Aceasta este concluzia mea acum. Sunt prea multe acțiuni care au avut loc și care sunt al naibii de neclare.
PNL vrea să schimbe niște miniștri. Lumea vorbește despre „apropieri ciudate” între Radu Stroie, Daniel Chțoiu, Câmpeanu și Gerea și prim-ministrul Victor Ponta. Sunt aleși alți miniștri, au loc desemnările în PNL conform Statutului, Klaus Johannis este desemnat și pentru funcția politică de vice-premier. Toată lumea aplaudă, Victor Ponta și Traian Băsescu se declară mulțumiți numai că PSD nu este de acord. Klaus Johannis nu poate fi acceptat vice-premier. Doar dacă preia și finanțele, nu însă de la interne. La finanțe ar fi devenit, la fel ca Chițoiu, un fel de servitor al premierului. Treabă nu ciudată, foarte ciudată. PNL nu acceptă autoritatea PSD și își retrage miniștrii din guvern. Mișcarea PNL este neașteptată. Este în afara logicii „ciolanului”, logică după care Ilies Sârbu socrul de premier judecă toate situațiile politice. Traian Băsescu știe că nu este bine. Nu pentru guvern și alianța USL, nu are treabă cu ele, ci pentru el și coconul lui politic numit PMP. PNL în opoziție este un pericol major pentru PMP.
PSD și PMP își unesc eforturile pentru a face față crizei. O criză reală. Pentru PSD „se naște crima” de a fi distrus USL, alianță care a adus la vot în favoarea sa cu peste 10% dintre voturile alegătorilor pe care partidele componente în oricare altă variantă le-ar fi putut lua. Vinovatul pentru prăbușirea USL ar fi suportat nu doar pierderea acestor voturi, peste 400 mii, ci și voturi din propriul bazin electoral. Pentru PMP este pericolul de a deveni „o zecimală” politică la PNL, în opoziție. Ponta și Băsescu bat palma și concep un plan de acțiune anti-PNL cu accent pe Crin Antonescu și Klaus Johannis. Defăimarea lor nu este suficientă așa că își caută un aliat din interiorul PNL. Îl găsesc pe Călin Popescu Tăriceanu care dă pe afară de orgoliu și vise neîmplinite. Tăriceanu este de acord cu noul pact politic de agresiune împotriva PNL dar în special împotriva lui Crin Antonescu care a pus, în mod inteligent, în dificultate PSD, PMP, pe Traian Băsescu și în special pe Victor Ponta.
Ponta știe, știe și Băsescu că planul lor poate avea un oarecare succes doar dacă reușesc să înșele populația să creadă, în continuare, în existența USL. De aceea Ponta tot vorbește de USL și speranța lui ca USL să se refacă, în condițiile în care a format un alt guvern cu UDMR iar UNPR și PC li s-au oferit funcții mai multe în noul guvern. O reformare a USL ar duce, inevitabil, la scoaterea UDMR și reducerea favorurilor primite de UNPR și PC. Cine este nebun să creadă că UNPR, PC și UDMR vor accepta așa ceva ?! Tot de aceea trebuie ca Ponta să aibă un discurs anti-Băsescu. Numai că, ciudat, discursul lui Ponta este mai „acid” decât în lunile anterioare. Iar aici se cuvine pus un mare semn de întrebare. Cât de sincer este discursul lui Ponta ? Discursul lui Ponta este însoțit de informații ciudate. Amenințările la adresa lui Băsescu că dacă nu numește guvernul se va deschide procedura de suspendare (unii au crezut !). Ca răspuns, Băsescu primește jurământul miniștrilor guvernului Ponta III.
Presa, de toată mâna, și pontistă și băsistă, trage tare împotriva PNL și a lui Crin Antonescu. Nu este uitat nici Klaus Johannis. Acesta este comparat de Adrian Năstase, de la el din pușcărie, cu Vadim Tudor ! Este tare ciudată această „alianță” media. Dacă însă ne uităm la data la care citim sau ascultăm respectivele știri, ne dăm seama că am intrat în campania electorală pentru alegerile europarlamentare iar atacurile împotriva liberalilor ajută și PSD dar și PMP-ul lui Traian Băsescu. Vrem sau nu, ne aflăm în fața unei alianțe electorale pentru europarlamentare ascunse între alianța PUP (PSD, UNPR, PC) și Traian Băsescu. Adversarul comun este PNL. Pentru cei mai creduli, așa ceva este imposibil de imaginat. Pot înțelege acest lucru. Este normal. Însă mie mi se par tare ciudate unele acțiuni.
O astfel de acțiune ciudată este cererea adresată Curții Constituționale de către PDL cu semnături de la parlamentarii independenți însă membri ai PMP cu privire la „constituţionalitatea hotărârii Parlamentului prin care a fost realizată remanierea guvernamentală”. Mediafax.
Pentru necunoscători, acțiunea ar putea părea normală. Pentru Constituție și cei care o mai citesc nu este. Nu este când citim ce spune CCR: „Judecătorii Curţii Constituţionale au trebuit să verifice dacă modalitatea în care noul Guvern, Ponta III, a fost învestit în Parlament a respectat Constituţia, cu accent asupra programului de guvernare şi asupra efectelor înlocuirii PNL cu UDMR în Executiv”. Mediafax.
Cine citește Constituția, va vedea că o astfel de cerere adresată CCR, cu referire expresă la acest subiect, poate fi adresată Curții doar de Președintele României, președinții celor două Camere ale Parlamentului, primul-ministru sau președintele CSM. Pentru că aici este vorba despre un conflict juridic de natură constituțională dintre autoritățile publice - se referă la formarea unei autorități publice, guvernul -, situație prevăzută în Constituție la art. 146 lit. e). Cererea celor 50 de deputați ai PDL și PMP era, de drept, inadmisibilă. Nu aveau competența de a sesiza CCR. Nu puteau fi părți în conflict !
Dar cine putea sesiza CCR ? Cine ar fi avut interesul să fie respectată Constituția. Să ne uităm la părțile interesate. Primul-ministru nu avea interes, Valeriu Zgonea, președitele Camerei Deputaților nu avea interes, Crin Antonescu nu mai era președintele Senatului pentru că și-a dat demisia din funcție înainte ca Parlamentul să valideze guvernul Ponta III, CSM nu are treabă cu formarea guvernului ... rămâne doar Traian Băsescu. Este singurul care putea cere CCR o decizie în această materie și ... nu a făcut-o. Doar nu era prost. Era de fapt aranjamentul lui. Pentru prostimea din fața televizoarelor, pentru realizarea propagandei politice de prostire a populației s-au făcut toate demersurile necesare. S-au făcut declarații „de senzație”, și de Ponta și de Băsescu, s-a mimat opoziția lui Băsescu la numirea guvernului Ponta III, s-a mimat supunerea la șantaj pentru a crește cota lui Ponta în fața lui Antonescu - bă, i-a tras-o Ponta lui Băsescu, bă ! -, s-a mimat scena cu programul de guvernare unde înțelegerea verbală între Băsescu și Ponta a devenit mai solidă decât înțelegerea politică pentru formarea USL, înțelegere înregistrată la Tribunal etc. Teatru absurd.
Ca să fiu sincer, nu am putut gândi, până acum, că PSD și zecimalele politice care îl acompaniază ar fi putut încheia o alianță politică electorală cu Traian Băsescu. Totuși, că vreau sau nu, ea este reală. Are un scop precis. Denigrarea PNL pentru ca PSD și PMP băsescian să aibă mai multe șanse pentru a ajunge în PE. Dar mai există un posibil beneficiar, pentru că altfel nu ar fi jucat în sceneta cererii la CCR. PDL. Așa că suntem în fața unei alianțe PSD (plus zecimalele UNPR și PC) pe de o parte, Traian Băsescu plus zecimalele (PMP și PDL) de cealaltă parte. Adversarul comun este PNL.
Mai amintesc aici o idee a lui Geoană din 2009. Atunci când PSD făcea guvern cu PDL. Geoană spunea că pe scena politică trebuie să rămână PSD și PDL. Probabil că ideea lui Geoană a fost „reevaluată”.
De aceea se impune a nu mai umbla cu mănuși. Ce este de spus să fie spus. Avem de dus un război. Să îl ducem cu demnitate și onoare. Indiferent de pierderi. Avem, totuși, un nucleu dur. Să vedem ce putem aduce în plus. Pentru asta trebuie să deschidem larg, foarte larg porțile organizațiilor PNL și să îi primim pe toți cei care vor să vină alături de noi și să lupte pentru liberalism. Unii vor pleca mai târziu, alții vor rămâne. Să renunțăm la ipocrizia „nobilității” în politică. Ipocrizie promovată de incompetenții trădători de genul lui Tăriceanu, Chiliman, Moisescu și alții. De nobili ce au fost, au plecat din PNL sau au fost dați afară pentru comportament inacceptabil în dauna partidului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu