Se schimbă lumea. Lumea europeană. Avem „stare de război”.

Agerpres. Ministrul german al apărării, Ursula von der Leyen, își propune să accelereze planurile care vor permite armatei germane să intervină în interiorul țării în caz de alertă gravă sau atac terorist.

„La sfârșitul verii ne vom decide împreună cu miniștrii de interne ai landurilor asupra unor cazuri specifice.”

O „traducere” se cuvine a fi făcută. Este cu atât mai necesar cu cât este vorba despre un concept politic care, în timp, nu s-a dovedit viabil.

Pe la începutul anilor 2000 eram pus în fața unui nou concept indus de la Comisia Europeană. În România, Armata trebuie să iasă din rezolvarea problemelor interne. Așa s-a ajuns la demilitarizarea Poliției Române, transformarea Trupelor de Grăniceri în Poliția de Frontieră Română, demilitarizarea Ministerului de Interne etc. Unele structuri au rămas cu caracter militar, cum ar fi Jandarmeria, ideea era că aceasta și pompierii pot rămâne structuri militare pentru că ele acționează doar la situații de urgență care impun competențe militare.

Conceptul politic era că forțele militare au treabă cu apărarea țării, deci cu o situație excepțională. Terorismul islamist nu era încă atât de vizibil în Europa, Franța și Belgia punând mereu batista pe țambal și opunându-se vehement ideii că islamiștii din țările lor ar fi teroriști. Au avut dreptate ! De aceea, se considera că pentru ordinea publică și acțiunile de apărare împotriva unor tulburări armate interne pot fi soluționate de forțele polițienești care și-au format tot felul de structuri anti-teroriste.

Ultimii ani au dovedit că o astfel de abordare politică este un fiasco. În toate țările europene terorismul islamist dar și de altă natură (în general sub acoperire religioasă !) a câștigat în fața structurilor polițienești. Iar când politicul și-a băgat coada, viața cetățenilor a devenit „foarte ieftină”. Neglijabilă.

La noi, în România, tot felul de politicieni cu mintea slabă au vrut să iasă în evidență preluând „constructiv” idei tembele, de la tot felul de ONG-uri „teroriste” și au influențat raportul de putere în stat în favoarea „societății civile”, așa s-au prezentat majoritatea organizațiilor anti-stat. Așa s-a ajuns la desființarea posturilor de poliție locală, așa s-a ajuns la reducerea efectivelor poliției de frontieră de la frontierele naționale (pentru că dincolo sunt prietenii noștri, comunitari !), așa s-a ajuns la modificarea competențelor funcționale ale forțelor de ordine publică și ne mirăm astăzi cum este posibil ca infractorii violenți să omoare sau rănească polițiști, nu mai spun de țintele lor din societatea civilă - cea reală, așa s-a ajuns ca procurorii să nu mai poată preleva probe în cazul unor infracțiuni etc.

Francezii, cei mai vehemenți în predarea societății către ONG-uri mascate sub emblema „societate civilă”, majoritatea dintre ele de sorginte socialistă globalistă sau ecologistă (tot socialism dar care vede copacul și nu mai vede omul), au ajuns să folosească forțe ale armatei în misiunile de „supraveghere” urbană după ce teroriștii au reușit să facă măcel în populația civilă. Am citit o știre că prim-ministrul Franței a găsit soluția. Recunoașterea islamului ca religie a statului Francez. Asta mai lipsea !

Văd că germanii se gândesc și ei la situațiile în care forțele militare să intervină în „cazuri de alertă gravă” sau „atac terorist”. Prietenii mei germani, unii mai bătrâni ca mine, care mi-au împuiat capul cu tot felul de idei novatoare, oare ce spun acum ?

Cei care pot pricepe să fie atenți la cele două situații. Una este aproape clară. A devenit o obișnuință a știrilor. Atacul terorist este un fenomen comun, deja. Cealaltă în schimb acoperă multe alte posibile evenimente. Cazurile de „alertă gravă” pot fi toate acțiunile unor grupuri sau mase de oameni împotriva statului de drept, a ordinii constituționale, ca să folosesc un limbaj corect. Să bănuiesc că aici vor fi băgate demonstrațiile cu violență promovate de curentele extremiste ? De ce nu ! Dacă ei, germanii au ajuns să judece așa, înseamnă că responsabilii lor au văzut că astfel de „alerte grave” sunt existente, au potențial de dezvoltare, că forțele polițienești nu sunt suficiente nu doar ca număr de persoane ci și ca mijloace de acțiune.

Mai pe șleau spus, Germania se gândește serios la faptul că are în țară toate condițiile pentru a se afla într-o stare de tulburare care seamănă mai degrabă cu o „stare de război”, fără a fi un război în sine. Starea de război este determinată de alți germani sau, de ce nu, de rezidenții străini care trăiesc în Germania sub diferite acoperiri, inclusiv aceea de „cetățean german” ! Ieri, 10.000 de turci din germania au manifestat în sprijinul lui Erdogan. Cei care au luat în derâdere numărul lor „mic” sunt niște dobitoci. O tulburare a unui astfel de grup ar aduce lângă ei pe alții, iar alții sunt în jur de 3,5 milioane numai de turci, fără a neglija numărul altor milioane de alți străini toți de religie islamică.

Este evident că se schimbă lumea europeană. Ce se întâmplă acum în Germania îmi arată că nemții iau în serios amenințările. Dacă s-a renunțat ca conceptul politic că ordinea publică se asigură doar cu forțele de ordine publică, atunci situația este gravă. Până la urmă, tot cu armata și modul ei de acțiune se rezolvă problemele care pun o țară în pericol. Interne sau externe. Poveștile ONG-iștilor au și ele sfârșit. Slăbirea statelor nu este în avantajul cetățenilor acelor state.

În Turcia ca în Turcia, dar și în Armenia este zaveră.

Agerpres. În Armenia este o zaveră. Luări de ostateci, revoltă, lupte cu poliția, se cere demisia Președintelui Armeniei, 51 răniți cel puțin, arestați ...

În Armenia se încearcă schimbarea regimului prin folosirea forței. Alături, în Turcia, s-a încercat.

Zona asta a lumii a intrat în mare balamuc.

Armenia este controlată de Rusia. Ce naiba va mai fi mai departe ? Nu știu. Știu însă că acolo sunt multe spirite încinse.

În conflict armat cu Azerbajan-ul, în luptă între ei, în conflict istoric cu Turcia, supărați pe occident ... cu o diasporă destul de mare și discriminată, Armenia atrage atenția.

Lumea este mai tulbure decât o știm din presă.

Partidul Verzilor din Germania acuză poliția că l-a ucis pe terorist !

Germania mă pune pe gânduri.

Renate Kuenast, politician proeminent al Partidului Verzilor, a criticat felul în care a acționat poliția, spunând că adolescentul ar fi trebuit imobilizat, nu ucis. Agerpres.

Trebuia să mă aștept. Nu știm încă cum a acționat poliția dar, din informațiile de până acum, se pare că focul de armă care l-a ucis pe tânăr s-a tras când acesta ataca polițiștii germani, când era urmărit de ei.

Poliția germană, birocrată cum o știm, a deschis o anchetă în urma acuzațiilor verzilor. Poate că mai sunt și alții.

Verzii din Germania sunt cei care au militat violent pentru acceptarea imigranților. Imaginile din Austria și Germania unde verzii și ONG-uri „umanitare” erau în jurul imigranților nu îmi dispar din minte.

Cu Erdogan pornit să islamizeze Europa, pot să consider că ONG-urile umanitare și partidele de stânga, cum sunt și verzii din Germania, sunt aliații lui Erdogan ?

Pledând pentru umanitarism, indiferent câte victime sunt vârâte în gropile cimitirelor, aceste partide și ONG-uri pot fi considerate adversarele democrației.

Fătuloiu și mita „televizată”

Dan Valentin Fătuloiu. M-am întâlnit odată cu el, pe când eram în activitate. Venise la PFR să propună un protocol al MAI cu MP. Poliția de frontieră urma să cerceteze cauzele aflate în zona ei de competență, stabilite de lege în sarcina polițiștilor iar poliția în afara acestei zone. Erau fricțiuni severe între noi și polițiști. Unii procurori dădeau cauzele, în special pe droguri, polițiștilor de frontieră iar polițiștii considerau că le sunt „încălcate drepturile profesionale”.

Era seară. Destul de târziu. Fătuloiu era în biroul adjunctului șefului inspectoratului general. Civil. Dispus la negocieri. Am fost chemat să văd textul protocolului făcut de poliție și să fac propuneri. Am lucrat rapid, pe loc, corecturile le-am făcut la calculatorul meu, noi am semnat și ștampilat, Fătuloiu s-a dus la IGPR și au făcut același lucru, peste două-trei zile procurorii de la MP au semnat și ei.

Protocolul a fost un lucru bun. Treaba a mers mai bine. Nu il bănuiam pe atunci, pe Fătuloiu, de alte-alea. Mai târziu, de prin cotloanele „secrete” ale MAI, au început să apară „știri”. Fătuloiu era într-o gașcă care lupta contra altor găști. In cadrul Poliției dar și în cadrul ministerului. Faptul că era „pedist” era, de asemenea, o „știre”. Dacă vin pedeii la putere, Fătuloiu va crește. Dar se avea bine și cu pesedeii. Timpul a confirmat valabilitatea „știrii”.

În scandalurile din MAI, Fătuloiu avea partea lui. Creșterea lui profesională avea la bază clientelismul. Omul a dat. Fără nici un fel de discuție. A dat la greu cui trebuie pentru a ajunge sus. A ajuns unde a vrut și a dat, în continuare. La fel ca ministrul izmenar de la apărare, Gabriel Oprea. Același tip de om.

Tentativa de mită televizată aflată în prim-planul media de azi are toate ingredientele pentru o știre de senzație. Dar clarifică și multe alte probleme.

Mituitorul dă celui care primește. Mituitorul nu merge la întâmplare. Studiază terenul, studiază persoana care poate interveni, studiază legăturile acestuia cu mediul în care vrea să se intervină. Mituitorul alege momentul și locul transferului de bunuri, de comun acord cu mituitul (se are în vedere siguranța afacerii și siguranța celor care participă la acțiune). Mituitorul își ia măsuri de siguranța la fel cum își ia și cel care acceptă mita.

Evenimentul de iese din tipar. La o primă vedere. Momentul și locul transferului de bunuri a fost prost ales sau a fost deconspirat. De cine ? În cauză există un terț. Cine este acela ?

Jurnaliștii de investigație dau niște informații interesante. Fătuloiu a făcut un auto-denunț, cu două luni în urmă. Dar și „mituitorul”, Cătălin Chelu, a făcut unul ! Na poznă ! Treaba începe să pută. Desfășurarea „evenimentului” îmi confirmă lucrătura.

În „ziua plății”, „mituitorul” și asociatul său sunt opriți în trafic. Erau la volanul a două mașini „bengoase”, aveau asupra lor actele a două case (toate ?) și o sumă mare de bani. Fătuloiu este cel care declară în fața presei cu ce ar fi trebuit el să fie mituit. O singură declarație. Cu 50.000 euro (erau la prietenul „mituitorului”), două mașini (erau în circulație !), două case (actele erau în mașini). De ce două case ? Unde au fost construite ? Când s-a început construirea lor sau dacă erau deja construite ce legătură ar fi între Fătuloiu și ai lui și localitățile în care sunt înregistrate cele două case. De ce două mașini ? De același tip. Albe. Iar trebuie mers la Fătuloiu și ai lui, familia sau grupuri de interese. Există legături între aceste bunuri și Fătuloiu, sub aspectul locațiilor ?

Mituitorul nu recunoaște. Ce este prost ? Dar este reținut de DIICOT, pentru 24 de ore sub acuzația de „dare de mită și cumpărare de influență”. Dar, de dat nu a dat. Încă. Actul de dare de mită nu s-a produs, „tentativa” fiind „împiedicată” de oamenii legii. Oricum, procurorii vor avea de lucru dacă sunt porniți să facă din această mituire un succes. ”Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase ...” prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal trebuiesc dovedite, nu prin reținerea unor mașini în trafic ci prin recunoașterea făptuitorului.

Cred, sincer, că acest individ descurcăreț, Chelu, a ajuns la ananghie datorită altor acțiuni. Mai cred că s-a adresat lui Fătuloiu să fie ajutat cunoscându-se, mai ales în mediul interlopilor, faptul că polițistul are legături strânse cu o parte dintre procurori. Și nu numai. Bașca sprijinul politic cotrocenist de care beneficiază individul, la fel de bine cunoscut. Iar bomboana pe colivă este faptul că se știe, sau se prezumă, că individul este dispus la „cadouri”. Nu pot crede că acest Chelu a mers în orb, la plesneală. Din câți indivizi cu „relații” la procurori sunt în țara asta a ales pe unul care îi oferea garanții. Și sunt convins că în primele faze ale relațiilor dintre cei doi au existat aceste garanții. Faptul că jucăria s-a stricat ... pe ultima sută de metri ... mă duce cu gândul la faptul că s-a aflat, de alții (niște „terți” interesați), că Fătuloiu a fost atenționat că se știe de manevra lui și că pentru gloria băsesciană se cuvine a face un „sacrificiu” dând în gât pe mituitor (mai ales un grangure din topul miliardarilor, categoria „oligarh”).

Ce va fi, vom vedea. Deocamdată avem doar declarațiile unei singure părți. Fătuloiu. Mare lucru de nu cumva valoarea mitei și compunerea acesteia nu a fost convenită cu mult timp în urmă (ce naiba, un milion de euro în mașini bengoase și case nu se realizează bătând din palme !), cât o fi Chelu de miliardar ! Eu merg pe varianta „terțului” intervenient în cauză, terț în solda altei părți a baricadei politice din PD-L. Așa simt eu. Pentru că nu cred în mustrările de conștiință ale lui Fătuloiu și nici în civismul vreunui polițist din jurul acestuia. Ce naiba, ce să caute civismul cetățeanului funcționar public în condițiile guvernării portocalii în perioada căreia servilismul și obiediența către „mărețul” premier Boc și al său partid sunt singurele „valori” care duc la funcția publică și succesul „în afaceri”.

Dacă Fătuloiu s-a auto-denunțat cu două luni în urmă, înseamnă că „afacerea” curgea de mai mult timp. Se construiau casele și mașinile erau comandate la furnizor ... Acum două luni se pare că Fătuloiu a fost „anunțat” că se știe ! Fătuloiu a făcut, în aceste două luni, acte de supunere către cotrocenist în mod direct. În această cheie trebuie văzută și intervenția lui la Piatra Neamț ! Lista lui Fătuloiu este comandată de la Cotroceni.

Chelu va avea avocații lui. Să vedem ce va ajunge, când și cum în fața instanțelor de judecată și, mai ales, dacă va fi și care va fi sentința. Până atunci, vom asista, cel puțin câteva zile, la o nouă piesă din „concertul” Justiția televizată.