Dacian Cioloș a dat explicațiile necesare, în limita posibilă a descrierii evenimentelor internaționale, cu privire la întâlnire. Agerpres (aici). De la o discuție care avea ca obiectiv doar cunoașterea mai clară a poziției țărilor din UE referitoare la migrație și la relațiile cu Turcia s-a ajuns la o altă abordare a problemelor, fără a se lua decizii, determinată de propunerile Turciei. O surpriză, spun eu, plăcută.
Preiau textul cu declarația lui Cioloș care detaliază propunerea Turciei:
„Această propunere surpriză, aș putea spune, a fost în general bune primită de șefii de stat și de guvern europeni, însă, datorită consistenței ei, s-a ajuns la concluzia că nu se poate lua o decizie astăzi dat fiind și formatul acestei întâlniri. (...) Această propunere venită din partea Turciei, după discuții cu președintele Tusk, presupune un angajament din partea Turciei de a prelua toți migranții ilegali care trec de frontiera Turciei în Uniunea Europeană, deci în Grecia, cu obiectivul de a returna în țările de origine acei migranți care nu provin din Siria și de a accepta ca migranți azilanți doar pe sirieni în tabere din Turcia, în responsabilitatea Turciei. Turcia a solicitat din partea UE pentru fiecare migrant ilegal care ar fi trecut din Turcia în Grecia și care ar urma urma să fie acceptat de Turcia în retur, Turcia să trimită în raport de unu la unu migranți legal din Turcia spre Uniunea Europeană”.
Textul este mare însă se poate simplifica.
Turcia se angajează să primească pe teritoriul său doar refugiați sirieni, să trimită în statele de origine imigranții economici, să preia imigranții economici care au ajuns în UE plecând din Turcia, dar și să trimită în locul lor pe refugiații sirieni aflați în Turcia, în raport de unul la unul. Normal că îi va trimite în UE doar pe refugiații care doresc acest lucru. Este evident că unii dintre sirieni nu au de gând să rămână în Turcia sau altă țară, vor dori să se întoarcă în Siria după terminarea războiului și instaurarea păcii. Sunt și sirienii oameni cu dragoste de țară.
Abordarea propusă de Turcia este o surpriză. O mare surpriză. Aproape că obligă la schimbarea întregii paradigme a problematicii migrației din aceste zile. Ca să fiu rău, pune în dificultate toate statele europene care au tratat cu superficialitate problematica migrației și ajutorul umanitar acordat refugiaților de război.
Pentru ca propunerea Turciei să devină un acord cu UE trebuie acceptată de Consiliul European care va avea loc săptămâna viitoare. Ca prim pas. Va urma detalierea problemelor la comisiile tehnice ale CE în procesul de negociere cu responsabilii desemnați de Turcia și aprobarea acordului final și de către Parlamentul European (codecizia !). Pentru că propunerea Turciei are și anexe. Urgentarea acceptării liberei circulații a cetățenilor turci în UE, nu din toamna anului ci de la începutul verii, acceptul UE ca Turcia să deschidă și alte capitole de negociere pentru aderarea la UE, contribuția UE la finanțarea migrației și a măsurilor de combatere a migrației începând de pe teritoriul Turciei să fie mai mare de 3 miliarde euro etc.
Cioloș spune că propunerea Turciei, discutată în prealabil cu Donald Tusk, a fost primită favorabil de celelalte state. Cred și eu ! Are calitatea unei mari clarificări a naturii migrației. Sprijină toate statele europene să scape de imigranții economici, majoritatea nedoriți însă și obligă.
Statele europene vor accepta, probabil, propunerile Turciei. Migrația este o problemă foarte serioasă care are deja consecințe grave. Creșterea exponențială a vizibilității partidelor extremiste și schimbarea componenței politice a legislativelor europene unde partidele extremiste cuceresc locuri este una dintre cele mai grave probleme cu care Europa se înfruntă. Nu mai spun de conflictul real între culturi. Cultura islamică a imigranților a devenit agresivă imediat ce imigranții au pătruns în spațiul european. Înfruntările între imigranți și organele de ordine publică au devenit știri curente. Agresiunea unor grupuri de imigranți asupra populației autohtone are zilnic loc în paginile ziarelor și pe ecranele televizoarelor. Europa este în disoluție - spațiul Schengen a fost pus serios în discuție după ce statele și-au luat măsuri de protecție -, iar resurse importante ale UE se cheltuie pentru imigranți în loc să meargă către programele de dezvoltare ale statelor europene. Migrația este o formă negativă de lux de care nu avem nevoie.
Mă gândesc că de va fi aprobată propunerea Turciei, aceasta va avea efectul unui ardei iute băgat în fund. Germania va trebui să îi caute pe cei peste 400.000 de imigranți intrați în țară și de care nu mai știe nimic. Cine sunt și unde au ajuns ? Ce au de gând să facă ? Cu ce scop au venit în Europa ? Faptul că au evitat înregistrarea pentru obținerea vizei de refugiat sau faptul că după înregistrare au dispărut ridică mari semne de întrebare. Toate statele europene din spațiul Schengen sunt în alertă. Dacă o parte dintre imigranții ajunși în Europa, o parte substanțială - peste 400.000 numai în Germania, fără a-i pune la socoteală pe cei din alte state -, evită înregistrarea, evită intrarea în legalitate, problema este deosebit de gravă. Fără menajamente, pot considera că anumite decizii politice luate în Germania, Austria, Suedia dar și în alte state care au sprijinit, irațional aceste decizii, au dus la un import masiv de infracționalitate și, mai grav, de terorism. Comportamentul Greciei și Italiei este impardonabil. Este un comportament agresiv față de celelalte state ale Uniunii Europene.
Toate statele vor trimite forțele de ordine publică pe teren pentru a descoperi imigranții și a-i depune în centrele de cazare în vederea returnării în Turcia. Va fi un efort uriaș după o perioadă de „lasă că merge și așa”. Înlocuirea imigranților economici cu refugiați sirieni va schimba și problematica regimului acestora. Termenul de 3 ani pentru viza de refugiat va avea o anume însemnătate. Siria va ști că cetățenii ei vor reveni în țară la terminarea războiului și va avea cu cine să refacă țara. Siria va avea politic un sprijin. Indiferent de cine va conduce Siria. Statele europene au posibilitatea ca în acești 3 ani, dacă doresc ca unii refugiați să rămână, să vadă care dintre ei au capacitatea de a se adapta culturii locale, limbii și specificului muncii. Se atenuează conflictul cultural între refugiații care știu că se vor întoarce acasă după terminarea războiului și gazdele lor, populația autohtonă a diferitelor state. Devine acceptabilă repartiția unor refugiați între state, scopul repartiției într-o țară anume ieșind din calcul. Poate fi o dorință însă nu este obligatoriu să fie îndeplinită.
Ar mai fi de scris, rămâne să continui abia după ce Consiliul European se va întruni și va da o formă finală pachetului de propuneri. Rămân consecvent ideii că Turcia trebuie să intre în UE. Avem nevoie de Turcia în UE la fel de mult cum Turcia are nevoie de UE. Din foarte multe considerente.
Nu pot încheia fără să evidențiez pe doi dintre politicienii români care nu scapă ocazia să se facă de râs. Călin Popescu Tăriceanu și Traian Băsescu.
Băsescu s-a grăbit să iasă în față ca o codoașă declarând că Iohannis ar fi trebuit să amâne vizita în Israel și Palestina și să meargă la summit-ul UE-Turcia. Ei bine, nu a fost nevoie. Iar rezultatul participării lui Cioloș este unul bun. Chiar foarte bun. Este și mai bun pentru modul de a face politică în România. În același timp, respectând calendarul diplomatic, Iohannis a făcut o figură bună în Israel. Declarația lui că securitatea Israelului este axiomatică, întărind astfel convingerea israelienilor că România este un partener de nădejde, un aliat serios, în care poate avea maximă încredere, are reverberații și asupra partenerilor României din lumea islamică. Să nu uităm și faptul că nu cu mult înainte, ministrul de externe, Lazăr Comănescu a fost în Iran unde a revăzut cu iranienii problematica româno-iraniană și au convenit asupra dezvoltării relațiilor. Comănescu a fost primit la cele mai înalte nivele ale conducerii Iranului, a avut un mandat deplin, un mandat care a permis adoptarea unor decizii în funcție de situația constatată și posibilitățile de cooperare. Băsescu este deja depășit de situație. Se comportă ca un mahalagiu. Bine, comportamentul lui are scop politic. Vrea să atragă lângă Mișcarea Populară pe cei care îl înjură pe Klaus Iohannis. Vrea să îi atragă pe cei care înjură pe Dacian Cioloș și Guvernul condus de acesta.
Băsescu este pe același culoar cu Tăriceanu. Și Tăriceanu nu scapă ocazia de a „da cu munci'n fasole” când îl atacă pe Iohannis sau atacă pe Cioloș. Ultima găselniță a lui Tăriceanu a fost să declare summit-ul UE-Turcia drept Consiliul European și să cheme pe Cioloș să dea socoteală în Parlament că a mers fără mandat de la el, Tăriceanu.
Tăriceanu și Băsescu devin, pe zi ce trece, doi maimuțoi penibili.
Putem compara comportamentul lui Iohannnis și Cioloș cu comportamentul lui Băsescu și Tăriceanu. Pentru Băsescu trebuie să mergem cu ceva timp în urmă când se dădea rotund ca Președinte al României. Compararea nu lasă loc de dubii. Tăriceanu și Băsescu se comportă ca doi mârlani. Iohannis și Cioloș se comportă ca doi lideri politici europeni. Fără discuție.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu