„Uniți salvăm” în varianta ADF International România. Cu religie la mijloc.

Imaginea este luată de pe google, văd că a fost folosită de cei de la radioiasi.

Prima lectură de astăzi a fost, ca de obicei, pe site-ul juridic. Acolo am găsit un articol incitant. Scris de av. Adina Portaru membră a ADF International. Tema articolului este Convenția de la Istanbul, cunoscută și sub denumirea de Convenția Consiliului Europei pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice.

În articolul de pe site-ul juridic, respectiva Convenție este făcută „praf și pulbere”. Am găsit o asemănare a stilului de interpretare a definițiilor și a normelor în genul pe care o face, aici în țară, cu mare tam-tam, Coaliția Pentru Familie, cea care pune sub semnul întrebării termenul „soți” - după mintea lor plecată cu sorcova fiind un termen „imprecis, interpretabil”.

Am recitit cine este ADF International. Ei bine, este un ONG de tipul „uniți salvăm planeta”. Probabil că Nicușor Dan și alți apologeți ai „salvărilor locale, regionale, naționale, planetare, ecologice, arhitecturale, istorice etc.” va ajunge să facă o fuziune și cu aceste tipuri de organizații internaționale pentru a forma, normal, un guvern mondial. Vor avea aportul celor de la Amnesty International, Medicine sans Frontier etc. Pun și prezentarea făcută de autoarea articolului care mi-a stimulat reacția.

Organizația juridică ADF International apără dreptul oamenilor de a-și exprima și de a-și manifesta liber credința religioasă. ADF International are statut consultativ la Organizația Națiunilor Unite, acreditare la Parlamentul European, la Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene și la Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa. ADF International a intervenit și a consiliat în mai mult de 50 de cazuri în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Ei na, poftim ! Păi, să îmi fie cu iertare, dar reacția avocatei în cauză are drept scop apărarea „obiceiurilor și tradițiilor” religioase vizavi de imagine femeii în familie și societate, de imaginea copiilor și drepturile „religioase” ale părinților asupra copiilor etc.

Recomand o ordine a lecturilor. Ultima lectură să fie a acestui articol. Apoi, cei cărora li se induce dubiul, să reia acel articol sau să meargă chiar la textul Convenției pe care îl pot deschide de aici.

O prezentare absolut necesară este pe site-ul Guvernului, aici. Ce pași a făcut România pentru ratificarea Convenției, ce idei de bază cuprinde Convenția, ce se urmărește și urmează a fi modificat în legislația română pentru a permite integrarea în dreptul românesc a prevederilor convenției.

În primul rând, sunt câteva elemente de noutate care vor avea consecințe sociale și juridice importante.

Convenţia este primul tratat internaţional care conţine o definiţie a genului şi recunoaşte că femeile şi bărbaţii nu sunt doar diferenţiaţi din punct de vedere biologic, ci că există o categorie a genului, definită social, care le conferă acestora roluri şi comportamente specifice. Potrivit acestui document,  violența familială și cea împotriva femeilor, în special, reprezintă o violare a drepturilor omului și o formă de discriminare. Convenția de la Istanbul propune crearea unor mecanisme care să garanteze protecția victimelor, să crească gradul de conștientizare a efectelor acestui fenomen, să prevină și să combată toate formele de violență.

Ei bine, contra acestei definiții scrie avocata pomenită mai sus. Vom ajunge și la interpretările ei.

Rețin atenția asupra unei precizări făcute de Guvern:

Totodată, Convenția interzice soluționarea extrajudiciară a litigiilor obligatorii, inclusiv medierea și concilierea, referitoare la toate formele de violență.

Am văzut multe reacții ostile față de procedura medierii în cazurile de viol, în cazurile de violență domestică. Am văzut reacții ostile ale oamenilor față de sentințele date de instanțele de judecată în cazurile de violență domestică. Ei bine, semnând și ratificând, potrivit legii române, Convenția de la Istanbul, România se angajează ca aceste elemente de profund disconfort social să fie eliminate din legile actuale.

Pe site-ul Ministerului Muncii este o prezentare a consecințelor ratificării Convenției de la Istanbul de către România și acțiunile acestui minister pentru implementarea în legislația română a prevederilor Convenției în măsura în care ministerul este responsabil. Normal, cum vedem la articolul lui Danileț, CSM și Ministerul Justiției vor veni cu inițiativele ce țin de domeniul Codurilor - civile și penale -, al altor legi cu caracter penal.

O prezentare pe scurt a Convenției de la Istanbul dar cu multe trimiteri o are judecătorul Cristi Danileț, pe blogul lui. De aici se poate ajunge la toate bazele documentare necesare.

Preiau de la el ceea ce arată el că este nou.

Ce aduce nou? Convenţia recunoaşte fenomenul violenţei împotriva femeilor drept o violare a drepturilor omului şi o formă de discriminare. Ea este primul tratat internaţional care conţine o definiţie a genului: genul este rolul pe care societatea îl acordă bărbaților și femeilor, cât și comportamentul, activitățile și atributele considerate drept potrivite pentru femei și pentru bărbați. De asemenea, se introduc o serie de infracţiuni, precum sterilizarea forţată, mutilarea genitală a femeilor sau violenţa psihică. Neincriminate până acum, acestea vor trebui introduse ca infracţiuni în legislaţiile statelor semnatare ale Convenţiei. Printre măsurile de prptecţie sunt prevăzute înfiinţarea de servicii specializate care să ofere asistenţă medicală şi consiliere psihologică şi juridică victimelor şi copiilor lor, precum şi înfiinţarea de adăposturi suficiente pentru aceste victime.

Pun puțin accent pe scrierea lui Danileț pentru că aici avem o abordare a unui judecător și, mai ales, cei care au răbdare să citească articolul de pe blogul lui Danileț până la sfârșit, vor observa și preocupările la nivelul CSM pentru implementarea acestei Convenții în dreptul românesc.

După ce se citesc acestea, recomand lectura definiției „gen” din DEX. Pun în evidență doar prima interpretare, cea de la primul punct:

GEN, genuri, s. n. 1. Fel, soi, tip (pe care le reprezintă un obiect, o ființă, un fenomen etc.). ♦ Fel de a fi al cuiva. 

Cu referire la definiția din DEX a termenului „gen”, am luat la „puricat” toate definițiile pe care le-am găsit și nicăieri, dar absolut nicăieri nu am găsit că termenul „gen” se referă doar la genul masculin sau genul feminin. Adică termenul gen nu este dependent de sex.

Citind mai sus definiția dată în Convenție a genului, pentru scopul Convenției, evident, constat că nu este contrar definiției DEX.

Ei, după ce m-am lămurit asupra Convenției și am văzut ce vrea ea, am revenit la articolul reprezentantei ADF International. Să vedem ce combate ea (unii vor spune că este de-a noastră, combate bine !).

Plec de la concluziile pe care le trage reprezentanta ADF International:

Convenția de la Istanbul este o convenție internațională problematică; prin urmare, ar fi meritat mai multă atenție și dezbatere publică în România. Aceasta propune o definiție nouă și controversată a „genului” în dreptul internațional, prezintă bărbații drept agresori, ceea ce constituie un stereotip discriminatoriu, încalcă libertatea religioasă și dreptul părinților de a-și instrui copiii în conformitate cu propriile convingeri religioase și morale. Nu în ultimul rând, Convenția de la Istanbul stabilește un mecanism de monitorizare, care intervine în mod intruziv în organizarea și practicarea tradițiilor și obiceiurilor statelor membre, care vor fi nevoite să se supună ideologiei „genului” ca și concept definit social.

Concluzia mea ? Simplă. Doamna avocat se împotrivește ideii că vom pierde tradiționalul „eu te-am făcut, eu te omor”, „bătaia este ruptă din Rai”, „femeia nu are nevoie de carte”, „bărbatul este întreținătorul familiei”, „femeia nu are minte”, „femeia nu are capacitatea de a abstractiza”, „femeia trebuie să stea la cratiță și să crească copiii” ... Toate acestea și multe altele sunt parte a „culturii populare” și a „tradițiilor locale”. Nu doar în România, în fiecare țară europeană, de fapt.

Să vedem prima mare problemă „identificată” de reprezentanta apărării religiei. Plecăm de la definiția dată termenului „gen” pentru scopul acestei Convenții (art. 3 din Convenție).

Convenția spune: c) “gen” va însemna rolurile construite social, comportamentele, activităţile şi însuşirile , pe care o societate dată le consideră adecvate pentru femei şi bărbaţi;

Reprezentanta ADF International are însă o altă traducere: „genul” va însemna „rolurile, comportamentele, activitățile și atributele construite social, pe care o societate dată le consideră adecvate pentru femei și bărbați.”

Între cele două definiții avem deja o modificare majoră în text care duce la o abordare complet diferită a interpretării. În cazul traducerii oficiale, numai rolul femeii și bărbatului în societate este construit social, celelalte sunt particularități ale persoanei fizice, femeie sau bărbat, observate în activitatea lor curentă. Nici nu poate fi altfel. Unul este comportamentul bărbatului, determinat de sex, altul este comportamentul femeii, unele sunt activitățile bărbatului determinate de construcția lui fizică, altele sunt ale femeii, bărbații au unele însușiri pe care nu le regăsim la femei și invers.

În traducerea reprezentantei ADF International, găsim o adevărată minune a naturii: rolul, comportamentul, activitățile și însușirile femeii și bărbatului sunt construite social ! Măi nene ! După o astfel de logică, dacă societatea hotărăște că alăptarea copilului o va face bărbatul începând de la data de ..., atunci musai bărbații trebuie să producă lapte și să alăpteze copiii. Nu mai vorbim de faptul că este o trăsătură distinctă, biologică a femeii, este o însușire a ei, o băgăm după mintea ADF Internațional la „însușire construită social” !

Normal că în urma unei astfel de „traduceri”, apare imediat și o interpretare de te doare capul:

Termenul de „gen” folosit de Convenția de la Istanbul se referă la „sexul social”, un construct social care variază și care este, în principiu, independent de realitatea biologică a persoanei (bărbat / femeie). Această definiție nu se regăsește în niciuna din celelalte convenții internaționale. Are, deci, o încărcătură ideologică puternică și se clădește pe concepția că omul se naște ca o ființă neutră, care poate să își determine sau să își schimbe „genul” în cursul vieții și sub influența diverșilor factori, precum societatea, educația și auto-determinarea.

Interpretarea este din genul juridic „interpretare avocățească”. Adică pe lângă subiect, pentru deruta instanței și a publicului, pentru „bombele de presă”.

Interpretarea are o „bătaie” mai lungă. În afara faptului că este în totală contradicție cu tot textul Convenției de la Istanbul, că îi consideră proști pe toți cei care au participat la elaborarea, negocierea și acceptarea Convenției din moment ce s-a ajuns la ratificarea ei în unele state, interpretarea asta induce ideea că această Convenție stabilește faptul că sexul unei persoane se stabilește prin convenția societății, prin excluderea realității biologice. De aici, avocata construiește tot felul de spaime având ca suport preceptele religioase.

Mai grav, introduce un concept care nu există în textul Convenției: omul se naște fiziologic neutru ! Asta este de noaptea minții. Dar pentru scopul articolului alarmist, este perfect posibil.

Acceptarea definiției avansate de Convenția de la Istanbul presupune așadar identificarea cu anumite principii de bază ale acelei teorii antropologice a „genului”, care neagă existența diferențelor naturale dintre cele două sexe biologice. Spune madama avocată.

Aha ! Ceva cu homosexualitatea ? Cu teoria lor că omul este bărbat sau femeie după cum se simte nu după ce are între picioare. Nu știam însă că au și o teorie antropologică care să susțină așa ceva. Dar, ce știu eu. Eu știu ce am între picioare și știu ce fac cu ce am.

Ei, de aici, pleacă cucoana cu tot felul de interpretări avocățești de te apucă durerile de cap. Bărbații sunt discriminați ca fiind văzuți ca agresori deși un studiu spune că și femeile sunt la fel de agresive - bărbații ar trebui să fie mândri că le este luată apărarea -, este contestat, prin Convenție, desigur, dreptul părinților de a-și instrui copiii potrivit tradițiilor și culturii populare, libertatea religioasă este pusă în pericol iar aici este adusă în discuție viziunea creștină a familiei - ca reprezentând uniunea dintre un bărbat și o femeie.

Hai să mă opresc puțin. Mă opresc din dorința de a arăta că familia este o uniune realizată prin căsătorie, căsătoria fiind un contract civil - sub aspect social -, dar și un contract divin - sub aspect religios. Prin căsătoria în fața ofițerului stării civile toți participanții sunt martori la contractul social, iar prin așa-zisa căsătorie în biserică, toți participanții sunt martori la contractul divin. Primarul reprezintă societatea iar preotul îl reprezintă pe Dumnezeu. Pe de altă parte, familia este definită ca „elementul fundamental al societății” - CEDO -, sau formă socială de bază realizată prin căsătorie - DEX. Deci, familia este o formă socială, element fundamental al societății și nu doar o uniune ! Uniunea este metoda prin care se realizează forma !

Intervenția mea vrea să arate că formularea avocatei este o dovadă că a citit, probabil, mult și a înțeles puțin.

Ajunge. Este suficient. Intervenția ADF International prin avocata lor, sau una dintre avocatele lor, mă determină să cred că școlile scot de mai mult timp persoane cu diplome.