Referendumul din Crimeea, legitim după ei și ruși, ilegitim și ilegal după Kiev și restul lumii ocupă, prima pagină, pe drept. Rusia a acționat pentru apărarea poziției strategice la Marea Neagră obținută prin negocieri anterioare în schimbul recunoașterii independenței Ucrainei. Kucima, fostul Președinte al Ucrainei, a acceptat ca Rusia să își păstreze bazele militare din Crimeea pentru considerente strategice. În folosul ambelor state. După 1992, Ucraina independentă era aliata Rusiei iar statele europene vecine, printre care și noi, eram potențiali agresori. Potențiali pentru că Ucraina „a moștenit” de la Rusia teritoriile luate de URSS cu forța de la România, Ungaria, Slovacia, Polonia. Schimbările politice din Ucraina, în special așa-zisa „revoluție portocalie” care au stricat relațiile „frățești” consfințite la obținerea independenței de către Ucraina și orizontul nesigur al uniunii vamale euro-asiatice fără contribuția Ucrainei au determinat Rusia să acționeze. Spectrul unei Ucraine membre NATO și UE era prea neplăcut pentru a nu lua măsuri de forță. Le-a luat. A ales un teritoriu cu autonomie, cu o istorie zbuciumată și cu o populație majoritară rusă. Speculând o istorie recentă din viața Europei cu recunoașterea unei autonomii cam abuzive, rușii au stimulat în peninsula Crimeea comportamentul populației din Kosovo. Înclin să cred că ideea a apărut demult și că au fost ani buni de pregătire a acțiunii care se desfășoară azi. Înclin să cred că la Kiev erau, deja, semnale clare că în Crimeea se poate produce oricând o secesiune. Populația rusă din Crimeea era pregătită, era în cunoștință de cauză că undeva, într-un viitor incert dar nu prea lung, va trebui să se exprime cu privire la apartenența la federația Rusă. Ba, înclin să cred că și alte etnii locuitoare în Crimeea au avut membri care și-au dorit alipirea peninsulei la Federația Rusă. Altfel nu se explică prezența la vot cu mult peste numărul etnicilor ruși dar și rezultatul votului. Nu doar rușii au votat pentru alipirea la Rusia.
Referendumul din Crimeea este un pas mic pentru Rusia către recucerirea teritoriilor și restabilirea influențelor fostei URSS în spațiul european. Rusia se folosește de instrumentele „democrației” europene pentru acțiuni împotriva Uniunii Europene. Iar UE nu știe să se apere împotriva propriilor „arme”. În afara mișcărilor de trupe în peninsulă și de-a lungul frontierei cu Ucraina, justificate de ruși după modelul american - interesele populației civile ruse împotriva abuzurilor autorităților de stat ucrainene -, Rusia nu desfășurat acțiuni de forță împotriva Ucrainei. Ba chiar a intensificat comunicarea în media a „stării de îngrijorare” a restului etnicilor ruși din alte regiuni ale Ucrainei de la frontiera comună.
Fără a înșela pe nimeni, aici mă refer doar la guvernele altor state, Rusia înșeală populația altor state care nu are cunoștințe despre situația reală. Rusia comunică mai bine decât UE în spațiul public european. Mai mult, Rusia știe că sancțiunile UE împotriva ei sunt foarte greu de obținut de la statele membre ale UE. Iar semnalele au apărut. Bulgaria nu este de acord cu sancțiuni economice împotriva Rusiei. Ungaria probabil că se va opune. Vom vedea ce va spune, în mod real, Germania. Dar și alte state. Cu toate declarațiile dure ale cancelariilor europene, aplicarea sancțiunilor economice este mai dificilă. Nu există consens.
SUA a făcut declarații dure la adresa Rusiei. A amenințat cu sancțiuni economice. Rusia a trecut la contramăsuri. Citind știrile văd că rușii au acționat împotriva firmelor cu capital străin și a directorilor străini la firme din Rusia de mai mult timp. Le-au ridicat vizele, le-au limitat libertatea de acțiune, nu este exclus să le limiteze și comerțul. Au apărut amenințări cu confiscarea activelor firmelor străine în special americane și europene. SUA merge mai departe în promovarea propriilor interese. A mai trecut prin așa ceva în alte părți ale globului și a mers mai departe. Numai că și SUA are o mare problemă. Nu va putea duce singură „războiul economic” cu Federația Rusă. China s-a abținut la Consiliul de Securitate al ONU la condamnarea Federației Ruse. Rezoluția a picat pentru că Rusia s-a folosit de dreptul de veto. UE bâlbâie ceva despre drepturile statelor însă doar bâbâie.
Asta văd eu. Am impresia că nimeni nu își dorește să facă mai mult decât face acum. Se va ajunge la un „conflict înghețat”. Ucraina va pierde, de fapt, Crimeea. Ucraina are însă și alte probleme grave. Are regiuni la granița cu Rusia în care populația pro-rusă este decisă să urmeze exemplul Crimei. Înclin să nu cred însă nu am nici o garanție că Rusia nu va forța în continuare nota și va deposeda Ucraina și de alte teritorii din sudul și sud-estul Ucrainei. Ce va face „lumea democratică” occidentală ? Va alege războiul ? Sau se va retrage complice după scutul propriilor interese ? Dacă lumea occidentală se retrage, Rusia va câștiga „războiul politic”. Va putea să se îndrepte către celelalte state independente vecine care au fost parte a URSS. Lașitatea și complicitatea occidentală va funcționa cu succes.
Săptămâna aceasta vom vedea dacă UE este o comunitate de state. Este o piață comună însă nu este o comunitate, așa cum s-a încercat în anii din urmă să se formeze. Vom vedea dacă UE este doar o piață comună după poziția statelor la Consiliul European și după decizia ce se va lua.
Tot ieri, în Serbia, au avut loc alegerile anticipate. Progresiștii (de dreapta) au câștigat cu 50% - 150 de mandate -, iar socialiștii ( parteneri de guvernare) au câștigat 50 de mandate. Din totalul de 250, este imens. Serbia, invitată să adere la UE are acum posibilitatea să parcurgă pașii aderării fără probleme. Majoritatea parlamentară le permite progresiștilor să adopte toate legile necesare aderării fără nici o problemă. Dacă adăugăm la asta și faptul că România, Bulgaria și Serbia au înființat un club politic local, clubul de la Craiova, după modelul Visegrad, atunci putem spune că Serbia are toate șansele să parcurgă pașii pentru aderare cât mai repede.
În vest avem pace. În est avem conflict. Dacă puterea de la Kiev nu va accepta sub nici o formă pierderea teritorială și militar-strategică din peninsula Crimeea, dacă se va ajunge la un conflict armat, atunci vor fi probleme foarte serioase. Un conflict armat va uni toate statele europene împotriva Rusiei. Însă lașitatea diplomatică, gen Mircea Geoană, eternul ratat, recomandă „reținere” Kievului. Să se rețină în a protesta față de raptul teritorial săvârșit de Rusia. Până când să se rețină ? Până va pieri ca stat ? Pentru că un rapt început odată are tendința de a evolua. Rusia va dori și alte teritorii. Iar Mircea Geoană se va mai pronunța odată recomandând reținere.
Mă gândesc la noi. Ce am face noi într-o situație asemănătoare ? Ungaria lucrează deja după modelul rusesc în așa zisul „ținut secuiesc”. Populația etnic maghiară vrea referendum pentru autonomie. Politicienii maghiari, de la Budapesta, lucrează politic în relațiile cu alte state pentru eliminarea efectelor Tratatului de la Trianon dar și al altor tratate prin care statele vecine Ungariei au obținut recunoașterea internațională a actualelor teritorii. Politicienii român de etnie maghiară s-au alăturat politicienilor maghiari și cer recunoașterea internațională pentru autonomia „ținutului secuiesc”. Politicieni români de la PDL au susținut, inconștienți, evoluția conflictuală a „problemei secuiești”. Secuii au fost încurajați în demersurile lor de Traian Băsescu, Președintele României și de PDL cu prim-ministrul Boc.
Ce am face noi dacă situația se acutizează ? Până acum nu am recunoscut independența Kosovo. Azi vedem că am făcut bine. Exemplul Kosovo este folosit în Crimeea destrămarea unui stat. Dacă vom recunoaște independența Kosovo, după Ucraina vom fi noi parte a unui conflict. Un conflict alimentat de la Budapesta la care nu am răspuns ferm, diplomatic, până acum. Din nefericire, Budapesta are aliați în UE. Austria (cea cu care complotează) și Germania. Posibil și alții.
Dacă Ucraina se opune raptului teritorial doar cu vorba pentru că fără un sprijin militar garantat nu are cum se opune Rusiei, vom asista la o retrasare a frontierelor unui stat european sub amenințarea folosirii de către un stat a capacităților sale nucleare. Ucraina se va micșora până când Rusia va spune că, deocamdată, îi ajunge. Nu este exclus ca Ucraina să piardă chiar ieșirea la Marea Neagră. O Ucraină firavă, slăbită și fără capacități economice semnificative (pentru că acestea sunt pe teritoriile urmărite de Rusia), rămasă doar cu teritoriile luate de URSS de la statele europene (?!) nu mai prezintă interes. Dimpotrivă, va deveni un stat generator de conflicte interstatale în interiorul UE dacă este admisă, undeva în viitor.
Să vedem care va fi viitorul. Se vedem ce vor hotărî în aceste zile statele membre ale UE. Vom avea sau nu surprize ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu