentru dezvoltarea agriculturii și turismului pe baze private, antreprenoriale, susținute direct, ca toate ramurile economiei naționale, de absorbția de fonduri europene și modernizarea infrastructurii de transport și energetice.

Am dat numai câteva exemple care ne arată că PNL a avut și are soluții pentru dezvoltarea țării și bunăstarea cetățenilor și a gospodăriilor, pentru creșterea investițiilor și a calității vieții în ansamblu.

Dragi colegi,

Lucrăm acum la o versiune actualizată a programului nostru din 2015, din care, multe măsuri au fost deja inițiate de Guvernul Cioloș. - într-un alt articol de pe blog am arătat că Eugen Nicolăescu ne-a anunțat că programul PNL a fost adus la zi !

Aș vrea să accentuez două puncte esențiale ale programului nostru, care ne diferențiază față de adversarii noștri politici, din dreapta sau din stânga, în primul rând de PSD.

Primul este legat de antreprenori și de viziunea asupra capitalismului ca mod de organizare economică și socială.

Noi trebuie să ne asumăm stimularea unui capitalism românesc, bazat pe antreprenoriat și pe poziția statului de facilitator în economie, nu de actor în economie. 

În băncile din România sunt economii ale românilor de peste 30 miliarde de euro, anul trecut multinaționalele au transferat în străinătate 15 miliarde de euro, iar cetățenii și companiile românești au economisit 17 miliarde de euro. Există bani în țară, trebuie să-i mobilizăm. Un Fond Național de Dezvoltare urbană și rurală poate fi constituit din aceste economii atrase, cu garanții de stat. Românii pot deveni astfel acționari la propria dezvoltare economică națională, culegând și indirect și direct, prin dividende, beneficiile investițiilor unui astfel de fond și efectele de multiplicare provocate de investiții.

Există bani românești și în afara, trebuie să rupem pisica și să avem curajul să îi atragem în țară, prin repatriere voluntară bazată pe o fiscalizare decentă și abordarea pragmatică a provenienței lor, bănci, fonduri de investiții sau off - shoruri. Românii își vor repatria valutele din bănci străine, dacă vom oferi un tratament avantajos și pentru stat, și pentru investitor.

În această privință, există un punct în care ne despărțim fundamental de rivalii noștri din PSD. Dl. Dragnea spune că vrea să facă mai multe companii de stat. Greșit! Noi vrem să facem mai multe investiții și să sprijinim antreprenorii, firmele românești mici și mijlocii prin dereglementare, fiscalizare rezonabilă și politici de investiții. După ”capitalismul de cumetrie” construit de dl. Iliescu, dl. Dragnea vrea acum să ne facă un capitalism de stat construit în jurul bugetului de stat. Mentalitatea economică a PSD a rămas aceeași: racordarea la bugetul de stat și prosperitatea câtorva așa-ziși capitaliști, favorizați politic, pe seama comenzilor preferențiale, de fapt, pe seama intereselor celor mulți.

Pentru mine, Sebastian Ghiță nu este un capitalist adevărat, pentru că-și lua comenzi de stat după ce bea cafele cu ex Premierul Ponta și alții, pe care nu-i numesc aici, dar pe care îi cunoaștem. Pentru mine, capitaliști adevărați sunt antreprenorii Ion, Gheorghe, Istvan, Mihai etc, care pe riscul și munca lor, prin inițiativă și inovație, creează un loc de muncă și generează profituri de la clienți privați obținuți prin competiție corectă.
Noi n-am avut până acum în România un capitalism adevărat, ci numai surogate promovate de stânga PSD-istă sau de birocrația de stat poreclită ”tehnocrație”, care au pervertit termenul de capitalism.

Capitalismul antreprenorial este modelul care se potrivește României și care o poate dezvolta, prin generare de locuri de muncă și investiții, prin păstrarea profiturilor în economia națională 

Ei, antreprenorii români, sunt preocuparea noastră majoră, ei vor fi coloana vertebrală și baza unei noi economii capitaliste antreprenoriale. Numai o astfel de economie ne va feri de crize, de presiuni externe și de speculații.

Dar, pentru a dezvolta antreprenorii români, trebuie să avem grijă de ei: să nu-i mai ponegrim, antreprenorii români nu sunt infractori în masă! Să abrogăm multe legi care sunt inutile sau pur și simplu proaste! Să impunem fiscului să îi trateze ca și pe investitorii străini: să nu mai fie discriminare între antreprenorul român și investitorul străin! Să nu mai fie 100 de controale la firmele românești și zero controale la firmele străine! Să nu mai câștige licitații doar firmele străine, care încasează profitul și fac munca tot cu firme românești pe care în final uneori nici nu le mai plătesc!
Și vreau să precizez un lucru: când spun antreprenor român mă gândesc la cel care ține profiturile aici în România, indiferent ce limbă vorbește. Cel care le investește aici în România, nu le repatriază prin politici sofisticate de ”transfer pricing” ticluite de contabili și avocați fiscaliști iscusiți.

Deci, noi ne deosebim radical de PSD, care vrea capitalism bugetar de stat, noi vrem capitalism antreprenorial privat! PSD vrea statul actor în economie, ca să sifoneze bugetul de stat, noi vrem statul facilitator în economie, ca să generăm venituri la bugetul de stat, din taxe și impozite generate de antreprenori, care să rămână cu profit pentru dezvoltare din afacerile lor.

Noi ne deosebim și de USB/ USR, care de fapt nu știe ce vrea, în afară de faptul că vor să ne dăm la o parte pe argumente teziste, arogante: suntem mai buni pentru că noi n-am făcut nimic, spun dânșii! Într-adevăr, oamenii USB/USR n-au făcut nimic și nimic nu or să facă atât timp cât se declară nici de stânga, nici de dreapta. Vorba cuiva, când cineva îmi spune că nu-i nici de stânga, nici de dreapta, e clar că avem de-a face cu o stângă anarhică și populistă, care fură voturi de la dreapta.

Așadar, ce vrem noi? Vrem să mobilizăm economiile românești către investiții în condiții de profit pentru cei care investesc, vrem un capitalism antreprenorial românesc, vrem o nouă economie capitalistă antreprenorială, care să genereze în societate liberalismul civic românesc.

Liberalismul civic, nu anarhismul este cheia dezvoltării noastre socio economice.

Liberalismul civic și democrația, nu tehnocrația, este baza sănătoasă a dezvoltării economice și politice a națiunii române.

Dragi colegi,

Al doilea punct pe care trebuie să insistăm este administrația locală! Să scoatem minciuna din administrașia locală: nu poți să faci administrație locală performantă în condițiile actuale.

Trei măsuri:

Prima, mărirea salariilor în administrația locală. Primarii nu pot lucra cu oameni subplătiți.

A doua, simplificare legislației. Primarii nu pot lucra cu 80.000 de acte normative, cu poliția pândind după colț. Eu vă spun ca avocat, când lucrezi cu acte 80.000 normative care se bat cap în cap de multe ori, e imposibil să nu greșești.

A treia, primarii și consiliile județene trebuie să aibă fonduri la dispoziție și atribuții legale ca să le cheltuiască potrivit intereselor comunităților, nu potrivit intereselor guvernului sau ale Bruxelesului. Vreau dezvoltarea comunităților noastre. Asta va face și România puternică, și Europa viabilă. Europa a ajuns într-o situație deplorabilă pentru că Bruxelesul a uitat că e construit pe comunități locale.

Dacă vom reuși să formăm un cuplu de primari și comunități puternice pe de o parte și antreprenori locali pe de altă parte, dezvoltarea și securitatea noastră națională sunt garantate.

Paradigmei NATO, UE și Anticorupție trebuie să îi mai adăugăm o nouă paradigmă, care nu o exclude pe prima, ci o întărește: paradigma primari și comunități locale puernice - antreprenori locali puternici! Sper ca prietenii noștri să ne audă și să înțeleagă bine și corect acest mesaj.

Dragi prieteni,

Pentru a reuși în demersul nostru trebuie să continuăm mai clar și hotărât reformele în partid, să mizăm pe lideri adevărați, așa cum sunteți și dumneavoastră, să menținem ridicate standardele de integritate și să redeschidem dialogul nostru cu cetățenii, în special în marile orașe, unde am pierdut pe alocuri teren important, pe care îl vom recupera dacă lucrăm cu perseverență și onestitate.

Aș dori în încheiere să vă felicit pentru succesele obținute la alegerile locale! Dvs sunteți baza partidului și forța lui profundă prin legătura pe care ați creat-o, dincolo de considerente politice, cu alegătorii dumneavoastră.

Vă asigur că mi-am dorit să sporesc rezultatul dumneavoastră și că am făcut tot ce era omenește posibil în acele împrejurări nefericite ca să se întâmple. În același timp, doresc să vă asigur că determinarea mea de a munci pentru PNL, pentru cetățeni, fără să cer nimic în schimb, este intactă!

Un singur lucru am cerut și am să cer mereu și partidului și cetățenilor noștri: un câmp de bătălie, un ogor de desțelenit!

Vă mulțumesc!

Iar despre Ghiță, omul politic de valoare (după Ponta) distrus de guvernarea Iohannis.

Nasol ! Ministrul Cristian Ghinea „dă  din casă”, de la minister, despre porcăriile cu IT-istul Sebastian Ghiță. Inventatorul (să nu mai spună cineva că nu avem inventatori strategici) programelor IT pentru administrația publică inutile. Programe de care nu a fost și nu este nevoie însă tare scumpe. Iar Guvernul Ponta a fost atât de „gentil” încât le-a tolerat, le-a contractat, a încercat să le finanțeze cu bani europenei însă, ghinion (după cum spune un clasic în viață), au fost refuzate de UE. Nu toate, doar unele.

Agerpres dă o știre absolut halucinantă. Cristian Ghinea afirmă că Sebastian Ghiță a inventat un sistem pervers de nevoi fictive ale instituțiilor pentru a toca banii pe sisteme IT.

„Nu este vorba despre o simplă fraudă la achiziții. Când inventezi nevoi false ca să iei niște contracte pe care nu le execuți pentru că nu sunt utile statului e o formă de captură a statului mult mai gravă decât frauda la achiziții. Corupția în IT nu e genul de corupție clasică, în care se face o achiziție, se aranjează achiziția, iar niște băieți deștepți își trag un 10 — 20% șpagă sau pentru șpagă. Vorbim de un sistem mult mai pervers, care a fost creat special de deputatul Ghiță (Sebastian Ghiță, deputat PSD — n.r.) în care se inventează nevoi absolut fictive ale instituțiilor doar pentru a se putea toca bani pe aceste sisteme IT. Acesta este cazul pe care l-am trimis la DNA în prima săptămână de mandat” - Digi24.

Nu cu mult timp în urmă, Ghinea apoi Cioloș dar și alți miniștri au arătat că sistemele IT din ministerele lor dar și din restul administrației publice nu prea se pupă unele cu altele. Ca la balamuc. Ba, dacă este să fim mai exacți, avea propria viață. De cele mai multe ori, inutilă. Se suprapuneau peste alte sisteme IT ca volum și calitate a datelor colectate de instituția publică. Dacă mă gândesc mai mult, pot ajunge liniștit la concluzia că niște oameni practicau „munca în zadar” sub acoperișul „funcției publice”.

Ghinea dă și un exemplu care m-a revoltat.

„Avem 30 și ceva de condiționalități ex-ante negociate de Comisia Europeană cu fiecare stat membru. Condiții pe care să le îndeplinești pentru ca fondurile europene să aibă impact. Pe partea de deșeuri avem condiționalitatea de a termina până la 31 decembrie anul acesta Planul Național de Gestionare a Deșeurilor, document mamut care trebuie să spună la nivel de localitate ce se întâmplă cu deșeurile până în 2020 — 2022. În aprilie acest an, înainte să vin la minister, a fost semnat contractul de consultanță cu cei care ar trebui să scrie acest document. Este foarte greu să faci în 6 luni o muncă de cel puțin 2 ani. Aceea a fost o achiziție cu probleme. Începută în 2015, contestată, s-a ajuns în aprilie. Înainte de a fi lansată achiziția, s-a pierdut mai mult de un an pentru că cineva de la Autoritatea de Management Mediu, care înainte lucrase pentru o firmă a domnului Ghiță, insista să se pună în acea achiziție un sistem IT despre care CE a spus că nu e necesar și l-au scos de acolo. S-a pierdut mai mult de un an pentru că trebuia să fie inventată nevoia de un sistem IT în Planul Național de Gestionare a Deșeurilor, consecința acestui fapt fiind riscul de a avea la anul blocate toate fondurilor europene pentru mediu. Sunt mesaje trimise și schimbate cu Parchetul.”

Îmi vine să trag o înjurătură. Mă abțin. A se considera că am tras-o deja. Cu voce tare pentru că laptopul la care scriu nu știe să preia și mesajele voce !

Textul de mai sus trebuie citit și printre rânduri.

Guvernul Ponta a fost unul special. La fel ca mai toate guvernele de până acum. Ponta a adus în Guvern toți apropiații care i-au asigurat voturile pentru a ajunge președintele PSD, a „făcut” loc în funcțiile publice „oamenilor de casă” ai apropiaților, în funcțiile de decizie în special, aceia au avut sarcini trasate de „stăpânii” lor, astfel încât bugetul de stat și viața societății a fost modelată de „nevoile” și „dorințele” pesediștilor de frunte.

Într-un alt exemplu, Ghinea arată valoarea unei astfel de mânării Ponta-Ghiță:

De asemenea, el a amintit și că a trimis la DNA un caz pentru care s-au plătit 38 milioane de euro pentru un asemenea sistem, arătând că a fost vorba despre o faptă de corupție neîntâmplată pentru că a fost oprită de CE.

O idee a lui Ghinea îmi place. Am vânturat-o și eu prin anii 2000. Scoaterea unei liste negre a firmelor care au înșelat statul pentru ca acestea să nu mai poată participa la licitațiile publice. Juriștii au spus că ar fi probleme cu interdicția. Bine, dar o listă publică cu astfel de firme nu poate fi juridic imposibilă ! Ar fi chiar utilă pentru celelalte firme care intră în contact comercial cu „ticăloșii”. Mai mult, atunci când vin la licitațiile publice, comisiile investite cu cercetarea solicitanților ar putea fi mult mai atente la detalii, având în vedere antecedentele !

Chiar așa, o listă publică cu ticăloșii puși pe îmbogățire prin fraudă este, de fapt, un serviciu adus societății.

Natura are oroare de vid. Când îndepărtezi ceva, să ai ce pune imediat în loc.

Un eveniment la Guvern, devenit o informație la Agerpres căreia i se cuvine mai multă atenție.

Lansarea programului GovItHub a avut consistență, în special prin discursul participanților. Este un moment al schimbării în administrație. Informații mai multe sunt pe site-ul Guvernului - aici. Mult mai multe decât informațiile date de Agerpres. Nu mă duc la alte organe de presă pentru a nu deforma informația. Este obiceiul celorlalți de a strica tot ce este informație utilă.

Dacian Cioloș a explicat, pentru început, un „vis”. Un vis al lui, al omului care a lucrat într-o administrație mai bine organizată și care a constatat că în țara lui organizarea și funcționarea administrației este greoaie, neconectată, cu „obiceiuri” administrative care pur și simplu nu există în lege, obiceiuri care au devenit mai puternice decât legea. Programul GovItHub are rolul de a aduce administrația din România la nivelul administrației altor state europene dezvoltate. Pentru a înlocui „modelul” practicat de administrația din România trebuie să fie pregătit alt „model”. De aceea a ales această abordare.

Să fiu sincer, astăzi se îndeplineşte un vis i-aş spune, pe care l-am avut încă de la început, de când am venit în această poziţie, şi când mi-am dat seama, sigur, cu anumite reflexe pe care le aveam probabil şi din perioada petrecută la Bruxelles, când lucram foarte mult cu diferite sisteme IT care îmi facilitau activitatea, pregătirea, luarea deciziilor, comunicarea cu colaboratorii, iar reflexele formate acolo m-au determinat să am cam aceleaşi pretenţii şi aici;  şi, sincer să fiu, m-am cam lovit cu capul de pragul de sus când am văzut cum stau lucrurile în administraţie aici apropo de facilităţile care cred eu că ar fi trebuit să existe în modul de lucru al administraţiei, din perspectiva a ceea ce poate să aducă IT. Şi am încercat, cu resursele pe care le aveam la dispoziţie, să vedem în ce măsură putem pune la punct câteva lucruri simple, pur şi simplu o comunicare între miniştri, între decidenţii din guvern, o platformă pe care să putem schimba şi împărtăşi documente, puncte de vedere, decizii şi aşa mai departe şi să văd că lucruri aparent simple nu se pot face decât complicat la noi în administraţie. Şi pe măsură ce treceau zilele, săptămânile, ne-am dat seama că într-o ţară cum e România, cunoscută atât de bine nu numai în Europa, dar şi peste ocean în ceea ce priveşte competenţele pe aceste domenii, în administraţia naţională din România nu se vedeau aproape deloc reflectate aceste competenţe.

Acest început de discurs este semnificativ. România este cunoscută pentru competențe în IT însă administrația din România este aproape străină de ele. Este inadmisibil, din toate punctele de vedere.

Şi aşa am ajuns, între altele, la acel concept de CIO - coordonator pentru tehnologia informaţiei -, care ar avea ca obiectiv să pună mai bine în valoare şi să asigure o mai bună interconectare a platformelor informatice pe care lucrează diferitele servicii administrative.

Cine va citit complet articolele la care am pus legături va avea o viziune completă asupra situației. Până una alta nu pot trece mai departe fără a prelua din discursul lui Dragoș Tudorache, șeful Cancelariei prim-ministrului, acele informații care sunt, cumva, șocante pentru orgoliul nostru de români deștepți și buni cunoscători ai tuturor problemelor. Manevrăm informații false mândri și orgolioși. Suntem cei mai cei și cei mai hăis de pe planeta asta. Aiurea !

• Pe fond, aş vrea să închei referindu-mă la paradoxul pe care l-a menţionat atât premierul, cât şi domnul Talpeş la începutul discuţiei noastre şi anume cel al unui sector care e un sector foarte dinamic, cu o industrie foarte dinamică la noi în ţară, dar pe de altă parte, ceea ce spunea domnul ministru la început, o administraţie care foloseşte prea puţin din acest potenţial. Aş adânci cumva acest paradox. M-aş referi şi la o altă legendă urbană care e bine ancorată în realitate şi anume, de exemplu, viteza de internet şi gradul de utilizare al internetului în zona urbană din România, dar pe de altă parte, zone albe foarte extinse pe hartă şi un nivel redus al alfabetizării digitale în mare parte din populaţia României. 
• Pe zona de industrie, avem şi acolo un paradox. Acest paradox al unei industrii aparent foarte dezvoltată, dar dezvoltată tocmai pe zona de servicii, pe zona de furnizare de soluţii din partea companiilor multinaţionale, dar prea puţin axată pe creativitate, pe inovaţie. Şi aici vreau să fac legătura pe care am făcut-o puţin mai devreme, şi anume cu rolul pe care noi îl vedem pentru acest coordonator pentru tehnologia informaţiei. Nu am creat acest rol degeaba şi îl văd în continuarea acestui efort pe care îl facem astăzi cu HubIT, pentru că, de fapt, acolo vom vrea să generăm motorul de creştere a acestor idei, interacţiunea dintre stat şi industrie pe de-o parte pentru a ajuta statul să se modernizeze şi administraţia să se modernizeze, dar, pe de altă parte, pentru a crea potenţialul de dezvoltare a acestei părţi creative a sectorului IT.
• Aici cred că este foarte important să învăţăm să folosim şi fondurile, atât fondurile europene, cât şi fondurile guvernamentale altfel. Până acum, părerea mea este că ele au fost folosite cumva static şi cred că, dacă vom reuşi să creăm o platformă, un incubator de inovaţie, de idei noi în zona de sectorul de IT şi comunicaţii, folosind în mod dinamic aceste fonduri pe care statul le alocă atât din fondurile europene, cât şi guvernamentale, atrăgând în acea platformă şi fonduri private, cred că într-adevăr putem să creăm acel incubator de idei şi de creativitate pe modele care au fost experimentate şi în alte zone. 
• Aţi menţionat, domnule Talpeş, Israelul. Este o experienţă pe care o urmărim cu foarte mare interes pentru că spre acel model de dezvoltare tindem şi noi. Şi cred că mandatul pe care va trebui să-l preia viitorul coordonator pentru tehnologia informaţiei pe această zonă de interacţiune între stat şi privat va trebui să fie un astfel de mandat, să-şi înţeleagă rolul de motor al dezvoltării industriei IT din prisma interacţiunii între obiectivele pe care statul şi le fixează în acest domeniu, dar şi obiectivele care ţin de încurajarea unor startup-uri a unor idei noi creative în sectorul privat.

Este o altă imagine. Tradusă, ne spune că în administrația publică birocrația a reușit să se multiplice și să impună legii propriile „obiceiuri”. Ne spune că funcționarii publici au pus stăpânire pe administrație și au „creat” valori proprii străine de rolul și funcția socială a structurilor în care erau încadrați. De aceea a apărut necesitatea acestei reforme. Practic așa trebuie înțeleasă.

Undeva, Cioloș și colegii lui au relevat faptul că programele IT cu care lucrează diferitele instituții ale statului nu sunt compatibile între ele ! Mai grav, unele instituții nu sunt proprietarele programelor IT pe care le folosesc. Aceste programe au rămas în proprietatea celor 4 (patru) firme abonate la toate contractele din domeniul IT încheiate cu statul. Practic, un dintre aceste firme dacă nu chiar toate, poate bloca activitatea instituțiilor statului pe care le țin astfel captive.

Mai sus există un adevăr care doare. Doare tare mult. În afara urbanului, comunicația IT este aproape inexistentă. Fraza asta ar trebui să dea fiori: „ ... dar pe de altă parte, zone albe foarte extinse pe hartă şi un nivel redus al alfabetizării digitale în mare parte din populaţia României”. O evidență crudă și cruntă în același timp. Această constatare ne spune că în România există două sau mai multe „lumi”. Una dezvoltată, la nivelul european dezvoltat, una mai puțin dezvoltată dar cu posibilități de dezvoltare și una înapoiată, primitivă dacă o raportăm la nivelul celor dezvoltate.

Încă un adevăr care ar cam trebui să ne doară. Se referă la industrie. Paradoxul unei industrii aparent foarte dezvoltate, fără nici o îndoială, dar puțin axată pe creativitate și inovare. Un astfel de paradox ne arată că noi doar dăm mână de lucru. Industria fără creativitate și inovare nu mai este a țării, în țară doar se produce ce crează și inovează alte țări. Practic, contribuim la bunăstarea și dezvoltarea altor țări.

De ce suntem în această situație ? Pentru că la guvernare am avut doar oameni „ai timpurilor trecute”. Oameni care au vorbit și au promis dezvoltare dar care au fost incapabili să înțeleagă ce este dezvoltarea în zilele noastre. Practic, oameni rupți de realitate. Indiferent de partidele din care au făcut parte. De aceea avem legi care trebuie rescrise, altele trebuiesc eliminate, de aceea trebuie reformă dură în administrație. Da, este corect să ne gândim și la funcționarii publici care sunt astăzi în funcții dar și aceștia trebuie să înțeleagă că stabilitatea lor pe funcție este condiționată de capacitatea lor de a se adapta unor noi metode de lucru, de a-și însuși noi legi și proceduri de lucru, de a utiliza noile instrumente de lucru. Dacă nu este capabil de adaptare, actualul funcționar public nu mai este util societății. Acesta este rolul lui public: să fie util societății. Nu mai este util, atunci va trebui să plece.

Rezultatele fostelor guvernări sunt mai sus. Majoritatea dintre foștii guvernanți au fost doar la guvernare. Atât. Nu au făcut nimic pentru a duce România către lumea modernă. Concluziile de mai sus sunt cumplit de convingătoare privind inutilitatea lor socială și guvernamentală.

Pe cine alegem mâine să ne guverneze ? Dacă este tot PSD la putere, ce face astăzi Dacian Cioloș și miniștrii săi poate fi stopat și aruncat la coșul de gunoi. Pentru că PSD este complet înafara timpului de astăzi. El trăiește într-un trecut în care scopu guvernării este deținerea puterii și nu serviciul în folosul țării.

Cioloș a punctat foarte bine asupra situației administrației publice locale. Prăpăd este cuvântul corect.

Agerpres (aici).

Adunarea Generală a Asociației Comunelor din România la a XIX - a ediție. Cioloș a arătat ce a constatat. Și a constatat lucruri care ridică mari semne de întrebare cu privire la modul în care partidele care au fost la guvernare până acum au făcut politică. El nu o spune, o spun eu, dezastru ! Bani aruncați în vânt ! Disoluție administrativă ! Acesta este adevărul.

Încerc să punctez din discurs ce consider a fi relevant pentru crudul adevăr al disoluției:

1. „Problema resurselor financiare pe care le are la dispoziție administrația publică locală: venituri proprii reduse. 

Multe autorități publice locale se bazează aproape exclusiv pe diferite tipuri de transferuri de la bugetul de stat. 

Aceste transferuri sunt alocate de multe ori netransparent, după preferințe politice sau alte criterii. (...) 

Există riscul foarte serios ca multe dintre obiectivele realizate cu bani europeni să se degradeze și să nu producă serviciile pentru care au fost realizate din lipsa resurselor pentru cheltuielile de operare sau întreținere”.

Pentru că sunt mai multe idei punctate, am despărțit textul pentru o mai ușoară înțelegere.

Primele două propoziții sunt de coșmar. Administrații locale care pur și simplu trăiesc din munca altora ! Comunități întregi care nu produc nimic ! Adevărate „găuri negre” din toate punctele de vedere. Este normal să apară întrebarea: de ce mai există ? De ce mai sunt susținute financiar ? Doar pentru voturile pe care un partid sau altul le obține la alegeri ?

Se mai poate pune întrebarea: banii aruncați în vânt pe aceste administrații locale ar fi fost mai bine folosiți în altă parte ? În mod evident, da. Situația prezentată confirmă modelul socialist al „împărțirii sărăciei”. De ce să nu fie cei care produc la fel de săraci ca cei care nu fac nimic ?! Cât mai acceptăm o astfel de situație ? Susținând financiar pe cei care nu produc, nu îi obligăm să caute să producă. Îi încurajăm să stea mereu și mereu apatici, convinși fiind că vor primi din ce produc alții, că vor să dea sau nu. De aceea avem stat, să ia de la alții și să dea la cei care nu vor să producă.

2. „Avem multe unități administrativ-teritoriale sărace, cu populație foarte redusă, cu cheltuieli de funcționare mari, fără resurse și care nu pot oferi populației decât servicii publice de o calitate scăzută și cu costuri foarte mari”.

Chiar dacă unii se supără, este o mare problemă. În afara faptului că aceste unități administrativ-teritoriale nu au nici o activitate economică, nu au resurse proprii nici de frică, pe lângă banii de la bugetul statului luați pentru salariile funcționarilor primăriei mai iau bani și pentru furnituri, pentru plata „ajutoarelor sociale” populației care stă și așteaptă venirea zilei de plată, ba, după cum s-a dovedit, au „câștigat” și programe pentru accesarea fondurilor naționale și europene destinate „recreerii” !

3. „Consiliile județene își urmăresc în general strict funcțiile și interesele teritoriale, sunt unități administrativ-teritoriale prea mici pentru a impulsiona decisiv dezvoltarea economică într-o anumită zonă. 

Consiliile de dezvoltare regională, la rândul lor, nu reușesc să își îndeplinească menirea pentru care au fost create, în aceste condiții de abordare teritorială fragmentară. 

În al doilea rând, avem probleme serioase de coordonare și integrare a diverselor programe de dezvoltare finanțate din fonduri naționale sau fonduri europene, la toate nivelurile: local, județean, regional sau național”.

Prăpădul este total. Până acum s-a muncit fără logică, dacă ce s-a făcut până acum poate primi aprecierea „muncă” și nu „furt” grosolan din munca altora.

4. „„Prim-ministrul a adăugat că eforturile și resursele se împart "pe o mulțime de proiecte izolate, necorelate", al căror efect asupra dezvoltării economice și edilitare este limitat, din cauza calității scăzute sau a lipsei consumatorilor sau utilizatorilor în multe zone.

"Acest lucru se întâmplă în cazul drumurilor sau al sistemelor de apă, de canalizare sau chiar din punct de vedere al unor școli. Această problemă este legată atât de modul în care au fost elaborate programele de investiții din fonduri naționale sau europene, cât și de coordonarea deficitară la nivel regional sau local, determinând în special fragmentare și lipsa obișnuinței și reflexului de a lucra împreună", a explicat Cioloș””.

Trebuie să punctez „proiecte izolate, necorelate”, deoarece aici găsim și tembelismul alocării fondurilor de la guvernările precedente. Cioloș pune degetul pe rană: proiectele finanțate până acum au o calitate scăzută, nu au consumatori sau utilizatori. Cum este terenul de fotbal în pantă al Elenei Udrea sau cum sunt „bazinele olimpice” din comunele care nu au canalizare și accesul la alte utilități sau parcurile pentru copii în localități în care aceștia nu mai există. Și sunt mii de astfel de cazuri care pot fi interpretate ca jaf din banii publici. Nu doar că nu au utilizatori, dar chiar și drumurile încep de nici-unde și se termină nici-unde. Nu există o corelare a proiectelor la nivel mai mare, județean de exemplu, pentru a asigura conectarea între comunități. Pentru a da valoare economică acestora. Pentru a permite stimularea inițiativei private. Pentru ca acele comunități care trăiesc exclusiv din munca altora să înceapă să își creeze propriile oportunități de afaceri pentru a-și asigura propria existență.

Guvernările de până acum au o amprentă negativă. Au comis, au încurajat jaful la bugetul de stat. Au împiedicat dezvoltarea societății românești pentru a avea voturile unor oameni obișnuiți să trăiască din expediente. Au încurajat, astfel, promovarea și dezvoltarea corupției. Au ucis libera inițiativă.

5. „Trebuie să ne gândim și la perspectiva de după 2020, când filosofia programelor europene va pune un accent major pe dezvoltarea de proiecte competitive, trebuie să fim pregătiți pentru această provocare, să avem o administrație locală și regională cu o capacitate administrativă și financiară adecvată”.

Să ne gândim, de ce nu, dar nu facem mare lucru dacă se continuă cu acest mod de administrare. Trebuie tăiat în carne vie, cum se spune, trebuie obligați cei care au trăit până acum din munca altora să înceapă să muncească și pe „ogorul” lor. Toate comunitățile au terenuri neexploatate, au posibilități de a dezvolta agricultura iar mai târziu industria alimentară. Numai să vrea. Cei care nu pot, trebuie desființați ca entități administrative iar comunitățile trebuiesc arondate vecinilor care sunt capabili să dezvolte.

Instituțiile statului, funcționarii publici au comportament ... irațional !

O știre Agerpres (aici) care îmi place. Îmi place pentru ce scoate în evidență vice-premierul Vasile Dâncu cu privire la instituțiile statului și, mai ales, cu privire la funcționarii publici.

Îmi place pentru că „îl deconspiră” pe prim-ministrul Dacian Cioloș: „ ... Dacian Cioloș care ne-a spus de câteva ori, și mi s-a părut că ne spune prea des acest lucru, că dacă ne lăsăm pe mâna funcționarilor, atunci nu vom face nimic. Ne-a spus: Eu știu asta pentru că vin din administrație”.

Afurisit Cioloș ăsta ! Faptul că le spune este bine. Ideea a mai fost în spațiul public enunțată de unii politicieni cu mai multă minte. Faptul că prim-ministrul impune miniștrilor să schimbe cutuma în administrația publică, este, totuși, o noutate.

Vasile  Dâncu a constatat existența unei stări „de normalitate” promovată de birocrați: termene lungi pentru acțiuni și operațiuni care se pot realiza, până la urmă, cu rezultate foarte bune, în interiorul unor termene scurte. Normalitatea din viața funcționarilor de peste tot este moartea statului de drept. Pentru că actele și faptele funcționarilor sunt contrare interesului general al societății. Funcționarii condiționează și pun la îndoială, prin comportament și decizii, drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

O altă constatare a lui Dâncu care îmi place are ca țintă obiectivul descentralizării proclamat de mai toată clasa politică însă când a intrat în materie, în interiorul „obiectivului”, a constatat că se referă doar la ministere, agențiile guvernamentale și cam mai tot ce există în jurul organizațiilor centrale ale statului. Nimic despre aparatul funcționăresc de la nivelul județelor, al primăriilor, al consiliilor locale. De parcă acestea nu ar mai exista. Ei bine, abia acum, la Dâncu, văd o abordare corectă a problemei descentralizării. Pentru că tot Dâncu observă, foarte bine, că tot sistemul funcționăresc suferă de supraierarhie, peste imposibilitatea de a trece peste nivelul imediat superior. De aici și blocajul instituțional, blocaj care există în mintea legiuitorilor din Parlament, cei care au construit legile în așa fel încât instituțiile să se blocheze atunci când se crează anumite situații pentru ca decizia să fie dată de factorul politic și nu de autoritatea administrativă competentă potrivit legii. Este o acuză gravă pe care o fac ... în cunoștință de cauză.

Boala de mai sus are rădăcini adânci. Dreptul administrativ, cel care se predă în facultăți, are ca țintă doar organizarea și atributele instituțiilor publice centrale și locale, un fel de povestire a legilor însă nu se referă la situațiile și stările pe care funcționarii publici sunt chemați să le soluționeze. De fapt, dreptul administrativ ar fi trebuit să plece de la stările și situațiile pe care administrația publică - în absolut toate specialitățile inventate de om -, este chemată să le rezolve în numele și pe seama statului prin intermediul funcționarilor publici, atribuțiile structurilor - de sus și până jos, până la nivelul structurilor funcțiilor publice de la comună -, fiind doar o sinteză (uneori deplorabilă) a acestor funcții publice luate individual . Forma de organizare ar fi fost o consecință a dorinței de a răspunde necesităților societății la nivelul unei comune, a unui oraș mai mic sau mai mare, la nivelul unui județ sau a unui minister, a statului în general. Cumva, dreptul administrativ a pus căruța înaintea boilor, a dat valoare funcțiilor administrative și nu funcției sociale. Păi cum dracu să evoluezi cu astfel de înțelegere a administrației ? Este mai importantă funcția de prim-ministru, de ministru, de primar etc. ca titlu decât atributul lui funcțional. De aceea își permit unii și alții să își delege din atribuții unor subordonați. Pentru că atribuțiile sunt doar de ochii lumii, sunt pe planul al doilea sau chiar mai jos față de „titlul” de Președinte al țării, de prim-ministru, de ministru, de secretar de stat, primar etc.

Îmi place să cred că Vasile Dâncu dovedește că este omul potrivit la locul potrivit. O abordare corectă a reformei administrației obligă la observații de acest fel. La cunoașterea realității. La corecta ei prezentare. La înțelegerea faptului că nu poți face reformă cu cei care se simt bine în starea asta de „vegetare”. A „vegeta” este scopul suprem al funcționarului public. Cioloș a avut dreptate când a atenționat pe miniștrii săi, după cum spune Dâncu:

„Dacian Cioloș avea dreptate. El mi-a spus de mai multe ori: Vedeți că o să vă dicteze ceilalți ritmul. Am lăsat la toate planificările termenele care sunt puse în strategii și am văzut că toate erau termene foarte lungi, că pentru un funcționar care lucrează acolo, pentru el armata este lungă. Deci nu are nicio problemă, trece timpul, el își ia leafa, deci nu vrea schimbare”.

O idee foarte bună. O lege a salarizării unice legată de o lege de funcționare a administrației publice.

Eliminând „gargara cu pioneze” jurnalistică și politică, să revenim la realitate. La ce înseamnă „gândire politică”, gândire ce satisface capacitatea de a guverna.

Dacian Cioloș a punctat bine. Nu poți avea doar o lege a salarizării (bugetarilor) fără a stabili cadrul în care administrația publică funcționează. Nu le poți reglementa separat. Agerpres (aici).

A punctat foarte bine ideea separării în aparatul administrației a celor care trebuie să fie profesioniștii, care asigură funcționarea acesteia, și partea celor care ocupă posturile cu mandat politic. Aceștia din urmă vor avea ca sarcină urmărirea îndeplinirii obiectivelor politice ale guvernului fără însă a intra cu schimbări în sistemul normal de funcționare al administrației publice. Practic, cei numiți politic vor constata în ce măsură politicile guvernului din care fac parte pot fi duse la îndeplinire în cadrul sistemului normal de funcționare al administrației publice. Întrevăd, ca un deziderat, că va exista „ochiul critic” suficient de matur să sprijine modificarea politicilor în așa fel încât acestea să nu perturbe bunul mers al administrației publice evitându-se astfel nașterea și evoluția tulburărilor sociale. Sper ca legea de funcționare a administrației publice să tragă liniile pe care partidele politice le-au tot reclamat până acum și să realizeze depolitizarea reală a administrației publice.

Un alt mare avantaj al legării celor două legi este al echilibrului funcțional între posturile publice exceptate de la încadrarea pe criterii politice. Vor fi departamente de lucru standard în toate ministerele și agențiile guvernamentale care se vor ocupa de exact aceleași probleme. Salarizarea va fi la fel.

Acum este un fel de harababură, de parcă funcțiile în ministere și agenții sunt la concurență. Cei care întocmesc un document la Ministerul Finanțelor Publice sunt mai bine salariați ca cei care întocmesc același document la alt minister. Ca să dau doar un exemplu. Pentru aceeași încărcătură de muncă, același efort intelectual, la un minister sau agenție guvernamentală compartimentul de lucru are 10 angajați iar la alt minister sau agenție guvernamentală există 15 deși, o analiză mai atentă ar constata că volumul de muncă poate fi satisfăcut de 5 angajați.

Pe timpul lui Adrian Năstase am văzut că la niște ministere erau servicii cu un șef de serviciu și doi angajați, ambii ocupând funcția de „șef de birou” ! Ba, erau și direcții cu 6 angajați, doi erau șefi de servicii ! O aberație ! Restul funcțiilor de pe statul de organizare erau goale însă erau finanțate de la bugetul de stat, stare care influența negativ modul în care MFP repartiza fondurile bugetare trimestriale. Pentru o direcție cu 6-7 persoane din ministerul „x” se repartizau tot atâtea fonduri ca la o direcție din alt minister cu statul adus la zi. Normal că ministerul cu „angajați lipsă” cerea și primea aprobarea ca fondurile necheltuite să fie folosite în alt scop. Trai pe vătrai. Normal că toți cei angajați pe astfel de funcții erau numiți politic, salarizarea funcției fiind un fel de sinecură. La noi, ce făceau ei era treaba unui umil compartiment de lucru în cadrul unui serviciu. În fine.

După ce am văzut această declarație îmi vine să cred că avem, abia acum, omul potrivit la locul potrivit. Depinde însă dacă parlamentarii vor fi de acord. Bănuiesc că nu toți parlamentarii primesc știrea cu plăcere. Nu este exclus să simtă că există un pericol real pentru „pilele” lor, puse în funcții administrative fără a avea însă și calitatea necesară. Voi urmări. Devine interesant. Cel puțin pentru mine. Declarațiile lui Cioloș sună a reformă profundă în administrația publică. Vor fi și satisfacții, vor și mari supărări. Va fi și presă gata să plângă pe umerii celor care nu și-au depășit nivelul de „căpușe” în administrația publică.

Unii vor să uităm că tragedia de la Colectiv este, de fapt, o consecință a corupției administrației publice.

S-a ajuns la 48 de victime decedate. Este cumplit. La fel de cumplit este și faptul că nu există garanția opririi morții. Sunt victime care încă se ma zbat între viață și moarte fără a exista siguranța că viața va învinge. Au dreptate acei medici care pun accentul pe viață și nu pe ce va urma. Să trăiască oamenii și mai apoi se va judeca ce se va face pentru recuperarea lor.

Cercetările pornite de procurori și polițiști în cauză, axate pe cauzele care au dus la tragedie, cauze care sunt identificate atât în acțiunile anterioare ale proprietarilor clubului, ale firmei care a asigurat folosirea artificiilor cât și în acțiunile primăriei Sectorului 4, ale poliției locale dar și a ISU local, ba chiar s-a ajuns la Prefectul Capitalei, cel care din neglijență sau dintr-un anume interes nu a blocat și nu a contestat o hotărâre a consiliului local care prin încălcarea evidentă a legilor în vigoare a favorizat funcționarea clubului „Colectiv”, nu vor soluționa problema corupției profunde din sistemul administrației publice. Ele trag doar un semnal, ele doar deschid o pagină.

Că vrem sau nu, la fel ca instanța de judecată care are limitele stabilite de reclamant în judecarea unei cauze, de orice natură ar fi ea, și procurorii investiți cu cercetarea unei cauze penale sunt limitați de evenimentul pe care îl cercetează. Ei nu pot acuza public decât persoanele care au participat, într-un fel sau altul, la producerea evenimentului incriminat. În cauza „Colectiv”, procurorii se vor opri acolo unde există un raport de cauzalitate între fapta persoanelor și tragedia produsă. Ce este după această limită, procurorii nu pot face nimic, chiar dacă ei intuiesc că „puroiul” este mai larg răspândit. Iar trebuie să fac o precizare: combaterea corupției este atributul sistemului administrativ, unul din multele atribute. Procurorii au doar rolul de a cerceta și duce în fața instanței de judecată, în numele societății, pe cei pe care sistemul administrativ îi reclamă că au încălcat legea prin fapte de corupție. Știu că, în general, publicul nu agrează această judecată însă ea este susținută de atributele constituționale și legale ale procurorilor.

Îmi imaginez administrația publică ca o sferă. Procurorii în cazul „Colectiv” adună de pe sferă doar „petele” care apar, persoanele care au o legătură directă cu aprobarea funcționării acestei societăți comerciale. Locurile rămase libere vor fi acoperite de alți funcționari publici, sfera administrației publice revenind la mărimea inițială. Activitatea procurorilor nu îmbunătățește calitatea funcționarilor publici care ocupă spațiile din interiorul sferei. În cel mai fericit caz le excită simțurile și îi oblică să fie mai atenți în activitățile care prezintă potențialul unei „nefericiri” profesionale.

La finalul cercetărilor populația va avea o listă de persoane vinovate, persoane care vor fi duse în fața instanței de judecată competente și care vor răspunde penal. Potrivit legii, după pronunțarea unei hotărâri definitive de către instanța de judecată, cazul va fi închis.

Problema care rămâne este cea a sistemului administrației publice centrale și locale. Aici nu pot intra procurorii să facă curățenie. Nu au cum. Aici poate acționa doar politicul, cel care cucerește puterea în urma alegerilor. Prima măsură este cea a depolitizării administrației publice. În afara funcțiilor publice care se ocupă de către politicul care obține încrederea cetățenilor pentru a guverna, restul funcțiilor trebuie ocupate doar de persoane care cunosc administrație publică, care cunosc legea aplicabilă în funcțiile publice pe care le ocupă. Trebuie distrus sistemul de putere în administrația publică actuală. Astăzi avem și dovada că voința persoanei fizice care ocupă o funcție publică a prevalat în fața normei imperative a legii. A vrut Cristian Popescu Piedone să dea voie unei societăți comerciale să funcționeze fără respectarea normelor imperative ale legii, acea societate comercială a funcționat. Funcționarele primăriei care aveau sarcina de a întocmi actele administrative de recunoaștere a capacității legale de funcționare ale societății comerciale nu au urmărit îndeplinirea prevederilor legii ci voința primarului. Voința lui Piedone s-a transmis și funcționarilor unei instituții care nu îi este subordonată. Unitatea teritorială a ISU ai cărei inspectori s-au plimbat fără a lucra potrivit normativelor în vigoare prin locația societății comerciale. Polițiștii locali subordonați primăriei nu au văzut nimic ilegal în activitatea societății „Colectiv”, deși prevederile legii sunt clare, procurorii urmărind ipotezele prevăzute și sancțiunile din norma de lege altfel nu ar exista actul de incriminare. Procurorii au ajuns și la Prefect, tot pentru neîndeplinirea unei obligații imperativ prevăzută de lege.

Suntem în fața unui sistem administrativ profund corupt. Păstrarea lui „în viață” ne va duce la alte și alte tragedii. Fără doar și poate.

O particularitate a sistemului administrației din România este acela că este compus, aproape în exclusivitate, de persoane legate de politic. Majoritatea funcționarilor publici au culoare politică. Pe lângă cerințele șefilor direcți unii îndeplinesc, probabil, cerințele unor lideri politici locali sau de la nivel central. Chiar cei care nu au „o culoare politică” reală mimează, precum cameleonii, culoarea partidului la putere pentru un considerent evident: păstrarea locului de muncă. Este până la urmă o problemă de supraviețuire. Dacă sunt prinși că au altă orientare politică sunt în pericol de a fi „reorganizați”, prin act normativ guvernamental. Dacă un ministru politic, mai habotnic, cere premierului o hotărâre de guvern pentru reorganizarea instituției publice centrale iar la nevoie și a celor locale și o obține, legea le permite să suspende toate persoanele aflate în funcțiile publice și prin evaluări directe și interviuri să reorganizeze structurile componente. Se desființează birouri și servicii, direcții și direcții generale, li se schimbă denumirile și una-două atribuții. Se înființează alte structuri de execuție. Poate să scadă numărul personalului cu exact acele persoane care nu mai plac. Este cea mai mare porcărie încă existentă în lege de care nici un partid politic nu vrea să se atingă.

Am o curiozite. Ce calificative profesionale au primit cei anchetați astăzi de procurori în anul 2014 ? Acordarea calificativelor profesionale la sfârșit de an are rostul ei. Calificative foarte bune crează premisele unei poziționări mai bune pe scara ierarhică, aduce o mărire de salariu, aduce recompense. Umple un CV cu merite și cu o prezumție de competență. Chiar sunt curios.

Unii vor să uităm aceste lucruri. Presa, în special presa, a trecut la „spălarea” administrației publice prin idei și „informații” tembele. La Evenimentul Zilei se lucrează intens la ideea că tragedia de la „Colectiv” a fost planificată și pusă în scenă de susținători ai Președintelui Klaus Iohannis - un așa-zis jurnalist bătrân s-a referit la un fost membru al formației și la un artificier care, chipurile, ar fi autorii interesați ai tragediei !

Nu mai pomenesc emisiunile televiziunilor Antena 3, Realitatea Tv, România Tv, B1Tv dar și altele, mai „pricăjite” care lucrează numai cu scenarii SF.