Vasile Dâncu a terminat treaba. Guvernul a adoptat proiectul de lege privind „Strategia de dezvoltare a României”.

Guvernul Cioloș a reușit, sub coordonarea directă a primului ministru Dacian Cioloș, să finalizeze unul din angajamentele asumate la investire cu impact major: Strategia de dezvoltare teritorială a României pentru următoarele două decenii.

Nu mai au ce cârâi cei dinPSD sau ALDE sau mai știu eu de pe unde. Această strategie a fost una dintre prioritățile actualului Guvern de tehnocrați impusă de toate partidele parlamentare care i-au dat votul de investitură. Ba, mai mult, PSD și-a impus la Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice ministrul său, pe Vasile Dâncu, care a devenit și vice prim-ministru.

Am preluat materialul, integral, de la comunicatul Guvernului. El se află și pe site-ul MDRAP. Cei care vor să citească mai puțin pot merge la Agerpres.

Este evident că prim-ministrul Dacian Cioloș și ministrul Vasile Dâncu au informat în detaliu pe Președintele Klaus Iohannis. Este evident că ar trebui să plecăm de la prezumția că marile partide, PNL și PSD sunt de acord cu strategia pentru că ambele au fost implicate, au ajuns la un consens așa că acest proiect de lege ar trebui să treacă liniștit procesul de aprobare în Parlament. Doar dacă nu îi apucă damblaua pe cei din PSD să se pună contra. Dar mai știi ?!

Avem o strategie care este clară. Nu va place unora sau altora însă ea este obținută prin consensul tuturor forțelor politice și al societății civile. Ea va obliga o construcție a bugetelor viitoare capabilă să susțină finanțarea obiectivelor. depinde cine va fi la guvernare. Au mai fost strategii asumate și nefinanțate de guvernările anterioare pentru motive stupide sau politicianiste. Campioni sunt cei de la PSD.

Executivul a adoptat proiectul de Lege privind aprobarea Strategiei de dezvoltare teritorială a României pentru următoarele două decenii, una dintre prioritățile pe care și le-a asumat pentru anul 2016
05 Octombrie

Prin Strategia de dezvoltare teritorială a României (SDTR) ”România policentrică 2035. Coeziune şi competitivitate teritorială, dezvoltare şi şanse egale pentru oameni”, Guvernul propune ca dezvoltarea teritoriului României în perspectiva anului 2035 să fie concentrată pe asigurarea unui teritoriu funcțional, administrat eficient, astfel încât să fie asigurate condiții atractive de viață și locuire pentru cetățenii săi şi să aibă un rol important în dezvoltarea zonei de sud-est a Europei. SDTR stabileşte o viziunea integratoare a acțiunilor de dezvoltare la nivelul teritoriului national, în conexiune cu evoluțiile din spațiul european și international. În acest sens, SDTR vizează creşterea accesibilităţii către zonele dezvoltate din centrul Europei și valorificarea poziţiei geografice a teritoriului naţional și deschiderea la Marea Neagră, pentru o repoziționare a ţării noastre ca actor-cheie în circuitele economice între spațiul european vestic şi spațiul estic.

Fie că este vorba despre politicile sectoriale de mediu, transport, agricultură, educație, sănătate sau alte domenii, deciziile de politică publică produc efecte la nivel teritoriului și, implicit, asupra oamenilor. Pentru ca efectele să devină convergente, este necesar ca deciziile publice să ia în considerare teritoriul, transformând particularităţile locale sau regionale în politici localizate în teritoriu. Teritoriul furnizează imaginea globală, integrată, care poate contribui semnificativ la fundamentarea deciziilor de politică publică și la eficientizarea utilizării fondurilor publice prin alocarea fondurilor acolo unde indică necesitățile teritoriale.

Prin SDTR este stabilit cadrul strategic de fundamentare a dezvoltării teritoriale a României pe termen lung, necesar pentru sprijinirea și ghidarea procesului de dezvoltare teritorială la nivel național, cu scopul valorificării oportunităților și a nivelului de dezvoltare al fiecărui teritoriu.

Strategia de dezvoltare teritorială a României este necesară deoarece asigură documentul-cadru care relaționează în profil teritorial strategiile sectoriale naționale, precum și orientările strategice pe termen lung, fundamentând planurile pe termen scurt și mediu (ex: exerciţiile bugetare ale UE), reunește toate aspectele dezvoltării, problemele, tendințele, potențialul de dezvoltare și riscurile, asigură suportul pentru evaluarea ex-ante a impactului teritorial al implementării exercițiior bugetare național și al UE.

Potrivit documentului elaborat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administrației Publice (MDRAP), sub coordonarea primului-ministru, scenariul România Policentrică urmărește, în perspectiva anului 2035, dezvoltarea teritoriului naţional la nivelul unor nuclee de concentrare a resurselor umane, materiale, tehnologice şi de capitaluri (orașe mari/medii) şi conectarea eficientă a acestor zone de dezvoltare cu teritoriile europene.

Obiectivele generale pe care Guvernul și le propune, în cadrul acestei strategii, vizează:

asigurarea unei integrări funcționale a teritoriului național în spațiul european, prin sprijinirea interconectării eficiente a rețelelor energetice, de transporturi și broadband;
creșterea calității vieții prin dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare și a serviciilor publice, în vederea asigurării unor spații urbane și rurale de calitate, atractive și incluzive;
dezvoltarea unei rețele de localități competitive și coezive, prin sprijinirea specializării teritoriale și formarea zonelor urbane funcționale;
protejarea patrimoniului natural și construit și valorificarea elementelor de identitate teritorială;
creșterea capacității instituționale de gestionare a proceselor de dezvoltare teritorială.
Prin aceste cinci obiective generale, cele 18 obiective specifice și cele 10 linii directoare de planificare, documentul orientează procesul de dezvoltare și furnizează reperele strategice de dezvoltare a României pentru următoarele două decenii, stabilind o serie de acțiuni concrete, măsuri teritoriale la nivel național, măsuri teritoriale integrate la nivel zonal și un plan de acțiuni prioritare pe termen scurt (3 ani), mediu (7 ani) și lung (mai mult de 10 ani).

Pe termen scurt, strategia a identificat, ca acțiuni prioritare, printre altele, negocierea şi semnarea documentelor tehnice şi politice necesare racordării României la reţelele paneuropene de transport de energie, revizuirea Planului de Amenajare a Teritoriului Național (PATN) - secţiunea Reţeaua de localități, dezvoltarea a minimum 100 de comune poli rurali în afara ariilor de polarizare a centrelor urbane, adoptarea Strategiei locuirii, aprobarea metodologiei de regenerare urbană, realizarea de hărţi de risc pentru toate tipurile de risc, pe întreg teritoriul României și elaborarea de planuri de prevenţie, pregătire şi intervenţie, revizuirea metodologiei privind conţinutul cadru al documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi al planurilor de urbanism, stabilirea mecanismului instituțional de cooperare pentru implementarea Strategiei Europene pentru Regiunea Dunării (SUERD) etc.

Pe termen mediu, ca acțiuni prioritare, sunt prevăzute: elaborarea de strategii instituţionale pentru toate zonele transfrontaliere, realizarea a cel puțin 10 proiecte investiţionale cu relevanţă SUERD finanţate din cadrul programelor operaţionale, realizarea a cel puțin două noi sisteme de traversare peste Dunăre și a altor două peste Prut, realizarea a minimum 4 trasee de variante de ocolire, creșterea lungimii digurilor construite(inclusiv pe Dunăre) și asigurarea captării apei în bazine de refugiu, realizarea în minimum 10 orașe reședință de județ a infrastructurii destinate folosirii bicicletelor, dar și a unei magistrale de biciclete pe cursul Dunării până la Marea Neagră, piste de bicicletă în zonele naturale și legături cu zonele de patrimoniu cultural și centrele urbane și rurale, realizarea de strategii pentru zonele urbane funcţionale, creșterea ponderii locuințelor din mediul urban și din mediul rural racordate la rețele edilitare de apă/canal și  la stații de epurare a apelor uzate, realizarea a cel puțin 5 sisteme de servicii publice integrate transfrontalier, din care cel puțin 2 servicii medicale, constituirea a cel puţin 4 zone metropolitane competitive la nivel european, rețea metropolitană de transport public pentru principalele zone metropolitane, asigurarea accesului echitabil al locuitorilor la servicii de interes general și realizarea sistemului cadastral românesc.

Pe termen lung, Guvernul are în vedere realizarea a 2 autostrăzi complete, care să traverseze țara nord-sud şi est-vest, realizarea a 2 autostrăzi la exteriorul Carpaților, realizarea unui pod nou peste Tisa (la Sighetu Marmației), realizarea a cel puțin unei autostrăzi de legătură între Moldova și Transilvania, realizarea a cel puțin o trecere de cale ferată de viteză sporită peste Carpații Orientali, realizarea a minimum 5 platforme intermodale de transport, asigurarea navigabilității pe Dunăre pe tot parcursul anului, realizarea a minimum 5 sisteme de infrastructură de transport între oraşele cu potențial de pol transfrontalier, modernizarea rețelei de transport feroviar, modernizarea rețelei de transport rutier, transformarea Bucureștiului într-un pol competitiv la nivel european, proiecte de investiții pentru creşterea stocului de locuinţe sociale la nivel de unitate administrativă, reabilitarea a 10 centre istorice și realizarea de lucrări de împădurire.

În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii de aprobare a Strategiei, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice elaborează şi supune spre adoptare Guvernului proiectul de hotărâre privind Planul de implementare a Strategiei de dezvoltare teritorială a României. Acesta are în vedere principiul transparentei și al consultării instituțiilor relevante pentru implementarea strategiei. Planul de implementare se actualizează la intervale de 3 ani, pe baza concluziilor raportului periodic privind implementarea Strategiei de dezvoltare teritorială a României.

În cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, se va constitui o unitate de monitorizare și evaluare a implementării strategiei, iar sistemul de monitorizare va fi verificat şi reactualizat anual, pentru a include noile reorientări strategice ori de politici.

Vasile Dâncu: PSD face o opoziție consistentă Guvernului. Să mori tu ?!

Agerpres mai are puțin și mă dă peste cap. Trebuie să o spun clar: le respect acuratețea actului jurnalistic. Ei fac, cu adevărat, informare. Bravo lor.

Au preluat esența unei declarații făcute pentru Agerpres de Vasile Dâncu, membru al Guvernului Cioloș. Bănuiesc că este printre puținii care apreciază favorabil discursul insultător al infractorului Dragnea la adresa atât a prim-ministrului Dacian Cioloș cât a unor colegi de-ai lui Dâncu, miniștri care tot repară la matrapazlâcurile guvernării demisionare a lui Ponta.

Eu cred că în acest moment PSD-ul face o opoziție consistentă Guvernului. Dacă ne luăm numai după ultimul eveniment din Parlament, în care premierul a venit și a făcut un raport de țară, ca să spunem așa, a fost criticat destul de consistent de președintele partidului din acest moment. Pe de altă parte, eu cred că indiferent ce se întâmplă, indiferent cine este la Guvern, opoziția este necesară, dar o opoziție care să aibă consistență. Alături de critici, unui Guvern poți să-i aduci și propuneri, să vii și cu alte alternative. A veni tot timpul cu critici la adresa unui Guvern, indiferent de faptul că este Guvern politic sau nu este un Guvern politic, cred că nu are neapărat o mare valoare politică. Cred că este o măsură în toate și această măsură trebuie să o simtă omul politic responsabil

Hai să luăm noțiunea „consistent” și să o traducem. Conform dicționarului, critica adusă de infractorul Dragnea Guvernului Cioloș cu accent pe prim-ministrul Cioloș care nu ar fi patriot - după mintea infractorului Dragnea -, dar și în accepțiunea „consistenței” lui Dâncu, a fost o critică de „plină de substanță”, o critică „solidă”, o critică „tare”, o critică „vârtoasă”. Se observă cu ușurință că afirmația lui Dâncu are o tentă pozitivă cu privire la critica infractorului Dragnea !

Mă gândesc, nu cumva Dâncu a lucrat la „critica consistentă” adusă de infractorul Dragnea la adresa Guvernului Cioloș ? Nu cumva este autorul ei sau unul dintre autori ?

Guvernul răspunde politic, solidar, în fața Parlamentului pentru modul cum guvernează. Din declarația lui Dâncu înțeleg că el este mai puțin solidar cu ceilalți colegi de cabinet și cu atât mai puțin cu prim-ministrul Dacian Cioloș. Păi, nu are dreptate Alina Gorghiu când afirmă că Dâncu este un intrus al PSD în Guvernul Cioloș ? Are. De bună seamă.

Ca să fiu sincer, nu mă miră că Dâncu ține cu PSD-ul. Acest partid are părți structurale și comportamentale care au semnătura lui Dâncu cu drept de autor. Dar nu mă așteptam să fie atât de direct în susținerea mascaradei comise de infractorul Dragnea în Parlament. Pentru că a fost o mascaradă. A negat tot ce au făcut actualii miniștri pentru a repara ce au distrus PSD-iștii și ALDE-iștii din Guvernul Ponta. A negat tot ce au realizat acești miniștri. A făcut apologia Guvernului Ponta cumva împotriva realității. Pentru că realitatea a venit mereu și a confirmat că Ponta și Ghiță au devalizat bugetul statului pe ministere, că Ponta și alte figuri de la PSD și ALDE au blocat pur și simplu corecta guvernare pentru a da apropiaților „tainul” în bani și alte foloase.

Eu mă așteptam ca Dâncu să mă anunțe că a terminat reforma administrativă și că urmează să fie pusă în aplicare. De strategii nu ducem lipsă. Sunt cu sutele dar sunt degeaba. Dacă Dâncu a construit în câteva luni de zile tot o poveste fără sfârșit numită „strategie” atunci a fost ministru degeaba. Dacă rolul lui a fost să pună piedici prim-ministrului Cioloș, atunci se pare că și aici a cam pierdut. Pentru că ceilalți miniștri și-au făcut treaba.

Și-au făcut treaba bine din moment ce investițiile străine au revenit aproape ca la nivelul anului 2008, a crescut numărul locurilor de muncă cu peste 140.000,  din care peste 40.000 în industria lucrativă, din moment ce ministrul agriculturii a obținut ridicarea interdicțiilor la exportul de carne de porc în UE și pe terțe piețe și a impulsionat creșterea ovinelor pentru a înlocui importul în Europa a cărnii de ovine din Noua Zeelandă, din moment ce ministrul transporturilor a deblocat lucrările de infrastructură și chiar le-a dat drumul în execuție etc., din moment ce în învățământ s-a pornit procesul de depolitizare a funcțiilor de directori și directori adjuncți, din moment ce în sănătate a început curățenia, din moment ce Justiția își face treaba din ce în ce mai bine și, mai mult, România se apropie de momentul în care să intre în legalitate cu adoptarea actelor normative europene pentru care suntem arătați cu degetul etc.

Nimic din cele de mai sus nu aparțin inculpatului fost prim-ministru Victor Viorel Ponta și miniștrilor lui. Nu ! Sunt ale miniștrilor din această guvernare.

Mare măgar acest Dâncu ! Iar treaba lui încă nu are o finalitate. Cum dracu au indivizi de acest fel tupeul să vorbească când ei sunt codași la muncă ?

Să se facă lumină ! Guvernul răspunde cererii de completare a legii alegerilor parlamentare.

Agerpres. Vasile Dâncu afirmă:

Îmi pare rău că o lege nouă care a fost făcută printr-un anumit consens politic are asemenea deficiențe. Se lucrează la un draft privind o ordonanță de urgență pentru votul prin corespondență și pentru alegerile din diaspora. Se lucrează în acest moment și cred că se va pune în dezbatere publică în foarte scurt timp, probabil că săptămâna asta. Deci, se lucrează în regim de urgență

Obiectivul este asigurarea numărului de secții de votare în străinătate care să asigure o acoperire cât mai mare a zonelor din diferite state în care trăiesc românii și posibilitatea înscrierii lor în registrul electoral on-line.

Ei bine, suntem în fața unei reacții pozitive a guvernului. Nu este mai puțin adevărat că PNL este inițiatorul tuturor demersurilor care au dus la o astfel de „inițiativă” guvernamentală. Îi spun „inițiativă” pentru că se pare că și Dâncu „a rămas surprins” de existența „deficiențelor” din lege.

Să avem pardon, dar nu ar trebui să fie surprins. Practic, PSD și aliații lui din 24 iunie 2015 - ALDE, UNPR (încă trăia !), minorități -, au respins amendamentul PNL la art. 42 din lege care ar fi permis înscrierea în registrul electoral on-line.

Rezultatul votului la ședința condusă de „nedreptățitul” Zgonea, cel dat afară din PSD, este aici:

Amendament la art. 42 respins. Cu 111 voturi.

O vorbă din bătrâni spune că tot răul este înspre bine. Cu ocazia acestei OUG pe care Guvernul se pare că o va da se va decide și creșterea numărului de secții de votare fără a se mai căuta nod în papură. Că nu ar fi „aprobarea” țării de reședință. Fleoșc ! Iar țările au comunicat că ele nu au nici o reținere să crească numărul secțiilor de votare pentru români. Ba, primarii unor localități din Spania și Italia au avut ei inițiativa de a pune la dispoziție clădiri pentru înființarea unor secții de votare.

În fine, se pare că tot ce a încercat să facă PSD ca să împiedice votul românilor din diaspora va fi eliminat.

Zilele acestea, nedemnul Victor Viorel Ponta a afirmat, pentru că el poate, așa zice, că cei din diaspora sunt masă de manevră. Mai înainte, Adrian Năstase a umblat la figuri de stil, românii din diaspora fiind declarați „indieni”. Bine, a venit apoi și a acuzat că nu a fost înțeles.

Rămâne o problemă de rezolvat. Însușirea legii de către beneficiari și aplicarea ei de către beneficiari în folosul lor.

Am citit păreri și păreri. Unii spun că nu votează pentru că trăiesc de ani mulți în străinătate și că au familiile acolo, că nu au interes imediat față de conducerea politică a țării. Pe undeva le dau dreptate. Dacă vor să se rupă total de țară, atunci este posibil să nu mai aibă un interes. Vor obține pașaport al acelei țări iar în România vor veni doar ca turiști.

Dacă însă nu vor să se rupă total de țară, vor să mai vină prin țară sau vor să aibă în țară un loc de retragere sigur pentru o situație neplăcută din viitor, atunci interesul lor de a alege ar trebui să fie major. Una este să lași să ajungă la guvernare PSD și altceva este să te gândești la viitorul tău și să alegi PNL. Cu PSD la guvernare poți fi sigur că țara rămâne un ținut al învârtelilor obscure. Cu PNL, poți fi sigur că țara merge către progres iar la un moment dat nu este exclus ca viața în țară să fie mai avantajoasă ca viața în țara străină în care se află temporar.

Ar fi bine ca acest OUG să apară cât mai repede pentru a putea fi nu doar înțeles ci și stimulativ pentru românii din diaspora. Înregistrarea on-line în registrul electoral este un avantaj major pentru cei care știu să folosească instrumentele adecvate sau, au pe cineva care îi poate ajuta să le folosească. Sistemul actual de înregistrare poate fi incomod. Este birocratic. Intervine și acțiunea umană, acțiunea funcționarului care are o orientare politică mai apropiată de PSD sau de unii care au hălăduit prin PSD, acțiune care poate duce la blocarea cererii - nu degeaba se plâng miniștrii actuali de inactivitatea funcționarilor din ministere.

Psihologic, acțiunea este „din scurt”. Cere reacții rapide. Va fi deranjant pentru unii. Pentru alții, hotărâți să își exercite votul, va fi un lucru foarte bun.

Va fi un pas extrem de important. Salarizarea unitară, alături de reorganizarea administrativă completată cu prevenirea corupției.

Duminică, la ProTv, Dacian Cioloș a spus: „Ceea ce facem acum și sper eu ca săptămâna viitoare să fim în măsură să punem în dezbatere publică un prim proiect de lege a salarizării unitare. Vedem acum marjele de creștere a bugetului salarizării pe care îl avem pe următorii patru ani și cu acele marje obiectivul este să ducem salariile mai mici și dezechilibrele salariilor mai mici în sus. Salariile care deja sunt mari în unele ministere nu le vom putea crește. Nu vom putea crește toate salariile, dar vom elimina cel puțin dezechilibrele în interiorul aceleași instituții și pe cât posibil și între instituții”. Știrea o iau de la Agerpres (aici). Azi are o discuție cu ministrul muncii dar și cu Ministerul de Finanțe, pentru ca această adevărată „reformă” să aibă loc în condiții de echilibru între resurse și nevoi. Nu va fi cu măriri care să pună echilibrul bugetar în pericol însă va fi în pericol un concept periculos, aplicat până acum: fac angajări la stat și dau salarii după cum vor mușchii mei. Un concept care a făcut din șefii de instituții și departamente publice adevărați „baroni”.

Reforma anunțată pe componenta salarială a administrației are însă o foarte mare problemă. Ea trebuie tratată concomitent cu o reformă administrativă.

Cu câteva zile înainte, Vasile Dîncu „mărturisea” că în urma analizelor efectuate până la acea dată, sistemul administrației publice este deformat. Nu avem o piramidă cu baza și vârf, avem un fel de patrulater, vârful fiind la fel de numeros ca baza ! Întâi am crezut că glumește. Apoi am stat pe gânduri. Este posibil așa ceva ? Este. Urmărind deciziile și traseul lor, cunoscând modelul din interior, am ajuns la concluzia că centralizarea excesivă a fost realizată, după modelul sistemului comunist dar și al altor sisteme totalitare, pentru că cei care au condus până acum România nu au știut un alt sistem de conducere. Teama de a scăpa de sub control decizia în domeniul controlat, teama de descentralizare și neîncrederea în cei care ar fi trebuit să ia decizii la nivel local, nu mai spun de interesul politic de a avea voturi și la următoarele alegeri, a generat o încălcare în lanț a legilor în vigoare (culmea, ele există și au elemente de descentralizare), o suprapunere a competențelor și, mai grav, un control politic asupra deciziei administrative. Un exemplu elocvent este semnătura primarului pe documentele eliberate de specialiștii din diferitele domenii de activitate din primării. O absurditate însă „legală”. Practic, un primar incult, pur și simplu, are dreptul să confirme sau să infirme o decizie tehnică de specialitate.

Una din consecințele dezastruoase ale deformării sistemului administrației publice este tutelarea și mai apoi preluarea atribuțiilor structurilor de execuție din teritoriu de către structurile centrale pentru a motiva, astfel, supradimensionarea structurilor centrale. În cele mai multe cazuri, au fost inventate și documente noi, fără relevanță în actul de decizie, documente ce au presupus noi scheme de personal, noi atribuții și, normal, noi necesități de finanțare. Am ajuns astfel ca asupra unei decizii administrative să își spună cuvântul două sau mai multe persoane, toate competente potrivit legii, pe o procedură în scară, cu condiții. Cel mai mic făcea materialul de bază, un altul îl verifica și constata că este corect, următorul verifica la rândul lui și cerea lămuriri, următorul constata că toți cei de sub el și-au făcut treaba iar decizia definitivă o lua o persoană care nici nu știa unde este localitatea în care decizia își va produce efectele și nici ce importanță are decizia pentru oamenii localității.

Pentru că Cioloș vorbește despre „salarizarea unitară”, trebuie, în mod obligatoriu, să se facă concomitent cu reorganizarea administrativă. Altfel, succesul va fi efemer. Aici mai trebuie ceva.

În fața Secției pentru procurori a CSM (aici), Laura Codruța Kovesi a spus cu convingere: „Noi centralizăm toate hotărârile definitive în cazurile noastre. Ar fi important pentru noi dacă fiecare instituție publică ar analiza aceste hotărâri judecătorești, pentru a identifica vulnerabilitățile și riscurile care există în interiorul instituției și ar încerca să ia măsuri de prevenire”. Ei bine, Kovesi a pus punctul pe „i”. Hotărârile judecătorești sunt ca hârtia de turnesol în situațiile în care este evaluat modul de funcționare a administrației publice. Hotărârile judecătorești arată unde este o aplicare greșită a legii, unde interpretarea legii de către decidenții politici sau administrativi este incorectă, unde există neconcordanțe între diferitele acte administrative și lege, unde este o greșeală a persoanei care aplică legea și unde este o greșeală a altor acte normative de nivel inferior în raport cu legea etc.

Făcând o analiză corectă, urmărind eficientizarea actului administrativ și având ca scop combaterea corupției, o analiză a hotărârilor judecătorești poate ajuta la reforma administrației publice. Legislativă - corectarea legislației care crează condițiile și favorizează producerea actului de corupție -, organizatorică și procedurală. Salarizarea unitară vine apoi să stabilească valoarea muncii fiecărui participant la actul administrativ, pe o scară a valorilor care să respecte atât nevoia traiului decent dar și diferențele între diferiții actori ai administrației publice. Un fel de meritocrație aplicată.

Sunt curios cum se va sfârși această epopee. Îmi este teamă că toți au dreptate, în spațiul îngust în care activează însă nu vor avea și capacitatea de a pune împreună toate elementele pentru ca pe viitor să nu se mai ajungă la ciudățeniile de astăzi.

Este, totuși, meritorie poziția lui Dâncu. El, social-democratul, constată rezultatul politicilor social-democrate ! Sistemul pe care îl critică este pur social-democrat. Este un sistem victimă a social-democrației de cumetrie practicat de PSD în România. Exemplele sunt pe toate drumurile. DNA ne oferă zilnic exemplele proastei organizări și funcționări a administrației publice. Actele de corupție nu apar din neant. Trebuie să existe disfuncționalități majore pentru ca actele de corupție să se producă. Scara aprobărilor deciziilor administrative, de exemplu, este o condiție care favorizează actele de corupție. Talmeș-balmeșul competențelor este condiție pentru apariția actului de corupție. Peste toate, s-a instalat cariera profesională în administrația publică distorsionată de interesul politic. Onțanu, de exemplu, ajunge din fierar-betonist primar de sector și din caporal în rezervă general cu două stele ! Normal că s-a comportat ca un fierar betonist și ca un caporal. Era un banc, în armată, cu un caporal și un general. Un caporal mai „activ”, își tot întreba subordonații dacă a venit generalul. Un soldat mai „încet la minte”, aflat în post de santinelă, îl vede pe general că vine și îi atrage atenția că a încurcat-o, că îl caută caporalul. Așa am ajuns azi cu o întreagă societate. Din nefericire, caporalii au ajuns generali.

Treaba asta a mai pățit-o România. După ce au venit comuniștii la putere, armata a fost epurată de ofițerii din Aramata Regală și în loc au fost desemnați ca ofițeri indivizi fără carte. Am prins ofițeri care aveau patru clase dar au primit diplome de 7 clase pentru a deveni ofițeri superiori, am cunoscut foști ofițeri care aveai patru clase, al cunoscut comandanți de unități care, în apropierea anului de pensie, terminau liceul deși aveau absolvită Academia Militară ”Frunze” etc. FSN și urmașii lui ne-au procopsit cu următoarea generație de inculți puși la conducerea țării.

Este timpul să renunțăm la aceste „genii”, la acești „burghezi roșii” și să trecem la democrația reală. Democrația nu înseamnă să pui proștii la conducere, ci oamenii competenți.

Integru și profesionist, esența reformei în administrație. Reforma doare acolo unde a fost concepută birocratizarea administrației publice.

Agerpres (aici).

Dacian Cioloș a promis că va începe un program de modernizare a administrației publice. S-a ținut de cuvânt. Reforma în administrația publică a parcurs repede niște pași, în paralel cu codificarea conceptelor și pregătirea programelor.

Primii pași vizibili au fost la evaluarea celor din eșalonul II din ministere. După modelul folosit de CE la evaluarea candidaților pentru ocuparea funcțiilor din aparatul CE. Unii au picat, fără speranță, alții nu au mai așteptat să fie evaluați și au fugit de la locul faptei prin demisie.

Alt pas vizibil este al înlocuirii prefecților care nu corespund criteriilor de evaluare similare celor înalților funcționari publici. Și aici este o mare vânzoleală.

În ministere se lucrează la evaluarea nu doar a funcționarilor publici ci și a structurilor, la compararea atribuțiilor acestora cu prevederile legii și a necesarului de personal pentru îndeplinirea respectivelor atribuții. Jale mare. Pe baza evaluărilor făcute până în prezent dar și pe baza unui model standard privind funcția publică și retribuirea acesteia s-a ajuns la reformularea legii privind salarizarea personalului din administrația publică.  Lege construită de Rovana Plumb și „gașca” din PSD care a acompaniat-o însă ireală sub aspectul concordanței cu principiile salarizării și capacitatea statului de a susține, în actuala etapă, o astfel de salarizare.

Că se vrea sau nu, reforma începe „să afecteze” multe alte domenii, ducând la alte reevaluări, mai ales după ce instituțiile publice au început să își pună întrebări privind rolul și locul lor în mecanismul administrației publice. Mai puțini oameni, mai mult de muncă, acțiuni și operațiuni care nu își mai găsesc justificarea devenind un balast pentru funcționarii rămași. A fost absolut normal să apară reevaluări a atribuțiilor funcțiilor publice. După ce s-a aerisit zona, s-a descoperit că unele acțiuni erau pur și simplu inutile. Cei rămași, majoritatea profesioniști, au descoperit că au chiar de lucru pentru realizarea funcției publice a instituției din care fac parte. Ba, se va vedea mai târziu că ce au de făcut costă mai puțin decât au cheltuit până acum.

În cadrul reformei în administrația publică a explodat, după ce s-a deschis consultarea publică privind formularele folosite în administrația publică, numărul sesizărilor și a propunerilor cetățenilor privind reducerea birocrației. Se pare că oamenii au ce spune. Iar de se va ajunge la propuneri concrete, motivate de realitatea vieții de zi cu zi, vom avea bucuria de a vedea cum birocrația - partea ei negativă -, va avea cumplit de suferit. Toate „hârtiile” cerute aiurea au fost cerute de politicienii ajunși la putere pentru a crea „noi locuri de muncă” pentru clientela politică. Fiecare formular nou, sau un formular mai complicat, a cerut personal mai numeros. S-au umflat schemele de personal. Volumul de informație inutilă a început să concureze informația utilă. Deciziile conducerilor au devenit fragile pentru că informația prelucrată era copleșită de date absolut nerelevante.

Cioloș face un bun demers pentru funcția publică. Condiția integrității nu este suficientă pentru funcția publică. Ea trebuie însoțită de condiția competenței. Degeaba ai un funcționar integru dacă el nu știe ce trebuie să facă în funcția pe care o deține. Degeaba ai un om competent în funcția publică dacă nu este integru. Ca atare, funcționarul public va fi evaluat atât sub aspectul competenței cât și sub aspectul integrității. Aici însă, trebuie umblat la lege pentru a impune acest binom: competență și integritate. Absența uneia din ele trebuie să ducă imediat la eliminarea respectivului funcționar public din sistem. Legea trebuie să prevadă expres acest lucru pentru ca nici o acțiune la instanța de judecată a funcționarului demis să nu aibă câștig de cauză.

Cioloșmai face vorbire despre claritatea în administrație. Vorbeam mai sus despre informația nerelevantă pentru actul decizional,  informație adunată în timp datorită politizării funcției publice. Eliminarea informației nerelevante va duce și la claritate.

„Atât timp cât procedurile nu sunt clare, cât legile sunt interpretabile, un om considerat integru poate să le interpreteze într-un anumit fel și altul de lângă el o să le interpreteze în alt fel și poate chiar cel integru să fie pedepsit că le-a interpretat în felul în care a făcut-o. Și la acest lucru ne gândim, cum să facem pentru ca în administrația din România, fără să birocratizăm în intern prea mult procesul decizional administrativ, să avem proceduri cât mai clare pentru ca oamenii care, potrivit unor funcții de conducere pe care le au, trebuie să-și asume anumite decizii să poată să o facă într-un mod foarte clar și conștient”.

Am văzut o mare frământare la PSD pentru acțiunile desfășurate de Cioloș. Unii cer imperativ o moțiune de cenzură pentru căderea Guvernului Cioloș. Li se alătură „scandalizați” cei de la gruparea lui Tăriceanu, ALDE. Mai sunt și alții mai „mărunți”, cu pretenții de liberali, care se declară oripilați de „impertinența” lui Cioloș de a aborda programe de politică națională sub aspect doctrinar, programe care ar trebui lăsate, după mintea lor, la dispoziția partidelor politice care vor ajunge în Parlament la alegerile viitoare.

Înclin să cred că toți acești critici au câte ceva de apărat. Este evident că cei din PSD nu au probleme doctrinare. Au însă o adevărată rețea construită în administrația publică, rețea care este în pericol să fie destructurată, să fie făcută publică iar oamenii să afle că un număr mare de funcționari publici sunt de fapt un balast pentru instituțiile publice, că formularele pe care cetățeanu de rând trebuie să le plătească după o adevărată aventură pe la instituțiile publice sunt de fapt o frecție la un picior de lemn, că „dialogul” pe care sunt obligați să îl poarte oamenii cu diferiți funcționari la ghișee este o făcătură care justifică existența acelor funcționari dar și a altora din spetele acestora și nu pentru a le facilita rezolvarea problemelor.

Urmează legea salarizării în administrația publică. Va fi o altă golgotă de trecut. Având deja un proiect legislativ făcut de Rovana Plumb, unul aproape tembel, PSD se va opune cu disperare refacerii acestuia. PSD va fi sprijinit ferm de ALDE al lui Tăriceanu și, evident, toate celelalte curente autodeclarate liberale care încearcă să atragă susținători prin intermediul tuturor mijloacelor posibile.

Mai mult, Cioloș va fi atacat ferm pentru proiectul de reformă în integralitatea lui aflat în construcție la ministerul lui Dâncu. După discuția cu Asociația Comunelor din România, acolo unde Cioloș a expus, cu destul curaj, unele aspecte ale modernizării administrației publice, are și mai mulți dușmani. Posibilitatea desființării unor instituții publice care au devenit irelevante sub aspectul conducerii administrației locale însă „relevante” sub aspectul beneficiilor persoanelor care ocupă funcțiile publice respective, va duce la mari frământări politice. Zgomotoase chiar dacă Dâncu își va finaliza treaba până la începutul verii iar Klaus Iohannis se va considera mulțumit de lucrare. Este evident că dacă PNL îl va și asuma și îl va avea ca obiectiv politic, zbaterea politică va fi foarte tumultoasă.

Mie îmi place cum se mișcă Cioloș și Guvernul până acum. Chiar dacă unele măsuri au nevoie de mai multe clarificări, pentru a nu mai da naștere la „spaime populare”.

Instituțiile statului, funcționarii publici au comportament ... irațional !

O știre Agerpres (aici) care îmi place. Îmi place pentru ce scoate în evidență vice-premierul Vasile Dâncu cu privire la instituțiile statului și, mai ales, cu privire la funcționarii publici.

Îmi place pentru că „îl deconspiră” pe prim-ministrul Dacian Cioloș: „ ... Dacian Cioloș care ne-a spus de câteva ori, și mi s-a părut că ne spune prea des acest lucru, că dacă ne lăsăm pe mâna funcționarilor, atunci nu vom face nimic. Ne-a spus: Eu știu asta pentru că vin din administrație”.

Afurisit Cioloș ăsta ! Faptul că le spune este bine. Ideea a mai fost în spațiul public enunțată de unii politicieni cu mai multă minte. Faptul că prim-ministrul impune miniștrilor să schimbe cutuma în administrația publică, este, totuși, o noutate.

Vasile  Dâncu a constatat existența unei stări „de normalitate” promovată de birocrați: termene lungi pentru acțiuni și operațiuni care se pot realiza, până la urmă, cu rezultate foarte bune, în interiorul unor termene scurte. Normalitatea din viața funcționarilor de peste tot este moartea statului de drept. Pentru că actele și faptele funcționarilor sunt contrare interesului general al societății. Funcționarii condiționează și pun la îndoială, prin comportament și decizii, drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

O altă constatare a lui Dâncu care îmi place are ca țintă obiectivul descentralizării proclamat de mai toată clasa politică însă când a intrat în materie, în interiorul „obiectivului”, a constatat că se referă doar la ministere, agențiile guvernamentale și cam mai tot ce există în jurul organizațiilor centrale ale statului. Nimic despre aparatul funcționăresc de la nivelul județelor, al primăriilor, al consiliilor locale. De parcă acestea nu ar mai exista. Ei bine, abia acum, la Dâncu, văd o abordare corectă a problemei descentralizării. Pentru că tot Dâncu observă, foarte bine, că tot sistemul funcționăresc suferă de supraierarhie, peste imposibilitatea de a trece peste nivelul imediat superior. De aici și blocajul instituțional, blocaj care există în mintea legiuitorilor din Parlament, cei care au construit legile în așa fel încât instituțiile să se blocheze atunci când se crează anumite situații pentru ca decizia să fie dată de factorul politic și nu de autoritatea administrativă competentă potrivit legii. Este o acuză gravă pe care o fac ... în cunoștință de cauză.

Boala de mai sus are rădăcini adânci. Dreptul administrativ, cel care se predă în facultăți, are ca țintă doar organizarea și atributele instituțiilor publice centrale și locale, un fel de povestire a legilor însă nu se referă la situațiile și stările pe care funcționarii publici sunt chemați să le soluționeze. De fapt, dreptul administrativ ar fi trebuit să plece de la stările și situațiile pe care administrația publică - în absolut toate specialitățile inventate de om -, este chemată să le rezolve în numele și pe seama statului prin intermediul funcționarilor publici, atribuțiile structurilor - de sus și până jos, până la nivelul structurilor funcțiilor publice de la comună -, fiind doar o sinteză (uneori deplorabilă) a acestor funcții publice luate individual . Forma de organizare ar fi fost o consecință a dorinței de a răspunde necesităților societății la nivelul unei comune, a unui oraș mai mic sau mai mare, la nivelul unui județ sau a unui minister, a statului în general. Cumva, dreptul administrativ a pus căruța înaintea boilor, a dat valoare funcțiilor administrative și nu funcției sociale. Păi cum dracu să evoluezi cu astfel de înțelegere a administrației ? Este mai importantă funcția de prim-ministru, de ministru, de primar etc. ca titlu decât atributul lui funcțional. De aceea își permit unii și alții să își delege din atribuții unor subordonați. Pentru că atribuțiile sunt doar de ochii lumii, sunt pe planul al doilea sau chiar mai jos față de „titlul” de Președinte al țării, de prim-ministru, de ministru, de secretar de stat, primar etc.

Îmi place să cred că Vasile Dâncu dovedește că este omul potrivit la locul potrivit. O abordare corectă a reformei administrației obligă la observații de acest fel. La cunoașterea realității. La corecta ei prezentare. La înțelegerea faptului că nu poți face reformă cu cei care se simt bine în starea asta de „vegetare”. A „vegeta” este scopul suprem al funcționarului public. Cioloș a avut dreptate când a atenționat pe miniștrii săi, după cum spune Dâncu:

„Dacian Cioloș avea dreptate. El mi-a spus de mai multe ori: Vedeți că o să vă dicteze ceilalți ritmul. Am lăsat la toate planificările termenele care sunt puse în strategii și am văzut că toate erau termene foarte lungi, că pentru un funcționar care lucrează acolo, pentru el armata este lungă. Deci nu are nicio problemă, trece timpul, el își ia leafa, deci nu vrea schimbare”.

Dâncu vorbește frumos. Să vedem reforma.

Agerpres (aici).

Vasile Dâncu vorbește bine. Vorbește despre principii care trebuie impuse în reforma administrației dar și a salarizării funcțiilor publice. Impuse, nu propuse. Pentru că am ajunge iar la concluzia spus de el: „În acest moment, este foarte clar că noi trebuie să construim un standard de salarizare unic în România, pentru că România este plină de privilegii”. De acord.

Din ce spune el, au deja concepte care se detașează în sensul de reformă dorit. Funcția publică să fie construită pe baza unor principii care să includă standarde bine conturate. De cost, de eficiență, standarde profesionale etc. Legată de funcția publică se urmărește retribuirea. Cu raportare la salarizarea Președintelui României. Astfel se va ajunge la o imagine clară a fiecărei funcții publice și la eliminarea anomaliei de astăzi când unii funcționari publici au salarii mai mari ca Președintele. Situația asta este absurdă. Mie îmi este imposibil să accept că o funcție publică este mai importantă ca a Președintelui țării, că poartă mai multă răspundere publică ca Președintele, că are o importanță socială mai mare ca a Președintelui. Este de reținut și principiul echității dar și al respectării ierarhiei funcției. Ba chiar și o diferențiere în salarizare „în interiorul” funcției publice care să aibă în vedere vechimea și alte componente ale muncii - evident și responsabilitatea ce se degajă.

Vreau să cred că nu se va ajunge la „tăieri” de salarii pentru ca toți să ajungă la același nivel. Acolo unde exagerarea salarizării a depășit limitele bunului simț - evident că sunt astfel de cazuri -, se va impune o reorganizare a respectivelor structuri cu redefinea funcției publice și a atribuțiilor structurilor în cauză. Vor urma evaluări ale celor care vor să ocupe respectivele funcții. Unii vor rămâne cu salarizarea pe loc, pentru că deja sunt la un maxim „deranjant”, alții vor beneficia pentru că salarizarea lor se va apropia de a celor care au avut parte de privilegii. Unii/unele își vor pierde locurile de muncă. Fie vor pleca - eliminarea privilegiului -, fie nu se vor califica pentru ocuparea funcțiilor publice disponibile după reorganizare. Este evident că va exista pentru aceeași funcție publică o departajare care va avea ca fundament nivelul instituției publice însă această departajare nu trebuie să fie deranjantă.

Reforma va trebui să întrunească aprobarea majorității cetățenilor. Va avea și adversari, în special între cei care azi ocupă funcții publice și urmează a pierde privilegiile, nu doar salariale. Cei din urmă se vor duce la Antena 3 să se plângă de abuzurile puterii „iohanniste”.

Eu sper ca reforma să se realizeze. Sper. Sper ca partidele politice principale să o sprijine. Realizarea reformei va permite resetarea „angajamentelor politice”. Promisiunile care privesc luna de pe cer vor exista doar în gura „infractorilor politici” - persoane capabile să mintă, să înșele, să promită fără a avea suport real în angajamente.

Dâncu vorbește frumos. Să vedem realizarea.