Va fi un pas extrem de important. Salarizarea unitară, alături de reorganizarea administrativă completată cu prevenirea corupției.

Duminică, la ProTv, Dacian Cioloș a spus: „Ceea ce facem acum și sper eu ca săptămâna viitoare să fim în măsură să punem în dezbatere publică un prim proiect de lege a salarizării unitare. Vedem acum marjele de creștere a bugetului salarizării pe care îl avem pe următorii patru ani și cu acele marje obiectivul este să ducem salariile mai mici și dezechilibrele salariilor mai mici în sus. Salariile care deja sunt mari în unele ministere nu le vom putea crește. Nu vom putea crește toate salariile, dar vom elimina cel puțin dezechilibrele în interiorul aceleași instituții și pe cât posibil și între instituții”. Știrea o iau de la Agerpres (aici). Azi are o discuție cu ministrul muncii dar și cu Ministerul de Finanțe, pentru ca această adevărată „reformă” să aibă loc în condiții de echilibru între resurse și nevoi. Nu va fi cu măriri care să pună echilibrul bugetar în pericol însă va fi în pericol un concept periculos, aplicat până acum: fac angajări la stat și dau salarii după cum vor mușchii mei. Un concept care a făcut din șefii de instituții și departamente publice adevărați „baroni”.

Reforma anunțată pe componenta salarială a administrației are însă o foarte mare problemă. Ea trebuie tratată concomitent cu o reformă administrativă.

Cu câteva zile înainte, Vasile Dîncu „mărturisea” că în urma analizelor efectuate până la acea dată, sistemul administrației publice este deformat. Nu avem o piramidă cu baza și vârf, avem un fel de patrulater, vârful fiind la fel de numeros ca baza ! Întâi am crezut că glumește. Apoi am stat pe gânduri. Este posibil așa ceva ? Este. Urmărind deciziile și traseul lor, cunoscând modelul din interior, am ajuns la concluzia că centralizarea excesivă a fost realizată, după modelul sistemului comunist dar și al altor sisteme totalitare, pentru că cei care au condus până acum România nu au știut un alt sistem de conducere. Teama de a scăpa de sub control decizia în domeniul controlat, teama de descentralizare și neîncrederea în cei care ar fi trebuit să ia decizii la nivel local, nu mai spun de interesul politic de a avea voturi și la următoarele alegeri, a generat o încălcare în lanț a legilor în vigoare (culmea, ele există și au elemente de descentralizare), o suprapunere a competențelor și, mai grav, un control politic asupra deciziei administrative. Un exemplu elocvent este semnătura primarului pe documentele eliberate de specialiștii din diferitele domenii de activitate din primării. O absurditate însă „legală”. Practic, un primar incult, pur și simplu, are dreptul să confirme sau să infirme o decizie tehnică de specialitate.

Una din consecințele dezastruoase ale deformării sistemului administrației publice este tutelarea și mai apoi preluarea atribuțiilor structurilor de execuție din teritoriu de către structurile centrale pentru a motiva, astfel, supradimensionarea structurilor centrale. În cele mai multe cazuri, au fost inventate și documente noi, fără relevanță în actul de decizie, documente ce au presupus noi scheme de personal, noi atribuții și, normal, noi necesități de finanțare. Am ajuns astfel ca asupra unei decizii administrative să își spună cuvântul două sau mai multe persoane, toate competente potrivit legii, pe o procedură în scară, cu condiții. Cel mai mic făcea materialul de bază, un altul îl verifica și constata că este corect, următorul verifica la rândul lui și cerea lămuriri, următorul constata că toți cei de sub el și-au făcut treaba iar decizia definitivă o lua o persoană care nici nu știa unde este localitatea în care decizia își va produce efectele și nici ce importanță are decizia pentru oamenii localității.

Pentru că Cioloș vorbește despre „salarizarea unitară”, trebuie, în mod obligatoriu, să se facă concomitent cu reorganizarea administrativă. Altfel, succesul va fi efemer. Aici mai trebuie ceva.

În fața Secției pentru procurori a CSM (aici), Laura Codruța Kovesi a spus cu convingere: „Noi centralizăm toate hotărârile definitive în cazurile noastre. Ar fi important pentru noi dacă fiecare instituție publică ar analiza aceste hotărâri judecătorești, pentru a identifica vulnerabilitățile și riscurile care există în interiorul instituției și ar încerca să ia măsuri de prevenire”. Ei bine, Kovesi a pus punctul pe „i”. Hotărârile judecătorești sunt ca hârtia de turnesol în situațiile în care este evaluat modul de funcționare a administrației publice. Hotărârile judecătorești arată unde este o aplicare greșită a legii, unde interpretarea legii de către decidenții politici sau administrativi este incorectă, unde există neconcordanțe între diferitele acte administrative și lege, unde este o greșeală a persoanei care aplică legea și unde este o greșeală a altor acte normative de nivel inferior în raport cu legea etc.

Făcând o analiză corectă, urmărind eficientizarea actului administrativ și având ca scop combaterea corupției, o analiză a hotărârilor judecătorești poate ajuta la reforma administrației publice. Legislativă - corectarea legislației care crează condițiile și favorizează producerea actului de corupție -, organizatorică și procedurală. Salarizarea unitară vine apoi să stabilească valoarea muncii fiecărui participant la actul administrativ, pe o scară a valorilor care să respecte atât nevoia traiului decent dar și diferențele între diferiții actori ai administrației publice. Un fel de meritocrație aplicată.

Sunt curios cum se va sfârși această epopee. Îmi este teamă că toți au dreptate, în spațiul îngust în care activează însă nu vor avea și capacitatea de a pune împreună toate elementele pentru ca pe viitor să nu se mai ajungă la ciudățeniile de astăzi.

Este, totuși, meritorie poziția lui Dâncu. El, social-democratul, constată rezultatul politicilor social-democrate ! Sistemul pe care îl critică este pur social-democrat. Este un sistem victimă a social-democrației de cumetrie practicat de PSD în România. Exemplele sunt pe toate drumurile. DNA ne oferă zilnic exemplele proastei organizări și funcționări a administrației publice. Actele de corupție nu apar din neant. Trebuie să existe disfuncționalități majore pentru ca actele de corupție să se producă. Scara aprobărilor deciziilor administrative, de exemplu, este o condiție care favorizează actele de corupție. Talmeș-balmeșul competențelor este condiție pentru apariția actului de corupție. Peste toate, s-a instalat cariera profesională în administrația publică distorsionată de interesul politic. Onțanu, de exemplu, ajunge din fierar-betonist primar de sector și din caporal în rezervă general cu două stele ! Normal că s-a comportat ca un fierar betonist și ca un caporal. Era un banc, în armată, cu un caporal și un general. Un caporal mai „activ”, își tot întreba subordonații dacă a venit generalul. Un soldat mai „încet la minte”, aflat în post de santinelă, îl vede pe general că vine și îi atrage atenția că a încurcat-o, că îl caută caporalul. Așa am ajuns azi cu o întreagă societate. Din nefericire, caporalii au ajuns generali.

Treaba asta a mai pățit-o România. După ce au venit comuniștii la putere, armata a fost epurată de ofițerii din Aramata Regală și în loc au fost desemnați ca ofițeri indivizi fără carte. Am prins ofițeri care aveau patru clase dar au primit diplome de 7 clase pentru a deveni ofițeri superiori, am cunoscut foști ofițeri care aveai patru clase, al cunoscut comandanți de unități care, în apropierea anului de pensie, terminau liceul deși aveau absolvită Academia Militară ”Frunze” etc. FSN și urmașii lui ne-au procopsit cu următoarea generație de inculți puși la conducerea țării.

Este timpul să renunțăm la aceste „genii”, la acești „burghezi roșii” și să trecem la democrația reală. Democrația nu înseamnă să pui proștii la conducere, ci oamenii competenți.