Ucraina a devenit o țintă și va continua să țină un timp prima pagină.

Am citit prea multe considerații definitive cu privire la Ucraina. Și de o parte și de alta. Observ că SUA au adoptat o atitudine prudentă. Uniunea Europeană face declarații politice cu privire la drepturile omului. Noi ne înscriem în limitele UE. Rusia face declarații prudente și acționează ferm. Poate că toți „războinicii netului” ar trebui să fie mai atenți la nuanțe și mai prudenți în declarațiile belicoase.

Ucraina a fost un stat tampon între spațiul slav controlat de Rusia și Europa. Chiar dacă și alte popoare europene aparțin de popoarele slave, au o altă cultură, o cultură și aspirații de factură europeană. Ele nu mai pot fi revendicate de Rusia. Nu este recunoscută ca țară suverană. Alte state europene însă, au o anume sensibilitate la Rusia, iar aici mă refer la Bulgaria și Serbia.

Este complicat pentru Uniunea Europeană să aibă o poziție belicoasă din moment ce ea este o piață comună. Ar fi și culmea ca o piață, o formă comună de comerț, să se opună unei intervenții militare. Pentru partea de apărare și securitate, Uniunea Europeană este asistată de NATO. Toate sau aproape toate statele membre ale UE sunt membre ale NATO. De aceea este foarte important ca NATO să se exprime. Nu o face până nu are o poziție a ONU. Iar ONU va face recomandări pentru intensificarea dialogului, deoarece Rusia are drept de veto asupra deciziilor ONU așa că nu se poate adopta o decizie „beligerantă”. Decizia de invitare la dialog a ONU va permite NATO să ia măsuri asiguratorii. Conflictul aflat în faza incipientă din Ucraina permite statelor membre NATO să crească măsurile de asigurare a propriului teritoriu cu asistența NATO. Astfel că, întreg blocul NATO se va mișca, nu foarte mult pe față însă intens în fundamentul alianței. În timp ce statele de la frontiera cu Rusia și aliații acesteia (Belarus) își vor intensifica măsurile de siguranță, alte state ale NATO vor participa la pregătirea forțelor de intervenție rapidă și asigurarea logistică pentru o posibilă intervenție. Statele membre NATO de pe primul aliniament vor primi cele necesare pentru a se putea opune unor tulburări militare de va fi nevoie. Întâi din resurse proprii iar apoi din resursele NATO.

Rusia a fost pusă în dificultate de revolta ucrainenilor. O foarte mare dificultate. Rușii nu mai au controlul statului tampon. O Ucraină devenită membră a UE va fi și membră a NATO. De fapt, Ucraina este, deja, membră a PfP. A parteneriatului pentru pace. O Ucraină membră a NATO ar exclude orice parteneriat cu Rusia, astfel că baza rusească de la Sevastopol ar deveni captivă în spațiul NATO dacă nu ar fi retrasă de Rusia. Și unde să o ducă ? Ce rost politico-militar ar mai avea ea ? Pentru că această bază asigură un control al Mării Negre pentru Rusia în ideea că Ucraina este aliatul Rusiei, trecerea Ucrainei de partea NATO ar însemna un eveniment dezastruos similar cu destrămarea URSS. O Ucraină membră a UE și NATO ar însemna anularea tuturor anilor de expansiune ai Rusiei pentru controlul Mării Negre și a Balcanilor. O Ucraină membră a UE ar face derizorie ofensiva investițională a Rusiei în Ungaria, Serbia și Bulgaria, Balcanii urmând a trece în istorie pentru hegemonia rusă în regiune. Rusia luptă, cu disperare, împotriva excluderii ei din Europa sau a pierderii „drepturilor sale europene”.

Rusia nu va atenta la independența Ucrainei. Nu are cum. Sancțiunile internaționale care ar putea fi adoptate ar fi prea severe pentru Rusia. În primul rând, statele membre ale UE, SUA, China și alte state asociate lor ar bloca investițiile rusești pe teritoriul lor, ar bloca comerțul cu Rusia, schimburile culturale, științifice etc. Rusia ar fi obligată să producă doar pentru sine fără a exista un stat care să poată interveni în ajutorul lor. Blocada ar distruge Rusia în câțiva ani. Iar Putin știe acest lucru. Știe că nu poate declanșa un război, știe că va trebui să se retragă din Ucraina, știe că deja a pierdut Ucraina. A jucat dur și va pierde. Putin speră să ajungă la negocieri cu celelalte state garante ale independenței Ucrainei pentru ca Ucraina să nu facă pașii decisivi imediat. Putin știe că vecinii Ucrainei sunt foarte deciși să „urască Rusia”. Polonezii, românii, cetățenii statelor baltice, finlandezii. Toți au ceva de cerut Rusiei și toți vor fi dispuși la sacrificii dacă Rusia va întinde coarda prea mult. Alături de aceste popoare victime ale agresiunii ruse de-a lungul timpului vor sta toate celelalte. Chiar și Germania care are interese particulare cu Rusia.

Fără a scoate din ecuație o posibilă acțiune dementă a conducerii ruse, cum ar fi declanșarea unui nou război mondial, cred că acțiunile de forță din Crimea ale rușilor sunt doar pentru cei sensibili. Au și rușii dorința cumplită de a fi cunoscuți ca putere mondială. Rușii consumă în Crimeea resurse pentru a arăta că au forță. Cui ? Doar țărilor vecine. Marile puteri nu sunt sensibile la astfel de maimuțăreli.