O știre circulă în media. Mircea Diaconu a fost achitat în dosarul privind conflictul de interese. Din nefericire pentru toți admiratorii și susținătorii lui Mircea Diaconu, conflictul de interese între calitatea de demnitar, ca parlamentar, și funcția publică de director al Teatrului „Notara” este diferită de starea de incompatibilitate care a fost soluționată în 21 iunie 2012 când ICCJ a „... hotărât irevocabil că senatorul Mircea Diaconu s-a aflat în incompatibilitate din decembrie 2008, în condiţiile în care, pe lângă calitatea de parlamentar, acesta ocupa şi funcţia de director-manager al Teatrului "C.I. Nottara" din Capitală, funcţie de conducere specifică unei instituţii publice locale”.
Dosarul în care a fost achitat Mircea Diaconu este altul. Este unul penal, deschis de procurori în urma soluției ICCJ din iunie 2012 și după ce Mircea Diaconu și-a dat demisia din Senat. Mircea Diaconu a fost trimis în judecată (în penal) în noiembrie 2012, pentru cinci capete de acuzare legate de conflcitul de interese.
Curtea de Apel București a judecat dosarul ca primă instanță. Procurorii au la dispoziție apelul (care este devolutiv) la ICCJ. După apel se poate ajunge la recurs.
Este evident că achitarea de azi nu are legătură cu incompatibilitatea lui Mircea Diaconu ci cu presupusele fapte penale săvârșite ca urmare a unui conflict de interese.
Totuși, incompatibilitatea de care s-a făcut vinovat Mircea Diaconu și pentru care are de suferit o perioadă de timp prin anumite interdicții are și ea niște reglementări lămuritoare. O să le pun aici pentru că am văzut cum se fac niște interpretări. Mă ajută și pe mine și poate ajuta și pe alții.
Am luat de pe site ANI prevederile legale ale consecințelor declarării stării de incompatibilitate. Se poate „merge” cu ochelari de cal, se poate „ocoli” însă fără mari sorți de izbândă. Mai ales când Justiția de la noi s-a specializat în soluții diferite funcție de poziția politică a celui învinuit.
„LEGE Nr. 176 din 1 septembrie 2010
privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative
...............
ART. 25
(1) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară şi se sancţionează
potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta şi dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni.
(2) Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.
(3) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcţie ori, după caz, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective.
(4) Prin derogare de la dispoziţiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate ca urmare a săvârşirii unor abateri dintre cele cuprinse în prezenta lege nu pot consta în mustrare sau avertisment”.
Art. 25 alin (2) face precizări foarte clare, după părerea mea. Persoana care a ocupat o funcție eligibilă și a fost găsită în stare de incompatibilitate, nu mai poate ocupa „aceeași funcție” pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului.
Concluzia este clară. Mircea Diaconu nu mai poate fi ales, timp de 3 ani, senator iar interdicția începe de la data încetării mandatului, adică de la 4 decembrie 2012 când acesta și-a dat demisia din Senat. Această prevedere este specială față de prevederea din ipoteza anterioară a aceluiași articol, cea care stabilea o interdicție pentru o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul prevederii acestei legi ! Este o excepție pentru că este vorba despre o funcție eligibilă. Aici intră doar parlamentarii și Președintele României, din punct de vedere politic dar și membrii CSM care ocupă tot funcții eligibile. Poate chiar și a CCR, pentru că și judecătorii CCR sunt aleși, chiar dacă doar în Parlament.
Eu interpretez că Mircea Diaconu poate participa la alegerile viitoare pentru Parlamentul European sau în 2016 pentru Camera Deputaților, ba chiar poate fi numit ministru. Chiar la Președinția României.
Să ne bucurăm mai intens după ce procesul penal al lui Mircea Diaconu își va fi epuizat toate căile de atac din partea procurorilor. Pentru că procurorii vor continua acțiunea penală împotriva lui Mircea Diaconu atâta timp cât CPP le va permite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu