Bine, Agerpres face o greșeală. Trupele ruse nu se retrag, se retrag doar forțele principale de luptă ale forțelor ruse, în Siria vor rămâne în jur de 1000 de soldați ruși în cele două baze militare la Mediterana - Tartus și aeroportul Hmeymim -, unde rușii vor rămâne, probabil, mult timp.
Rămâne să vedem care vor fi, până la urmă, forțele principale.
Se fac tot felul de speculații. Pot spune că toate pot fi valabile până la proba contrară.
Este evident că pozițiile politice ale statelor vor fi temperate. Americanii preferă să nu comenteze. Sirienii au anunțat că sprijinul Rusiei rămâne, actuala retragere fiind normală, deoarece obiectivele principale au fost atinse.
Opoziția siriană adunată la negocieri cu reprezentanții Guvernului Siriei salută retragerea forțelor principale ale Rusiei - un motiv în plus ca negocierile să aibă o șansă de succes. Este de înțeles, rușii bombardând cu ferocitate pozițiile opoziției siriene mai ceva decât pozițiile Al Nusra - Al Qaeda din Siria -, sau ale SI.
Al Nusra reclamă „înfrângerea” rușilor și anunță cu pompă o ofensivă asupra armatei siriene care i-a gonit de pe teritoriile stăpânite cu ceva timp în urmă. Declarația este politicianistă. Al Nusra este asociată cu SI iar o ofensivă a lor va primi replica statelor care luptă cu SI sub conducerea SUA.
Ministerul de externe al Rusiei, Lavrov a declarat că Rusia a căzut la înțelegere cu SUA privind acțiunile comune împotriva SI și Al Nusra. Ei bine, această informație are potențial.
Să încercăm să vedem ce ar fi putut determina Rusia să retragă forțele principale din Siria.
Rusia suferă. În special economic. Rezervele statului au scăzut și tot scăzut încât au ajuns aproape de fundul sacului. Reformele cerute de Putin ca Rusia să nu mai depindă de vestul Europei sunt gata pe hârtie însă le lipsește finanțarea. Petrolul s-a dus în jos și se menține mult prea jos pentru a mai fi exploatat, chiar. Gazele îl urmează. Lumea petrolieră nu reacționează cum și-ar dori rușii. Nimeni nu vrea să lase de la el pentru a contracara scăderea prețului la petrol. Prețul scăzut al petrolului este temporar însă este ținut jos exact în perioada în care Rusia are nevoie ca de aer de un preț mai mare. Război economic în toată regula. Rusia nu mai are bani și nu mai are nici sursa - exporturile de hidrocarburi -, așa că scade din cheltuielile guvernamentale. Nu își mai finanțează industriile. Scade cheltuielile pentru înarmare. A oprit programele de modernizare a armamentelor și de dotare a trupelor. De unde va trebuie să facă rost de bani. Economisirea resurselor este singura care, în aceste momente grele, poate da un ajutor. Retragerea din Siria eliberează câteva milioane de dolari pe zi. Războiul este scump. Tare scump.
Rusia are probleme și cu republicile. Ținerea sub ascultare cu forța are succes pe termen scurt. Nu le dai bani și le ceri ascultare nu prea are succes pe termen lung. Mai ales când forța militară devine din ce în ce mai slabă, chiar dacă este dotată cu armament ultra-modern. Foamea populației de pe cuprinsul federației devine periculoasă. Regresul unor comunități duce la revolte. Politic, Putin este pe muchie de cuțit. Slăbiciunile se manifestă și în „forțele de menținere a păcii” ale Rusiei din teritoriile ocupate cu japca de la R. Moldova, Gruzia, Ucraina alte state. Partenerul Belarus se revoltă. Nu își poate permite pierderea economică pentru principiul fidelității față de suzeran. Îl dă dracului pe suzeran și negociază „pacea economică” cu adversarul acestuia - UE și SUA.
Rusia a mai fost învinsă odată pentru că nu a fost capabilă să țină pasul în cursa înarmărilor. Acum a făcut aceiași pași greșiți. S-a vrut „Goliat” și a reieșit că este doar o păpușă gonflabilă. Slab lipită, a început să se dezumfle.
Statele UE au adoptat o prelungire a sancțiunilor și a reiterat condițiile pentru ca ele să fie retrase. Respectarea clauzelor de la Minsk și nerecunoașterea Crimeei ca teritoriu al Rusiei. Retrocedarea peninsulei către Ucraina este obligatorie. Ucraina s-a întărit militar, a fost sprijinită, este sprijinită. R. Moldova este sprijinită. România a devenit purtător de cuvânt al Moldovei în relațiile cu toate entitățile internaționale. Este ipotetică o aventură rusească în Moldova, sprijinul internațional sub coordonarea NATO nu poate fi exclus. Toate forțele militare ruse de pe teritoriile străine trăiesc drama subfinanțării. Cât vor mai ține rușii aceste forțe militare în străinătate ? Este o întrebare. Dacă sunt eliminate sancțiunile internaționale, Rusia va avea din nou acces la resurse cu care să le țină. De aceea sancțiunile trebuiesc ținute până când Rusia se retrage din toate statele pe care le asuprește: Ucraina, Moldova, Gruzia etc.
Retragerea din Siria este un pas înapoi. A vedea în Rusia un stat învins este prematur. Mai este până atunci. Aventurile lui Putin au fost ca un balon de săpun. Acum trebuie lăsat să suporte costul. Din păcate, costul va fi sever pentru ruși, pentru oamenii din popor care au trăit mereu cu convingerea că statul le va da mereu și mereu. Acum văd că statul rus le ia, mereu și mereu. Este trist, însă a fost alegerea lor. Chiar de vor să meargă la luptă, vor renunța repede. Cu stomacul gol și fără gloanțe nu ajungi departe.
Cele de mai sus sunt gânduri. Vor ave valabilitate doar dacă se vor concretiza. Naiba știe ce mai au în cap politicienii. Nu este exclus ca producătorii exponențiali din diferite state ale UE să considere că sărăcirea Rusiei nu le este benefică și să încerce să blocheze politica de sancționare a Rusiei după septembrie 2016.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu