Totul este bine până la ... pielea ursului din pădure.

Politica e ... „coană mare”. Treabă serioasă. Îți trebuie vocație. Unii au. Din belșug.

Plec de la definiția politicii:

POLÍTIC, -Ă, politici, -ce, s. f., adj. 

I. S. f. 1. Știința și arta de a guverna un stat; formă de organizare și conducere a comunităților umane, prin care se menține ordinea internă și se garantează securitatea externă a comunităților respective. ◊ Expr. A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului. ♦ Suprastructură a sistemului social, incluzând conștiința politică, relațiile politice, instituțiile și organizațiile politice. 

2. Tactica, strategia, metodele și mijloacele folosite de organele puterii în vederea realizării obiectivelor fixate; ideologia care reflectă această activitate. 

3. Fig. Dibăcie, abilitate în atingerea unui scop. 

II. Adj. 1. Care aparține politicii (I), care se referă la politică, de politică; politicesc¹ ◊ Drepturi politice = drepturile de participare a cetățenilor la conducerea treburilor statului. Nivel politic = grad de pregătire a cuiva în probleme de politică generală; orientare justă în astfel de probleme. Om politic (și, înv., substantivat, m.) = persoană care are un rol important în activitatea politică, care își desfășoară activitatea principală în domeniul politicii (I 1). ♦ (Substantivat,n.) Aspect, element politic (II 1), viață politică. 

2. Care are sau care exprimă o comportare abilă; dibaci, șiret. – Din lat. politicus, ngr. politikós,fr. politique. 

În esență, omul care este preocupat de soarta statului în care trăiește și se manifestă activ în rezolvarea treburilor statului face politică. Și discuțiile fac parte din manifestarea activă însă pentru a fi activ până la capăt, trebuie să participe și la actul de decizie a alegerii politice. Adică să voteze. mai mult, să candideze la funcțiile politice. Alegerea unui actor politic care să aibă puterea de a aplica anumite politici devine esențială, este actul final al manifestării politice. Raționale. Unii însă, au ales să se joace cu „găletușa în nisip” declarând că fac politică, că sunt „mari” oameni politici.

Lumea face politică. Intens. Ca o particularitate a celor care se apucă de politică, ușor de observat, este egoismul. Uneori este intens. 

Am citit, de curând, despre o încercare a unor noi actori politici din București de a pune împreună resursele pentru victoria în alegerile locale în capitală și în sectoarele acesteia cu gândul să aibă, tot în comun, rezultate bune la alegerile parlamentare din toamnă. Este vorba despre Ciprian Ciucu susținut de Partidul M10, înființat de Monica Macovei, dar și de diferite ONG-uri (!) și partidulețe mai mici, care a făcut un nou pas în direcția lui Nicușor Dan care a înființat Partidul politic Uniunea Salvați Bucureștiul. 

Ciprian Ciucu a acceptat să lase lui Nicușor Dan poziția de candidat la primăria generală dar s-a ales praful. Când au ajuns la „împărțirea” sectoarelor și a posturilor de consilieri locali și generali s-a rupt înțelegerea. După cum a declarat Ciucu la Digi24, Nicușor Dan ar fi urmat să ia primăria generală, sectoarele urmând a fi împărțite: 2 la Uniunea lui Nicușor Dan, 2 la M10 și ONG-urile susținătoare, 2 la alte formațiuni civice și politice care ar susține binomul Nicușor Dan - Ciprian Ciucu. Posturile de consilieri locali și generali ar fi urmat aceeași schemă. Locurile eligibile ar urma să fie date tot ca urmare a unei astfel de împărțiri. Ei bine, planul a picat, deocamdată.

Cazul de mai sus este emblematic pentru modul în care se face politică în zona noilor actori politici, una dintre zicalele românești fiind perfectă pentru cei doi actori politici și susținătorii lor: vor să vândă pielea ursului din pădure.

Mai mult, Nicușor Dan este convins că PNL va renunța la propriul candidat, Ludovic Orban, pentru a-l susține, deoarece, spune el, Ludovic are o notorietate mai mică ca a lui. Prost nu este, modul de abordare a problemei îl apropie de calificativul „stupid”.

Din declarația lui Ciucu la Digi24 mi-a reținut atenția referirea acestuia la Mișcarea Liberală. Din câte cunosc, Partidul Mișcarea Liberală a fost înființat la Craiova de arh. Horațiu Buzatu care se vrea primar al Craiovei și care a plecat din PNL nemulțumit că nu a primit conducerea locală a partidului. Se pare că prietenii lui Buzatu au format organizația din București ai acestei Mișcări Liberale.

Din alte știri, la nivelul județelor Vâlcea și Argeș s-a format o nouă „Mișcare”, tot locală care însă se întinde rapid în împrejurimile Bucureștiului. Mișcarea Liberală de la Craiova are ca țintă membrii PNL, de pe unde se află aceștia, mișcarea de la Vâlcea și Argeș - condusă de fostul pedelist Mircea Andrei -, are ca țintă foștii membri ai PDL și ce mai vine odată cu aceștia, unii dintre ei trecuți la PNL, iar peste acestea se află ALDE care are ca țintă tot membrii PNL (cei vechi !). Pe lângă ei „cântă sirena” Băsescu, cu Mișcarea Populară.

Dacă este să încerc să judec cu mai mult curaj situația, ajung la o concluzie posibilă. Ciucu îi propune lui Nicușor Dan să ofere acestor formațiuni politice noi o parte din „prada” disponibilă în București pentru a contracara în special PNL. Din discursurile tuturor actorilor politici de rit nou cu denumiri consacrate (liberali, social-liberali, populari etc.), ținta lor imediată este PNL și nu PSD. PSD este adversarul politic, al tuturora, PNL le este ținta. PNL trebuie să devină victima. Nu are importanță ce face și desface PSD, important pentru ei este ce face PNL iar marea lor grijă este ca PNL să nu coaguleze forțele de dreapta și să devină forța politică dominantă pe partea dreaptă. Testul lucrării lor se dă la alegerile locale. O poziționare bună a fiecăruia în alegerile locale, poziționare în zonele populate, le confirmă alegerea corectă. Dacă pică testul, au niște ani la dispoziție să se pregătească pentru următoarele alegeri. Merg mai departe și cred că cele două sectoare propuse de Ciucu lui Nicușor Dan să fie date partidelor și altor formațiuni politice noi care îi vor sprijini îi are în vedere pe acești actori politici noi. La fel se poate judeca și pentru posturile eligibile de consilieri, locali și generali.

Neplăcut este faptul că succesul lor la alegerile locale se va concretiza în câștigarea de către PSD a primăriilor și a celor mai multe posturi de consilieri. Având ca „țintă” PNL, ei vor susține, de fapt, PSD. Ca atare, succesul lor se poate traduce simplu: împiedicarea PNL să învingă PSD !

Normal este să judecăm mai departe. După un oarecare câștig la alegerile locale, se va hotărî ce va fi mai departe, bine, după o perioadă de timp în care se va vedea ce anume este mai bine. Evident că aici intervine denumirea partidelor componente în situația în care se va ajunge la concluzia fuziunii. Ce partid vor forma ? Sub ce siglă se vor prezenta publicului în viitor ? Putem specula, dar ar fi doar un joc prematur.

Una este notorietatea și alta este capacitatea de a atrage voturile. Nicușor Dan are notorietate. O anumită parte a presei și niște ONG-uri au avut grijă să îi facă publicitate. Numai că voturile sunt la cetățenii cetății. Discursurile noilor lideri politici ieșiți în piața publică, în agora, sunt „înalt calificate”. Sunt discursuri „prețioase” și „pretențioase”. Vocabularul folosit este „ciudat”, pentru o mare parte a cetățenilor. Publicul este eterogen. Probabil că publicul elevat de care au nevoie noii actori politici este insuficient atingerii scopului, mai mult, este împărțit în mai toate formațiunile politice. Public elevat este și la PSD, și la PNL, și la PMP, este peste tot. Acel public elevat este parte a puterii în mai toate formațiunile politice, este parte a „organigramelor puterii politice”. Are și rol de „locomotivă politică” pentru anumite grupuri de cetățeni. În concluzie, dacă nu vor avea un discurs pentru marea masă a cetățenilor capitalei, noii lideri politici au toate șansele să rămână speranțe. Bănuiesc că ei știu faptul că după alegerile locale formațiunile lor au toate șansele să se destrame. Oamenii vor alege să meargă alături de câștigători.

Cât privește ultima idee, ar trebui judecată cu maximă seriozitate. Aici trebuie avută în vedere vârsta membrilor și simpatizanților. Dacă cei tineri pot spune că nu este o problemă, ne întâlnim peste 4 ani, persoanele mature și mai ales cele care se apropie de o anumită vârstă nu mai au aceeași abordare. Maturii au nevoie de victorie acum, peste 4 ani nu știu ce va mai fi, în ce poziție se vor afla. Persoanele mai în vârstă pot deveni inactive. Vârsta joacă, că se dorește sau nu, un rol important în alegerile politice. Este un timp când poți face anumite lucruri și este un timp când nu le mai poți face. Degeaba ai dorința de a le face dacă nu mai ai puterea necesară.

Experiența guvernării CDR a fost elocventă. Au fost aduse în prim plan persoane care nu au avut capacitatea de a înțelege ce înseamnă o funcție publică de răspundere. Comportamentul lor față de instituția în care au avut un rol major a scos în evidență incapacitatea lor de a judeca situațiile și a lua deciziile care se impuneau. Micile excepții au arătat că în funcțiile de demnitate publică reputația socială nu este egală cu reputația profesională. Poți fi un om bun, dar nu este obligatoriu să fii un profesionist politic bun.

Partidele mari au un avantaj. De-a lungul timpului au avut persoane angrenate în consiliile locale, în consiliile județene, în Camerele Parlamentului, au ocupat funcții publice, atât în administrația locală cât și în administrația centrală. Noile partide au, în general, persoane care au ratat evoluția în cadrul partidelor mari. Nu au rezistat concurenței interne sau au fost respinse datorită unui comportament exagerat. Oamenii trebuie să cunoască ce au în față, ce aleg. Există și aici tendința aventurii. Unii  vor spune că îi votează și pe aceștia ca să vadă ce iese. Văd. Pe spinarea lor, în primul rând, ceea ce este corect însă va fi și pe spinarea celorlalți ceea ce este incorect.

Până una-alta, suntem în fața unei situații normale. Partidele mari sunt ca vânătorii care știu unde este ursul, ba au grijă de el să se simtă bine, iar partidele noi înființate sunt ca cei care se cred vânători și își închipuie că ursul le va ieși în fața, gata să se sacrifice pentru gloria lor.

Este de înțeles ca partidele mari să încerce să obțină cât mai multă putere pentru a guverna. Țara, localitatea, județul. Este ciudat să vezi cum partide noi apărute nu se înțeleg la împărțirea unei puteri la care, chiar de ar merge împreună, nu ar ajunge. Egoismul le împiedică să „împartă pielea ursului din pădure”. Caraghioși.