Agerpres preia două citate din declarația lui Cioloș. Se cuvine a discuta pe marginea lor pentru a le înțelege mai bine.
„Avem nevoie să reinstaurăm un climat de încredere în administrație, bazat pe transparență și claritate a legislației, a procedurilor și a actului decizional. Teama de a asuma decizii, de multe ori de frica DNA, cum s-a împământenit în această ultimă perioadă, poate veni și din lipsa de claritate a legislației sau a procedurilor de lucru. Aici avem de-a face și cu o responsabilitate politică în actul legislativ” - scrie Cioloș pe pagina lui de facebook.
De foarte multe ori am ascultat și am citit acuze la adresa legislației. Stufoasă, neclară, supra-reglementare, prea multe excepții etc. Rezultatul este reflectat în comportamentul funcționarilor publici. Teama de a greși are mai multe cauze: lipsa de pregătire profesională, reglementare imprecisă, conducere habarnistă, precedentul judiciar etc. Dacă eliminăm reglementarea deficitară, putem ajunge la evaluarea cât mai corectă a resursei umane din administrația publică. Este ilogică aprecierea resursei umane pe baza unei reglementări tembele !
Prin anii 2000 am lucrat împreună cu germanii pe reforma asupra securității frontierei. Pe timpul celei de a doua convenții cu CE coordonată de germani, am ajuns și la capitolul sensibil al evaluării funcționarilor și aprecierea lor în urma unor acțiuni. După ce ne-au dus cu zăhărelul (ceea ce însemna că nu erau nici ei foarte bine lămuriți asupra propriilor metode !), după ce le-am atras atenția că fug de răspunderea asumată să sprijine adoptarea celor mai bune practici, au prezentat modelul lor.
După ce au aplicat ani și ani modelul „românesc” al sancționării funcționarului înainte de a face cercetarea cazului și a cauzelor care au dus la o acțiune, pe principiul că o sancțiune nu strică, poate fi și preventivă, au trecut la alt sistem al analizei cazului după prevederile legale aplicate de funcționar, al reglementărilor secundare legate de lege și al atribuțiilor postului construite după aceste reglementări. Abia după ce studiau reglementările luau „la întrebări” omul în condițiile de timp, anotimp și posibilități de acțiune. O decizie se lua după ce toate elementele erau clare. De foarte multe ori au ajuns la concluzia că oamenii erau de bună credință și acționau după reglementări. Schimbarea modului de evaluare a adus un plus de performanță, neluat în calcul de ei la început. Oamenii au căpătat încredere și acționau fără teamă. Chiar imaginea publică a funcționarului s-a îmbunătățit.
Constatarea lui Cioloș mi-a adus aminte de acele momente la care am participat cu aproape 15 ani în urmă. Și da, recunosc, am propus modelul la noi și am primit un „șut în cur”, în sensul că de la ministerul condus de PSD - prin Ioan Rus, secretarii de stat, directorii generali, directorii și alți șefi și șefuți -, mi s-a transmis că sunt utopic (ca să nu spună altceva). Ei bine, văd că nu am fost.
Fără a o lungi deși mă „mâncă” buricul deștelor, fac o referire la „modelul” de construcție a legilor și a reglementărilor secundare (HG-uri, ordine de ministru, decizii, dospizții etc.). Mai peste tot găsești la atribuțiile instituțiilor publice și de aici la atribuțiile funcțiilor publice prevederea „și alte atribuții stabilite prin lege” sau „ alte atribuții potrivit normelor în vigoare”. Te trimite în neant. Nu ai de unde ști dacă un parlamentar cu mai multă influență nu trece o lege aiurea prin Parlament și nu ți se atribuie o obligație într-un domeniu de care nu ai habar sau care nu prea are legătură cu profesia ta. Sau un minister mai „bățos”, după chipul și asemănarea ministrului. Nu ai de unde ști că există o excepție la lege băgată de un politician care are de „apărat” niște interese obscure, într-o altă lege. Tu dai un aviz de bună credință (pozitiv sau negativ) și te trezești acuzat că ai încălcat legea. Vine procurorul și îți pune cătușele. Pe bună dreptate. Dacă pe cei din ministere îi poți acuza că nu au urmărit procesul legislativ, având și oamenii necesari pentru asta, pe Gheorghe sau pe Maria de la Poplaca nu ai cum să îi acuzi. Ei nu urmăresc procesul legislativ, ei sunt simpli executanți care aplică legea care li se cere să o aplice. Este absurd ca un funcționar public să stea cu un dosar în mână în care sunt adunate articole din toate legile în care le sunt băgate noi și noi atribuțiuni sau excepții la tot felul de articole din legi foarte diferite. Nu este exclus ca dosarul respectiv să fie mai greu decât funcționarul !
O altă distincție făcută de Cioloș are mult adevăr în ea.
„Și cred că această teamă de DNA nu este din cauza modului în care DNA își face treaba în mod exemplar, ci, probabil, de incapacitatea noastră de a progresa cu aceeași viteză în performanță cu care a progresat DNA în acești ultimi ani. Eu cel puțin așa lecturez lucrurile în momentul de față”.
Îi dau dreptate. Deplină.
În ultimii ani s-a tot pus accentul pe DNA. A luat DNA la pumni în cap de nu a mai putut duce. A început să se reformeze. Întâi cu ciudă, apoi din convingere, acum din dorința de a fi cei mai buni. Și devin din ce în ce mai buni. Restul instituțiilor publice au stat cu televizoarele pornite pe Antena 3, Realitatea Tv, România Tv, B1Tv, Nașul Tv sau mai știu eu care post de proastă calitate. Nici un demnitar din celelalte ministere nu a sesizat faptul că instituția pe care o conduce este o viitoare victimă a performanței pe care DNA o capătă. Au dormit în papuci. Nu au văzut în cauzele instrumentate de DNA discrepanța între norma de lege și activitatea ministerului. Nu îmi iese din minte discuția dintre Tăriceanu și Vosganian când Tăriceanu îi spunea lui Vosganian, în ședința de Guvern, că a da o ordonanță în favoarea lui Nicolae - aceea cu reducerea prețului gazelor pentru industria chimică pentru ca firmele lui Nicolae să aibă costuri de producție mai mici -, înseamnă a exporta plus valoarea. Avea dreptate Tăriceanu, Nicolae exporta 70% din producție. Într-un an, nicolae s-a îmbogățit exploziv. De la o avere estimată pe la 100 de mii de euro și ceva a ajuns la aproape 1 mil de euro ! Iar Vosganian și Tăriceanu au tot susținut că actul lor a fost o oportunitate economică adoptată politic pentru a sprijini 6 combinate chimice (din întâmplare toate ale lui Nicolae) și a menține locuri de muncă pentru 9.000 de angajați. Din pură întâmplare, plata a fost transferată către consumatorii casnici care au contribuit la pierderile companiilor românești care exploatau și transportau gazul natural scos din solul românesc. Așa am plătit cu toții saltul spre miliardul de euro avere proprie a lui Nicolae.
Ei bine, Cioloș vede unde este buba. La legi, la alte acte normative rămase de căruță. De aceea face și afirmația că suntem în fața unei responsabilități politice în actul legislativ.
Sunt curios și voi urmări să văd dacă actualul Guvern va veni cu inițiativele necesare pentru a sprijini administrația publică să funcționeze din nou. Acum, practic fie este imposibil să se încadreze în norma de lege, mai ales dacă este cu dedicație, fie se comit acte ilegale incorect acoperite de lege. Orice act administrativ ilegal este, de fapt, în dauna tuturor celorlalți cetățeni.
Aștept !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu