luni, 14 martie 2016

Interceptările. Judecățile, aprecierile sunt limitate la nivelul cunoașterii problemelor, al întinderii lor.

Interceptările au provocat discuții. Mai ales după ce CCR a declarat ca neconstituțională ultima ipoteză din art. 142 alin. (1) „...alte organe specializate ale statului”, ca structuri cărora procurorul pe transferă competențe în procesul penal, în particular în domeniul supravegherii tehnice.

Am mai scris despre asta dar nu am fost nici complet și nici precis. Mea culpa.

Strict cu privire la problemă, suntem în fața unei proceduri care sprijină realizarea procesului penal. Doar a procesului penal. Nu are alte conotații.

Supravegherea tehnică are scopul exclusiv de a preveni sau, în cazul în care fapta incriminată de lege s-a produs sau este în curs să producă efecte să fie împiedicată să se finalizeze iar dacă s-a finalizat să fie aflate toate elementele materiale care compun infracțiunea precum și autorii acesteia plus complicii. Supravegherea tehnică este doar o parte a procesului penal. Nu strică să ne uităm la art. 139 din NCPP:

CAPITOLUL IV
Metode speciale de supraveghere sau cercetare
Art. 139
Supravegherea tehnică
(1) Supravegherea tehnică se dispune de judecătorul de drepturi şi libertăţi atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute la alin. (2);

b) măsura să fie proporţională cu restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanţa informaţiilor ori a probelor ce urmează a fi obţinute sau gravitatea infracţiunii;

c) probele nu ar putea fi obţinute în alt mod sau obţinerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranţa persoanelor sau a unor bunuri de valoare.

(2) Supravegherea tehnică se poate dispune în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute de Codul penal şi de legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de droguri, de trafic de arme, de trafic de persoane, acte de terorism, de spălare a banilor, de falsificare de monede ori alte valori, de falsificare de instrumente de plată electronică, contra patrimoniului, de şantaj, de viol, de lipsire de libertate, de evaziune fiscală, în cazul infracţiunilor de corupţie şi al infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, al infracţiunilor care se săvârşesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicaţii electronice ori în cazul altor infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.

(3) Înregistrările prevăzute în prezentul capitol, efectuate de părţi sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege.

(4) Raportul dintre avocat şi persoana pe care o asistă sau o reprezintă nu poate forma obiectul supravegherii tehnice decât dacă există date că avocatul săvârşeşte ori pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute la alin. (2). Dacă pe parcursul sau după executarea măsurii rezultă că activităţile de supraveghere tehnică au vizat şi raporturile dintre avocat şi suspectul ori inculpatul pe care acesta îl apără, probele obţinute nu pot fi folosite în cadrul niciunui proces penal, urmând a fi distruse, de îndată, de către procuror. Judecătorul care a dispus măsura este informat, de îndată, de către procuror. Atunci când apreciază necesar, judecătorul dispune informarea avocatului”.

Ipotezele pentru instituirea supravegherii tehnice, ipotezele de lucru în cadrul supravegherii tehnice nu au fost discutate corect. Unele nici nu au fost pomenite.

Am citit tot felul de comentarii. Am citit intervenții ale unor judecători, procurori, avocați care, la rândul lor, au accentuat doar unele aspecte ale transferului de competențe, toată lumea incriminând posibilitatea ca SRI să primească competențe de cercetare penală. O abordare „pompieristică”, falsă, păguboasă.

Poate că am fost comod și nu am citit totul, așa că îmi cer scuze în cazul în care cele ce voi spune mai departe va crea cuiva impresia că i-am furat ideea sau că l-am omis.

Scriu pentru că am citit, mai devreme, acest material de pe site-ul „juridice.ro” - aici. Materialul este foarte interesant, probabil va fi greu de citit de majoritatea oamenilor care doresc lămuriri, juriștii însă nu ar avea scuze (este în limbajul juridic !). Sunt de acord cu autorul însă vin și fac precizarea că are aprecieri doar asupra unei părți a problemelor.

Nu se poate trata o problemă de interes social deosebit, cum este un dosar penal, fără a merge către ansamblu. Este adevărat că avem un nou Cod penal, avem un nou Cod de procedură penală, avem alte legi care incriminează acte și fapte ale persoanelor și le prevede sancțiuni cu caracter penal, dar nu este suficient. Este și periculos să tratezi problemele importante doar pe baza unor angoase.

Sunt, evident, împotriva introducerii SRI în procesele penale ca organ de cercetare penală. Nu este treaba lui, dar asta nu înseamnă că pot fi de acord cu excluderea lui absolută. Sunt situații și situații. Sunt împotriva tratării problemei cu superficialitate, astfel încât să accept ca SRI să nu aibă nici o competență în materia culegerii și prezentării probelor pentru un proces penal. Chiar dacă SRI este singura autoritate publică cu competențe privind siguranța națională sau terorismul, a exclude probele adunate de SRI, într-un eventual proces penal, pentru că acesta nu are competențe penale, mi se pare absurd. Cei care se înfoaie pe această temă uită că probele într-un proces penal nu sunt rezultatul acțiunii procurorului ci rezultatul acțiunii făptuitorului. Cei care se înfoaie atât în aceste zile nu știu, pentru că nu citesc sau nu îi interesează, că probele se pot aduna și se adună de reprezentanții puterii executive, cei chemați să aplice legea, obligați prin lege să le colecteze, să le conserve și să le prezinte procurorului. Și SRI este o autoritate naționale și, pe timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu poate ajunge la „probe” care să arate că urmează să se săvârșească o faptă penală, că este în desfășurare sau s-a produs și are consecințe. Normal că SRI este obligat să prezinte ceea ce știe procurorilor pentru ca aceștia să aibă posibilitatea să întocmească un dosar penal sau să completeze un dosar penal cu acte și fapte la care nu poate ajunge, în mod normal. Bașca faptul că actele de terorism nu pot fi probate fără aportul SRI și nici urmărite fără aportul SRI. La fel cele săvârșite având ca scop slăbirea securității naționale a României. Încep să cred că unii sunt atât de superficiali încât vor să elimine siguranța națională și tot ce ține de ea din competența statului. Stupid.

Ca să dau un alt exemplu. Cercetarea administrativă. Persoanele care fac cercetare administrativă într-o instituție publică nu sunt organe de cercetare penală însă rezultatele cercetării lor pot duce la concluzia că a avut loc a faptă incriminată de legea penală, fie ca rezultat al muncii funcționarului cercetat fie ca rezultat al altor acte ale acestuia legate de muncă sau de timpul în care acesta ar fi trebuit să fie la muncă. Materialul de final, procesul verbal al comisiei de cercetare administrativă devine mijloc de probă în procesul penal, nu va fi exclus pentru că a fost întocmit de persoane care nu sunt prevăzute cu competențe de cercetare penală.

Nu înțeleg ardoarea cu care unii fac încă asocierea SRI cu Securitatea de dinainte de '89. Sunt totuși peste 25 de ani de atunci. Să cred că unii au rămas „încremeniți în proiect” ?! Se pare că da. Iar această abordare superficială devine dăunătoare. Nu poți cu astfel de persoane să te gândești la viitor, la progres. Se pare că aceste persoane vor fi lăsate să „latre” iar „caravana” va merge mai departe. Viitorul unei țări nu poate fi blocat de angoasele unor persoane care și-au ratat evoluția.

Niciun comentariu: