„La sfârșitul verii ne vom decide împreună cu miniștrii de interne ai landurilor asupra unor cazuri specifice.”
O „traducere” se cuvine a fi făcută. Este cu atât mai necesar cu cât este vorba despre un concept politic care, în timp, nu s-a dovedit viabil.
Pe la începutul anilor 2000 eram pus în fața unui nou concept indus de la Comisia Europeană. În România, Armata trebuie să iasă din rezolvarea problemelor interne. Așa s-a ajuns la demilitarizarea Poliției Române, transformarea Trupelor de Grăniceri în Poliția de Frontieră Română, demilitarizarea Ministerului de Interne etc. Unele structuri au rămas cu caracter militar, cum ar fi Jandarmeria, ideea era că aceasta și pompierii pot rămâne structuri militare pentru că ele acționează doar la situații de urgență care impun competențe militare.
Conceptul politic era că forțele militare au treabă cu apărarea țării, deci cu o situație excepțională. Terorismul islamist nu era încă atât de vizibil în Europa, Franța și Belgia punând mereu batista pe țambal și opunându-se vehement ideii că islamiștii din țările lor ar fi teroriști. Au avut dreptate ! De aceea, se considera că pentru ordinea publică și acțiunile de apărare împotriva unor tulburări armate interne pot fi soluționate de forțele polițienești care și-au format tot felul de structuri anti-teroriste.
Ultimii ani au dovedit că o astfel de abordare politică este un fiasco. În toate țările europene terorismul islamist dar și de altă natură (în general sub acoperire religioasă !) a câștigat în fața structurilor polițienești. Iar când politicul și-a băgat coada, viața cetățenilor a devenit „foarte ieftină”. Neglijabilă.
La noi, în România, tot felul de politicieni cu mintea slabă au vrut să iasă în evidență preluând „constructiv” idei tembele, de la tot felul de ONG-uri „teroriste” și au influențat raportul de putere în stat în favoarea „societății civile”, așa s-au prezentat majoritatea organizațiilor anti-stat. Așa s-a ajuns la desființarea posturilor de poliție locală, așa s-a ajuns la reducerea efectivelor poliției de frontieră de la frontierele naționale (pentru că dincolo sunt prietenii noștri, comunitari !), așa s-a ajuns la modificarea competențelor funcționale ale forțelor de ordine publică și ne mirăm astăzi cum este posibil ca infractorii violenți să omoare sau rănească polițiști, nu mai spun de țintele lor din societatea civilă - cea reală, așa s-a ajuns ca procurorii să nu mai poată preleva probe în cazul unor infracțiuni etc.
Francezii, cei mai vehemenți în predarea societății către ONG-uri mascate sub emblema „societate civilă”, majoritatea dintre ele de sorginte socialistă globalistă sau ecologistă (tot socialism dar care vede copacul și nu mai vede omul), au ajuns să folosească forțe ale armatei în misiunile de „supraveghere” urbană după ce teroriștii au reușit să facă măcel în populația civilă. Am citit o știre că prim-ministrul Franței a găsit soluția. Recunoașterea islamului ca religie a statului Francez. Asta mai lipsea !
Văd că germanii se gândesc și ei la situațiile în care forțele militare să intervină în „cazuri de alertă gravă” sau „atac terorist”. Prietenii mei germani, unii mai bătrâni ca mine, care mi-au împuiat capul cu tot felul de idei novatoare, oare ce spun acum ?
Cei care pot pricepe să fie atenți la cele două situații. Una este aproape clară. A devenit o obișnuință a știrilor. Atacul terorist este un fenomen comun, deja. Cealaltă în schimb acoperă multe alte posibile evenimente. Cazurile de „alertă gravă” pot fi toate acțiunile unor grupuri sau mase de oameni împotriva statului de drept, a ordinii constituționale, ca să folosesc un limbaj corect. Să bănuiesc că aici vor fi băgate demonstrațiile cu violență promovate de curentele extremiste ? De ce nu ! Dacă ei, germanii au ajuns să judece așa, înseamnă că responsabilii lor au văzut că astfel de „alerte grave” sunt existente, au potențial de dezvoltare, că forțele polițienești nu sunt suficiente nu doar ca număr de persoane ci și ca mijloace de acțiune.
Mai pe șleau spus, Germania se gândește serios la faptul că are în țară toate condițiile pentru a se afla într-o stare de tulburare care seamănă mai degrabă cu o „stare de război”, fără a fi un război în sine. Starea de război este determinată de alți germani sau, de ce nu, de rezidenții străini care trăiesc în Germania sub diferite acoperiri, inclusiv aceea de „cetățean german” ! Ieri, 10.000 de turci din germania au manifestat în sprijinul lui Erdogan. Cei care au luat în derâdere numărul lor „mic” sunt niște dobitoci. O tulburare a unui astfel de grup ar aduce lângă ei pe alții, iar alții sunt în jur de 3,5 milioane numai de turci, fără a neglija numărul altor milioane de alți străini toți de religie islamică.
Este evident că se schimbă lumea europeană. Ce se întâmplă acum în Germania îmi arată că nemții iau în serios amenințările. Dacă s-a renunțat ca conceptul politic că ordinea publică se asigură doar cu forțele de ordine publică, atunci situația este gravă. Până la urmă, tot cu armata și modul ei de acțiune se rezolvă problemele care pun o țară în pericol. Interne sau externe. Poveștile ONG-iștilor au și ele sfârșit. Slăbirea statelor nu este în avantajul cetățenilor acelor state.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu