Agerpres. Percheziții ale procurorilor DNA la sediul Guvernului
Comunicatul DNA la cererea presei „înfometate” confirmă acțiunea.
01 august 2017
Nr. 746/VIII/3
COMUNICAT
Ca răspuns la solicitările formulate de reprezentanți ai mass media în contextul apariției în spațiul public a unor informații, Biroul de Informare și Relații Publice este abilitat să transmită următoarele:
Ca urmare a obținerii autorizărilor legale de la instanța competentă, în cursul zilei de 31 iulie 2017, între orele 15.00 - 19.00, au fost efectuate percheziții domiciliare în 5 locații situate în sediul unei instituții publice din București.
Perchezițiile au fost efectuate în cadrul unui dosar penal aflat pe rolul Secției de combatere a corupției, dosar ce vizează suspiciuni privind săvârșirea unor infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție comise în cursul lunii iulie 2017.
Raportat la actele procedurale efectuate în prezenta cauză, precizăm că, atunci când împrejurările vor permite, vom fi în măsură să oferim detalii suplimentare.
BIROUL DE INFORMARE ȘI RELAȚII PUBLICE
Agerpres ne dă și o locație, informație obținută de la „surse judiciare”. Ministerul pentru Relația cu Parlamentul, condus de Viorel Ilie ajutat de secretarii de stat Ștefania Bîrlibescu și Diana Severin.
Ce să fie, ce să fie ? Așteptăm. Procurorii au obligația de a se abține să comunice datele care fac obiectul investigațiilor pe timpul urmăririi penale până nu este clar dacă fapta există și, mai ales, dacă se cunoaște făptuitorul/făptuitorii.
Ca atare, știm că există un dosar, că faptele sunt de competența DNA dar nu știm dacă faptele există. Nu se poate vorbi despre o vină a cuiva, sub nici o formă. Cine o fi făcut sesizarea către DNA ?
Se afișează postările cu eticheta cercetare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cercetare. Afișați toate postările
marți, 1 august 2017
marți, 19 iulie 2016
Partidul Verzilor din Germania acuză poliția că l-a ucis pe terorist !
Germania mă pune pe gânduri.
Renate Kuenast, politician proeminent al Partidului Verzilor, a criticat felul în care a acționat poliția, spunând că adolescentul ar fi trebuit imobilizat, nu ucis. Agerpres.Trebuia să mă aștept. Nu știm încă cum a acționat poliția dar, din informațiile de până acum, se pare că focul de armă care l-a ucis pe tânăr s-a tras când acesta ataca polițiștii germani, când era urmărit de ei.
Poliția germană, birocrată cum o știm, a deschis o anchetă în urma acuzațiilor verzilor. Poate că mai sunt și alții.
Verzii din Germania sunt cei care au militat violent pentru acceptarea imigranților. Imaginile din Austria și Germania unde verzii și ONG-uri „umanitare” erau în jurul imigranților nu îmi dispar din minte.
Cu Erdogan pornit să islamizeze Europa, pot să consider că ONG-urile umanitare și partidele de stânga, cum sunt și verzii din Germania, sunt aliații lui Erdogan ?
Pledând pentru umanitarism, indiferent câte victime sunt vârâte în gropile cimitirelor, aceste partide și ONG-uri pot fi considerate adversarele democrației.
marți, 10 noiembrie 2015
Unii vor să uităm că tragedia de la Colectiv este, de fapt, o consecință a corupției administrației publice.
S-a ajuns la 48 de victime decedate. Este cumplit. La fel de cumplit este și faptul că nu există garanția opririi morții. Sunt victime care încă se ma zbat între viață și moarte fără a exista siguranța că viața va învinge. Au dreptate acei medici care pun accentul pe viață și nu pe ce va urma. Să trăiască oamenii și mai apoi se va judeca ce se va face pentru recuperarea lor.
Cercetările pornite de procurori și polițiști în cauză, axate pe cauzele care au dus la tragedie, cauze care sunt identificate atât în acțiunile anterioare ale proprietarilor clubului, ale firmei care a asigurat folosirea artificiilor cât și în acțiunile primăriei Sectorului 4, ale poliției locale dar și a ISU local, ba chiar s-a ajuns la Prefectul Capitalei, cel care din neglijență sau dintr-un anume interes nu a blocat și nu a contestat o hotărâre a consiliului local care prin încălcarea evidentă a legilor în vigoare a favorizat funcționarea clubului „Colectiv”, nu vor soluționa problema corupției profunde din sistemul administrației publice. Ele trag doar un semnal, ele doar deschid o pagină.
Că vrem sau nu, la fel ca instanța de judecată care are limitele stabilite de reclamant în judecarea unei cauze, de orice natură ar fi ea, și procurorii investiți cu cercetarea unei cauze penale sunt limitați de evenimentul pe care îl cercetează. Ei nu pot acuza public decât persoanele care au participat, într-un fel sau altul, la producerea evenimentului incriminat. În cauza „Colectiv”, procurorii se vor opri acolo unde există un raport de cauzalitate între fapta persoanelor și tragedia produsă. Ce este după această limită, procurorii nu pot face nimic, chiar dacă ei intuiesc că „puroiul” este mai larg răspândit. Iar trebuie să fac o precizare: combaterea corupției este atributul sistemului administrativ, unul din multele atribute. Procurorii au doar rolul de a cerceta și duce în fața instanței de judecată, în numele societății, pe cei pe care sistemul administrativ îi reclamă că au încălcat legea prin fapte de corupție. Știu că, în general, publicul nu agrează această judecată însă ea este susținută de atributele constituționale și legale ale procurorilor.
Îmi imaginez administrația publică ca o sferă. Procurorii în cazul „Colectiv” adună de pe sferă doar „petele” care apar, persoanele care au o legătură directă cu aprobarea funcționării acestei societăți comerciale. Locurile rămase libere vor fi acoperite de alți funcționari publici, sfera administrației publice revenind la mărimea inițială. Activitatea procurorilor nu îmbunătățește calitatea funcționarilor publici care ocupă spațiile din interiorul sferei. În cel mai fericit caz le excită simțurile și îi oblică să fie mai atenți în activitățile care prezintă potențialul unei „nefericiri” profesionale.
La finalul cercetărilor populația va avea o listă de persoane vinovate, persoane care vor fi duse în fața instanței de judecată competente și care vor răspunde penal. Potrivit legii, după pronunțarea unei hotărâri definitive de către instanța de judecată, cazul va fi închis.
Problema care rămâne este cea a sistemului administrației publice centrale și locale. Aici nu pot intra procurorii să facă curățenie. Nu au cum. Aici poate acționa doar politicul, cel care cucerește puterea în urma alegerilor. Prima măsură este cea a depolitizării administrației publice. În afara funcțiilor publice care se ocupă de către politicul care obține încrederea cetățenilor pentru a guverna, restul funcțiilor trebuie ocupate doar de persoane care cunosc administrație publică, care cunosc legea aplicabilă în funcțiile publice pe care le ocupă. Trebuie distrus sistemul de putere în administrația publică actuală. Astăzi avem și dovada că voința persoanei fizice care ocupă o funcție publică a prevalat în fața normei imperative a legii. A vrut Cristian Popescu Piedone să dea voie unei societăți comerciale să funcționeze fără respectarea normelor imperative ale legii, acea societate comercială a funcționat. Funcționarele primăriei care aveau sarcina de a întocmi actele administrative de recunoaștere a capacității legale de funcționare ale societății comerciale nu au urmărit îndeplinirea prevederilor legii ci voința primarului. Voința lui Piedone s-a transmis și funcționarilor unei instituții care nu îi este subordonată. Unitatea teritorială a ISU ai cărei inspectori s-au plimbat fără a lucra potrivit normativelor în vigoare prin locația societății comerciale. Polițiștii locali subordonați primăriei nu au văzut nimic ilegal în activitatea societății „Colectiv”, deși prevederile legii sunt clare, procurorii urmărind ipotezele prevăzute și sancțiunile din norma de lege altfel nu ar exista actul de incriminare. Procurorii au ajuns și la Prefect, tot pentru neîndeplinirea unei obligații imperativ prevăzută de lege.
Suntem în fața unui sistem administrativ profund corupt. Păstrarea lui „în viață” ne va duce la alte și alte tragedii. Fără doar și poate.
O particularitate a sistemului administrației din România este acela că este compus, aproape în exclusivitate, de persoane legate de politic. Majoritatea funcționarilor publici au culoare politică. Pe lângă cerințele șefilor direcți unii îndeplinesc, probabil, cerințele unor lideri politici locali sau de la nivel central. Chiar cei care nu au „o culoare politică” reală mimează, precum cameleonii, culoarea partidului la putere pentru un considerent evident: păstrarea locului de muncă. Este până la urmă o problemă de supraviețuire. Dacă sunt prinși că au altă orientare politică sunt în pericol de a fi „reorganizați”, prin act normativ guvernamental. Dacă un ministru politic, mai habotnic, cere premierului o hotărâre de guvern pentru reorganizarea instituției publice centrale iar la nevoie și a celor locale și o obține, legea le permite să suspende toate persoanele aflate în funcțiile publice și prin evaluări directe și interviuri să reorganizeze structurile componente. Se desființează birouri și servicii, direcții și direcții generale, li se schimbă denumirile și una-două atribuții. Se înființează alte structuri de execuție. Poate să scadă numărul personalului cu exact acele persoane care nu mai plac. Este cea mai mare porcărie încă existentă în lege de care nici un partid politic nu vrea să se atingă.
Am o curiozite. Ce calificative profesionale au primit cei anchetați astăzi de procurori în anul 2014 ? Acordarea calificativelor profesionale la sfârșit de an are rostul ei. Calificative foarte bune crează premisele unei poziționări mai bune pe scara ierarhică, aduce o mărire de salariu, aduce recompense. Umple un CV cu merite și cu o prezumție de competență. Chiar sunt curios.
Unii vor să uităm aceste lucruri. Presa, în special presa, a trecut la „spălarea” administrației publice prin idei și „informații” tembele. La Evenimentul Zilei se lucrează intens la ideea că tragedia de la „Colectiv” a fost planificată și pusă în scenă de susținători ai Președintelui Klaus Iohannis - un așa-zis jurnalist bătrân s-a referit la un fost membru al formației și la un artificier care, chipurile, ar fi autorii interesați ai tragediei !
Nu mai pomenesc emisiunile televiziunilor Antena 3, Realitatea Tv, România Tv, B1Tv dar și altele, mai „pricăjite” care lucrează numai cu scenarii SF.
Cercetările pornite de procurori și polițiști în cauză, axate pe cauzele care au dus la tragedie, cauze care sunt identificate atât în acțiunile anterioare ale proprietarilor clubului, ale firmei care a asigurat folosirea artificiilor cât și în acțiunile primăriei Sectorului 4, ale poliției locale dar și a ISU local, ba chiar s-a ajuns la Prefectul Capitalei, cel care din neglijență sau dintr-un anume interes nu a blocat și nu a contestat o hotărâre a consiliului local care prin încălcarea evidentă a legilor în vigoare a favorizat funcționarea clubului „Colectiv”, nu vor soluționa problema corupției profunde din sistemul administrației publice. Ele trag doar un semnal, ele doar deschid o pagină.
Că vrem sau nu, la fel ca instanța de judecată care are limitele stabilite de reclamant în judecarea unei cauze, de orice natură ar fi ea, și procurorii investiți cu cercetarea unei cauze penale sunt limitați de evenimentul pe care îl cercetează. Ei nu pot acuza public decât persoanele care au participat, într-un fel sau altul, la producerea evenimentului incriminat. În cauza „Colectiv”, procurorii se vor opri acolo unde există un raport de cauzalitate între fapta persoanelor și tragedia produsă. Ce este după această limită, procurorii nu pot face nimic, chiar dacă ei intuiesc că „puroiul” este mai larg răspândit. Iar trebuie să fac o precizare: combaterea corupției este atributul sistemului administrativ, unul din multele atribute. Procurorii au doar rolul de a cerceta și duce în fața instanței de judecată, în numele societății, pe cei pe care sistemul administrativ îi reclamă că au încălcat legea prin fapte de corupție. Știu că, în general, publicul nu agrează această judecată însă ea este susținută de atributele constituționale și legale ale procurorilor.
Îmi imaginez administrația publică ca o sferă. Procurorii în cazul „Colectiv” adună de pe sferă doar „petele” care apar, persoanele care au o legătură directă cu aprobarea funcționării acestei societăți comerciale. Locurile rămase libere vor fi acoperite de alți funcționari publici, sfera administrației publice revenind la mărimea inițială. Activitatea procurorilor nu îmbunătățește calitatea funcționarilor publici care ocupă spațiile din interiorul sferei. În cel mai fericit caz le excită simțurile și îi oblică să fie mai atenți în activitățile care prezintă potențialul unei „nefericiri” profesionale.
La finalul cercetărilor populația va avea o listă de persoane vinovate, persoane care vor fi duse în fața instanței de judecată competente și care vor răspunde penal. Potrivit legii, după pronunțarea unei hotărâri definitive de către instanța de judecată, cazul va fi închis.
Problema care rămâne este cea a sistemului administrației publice centrale și locale. Aici nu pot intra procurorii să facă curățenie. Nu au cum. Aici poate acționa doar politicul, cel care cucerește puterea în urma alegerilor. Prima măsură este cea a depolitizării administrației publice. În afara funcțiilor publice care se ocupă de către politicul care obține încrederea cetățenilor pentru a guverna, restul funcțiilor trebuie ocupate doar de persoane care cunosc administrație publică, care cunosc legea aplicabilă în funcțiile publice pe care le ocupă. Trebuie distrus sistemul de putere în administrația publică actuală. Astăzi avem și dovada că voința persoanei fizice care ocupă o funcție publică a prevalat în fața normei imperative a legii. A vrut Cristian Popescu Piedone să dea voie unei societăți comerciale să funcționeze fără respectarea normelor imperative ale legii, acea societate comercială a funcționat. Funcționarele primăriei care aveau sarcina de a întocmi actele administrative de recunoaștere a capacității legale de funcționare ale societății comerciale nu au urmărit îndeplinirea prevederilor legii ci voința primarului. Voința lui Piedone s-a transmis și funcționarilor unei instituții care nu îi este subordonată. Unitatea teritorială a ISU ai cărei inspectori s-au plimbat fără a lucra potrivit normativelor în vigoare prin locația societății comerciale. Polițiștii locali subordonați primăriei nu au văzut nimic ilegal în activitatea societății „Colectiv”, deși prevederile legii sunt clare, procurorii urmărind ipotezele prevăzute și sancțiunile din norma de lege altfel nu ar exista actul de incriminare. Procurorii au ajuns și la Prefect, tot pentru neîndeplinirea unei obligații imperativ prevăzută de lege.
Suntem în fața unui sistem administrativ profund corupt. Păstrarea lui „în viață” ne va duce la alte și alte tragedii. Fără doar și poate.
O particularitate a sistemului administrației din România este acela că este compus, aproape în exclusivitate, de persoane legate de politic. Majoritatea funcționarilor publici au culoare politică. Pe lângă cerințele șefilor direcți unii îndeplinesc, probabil, cerințele unor lideri politici locali sau de la nivel central. Chiar cei care nu au „o culoare politică” reală mimează, precum cameleonii, culoarea partidului la putere pentru un considerent evident: păstrarea locului de muncă. Este până la urmă o problemă de supraviețuire. Dacă sunt prinși că au altă orientare politică sunt în pericol de a fi „reorganizați”, prin act normativ guvernamental. Dacă un ministru politic, mai habotnic, cere premierului o hotărâre de guvern pentru reorganizarea instituției publice centrale iar la nevoie și a celor locale și o obține, legea le permite să suspende toate persoanele aflate în funcțiile publice și prin evaluări directe și interviuri să reorganizeze structurile componente. Se desființează birouri și servicii, direcții și direcții generale, li se schimbă denumirile și una-două atribuții. Se înființează alte structuri de execuție. Poate să scadă numărul personalului cu exact acele persoane care nu mai plac. Este cea mai mare porcărie încă existentă în lege de care nici un partid politic nu vrea să se atingă.
Am o curiozite. Ce calificative profesionale au primit cei anchetați astăzi de procurori în anul 2014 ? Acordarea calificativelor profesionale la sfârșit de an are rostul ei. Calificative foarte bune crează premisele unei poziționări mai bune pe scara ierarhică, aduce o mărire de salariu, aduce recompense. Umple un CV cu merite și cu o prezumție de competență. Chiar sunt curios.
Unii vor să uităm aceste lucruri. Presa, în special presa, a trecut la „spălarea” administrației publice prin idei și „informații” tembele. La Evenimentul Zilei se lucrează intens la ideea că tragedia de la „Colectiv” a fost planificată și pusă în scenă de susținători ai Președintelui Klaus Iohannis - un așa-zis jurnalist bătrân s-a referit la un fost membru al formației și la un artificier care, chipurile, ar fi autorii interesați ai tragediei !
Nu mai pomenesc emisiunile televiziunilor Antena 3, Realitatea Tv, România Tv, B1Tv dar și altele, mai „pricăjite” care lucrează numai cu scenarii SF.
vineri, 6 februarie 2015
Poziție corectă a Alinei Gorghiu.
Agerpres (aici).
Întrebată cum comentează declarațiile din ultimul timp ale Elenei Udrea, Alina Gorghiu a cerut „atenție” când anumite demersuri afectează instituțiile statului.
„Din punctul meu de vedere, indiferent despre ce instituție publică sau autoritate vorbim în România, că vorbim de ANI, că vorbim de DNA, că vorbim de CCR, cred că trebuie să fim foarte atenți când anumite demersuri afectează credibilitatea acestor instituții, pentru că neîncrederea publică poate fi foarte ușor crescută în urma unor demersuri sau a altora. Mi-aș dori să cred că în acest context regional, politic și social din România aceste instituții sunt ferite sau protejate de valul neîncrederii publice” - DCNews.
Are dreptate. Instituția publică nu este reprezentată de persoana atacată din considerente politice. Persoana respectivă poate fi azi, mâine nu mai este. Din varii motive.
Udrea atacă mai multe instituții publice: SRI - are ea ce are cu Coldea -, DNA - vrea să se răzbune pe Kovesi -, ICCJ - știe că va ajunge în fața acestei instanțe și face presiuni asupra judecătorilor.
Jurnaliștii de doi bani bucata induc ideea că este vorba despre instituțiile în sine și nu despre legăturile imorale ale blondei de la Cotroceni cu unii și cu alții. La fel cum nu putem acuza DIICOT pentru murdăriile și abuzurile lui Bica nu putem acuza întregul SRI pentru presupusele manevre ale lui Coldea. Apoi, în afara declarațiilor Udrei, nu știu să mai fie declarații directe cu privire la Coldea. Iar de vor apare, de vor fi confirmate declarațiile Udrei de către Dorin Cocoș și alții (de vor apare !), atunci Coldea va fi supus cercetării penale conduse de procurorii competenți.
Apoi, dacă cerem demisia fiecărui conducător al unei instituții pentru că un prezumtiv infractor face declarații publice sau un jurnalist are chef de răzbunare, ajungem la balamuc. De aceea se impune ca unor astfel de acțiuni să li se acorde multă, multă atenție. Nu se iau măsuri decât dacă o cercetare prealabilă confirmă alegațiile sau nu. Nu mai spun despre măsurile de protejare a instituțiilor. Procurorii, în astfel de cazuri, trebuie să facă cercetări urgente. Persoanele acuzate trebuie să se suspende din funcție până la finalizarea cercetărilor pentru a nu genera neîncredere publică în instituția pe care o conduc sau din care provin. Cei care au făcut afirmații cu rea credință, trebuie considerați că au atacat, de fapt instituția, că au vrut să facă un rău țării nu doar persoanei „X” sau „Y”.
Pentru cele declarate până acum, Elena Udrea trebuie cercetată urgent, înainte sau concomitent cu cercetarea ei pentru faptele pentru care este acuzată. Trebuie să aducă probe. Procurorii trebuie să spună cetățenilor dacă se confirmă acuzațiile Udrei sau nu. Instituțiile trebuie să nu genereze neîncredere.
Alina are o poziție de conducător politic responsabil. Îmi place.
Întrebată cum comentează declarațiile din ultimul timp ale Elenei Udrea, Alina Gorghiu a cerut „atenție” când anumite demersuri afectează instituțiile statului.
„Din punctul meu de vedere, indiferent despre ce instituție publică sau autoritate vorbim în România, că vorbim de ANI, că vorbim de DNA, că vorbim de CCR, cred că trebuie să fim foarte atenți când anumite demersuri afectează credibilitatea acestor instituții, pentru că neîncrederea publică poate fi foarte ușor crescută în urma unor demersuri sau a altora. Mi-aș dori să cred că în acest context regional, politic și social din România aceste instituții sunt ferite sau protejate de valul neîncrederii publice” - DCNews.
Are dreptate. Instituția publică nu este reprezentată de persoana atacată din considerente politice. Persoana respectivă poate fi azi, mâine nu mai este. Din varii motive.
Udrea atacă mai multe instituții publice: SRI - are ea ce are cu Coldea -, DNA - vrea să se răzbune pe Kovesi -, ICCJ - știe că va ajunge în fața acestei instanțe și face presiuni asupra judecătorilor.
Jurnaliștii de doi bani bucata induc ideea că este vorba despre instituțiile în sine și nu despre legăturile imorale ale blondei de la Cotroceni cu unii și cu alții. La fel cum nu putem acuza DIICOT pentru murdăriile și abuzurile lui Bica nu putem acuza întregul SRI pentru presupusele manevre ale lui Coldea. Apoi, în afara declarațiilor Udrei, nu știu să mai fie declarații directe cu privire la Coldea. Iar de vor apare, de vor fi confirmate declarațiile Udrei de către Dorin Cocoș și alții (de vor apare !), atunci Coldea va fi supus cercetării penale conduse de procurorii competenți.
Apoi, dacă cerem demisia fiecărui conducător al unei instituții pentru că un prezumtiv infractor face declarații publice sau un jurnalist are chef de răzbunare, ajungem la balamuc. De aceea se impune ca unor astfel de acțiuni să li se acorde multă, multă atenție. Nu se iau măsuri decât dacă o cercetare prealabilă confirmă alegațiile sau nu. Nu mai spun despre măsurile de protejare a instituțiilor. Procurorii, în astfel de cazuri, trebuie să facă cercetări urgente. Persoanele acuzate trebuie să se suspende din funcție până la finalizarea cercetărilor pentru a nu genera neîncredere publică în instituția pe care o conduc sau din care provin. Cei care au făcut afirmații cu rea credință, trebuie considerați că au atacat, de fapt instituția, că au vrut să facă un rău țării nu doar persoanei „X” sau „Y”.
Pentru cele declarate până acum, Elena Udrea trebuie cercetată urgent, înainte sau concomitent cu cercetarea ei pentru faptele pentru care este acuzată. Trebuie să aducă probe. Procurorii trebuie să spună cetățenilor dacă se confirmă acuzațiile Udrei sau nu. Instituțiile trebuie să nu genereze neîncredere.
Alina are o poziție de conducător politic responsabil. Îmi place.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



