sâmbătă, 6 februarie 2016

Instituțiile statului, funcționarii publici au comportament ... irațional !

O știre Agerpres (aici) care îmi place. Îmi place pentru ce scoate în evidență vice-premierul Vasile Dâncu cu privire la instituțiile statului și, mai ales, cu privire la funcționarii publici.

Îmi place pentru că „îl deconspiră” pe prim-ministrul Dacian Cioloș: „ ... Dacian Cioloș care ne-a spus de câteva ori, și mi s-a părut că ne spune prea des acest lucru, că dacă ne lăsăm pe mâna funcționarilor, atunci nu vom face nimic. Ne-a spus: Eu știu asta pentru că vin din administrație”.

Afurisit Cioloș ăsta ! Faptul că le spune este bine. Ideea a mai fost în spațiul public enunțată de unii politicieni cu mai multă minte. Faptul că prim-ministrul impune miniștrilor să schimbe cutuma în administrația publică, este, totuși, o noutate.

Vasile  Dâncu a constatat existența unei stări „de normalitate” promovată de birocrați: termene lungi pentru acțiuni și operațiuni care se pot realiza, până la urmă, cu rezultate foarte bune, în interiorul unor termene scurte. Normalitatea din viața funcționarilor de peste tot este moartea statului de drept. Pentru că actele și faptele funcționarilor sunt contrare interesului general al societății. Funcționarii condiționează și pun la îndoială, prin comportament și decizii, drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

O altă constatare a lui Dâncu care îmi place are ca țintă obiectivul descentralizării proclamat de mai toată clasa politică însă când a intrat în materie, în interiorul „obiectivului”, a constatat că se referă doar la ministere, agențiile guvernamentale și cam mai tot ce există în jurul organizațiilor centrale ale statului. Nimic despre aparatul funcționăresc de la nivelul județelor, al primăriilor, al consiliilor locale. De parcă acestea nu ar mai exista. Ei bine, abia acum, la Dâncu, văd o abordare corectă a problemei descentralizării. Pentru că tot Dâncu observă, foarte bine, că tot sistemul funcționăresc suferă de supraierarhie, peste imposibilitatea de a trece peste nivelul imediat superior. De aici și blocajul instituțional, blocaj care există în mintea legiuitorilor din Parlament, cei care au construit legile în așa fel încât instituțiile să se blocheze atunci când se crează anumite situații pentru ca decizia să fie dată de factorul politic și nu de autoritatea administrativă competentă potrivit legii. Este o acuză gravă pe care o fac ... în cunoștință de cauză.

Boala de mai sus are rădăcini adânci. Dreptul administrativ, cel care se predă în facultăți, are ca țintă doar organizarea și atributele instituțiilor publice centrale și locale, un fel de povestire a legilor însă nu se referă la situațiile și stările pe care funcționarii publici sunt chemați să le soluționeze. De fapt, dreptul administrativ ar fi trebuit să plece de la stările și situațiile pe care administrația publică - în absolut toate specialitățile inventate de om -, este chemată să le rezolve în numele și pe seama statului prin intermediul funcționarilor publici, atribuțiile structurilor - de sus și până jos, până la nivelul structurilor funcțiilor publice de la comună -, fiind doar o sinteză (uneori deplorabilă) a acestor funcții publice luate individual . Forma de organizare ar fi fost o consecință a dorinței de a răspunde necesităților societății la nivelul unei comune, a unui oraș mai mic sau mai mare, la nivelul unui județ sau a unui minister, a statului în general. Cumva, dreptul administrativ a pus căruța înaintea boilor, a dat valoare funcțiilor administrative și nu funcției sociale. Păi cum dracu să evoluezi cu astfel de înțelegere a administrației ? Este mai importantă funcția de prim-ministru, de ministru, de primar etc. ca titlu decât atributul lui funcțional. De aceea își permit unii și alții să își delege din atribuții unor subordonați. Pentru că atribuțiile sunt doar de ochii lumii, sunt pe planul al doilea sau chiar mai jos față de „titlul” de Președinte al țării, de prim-ministru, de ministru, de secretar de stat, primar etc.

Îmi place să cred că Vasile Dâncu dovedește că este omul potrivit la locul potrivit. O abordare corectă a reformei administrației obligă la observații de acest fel. La cunoașterea realității. La corecta ei prezentare. La înțelegerea faptului că nu poți face reformă cu cei care se simt bine în starea asta de „vegetare”. A „vegeta” este scopul suprem al funcționarului public. Cioloș a avut dreptate când a atenționat pe miniștrii săi, după cum spune Dâncu:

Dacian Cioloș avea dreptate. El mi-a spus de mai multe ori: Vedeți că o să vă dicteze ceilalți ritmul. Am lăsat la toate planificările termenele care sunt puse în strategii și am văzut că toate erau termene foarte lungi, că pentru un funcționar care lucrează acolo, pentru el armata este lungă. Deci nu are nicio problemă, trece timpul, el își ia leafa, deci nu vrea schimbare”.

Niciun comentariu: