Cutremurul din Italia ar trebui să „cutremure” conștiințele și în România.

Amatrice - vechiul este la pământ, noul este în picioare !

Am ales, intenționat, această imagine. Pentru că eu vreau să mă refer la consecințele cutremurului sub aspectul imobilelor care, vechii fiind, chiar dacă mult apreciate pentru vechimea lor, au devenit „ucigașe”. Alături sunt clădirile care au rezistat cutremurului, clădiri mai noi, mai rezistente.

Turismul cultural-istoric dus la absurd are astfel de consecințe: moartea locuitorilor și a turiștilor ca urmare a prăbușirii clădirilor vechi și foarte vechi sau a clădirilor construite fără a ține cont posibilitatea producerii unui cutremur. O hartă seismică a Europei ne arată că Italia, alături de Turcia și Grecia, este „roșie” ! Posibilitatea producerii cutremurelor devastatoare este uriașă. Istoria este martoră.

Tema clădirilor istorice și a soartei lor există și la noi. Persoane care promovează agresiv turismul istoric-cultural cu țintă clădirile istorice sunt și la noi. Clădirile vechi au admiratori înrăiți, chiar dacă majoritatea acelor clădiri au devenit un real pericol public. Un cutremur „mai de Doamne ajută” le va pune la pământ fără nici un fel de discuție. Nu mai au rezistență funcțională. Niciunul dintre „admiratorii” lor nu se gândește la consecințele păstrării lor în picioare, la viețile pe care le pot curma aceste clădiri. Pe lângă locatari sunt puși în pericol cei care circulă pe străzile ce le înconjoară. Până și atitudinea tolerantă a autorităților publice poate fi considerată o tentativă de crimă. O crimă cu premeditare, pentru că se cunoaște, foarte bine soarta acestor clădiri la un cutremur ca cel din Italia.

Cutremurul din Italia ne arată unde se ajunge când te gândești la bani și nu la viața oamenilor.

În București, dar și în alte localități, sunt clădiri vechi protejate prin acțiunea constantă împotriva dărâmării lor a organizațiilor de tot felul. La care se adaugă Ministerul culturii unde și-au găsit locul tot felul de „apărători ai istoriei arhitecturale” și „culturii urbanistice”. Din nefericire, o mare parte dintre ele sunt ocupate de instituții publice care au rolul de intervenție de specialitate. Este anormal ca IGSU să aibă personalul și tehnica de intervenție în clădiri care au fost expertizate ca fiind în pericol de prăbușire la un cutremur ! Dacă mor salvatorii, dacă le este distrusă tehnica de intervenție, cine dracu mai intervine ? La fel de anormal este să ai legi clare dar să nu le aplici. Dacă le aplici, îți sar în cap „salvatorii” de tot felul. Acei „salvatori” care se declară societate civilă. Ca să fiu rău, pot spune fără să greșesc că acei salvatori gândesc cu altceva decât cu capul.

Dacă o clădire veche, în care a trăit nu știu care persoană pentru care s-a dezvoltat un anume cult, este mai retrasă de la stradă, o eventuală prăbușire a ei ne punând în pericol viața altor persoane, mai poate fi lăsată în picioare până la prăbușire, o clădire aflată la stradă nu mai poate avea aceeași soartă. Mai ales dacă în imediata apropiere a ei există alte clădiri de interes public, clădiri în care publicul se află în mod constant în număr mare. O astfel de clădire trebuie demolată urgent. Indiferent dacă place sau nu ONG-urilor care „trăiesc” de pe urma unor astfel de relicve istorice sau proprietarilor.

Unele clădiri nu mai pot fi salvate. Structura lor de rezistență este din ce în ce mai slabă pe măsură ce trece timpul. Dacă au proprietar, acela trebuie obligat să le dărâme și să construiască altceva pe spațiul lăsat liber. Dacă este a statului, nici nu se mai pune problema păstrării ei pentru „istoria culturală”. Între „istoria culturală a urbanismului în localitate” și viața oamenilor nu există alegere. Viața oamenilor este infinit mai importantă.

S-au tot dat semnale privind clădirile cu „bulină roșie”. Ca un făcut, din diferite unghere obscure, au tot răsărit „apărători și salvatori” care vin să demonstreze că eliminarea lor distruge istoria orașului, îi distruge identitatea culturală, îi aia și ailaltă. Dacă primăria vrea eliminarea unei clădiri, imediat „salvatorii” deschid o acțiune la instanța de judecată. Pot să calific acei salvatori ca fiind complici la crimă ? De ce nu. Nimic nu mă împiedică. Ba, dacă mă gândesc mai bine, am și suport legal  pentru această judecată.

Noul Cod civil îmi dă dreptate. La fel era și în vechiul Cod civil:

Art. 1349
Răspunderea delictuală
(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
(3) În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului.
(4) Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabileşte prin lege specială.

Voi mai pune niște articole din Codul civil dar și o explicație juridică de pe site „raspunsuri juridice”,  a av. Dobrescu Bogdan privind „forța majoră”. Le găsesc utile problemei ridicate de mine în articolul de mai sus.

Art. 1376
Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri
(1) Oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.
(2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul coliziunii unor vehicule sau în alte cazuri similare. Cu toate acestea, în astfel de cazuri, sarcina reparării tuturor prejudiciilor va reveni numai celui a cărui faptă culpabilă întruneşte, faţă de ceilalţi, condiţiile forţei majore.
Art. 1377
Noţiunea de pază
În înţelesul dispoziţiilor Art. 1375 şi 1.376, are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziţii legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul şi supravegherea asupra animalului sau a lucrului şi se serveşte de acesta în interes propriu.
Art. 1378
Răspunderea pentru ruina edificiului
Proprietarul unui edificiu sau al unei construcţii de orice fel este obligat să repare prejudiciul cauzat prin ruina lor ori prin desprinderea unor părţi din ele, dacă aceasta este urmarea lipsei de întreţinere sau a unui viciu de construcţie.
Art. 1380
Cauze de exonerare
În cazurile prevăzute la Art. 1375, 1.376, 1.378 şi 1.379 nu există obligaţie de reparare a prejudiciului, atunci când acesta este cauzat exclusiv de fapta victimei înseşi ori a unui terţ sau este urmarea unui caz de forţă majoră.

Av. Dobrescu Bogdan
Forta majora este o imprejurare de origine externa, cu caracter exceptional, care este absolut imprevizibila si inevitabila. Noile dispozitii ale art. 1351 alin. (2) C.Civ. prevad ca “ Forta majora este orice eveniment extern, imprevizibil, absolute invincibil si inevitabil”
Pentru a fi in prezenta cazului de forta majora, este necesar sa fie indeplinite trei conditii, caractere particulare ale evenimentului prejudicios:
-exterioritatea, fapt relevant de art. 1351 alin. (2) care se. refera la o “cauza straina”. Acest caracter a fost pus in evidenta de catre practica judiciara, in special in cazurile de raspundere pentru prejudiciile cauzate de lucruri si animale. Evenimentele de forta majora sunt fenomene naturale extraordinare, straine de activitatea si vointa omului.
-imprevizibilitatea, situatie care se refera atat la producerea imprejurarii cat si la efectele acesteia. Imprevizibilul se deosebeste de previzibil cu ajutorul unui criteriu de normalitate, domeniul imprevizibilitatii restrangandu-se la evenimente care, desi se pot produce, sunt prin raritatea lor extraordinare. Prin urmare, forta majora presupune o imprevizibilitate cu caracter obiectiv si absolut, un asemenea eveniment apreciindu-se luand ca etalon prudenta si diligenta unei persoane care depune toata grija de care este capabil un om in activitatea sa.
-inevitabilitatea si absoluta invincibilitate. Chiar daca un fenomen este imprevizibil, nu poate fi calificat ca un caz de forta majora, daca a existat posibilitatea preintampinarii producerii lui sau posibilitatea de a se evita efectele sale pagubitoare. Aceasta inevitabilitate trebuie sa fie absoluta pentru orice persoana. Aprecierea de face tinad cont de toate posibilitatile unei persoane care care depune diligenta maxima de care este in stare cel mai capabil om
Noul Cod civil, in art. 1351 alin. (2) foloseste pentru definirea fortei majore termenii de eveniment etern, imprevizibil, absolut invincibil. Principalul efect al fortei majore este este excluderea raspunderii civile, nu consecinta inlaturarii raspunderii persoanei care ar fi fost obligata la repararea prejudiciului
Fiind un fapt juridic, poate fi dovedita cu orice mijloc de proba.
In situatia in care forta majora este singurul fenomen care a provocat prejudiciul, angajarea raspunderii civile este exclusa, deoarece lipseste vinovatia celui care a comis fapta ilicita. In situatia in care prejudiciul este provocat de un complex de factori, dintre care numai unii intrunesc caracterele fortei majore, iar altii sunt cazuri fortuite, avem doua situatii;
-daca legea asimileaza cazul fortuit cu forta majora, atunci raspunderea va fi exclusa in totalitate
-daca legea prevede ca numai forta majora exclude raspunderea civila, obligatia de reparare va fi proportionala cu contributia cazului fortuit la producerea prejudiciului

Pentru toate clădirile cu bulină roșie din București și din țară nu mai există posibilitatea exonerării de răspundere în cazul unui cutremur, caz de forță majoră, pentru că se știe care va fi comportamentul probabil al respectivelor clădiri la un cutremur ! Pentru aceste clădiri dar și pentru altele, care încă nu au fost expertizate, se va putea dovedi că „a existat posibilitatea preîntâmpinării producerii unor pagube sau de evitare a producerii acestora”. Dărâmarea unor astfel de clădiri periculoase este prima condiție. Din moment ce structura lor de rezistență este prea slabă pentru a fi reabilitate, dărâmarea lor este obligatorie. Marii doritori de „istorie arhitecturală” pot pune mână de la mână și construi un album foto sau o arhivă de filme despre acele clădiri însă nu pot împiedica salvarea oamenilor de la un dezastru previzibil. Da, previzibil, pentru că avem un istoric seismic în mare parte din țară, pentru că avem mai multă informație privind teritoriul țării sub aspectul construcției lui geologice, pentru că avem un Institut care ne tot atrage atenția asupra evoluției geologice a terenului pe care există România, ca țară.