Moscova nu se dezminte. Provoacă și apoi cere „măsuri diplomatice”

Coreea de Nord a făcut pași „mari” să ajungă la un nivel de performanță științifică și tehnică inimaginabil. În comparație cu alte state mult mai dezvoltate care lucrează de ani și ani de zile în domeniu. A ajuns să aibă bomba cu hidrogen, a ajuns să aibă racheta purtătoare capabilă să ducă încărcătura nucleară pe o mare parte din teritoriul SUA și chiar al Europei. Și totul în câțiva ani !

Nu detaliez analizele făcute și rezultatele unor anchete, în marea lor parte având ca suport observațiile științifice calificate. O concluzie se desprinde: Rusia a sprijinit Coreea de Nord în procesul de înarmare nucleară și în „dirijarea” agresiunii către Coreea de Sud, Japonia și Stale Unite. Motoarele rachetelor, procedurile de control asupra acestora la reintrarea în atmosferă, reducerea mărimii dispozitivelor nucleare pentru a putea fi folosite de rachetele „modernizate” ale nord-coreenilor etc.

În permanență Rusia a afirmat că politica SUA, țara care este permanent amenințată cu un atac nuclear, față de Coreea de Nord este brutală, agresivă etc. Tot Rusia este țara care a dispus un sistem de protecție aeriană al teritoriului Coreei de Nord după ce aceasta a ajuns la rezultate favorabile cu rachetele balistice destinate să fie purtătoare de bombe nucleare.

Putin cere „reținere” și diplomație cu privire la ce face Coreea de Nord. Alți „fruntași” ai politicii externe rusești dezvoltă ideile lui Putin. Cum o face și Serghei Riabkov, ministru adjunct de externe al Federației Ruse, subordonatul lui Serghei Lavrov.

Agerpres. Orice pas nechibzuit în Peninsula Coreea ar putea duce la o 'explozie' (Riabkov)

„Nu trebuie să fie loc pentru o escaladare. Cei care sunt mai puternici și mai deștepți trebuie să manifeste reținere. În situația actuală, orice pas nechibzuit poate duce pur și simplu la o explozie — explozie politică, explozie militară”

Mai de-a dreptul, așteptați întâi să se producă „evenimentul regretabil” ca abia apoi „să vedem ce măsuri luăm” ! Lăsați Coreea de Nord să ajungă la un nivel mai ridicat al „performanței agresiunii” și abia apoi să negociem ! Lăsați întâi să moară câteva sute de mii sau milioane de sud-coreeni, japonezi sau americani ori alte populații și abia apoi să criticăm Coreea de Nord !

Bine au observat unii analiști militari și de politică externă: Rusia nu mai are capacitatea de a acționa direct împotriva marilor forțe economice și militare ale lumii și se folosește de „bătăuși de cartier” care pot produce un carnagiu știind că au spatele asigurat de Rusia în toate organismele internaționale. Sancțiunile ONU împotriva înarmării nucleare ale Coreei de Nord s-au oprit la „arătarea cu degetul” că nu este bine. Opozanții sunt Rusia și China, plus alți aliați dependenți de ele !

Nu știu în ce măsură „duplicitatea unor state europene” este reală, duplicitate pe care Rusia și-o dorește, mai ales când este vorba despre „conflictul său cu SUA” pentru ocuparea unui loc de „mare putere a lumii”. Nu știu ce promisiuni are „în mânecă” Rusia din partea unor state europene de are această atitudine de dispreț profund față de viața populațiilor vizate direct de agresiunea nord-coreeană ! Pentru că sunt, pe lângă cetățenii SUA, luați în vizor sud-coreenii și japonezii !

Cred că intenția directă a Rusiei și Chinei este de a forța SUA ca, de „dragul păcii mondiale”, să renunțe la a mai proteja și susține Coreea de Sud și Japonia ! Iar în cazul unui conflict inițiat de Coreea de Nord cu cele două state asiatice SUA să stea deoparte. Un șantaj la drumul mare.

Cam același lucru îl încearcă Rusia și în Europa. Marea aplicație militară din Belarus ar putea avea ca țintă directă Estonia și Letonia pentru a reface deschiderea la Marea Baltică a Rusiei (acum este cam „strangulată”). În Georgia cere măsuri diplomatice. În Transnistria cere măsuri diplomatice.  În Ucraina cere măsuri diplomatice. În toate aceste cazuri cere „măsuri diplomatice” prin care statele afectate de ocupația rusă (mascată sau directă) să recunoască ocupația ! Pregătesc același lucru în Estonia și Letonia.

Cererile Rusiei sunt absurde. Dacă nu faceți cum spunem noi, veți pierde de la câteva sute de mii de cetățeni la câteva milioane datorită armelor nucleare ale Coreei de Nord ! Dar de ce nu este de acord cu dezarmarea nucleară a Coreei de Nord ?

De la o listă la o idee. ONG-urile și fundațiile plătite din fonduri ... dubioase.

Întâi a fost promovată o postare de pe un blog. „Lista lui Soros. Cine sunt oamenii care au schimbat România, cu sau fără voia noastră: miniștri, demnitari de rang înalt, jurnaliști”, de pe blogul lui Octav Pelin.

Discuțiile de pe Facebook sunt normale. Mi-au reținut atenția însă cele două comentarii ale lui Marius Eugen Opran. Cu care sunt de acord.

„Am postat-o cu un mare semn de intrebare, materialul trebuie luat cu titlu de informare. Pe lista apar si multe persoane de care ma indoiesc ca au actionat vreodata impotriva intereselor nationale, oamenii probabil au trecut pe acolo, au vazut despre ce-i vorba si au parasit cloaca. Primul nume care-mi vine in cap este distinsa doamna Renate Weber, care desfasoara o puternica activitate de sustinere a intereselor nationale la Parlamentul European. La fel de aiurea este afirmatia autorului si in cazul celor doi sefi ai celor mai importante servicii de informatii, care pot fi banuiti poate de orice, dar nu de o absurditate gen lipsa de devotament fata de Romania si interesele ei nationale, In schimb nu apar bursierii Soros gen Nicusor Dan sau marii profitori actuali gen Sibian Ionut care a incasat de la magnatul Soros in 2015 peste un milion USD conform stirilor din mass media.”

„Poate nu va place multora, ma astept inclusiv la afirmatii gen inspiratie de origine moscovita. Le spun tuturor sa stea linistiti, nu este vorba de asa ceva, dar cred ca ar fi in interesul curatirii vietii politice din Romania adoptarea legii care sa interzica finantarea din exterior a ONG-urilor si fundatiilor inregistrate in Romania, cu exceptia fondurilor primite de la UE, NATO ONU si alte organiztii internationale la care Romania este membra. Orice alta finantare este de fapt o plata pentru executarea unor servicii comandate care in majoritatea cazurilor sunt contrare intereselor nationale. Cred ca o asemenea idee ar trebui promovata ca initiativa a adevaratei societati civile independente. Daca nu stiti, in Romania sunt inregistrate peste 60.000 ONG si 24.000 fundatii, care o duc greu, cu exceptia unui numar de cateva zeci ai caror sefi sunt pe state de plata externe.”

Ei bine, care or fi acele ONG-uri care sunt corecte, care nu au gânduri ascunse ? Este evident că cei mai activi ONG-iști sunt purtătorii altor interese. Nu este exclus ca ei să formeze „oștile” diferitelor „puteri străine” care astăzi se luptă pe teritoriul României, românii deveniți victime (din diferite motive) având calitatea de victime colaterale. La război se mai și moare, ce naiba !

Bursierii Soros ar trebui mult mai bine cunoscuți. La fel ca și bursierii Putin. Iar noi, cei care scriem pe rețelele de socializare, ar cam trebui să ne luăm de ei după ce ne informăm cu privire la acțiunile lor. Mare atenție mare ! Nicușor Dan de exemplu a devenit mult mai nociv pentru că duce la nivel politic semnalul dezbinării și al slăbirii statului. Vorbele mari, ce din coadă stau să sune, sunt ca mărgelele de sticlă pentru „indienii băștinași”. Se pare că „politicienii lui Putin” nu au reușit la alegerile locale să „pătrundă” însă nu este exclus să încerce la cele parlamentare.

Ideea cu legea ar fi tocmai bună. Dacă are cineva chef de discuții pe marginea unor drepturi și libertăți, stau la dispoziție.

Rusia este într-o continuă ofensivă. Cât va mai putea ?

Agenția de presă rusă TASS a comunicat discursul lui Putin din timpul unei conferințe de presă. Agerpres a preluat o parte și ne spune și nouă ce ne interesează. Ne interesează nu doar România, ne interesează și partenerii României dar și posibilii ei adversari.

Putin o ține langa-balanga cu sistemul anti-rachetă construit în Europa de est, cu componenta devenită activă la Deveselu (România) și cea în construcție din Polonia. Sunt părți ale unui sistem activ, reactiv împotriva unui eventual atac cu rachete cu diverse încărcături. Este completat cu sisteme de supraveghere radar, unul va fi în Turcia dar și cu sisteme de lansare a rachetelor anti-rachetă de pe nave, patru astfel de nave americane dotate cu sisteme de luptă anti-rachetă fiind deja dislocate la o bază maritimă din Spania. Amplasarea sistemelor anti-rachetă constituie o completare a dispozitivului de apărare european/NATO în Europa. La sol se finalizează un sistem de comandă și control al forțelor NATO cu puncte de comandă în statele est-europene, se dislocă tehnică de luptă și vor fi dispuse prin rotație trupe ale statelor membre NATO în diferite țări. Forțele navale ale statelor membre NATO se încheagă în Marea Baltică, în Marea Neagră și în Marea Mediterană.

Vorbim despre o acțiune de foarte mare amploare pentru că Rusia, până mai ieri partener al NATO pentru securitatea în Europa a început să aibă pretenții teritoriale asupra statelor europene vecine, a început să aibă o „grijă deosebită” față de comunitatea rusă din fiecare stat vecin mergând până acolo încât a dat de înțeles că statele care au comunități etnice rusești trebuie să se aștepte inclusiv la intervenția militară a Rusiei pentru „apărarea comunităților respective împotriva abuzurilor” guvernelor respectivelor state.

Politica asta „a protecției comunităților rusești” este folosită de Rusia foarte intens. Printre victimele acestei politici sunt Republica Moldova - Transnistria, Găgăuzia etc. -, Gruzia, alte state care au aparținut de URSS / Federația Rusă, Ucraina mai „nou”, stat care a pierdut o parte a teritoriului, a pierdut o parte a flotei militare și civile care a trecut în serviciul Rusiei. Presiunea „protecției comunităților rusești” se exercită și asupra statelor baltice dar mai există și presiunea „protejării intereselor rusești” asupra teritoriului Finlandei. Cu „protecția” în vârf de băț, Rusia a destabilizat întreg estul Europei. În statele europene vizate, dar și în statele care ar fi capabile să acorde asistență de orice natură acestor state aflate în vizorul Rusiei, Rusia și-a dezvoltat o rețea densă de susținători. Unii plătiți, alții din prostie, cei mai mulți atrași de bani. Iar rușii au dat bani sau au favorizat acțiuni financiare dubioase pentru susținătorii ei.

Aici, la Marea Neagră unde „durerea românilor” este mai mare, Rusia a dezvoltat de câteva ori forțele militare iar după cucerirea Crimeei, fără a mai fi incomodați de acordul cu Ucraina privind mărimea flotei ruse din Crimeea, a transformat peninsula în cea mai mare bază militară din estul Europei. Cine își închipuie că această dezvoltare nu are un scop, nu are capul pe umeri. Nu poți cheltui atât de mult, nu poți concentra atât de multă forță militară într-o zonă fără a arăta că ești cel care dictează și că ceri supunere de la celelalte state aflate în imediata apropiere. Din întâmplare, zona în care Rusia vrea să dicteze este zona Mării Negre. Tot din întâmplare, în zona Mării Negre sunt state cu care Rusia nu se află în relații cordiale: acum este și Ucraina, România, Bulgaria, Turcia, Gruzia. Ca să iasă formidabila flotă a Rusiei din Marea Neagră pentru a acționa împotriva altor state trebuie să treacă prin strâmtori, adică să străpungă dispozitivul de apărare al Turciei, ceea ce este puțin probabil. Convenția de la Montego Bay și convențiile subsecvente privind politica navigației prin aceste strâmtori admite restricții pe care statul pe al cărui teritoriu sunt strâmtorile le poate impune navelor militare dar și navelor civile care transportă materiale militare. Se recunoaște dreptul statelor la autoapărare. În plus, există Convenția de la Montreux (Elveția), din 1936 care limitează accesul în Marea Neagră a navelor militare ale statelor care nu sunt riverane. Rusia profită și dezvoltă propria flotă la Marea Neagră pentru a domina statele riverane care i se opun.

Nici o convenție nu mai are valabilitate în situația în care la Marea Neagră izbucnește un conflict. Într-o astfel de situație, statele membre ale NATO vor cere aplicarea prevederilor art. 5 din Tratat. Pe lângă forțele militare ale statelor aflate la Marea Neagră vor acționa și forțele militare ale aliaților lor care nu sunt în prima linie. Deocamdată, sunt state membre ale NATO care se eschivează de la obligațiile ce le revin în situația în care se impune aplicarea art. 5 din Tratat. Să sperăm că aceste eschive sunt generate doar de partidele socialiste aflate la putere în respectivele state.

Cine privește problematica la Marea Neagră doar sub aspectul unei confruntări Rusia-SUA/NATO sau cu accent doar pe statele puternice militar din NATO greșește. Statele din estul Europei au început să își modernizeze și dezvolte propriile forțe militare. Creșterea potențialului lor militar reduce tensiunea pe obligațiile care pe care alte state membre NATO o simt astăzi vizavi de protecția spațiului NATO. Modernizarea capacităților militare de apărare ale armatelor statelor est-europene, membre NATO, reduce capacitatea ofensivă a Rusiei. Prezența sistemelor moderne anti-rachetă de fabricație SUA pe teritoriul României și al Poloniei (cam singurele state care au potențialul de a le cumpăra și susține financiar) duce, că doresc sau nu rușii și aliații lor, la o dezvoltare tehnologică înaltă în industria militară a respectivelor state, va duce la momentul în care respectivele state își vor putea fabrica propriile rachete astfel încât dependența de producătorul de peste ocean va fi eliminată. Turcia este un exemplu în acest sens. Turcia își produce propriile avioane F-15 și F-16 de care are nevoie. Rușii știu bine că aici, la Marea Neagră, cooperarea strategică între Turcia și România prevede și colaborarea pentru dezvoltarea tehnicii militare necesare celor două țări pentru apărare. Proiectele SUA de dezvoltare a sistemului anti-rachetă în România și Polonia vine ca o completare a nivelului la care a ajuns Turcia - țară care are o flotă militară echivalentă ca putere flotei ruse !

Creșterea capacității de apărare a statelor din Europa de est are o consecință nefastă pentru Rusia. Nu doar militar ci mai ales sub aspect economic. Banii sunt lași. Fug din țara slabă militar, țara care nu este capabilă să îi apere. Dacă o țară crește din punct de vedere militar, banii vin să fie investiți în producție, să fie investiți în creșterea economică. Baza militară de la Deveselu este ca o invitație pentru investitori. Veniți, dezvoltați, produceți pentru că țara este sigură. Iar țări care se dezvoltă, mai ales țări care au o dezvoltare puternică la granițele Federației Ruse instigă pe ruși la comparații. Cu ani în urmă, la Kiev, ambasadorul ne spunea că în relațiile dintre state funcționează o zicală: poporul știe unde se face friptura. State dezvoltate economic, cu democrații puternice, cu nivel de trai ridicat la frontierele Rusiei este în dezavantajul Rusiei. Chiar dacă propaganda Rusiei face pe dracu'n patru să prezinte altfel situația din țările vecine, cei care călătoresc în aceste țări au parte de alte impresii. De curând, rușii au prezentat un material filmat prin zone degradate din orașe, inclusiv București, pentru a arăta cum s-a „prăbușit România” de când a intrat în Uniunea Europeană și în NATO. Rușii care nu au ajuns în România și nici nu vor ajunge, vor trăi cu impresia că ce prezintă propaganda rusă este real. Rușii care vin în România rămân cu altă impresie. Necazul pentru ruși este faptul că statele pe care nu le mai pot controla bine permit cetățenilor lor să circule în România și alte state europene iar aceștia duc acasă impresiile care sunt departe de imaginile propagandei ruse. Am citi într-un ziar din R. Moldova un mic articol. O doamnă a văzut că în România sunt prețuri la alimente mai mari ca în Moldova. A vorbit cu oamenii și a văzut că veniturile românilor, comparativ cu veniturile omologilor moldoveni, sunt de 4-5 ori mai mari. Impresia că prețurile sunt mai mari la unele produse se va estompa și va prima impresia că românii au venituri mai mari și un nivel de viață mai bun. Ca atare, intrarea în UE este bună și nu rea.

În fine, constat că Rusia continuă să facă cheltuieli imense pentru a se impune militar. Este un efort uriaș să construiești asemenea forțe militare, să le asiguri logistic, să le susții financiar. Rezervele federale ruse, bazate pe comercializarea hidrocarburilor, s-au epuizat. În toamnă, rezervele Federației Ruse vor fi topite. Prețul hidrocarburilor rămâne scăzut. Probabil că va scade pe măsură ce diferite state vor înlocui hidrocarburile ca materie primă pentru producerea energiei. Putin știe că Rusia este în corzi. Are de ales. Fie renunță la politica externă agresivă și revine la respectarea convențiilor internaționale, inclusiv la retrocedarea Crimeei către Ucraina, fie se duce la fund.

UE a prelungit cu un an sancțiunile economice aplicate Rusiei și urmează să prelungească și sancțiunile politice. Degeaba se face Putin că nu este afectat. Rezultatul sancțiunilor este evident. Rusia se distanțează constant de piața europeană, piața europeană ajunge la concluzia că și fără Rusia se poate trăi, supremația Rusiei pe piața europeană a hidrocarburilor se duce de râpă, inclusiv Polonia și-a construit un terminal pentru primirea și stocarea gazelor lichefiate ceea ce constituie un semnal clar că Rusia pierde teren uriaș. Politica pumnului în gură pe bază de hidrocarburi și-a epuizat epoca. Rusia și-a construit o nouă armată uriașă. Dar, nu are capacitatea de a o întreține. Deși nu pare, nu este exclus ca să nu aibă deficiențe majore în a o folosi. Potențialul militar al statelor membre NATO este dublat de potențialul economic și de capacitatea de a îl menține excluzând Rusia din ecuație. Rusia nu are o astfel de poziție. Nu mai vorbim de resursele financiare la dispoziția statelor membre NATO.

În afara declarațiilor belicoase promovate cu obstinație de jurnaliștii care gândesc ceva mai mult ca o găină beată, ar trebui avute în vedere și alte declarații, tot ale lui Putin. Recunoaște supremația SUA, recunoaște necesitatea unei colaborări cu UE, recunoaște că piața UE este vitală pentru Rusia, cere cu insistență să i se recunoască statutul de mare putere, atenție ! Îl cere pentru că nu îl poate impune ! Știe că întărirea capacităților militare de apărare ale statelor membre ale NATO, în special ale statelor care au făcut cândva parte din „lagărul socialist” a depășit „limita” convenției echilibrului militar Rusia-SUA și a devenit o problemă a echilibrului Rusia cu fiecare stat în parte. Chiar dacă Putin nu vrea să vorbească despre așa ceva, statele europene care se simt amenințate de Rusia vorbesc despre dreptul lor la apărare care nu poate fi condiționat de echilibrul militar între SUA și Rusia, între Rusia și NATO. Vede, că nu are orbul găinilor, că potențialul nuclear al Rusiei începe să fie luat altfel în serios, nu mai produce teamă, produce înaltă tehnologie în statele care se simt amenințate prin intermediul căreia să se distrugă rachetele rusești înainte ca acestea să părăsească teritoriul Rusiei. Perceperea Rusiei ca stat agresor a generat contra-măsuri. Nu doar politice, nu doar economice ci și militare. Contra-măsuri severe care se traduc, în cazul în care se ajunge la folosirea lor, la pierderi de vieți omenești nevinovate. Putin simte că nu mai poate controla lumea externă. Bănuiesc că analiștii ruși știu că au pierdut „războiul hibrid”. Victoriile de până acum se pierd în ceață. Bănuiesc că știu faptul că aceste contra-măsuri, inclusiv cibernetice, vor fi active ani și ani de zile de acum încolo. În timp ce Rusia va căuta să își lingă rănile politicii „ofensive”, va trebui să suporte consecințele cheltuirii banilor pentru grandomanie și nu pentru binele populației. Sunt semnale clare că în Rusia vor urma tulburări. Putin știe, știe pentru că are declarații împotriva influenței americanilor aupra populațiilor țărilor care s-au desprins de Rusia, știe pentru că este virulent în condamnare „revoluțiilor colorate” ... Toate declarațiile lui Putin din ultimul timp îi prezintă și slăbiciunile. Putin are nevoie de o reacție a SUA, a UE, o reacție care să fie folosită propagandistic pentru stimularea populației Rusiei tot mai nemulțumită. Ei bine, reacția nu vine. Putin o cere iar SUA și UE nu vor să îi dea satisfacție. Ce va face Rusia de aici încolo ? Un război nu poate porni. Nu are capacitatea să îl ducă. Nu are capacitatea să se opună UE. Un eventual război pornit de ruși va duce la destrămarea deplină a Rusiei. Chiar dacă există state în UE cu evidente simpatii pro-ruse, există și state care odată atacate nu se vor opri la „recomandarea” partenerilor europeni pro-ruși. Iar Putin știe.

Avertismentul privind Rusia. Este real și serios.

Mă alătur aici, prin ceea ce scriu acum, celor care iau foarte serios în considerare pericolul generat de noua (de fapt, vechea) politică internațională a Federației Ruse. Cucerirea unor noi teritorii și stabilirea unor noi sfere de influență.

Rusia nu are capacitatea de a se opune, economic, celorlalte state mari (SUA, China) sau comunități de state. Rusia a fost, este și va mai fi o perioadă de timp un stat autocratic. Rusia a fost, este și va mai fi un stat expansionist. Va avea aliați și dușmani. Aliații rușilor, devin în timp state aservite. Colonii. Rusia și-a „exportat” populația în toate statele vecine pentru ca la un moment dat să aibă unul din motivele agresiunii: apărarea intereselor populației ruse din vecinătate. Dușmanii rușilor devin toți cei care nu recunosc supremația lor.

Uniunea Europeană este un „dușman”. S-a extins și există „pericolul” să ajungă la o integrare statală care să o transforme într-o entitate politică coerentă. De aici, mai departe, se poate ajunge la o integrare de securitate și de apărare. Pașii făcuți până acum sunt edificatori. Uniunea Europeană este subiect de drept internațional. Uniunea Europeană se integrează politic prin reglementările comune privind cetățenia, circulația persoanelor și a mărfurilor, asistența consulară (viza Schengen se poate elibera de către orice consulat al statelor membre Schengen - un exemplu). S-a înființat funcția de comisar al UE pentru politica externă și se întărește ideea unui comisar pentru problemele de apărare. Se insistă la nivelul PE și al CE pe o politică de părare și securitate comună. Granițele Schengen (în particular), Frontex și granițele UE induc ideea unei unități de state (confederație) și nu doar a unor state, luate separat. UE devine, pe zi ce trece, o entitate stabilă în dreptul internațional. Slăbiciunea UE, din punct de vedere militar, este lipsa unității statelor în domeniu. NATO este foarte bun însă nu este suficient. UE este puternică din punct de vedere economic însă este slabă din punctul de vedere al capacității de apărare a puterii economice și statale.

Analiștii au observat bine faptul că NATO a rămas în urmă din punctul de vedere al evoluției strategice și doctrinare. Rusia a evoluat. Că ne place sau nu, acesta este adevărul. A denunțat tratatele care limitau înarmarea în spațiul european, a denunțat tratatele privind limitarea armamentelor nucleare pe când statele europene nu au făcut acest lucru, Rusia și-a sporit forța armată, a trecut la înlocuirea tehnicii depășite, au schimbat doctrina militară. În Ucraina dar și în alte state unde Rusia este stat agresor (R. Moldova, Georgia ...) și-a dus tehnica la care vrea să renunțe și o folosește împotriva statelor agresate. Și-au dezvoltat armamentul nuclear tactic și au decretat că îl vor folosi dacă Rusia sau aliații ei vor suporta un atac nuclear sau convențional. Momentul în care folosirea armamentul nuclear este lăsat la latitudinea conducerii politice a Rusiei, fără a fi ancorat într-o realitate operativă, generează, pe bună dreptate, neliniște.

Statele europene au visat frumos iar acum s-au trezit în plin coșmar. Războiul în Europa a fost posibil în permanență, acum este probabil, cu o nouă înfățișare. Al doilea război mondial a impus tancul și arma atomică. Rusia aduce, azi, o altă invenție: războiul hibrid. O combinație de tehnici de război convenționale, de gherilă urbană și cibernetice - spune sir Adrian Bradshaw, adjunctul comandantului forţelor NATO din Europa. Mediafax (aici). Observație bună.

Cu două zile în urmă, la Digi24Tv, grl. Degeratu a prezentat extrem de concret situația militară. Îl confirmă pe militarul britanic (aici). Armatele NATO nu știu să acționeze în acest tip de război hibrid. Când să acționeze, cum să acționeze, care este limita acțiunilor, ce armament să fie folosit etc. Politic, dacă ne uităm la Ucraina, statele Europene critică Rusia însă împiedică, în același timp, Ucraina să se apere. Nu o sprijină în lupta ei împotriva Rusiei. Pentru că adevărul este simplu. În estul Ucrainei luptă armata rusă deghizată în „oamenii verzi”. Ca militar consider că statele europene se comportă cu o regretabilă lașitate. Dan Dungaciu, tot la Digi24 semnalează că în statele baltice s-a trezit „conștiința” în comunitatea rusă și sunt posibile aceleași acțiuni ca în Ucraina. Din punctul de vedere al dreptului internațional situațiile de acest gen sunt tratate ca „revolte populare”. Intervenția polițienească trebuie să fie limitată, în timp ce se duce discuția politică, însă nu ai cum interveni cu „pocnitori” împotriva „cetățenilor revoltați” care folosesc arme de asalt, aruncătoare de mine și lansatoare de rachete. Mai ales dacă „scot” din beciuri sau coboară din podul caselor tancuri, tunuri și mașini blindate.

Mai grav, sub presiunea politică pacifistă, mai toate statele europene au renunțat la a dezvolta propria armată. În Marea Britanie s-a ajuns la afirmații grave. Țara nu este capabilă să se opună cu succes unei agresiuni ruse. Periodic, în apropierea spațiului aerian britanic își fac apariția sfidătoare bombardierele strategice ruse. În Germania se discută despre incapacitatea de a avea o forță militară - antrenamentele din Norvegia, cu cozile de mătură vopsite în negru folosite de militarii germani pentru a simula țevile de mitraliere. Pe lângă pacifiștii actuali - după părerea mea aflați sub influența agitatorilor ruși -, avem și state europene care au renunțat la propriile armate (le au degeaba !) dispuse să se pună sub umbrela rușilor - gâlma austro-ungară.

Pentru a avea pace, trebuie să duci un război. Cine nu este capabil să ducă un război, nu merită pacea. Incapacitatea de a duce un război are drept consecință aservirea față de agresor. Nu mai ești liber. Devii sclav. Când ești sub ocupație străină, nu beneficiezi de pace.

Toate tipurile de acțiune gen „omuleții verzi” trebuie declarate ca agresiuni militare și tratate ca atare. Indiferent ce spun alții. Agresorul, Rusia în aceste cazuri, nu va declara un război, chiar dacă va consuma resurse pentru a sprijini „cetățenii ruși revoltați”. Starea de război, odată declarată, o va opune tuturor statelor lumii (cu excepția gâlmei austro-ungare).

Având exemplul Ucrainei, va trebui să ne revedem doctrina națională de apărare.

Mă îngrijorează acțiunea PSD cu noul cod fiscal. Văd că se face mare tam-tam cu prevederile din el. De fapt, noul cod fiscal are rolul de a împiedica întărirea militară prin alocarea acelui 2% pentru apărare. Din moment ce 2% azi are o valoare nominală, prin pierderea de către bugetul de stat a 10% din venituri, valoarea nominală a lui 2% dintr-un viitor buget poate fi mai mică chiar decât ce primește armata română acum. Mai că îmi vine să cred că PSD este „aliat” cu Putin.

Pacea a trecut șchioapă pe lângă Minsk.

Agerpres (aici).

Liderii separatiștilor (?!) din sud-estul Ucrainei nu vor să semneze armistițiul negociat de Putin ! Păi, dacă este așa, nu au pierdut noaptea de pomană Hollande, Merkel și Poroșenko ? Ba da. Putin a avut un as ascuns în mânecă. A făcut-o pe negociatorul însă a avut siguranța că ce a convenit, chipurile, la Minsk nu se va pune în practică. Nu vor „separatiștii”. Asta este. Pentru că „separatiștii” sunt ruși, el este obligat să îi sprijine în continuare. Cur cu două fețe !

Știrea provine de la TASS. Iar propaganda rusă a titrat marele succes al lui Putin. Mare mizerie cu rușii ăștia.

Poroșenko a spus jurnaliștilor că Putin a venit cu propuneri inacceptabile, dar că mai sunt speranțe. Se pare că deșarte. Până la urmă, Poroșenko și ucrainenii vor trebui să își ia soarta în propriile mâini.

UE s-a prezentat în echipa formată de cele două mari puteri. Germania și Franța. Merkel și Hollande. Ambele puteri au presiuni interne din partea industriașilor care au contracte serioase, de miliarde de euro, cu Rusia. Industriașii germani și francezi nu au chef să piardă bani așa că nu sunt de acord cu noi sancțiuni împotriva Rusiei. Vor acorduri diplomatice pentru ca ei să poată face din nou afaceri în Rusia, unii să o înarmeze și să o pregătească împotriva statelor NATO, alții să îi facă economia mai puternică pentru a putea duce „sărmana” Rusie un război eficient împotriva unor state europene. Nu se poate face o altfel de judecată din moment ce tehnica de luptă modernă și tehnologiile moderne oferite Rusiei sunt aici, în coasta noastră iar Rusia nu s-a sfiit să amenințe statele din estul Europei cu agresiuni militare.

Agerpres (aici).

Liderii au revenit la masa negocierilor. Au primit informații că ce au convenit a căzut ?

Actualizare:

Hollande afirmă că separatiștii ruși au semnare acordul de armistițiu. Agerpres (aici).

Putin declarase că se ajunsese la un acord de retragere a armamentului greu. Hm. Vrea să se dezangajeze, probabil. Să își retragă armamentul trimis ca „ajutor umanitar”, armament ce a suferit pierderi serioase.

Actualizare:

Negociatorii au părăsit Minsk-ul. Hollande afirmă că acordul la care au ajuns este o mare realizare. Dacă va fi respectat de ruși, spun eu.

Doctrina militară a Rusiei pute a declarație de război.

Agerpres (aici). Rusia și-a publicat noua doctrină militară.

O primă observație. Rusia nu dă doi bani pe statele vecine ! Nu o interesează ce cred sau vor vecinii Rusiei. Față de vecini are atitudinea celui care deține forța și își poate permite să îi ocupe „în 24 de ore”, așa cum a tot promovat propaganda rusă capacitatea Rusiei de a se mișca fără obstacole până ajunge în fața adversarului „real”.

Fiecare țară are dreptul să se apere de un eventual agresor. Fiecare țară are dreptul să își ia acele măsuri ce permit acțiunile de contracarare împotriva actelor de agresiune ale unui eventual invadator. Ei bine, Rusia lui Putin consideră că măsurile luate de statele din spațiul ex. sovietic și din estul Europei pentru propria apărare, împotriva unei eventuale agresiuni din partea Rusiei constituie un act de agresiune împotriva Rusiei !

Îndrăznesc să afirm că Rusia a rămas încremenită în proiect. Vrea să redevină puterea militară care poate să redeseneze granițele în Europa și în lume după cum îi sunt interesele. Nu vrea să negocieze cu statele vecine, prea mici pentru orgoliul său, vrea să discute numai cu puterile mari ale lumii, să își împartă lumea între ele, ca sfere de influență și zone de interes economic și comercial. Amintirea imperiului țarist și a mult-potentei uniuni sovietice nu îi lasă să doarmă liniștiți.

Tonul Moscovei este ultimativ. Nu acceptă dialogul. NATO trebuie să renunțe la pregătirea pentru apărare a statelor membre vecine cu Rusia, să renunțe chiar la apărarea lor pentru că în anumite scenarii construite la Moscova acele state sunt în sfera de influență „istorică” a Rusiei ! În doctrina publicată, Rusia anunță ca risc militar strategic opoziția statelor lumii la agresiunile teritoriale din Ucraina, ocuparea Crimeii și nerecunoașterea dreptului Rusiei de a o ocupa constituind, din punctul de vedere al Rusiei, o atitudine agresivă la adresa Rusiei. În doctrina prezentată, „nerecunoașterea cuceririlor” militare de teritorii în dauna Ucrainei, acuzațiile la adresa Rusiei pentru crearea și păstrarea unor teritorii străine sub ocupație rusă - Transnistria, Osetia, Abhazia etc. -, constituie „revendicări teritoriale” sau „ingerințe în afacerile interne ale Rusiei” !

Întărirea securității statelor membre ale NATO, vecine cu Rusia și instalarea sistemului global antirachetă în Europa reduce capacitatea de agresiune a Rusiei aspra statelor vecine, în special europene. Nu vorbesc doar de linia de la Nord la Sud, de la frontierele Norvegiei până la frontierele Turciei ci și la Georgia, Moldova și Ucraina care pot intra sub umbrela scutului. Practic, orice lansare a unor rachete de pe teritoriul Rusiei în direcția vest poate declanșa contrareacția rachetelor antirachetă dar și a altor sisteme de apărare situate în spațiul cosmic. Orice bombardier strategic rus poate fi lovit înainte de a depăși granițele Rusiei. NATO obligă Rusia să își plimbe „jucăriile” doar în spațiul național nu și în afara acestuia. Prezența trupelor NATO în România, Polonia și țările baltice împlinesc și condiția „apărării intereselor” statelor care au forțe armate în aceste țări.

Rusia poate critica (pervers) opțiunile militare ale statelor din prima linie dar nu le mai poate împiedica să își ia măsuri de apărare. Aventura Rusiei din Ucraina a luat de pe fața Rusiei vălul. Este același bandit internațional care a terorizat estul Europei, și nu numai, zeci și zeci de ani.

Rusia escaladează conflictul. Transnistria se mobilizează. Noi și occidentul protestăm.

În Ucraina de est asistăm la o escaladare a conflictului. Rusia trimite oameni, armament, alimente teroriștilor ruși sfidând totul. Este imposibil să se mai creadă că așa-numiții insurgenți sunt cetățeni ucraineni revoltați de orientarea economică către vest a Ucrainei. Toate datele adunate în timpul din urmă arată că „insurgenții” sunt de fapt cetățeni ruși sau de pe aiurea, înarmați de Moscova, susținuți de Moscova din punct de vedere politic și susținuți militar de către forțele armate rusești de peste frontieră în mod activ, prin tirurile de artilerie asupra pozițiilor armatei ucrainene.

Convoiul așa-zis umanitar care a intrat în Ucraina fără a mai aștepta controlul vamal și acceptul Crucii Roșii internaționale completează tabloul teatrului de război prin componenta sa logistică. Rusia va trimite „umanitar” în zona de conflict și tancuri. Indirect se confirmă semnalul tras de Kiev. Convoiul este de fapt militar Șoferii sunt probabil voluntari ruși dar pot fi și militari ai unor unități care participă la conflict, cu misiunea de a participa la suportul logistic al acțiunilor de luptă. Transportul de efective, alimente, materiale de uz personal, armament și muniție etc.

Politic, pierderea Ucrainei va fi urmată de pierderea altor teritorii aflate azi sub controlul sever al Moscovei. Rusia nu are capacitatea de a susține o piață economică comună cu statele care au fost, cândva, sub ocupația URSS. De aceea va fi părăsită de alte foste state „sovietice”.

În Europa, Rusia are doar sprijinul necondiționat al Ungariei. Alte state europene îi acordă un sprijin condiționat, determinat de dependența lor față de gazul rusesc. Germania, principala forță europeană în care Rusia și-a pus speranțele, adoptă poziții politice în concordanță cu SUA. Ieri, Obama și Merkel au ajuns la aceeași concluzie: Rusia s-a angajat într-o „escaladare periculoasă” în Ucraina (aici). Obama și Merkel cer ca Rusia să își retragă convoiul umanitar ilegal din Ucraina imediat. Asta înseamnă noi acțiuni ale SUA și UE împotriva Rusiei. România le cere. Le cere pentru că escaladarea conflictului poate însemna ocuparea militară a estului și sudului Ucrainei. Le cere pentru că Rusia și-a manifestat dorința „înghețării conflictului” în zonă sub control internațional, ea (statul agresor !) urmând a fi principala forță internațională care se va ocupa de restabilirea păcii !

„Rusia trebuie "să înceteze trimiterea de personal rus, echipamente militare şi vehicule blindate spre estul Ucrainei", au mai apreciat cei doi lideri”.

Transnistria a sunat mobilizarea. Împotriva cui ? A Ucrainei sau a Moldovei ? Nu cumva cei de la Moscova vor să obțină o reacție a României ca urmare a unui pericol iminent asupra Moldovei ? Nu este exclus. Orice tulburare severă cu caracter armat în această zonă va fi folosită de Rusia pentru a acuza „occidentul” de agresiune asupra ei. Rusia știe că nimeni nu va sta cu mâinile'n sân. NATO a reacționat ferm. Orice formă de agresiune asupra unui stat membru NATO va primi o replică pe măsură. Este Rusia pregătită de război ?

O altă formă de provocare din partea Rusiei este evidențiată de ministrul de externe al Lituaniei:

"Am aflat cu profundă tristeţe că domnul Mikola Zeleneţ, consulul onorific lituanian din Lugansk, a fost răpit şi asasinat de terorişti", afirmă Linas Linkevicius, ministrul lituanian de Externe, aflat în vizită la Kiev, unde s-a întâlnit cu preşedintele Ucrainei, Petro Poroşenko. (aici)

Putin este un pervers. Mai zilele trecute, aflat în Crimeea, sfidător, anunța cu miere în glas că Rusia nu trebuie să se izoleze de occident. Se pare că a ales calea să îl calce în picioare. Occidentul trebuie să acționeze „corespunzător”. Lui Putin și Rusiei lui trebuie să le intre în picioare „cuiele” de pe drumul războiului pentru a pricepe odată și odată că ei nu sunt stăpânii lumii ce îi înconjoară.

România va trebui să priceapă că este în calea războiului. Că trebuie să stimuleze dezvoltarea economică și militară a țării. Că trebuie să umblăm la legislația aferentă și să facem acele modificări care să asigure țării capacitatea de a își apăra existența.

O constatare tristă: producem prea mulți nevolnici.

Ucraina a devenit o țintă și va continua să țină un timp prima pagină.

Am citit prea multe considerații definitive cu privire la Ucraina. Și de o parte și de alta. Observ că SUA au adoptat o atitudine prudentă. Uniunea Europeană face declarații politice cu privire la drepturile omului. Noi ne înscriem în limitele UE. Rusia face declarații prudente și acționează ferm. Poate că toți „războinicii netului” ar trebui să fie mai atenți la nuanțe și mai prudenți în declarațiile belicoase.

Ucraina a fost un stat tampon între spațiul slav controlat de Rusia și Europa. Chiar dacă și alte popoare europene aparțin de popoarele slave, au o altă cultură, o cultură și aspirații de factură europeană. Ele nu mai pot fi revendicate de Rusia. Nu este recunoscută ca țară suverană. Alte state europene însă, au o anume sensibilitate la Rusia, iar aici mă refer la Bulgaria și Serbia.

Este complicat pentru Uniunea Europeană să aibă o poziție belicoasă din moment ce ea este o piață comună. Ar fi și culmea ca o piață, o formă comună de comerț, să se opună unei intervenții militare. Pentru partea de apărare și securitate, Uniunea Europeană este asistată de NATO. Toate sau aproape toate statele membre ale UE sunt membre ale NATO. De aceea este foarte important ca NATO să se exprime. Nu o face până nu are o poziție a ONU. Iar ONU va face recomandări pentru intensificarea dialogului, deoarece Rusia are drept de veto asupra deciziilor ONU așa că nu se poate adopta o decizie „beligerantă”. Decizia de invitare la dialog a ONU va permite NATO să ia măsuri asiguratorii. Conflictul aflat în faza incipientă din Ucraina permite statelor membre NATO să crească măsurile de asigurare a propriului teritoriu cu asistența NATO. Astfel că, întreg blocul NATO se va mișca, nu foarte mult pe față însă intens în fundamentul alianței. În timp ce statele de la frontiera cu Rusia și aliații acesteia (Belarus) își vor intensifica măsurile de siguranță, alte state ale NATO vor participa la pregătirea forțelor de intervenție rapidă și asigurarea logistică pentru o posibilă intervenție. Statele membre NATO de pe primul aliniament vor primi cele necesare pentru a se putea opune unor tulburări militare de va fi nevoie. Întâi din resurse proprii iar apoi din resursele NATO.

Rusia a fost pusă în dificultate de revolta ucrainenilor. O foarte mare dificultate. Rușii nu mai au controlul statului tampon. O Ucraină devenită membră a UE va fi și membră a NATO. De fapt, Ucraina este, deja, membră a PfP. A parteneriatului pentru pace. O Ucraină membră a NATO ar exclude orice parteneriat cu Rusia, astfel că baza rusească de la Sevastopol ar deveni captivă în spațiul NATO dacă nu ar fi retrasă de Rusia. Și unde să o ducă ? Ce rost politico-militar ar mai avea ea ? Pentru că această bază asigură un control al Mării Negre pentru Rusia în ideea că Ucraina este aliatul Rusiei, trecerea Ucrainei de partea NATO ar însemna un eveniment dezastruos similar cu destrămarea URSS. O Ucraină membră a UE și NATO ar însemna anularea tuturor anilor de expansiune ai Rusiei pentru controlul Mării Negre și a Balcanilor. O Ucraină membră a UE ar face derizorie ofensiva investițională a Rusiei în Ungaria, Serbia și Bulgaria, Balcanii urmând a trece în istorie pentru hegemonia rusă în regiune. Rusia luptă, cu disperare, împotriva excluderii ei din Europa sau a pierderii „drepturilor sale europene”.

Rusia nu va atenta la independența Ucrainei. Nu are cum. Sancțiunile internaționale care ar putea fi adoptate ar fi prea severe pentru Rusia. În primul rând, statele membre ale UE, SUA, China și alte state asociate lor ar bloca investițiile rusești pe teritoriul lor, ar bloca comerțul cu Rusia, schimburile culturale, științifice etc. Rusia ar fi obligată să producă doar pentru sine fără a exista un stat care să poată interveni în ajutorul lor. Blocada ar distruge Rusia în câțiva ani. Iar Putin știe acest lucru. Știe că nu poate declanșa un război, știe că va trebui să se retragă din Ucraina, știe că deja a pierdut Ucraina. A jucat dur și va pierde. Putin speră să ajungă la negocieri cu celelalte state garante ale independenței Ucrainei pentru ca Ucraina să nu facă pașii decisivi imediat. Putin știe că vecinii Ucrainei sunt foarte deciși să „urască Rusia”. Polonezii, românii, cetățenii statelor baltice, finlandezii. Toți au ceva de cerut Rusiei și toți vor fi dispuși la sacrificii dacă Rusia va întinde coarda prea mult. Alături de aceste popoare victime ale agresiunii ruse de-a lungul timpului vor sta toate celelalte. Chiar și Germania care are interese particulare cu Rusia.

Fără a scoate din ecuație o posibilă acțiune dementă a conducerii ruse, cum ar fi declanșarea unui nou război mondial, cred că acțiunile de forță din Crimea ale rușilor sunt doar pentru cei sensibili. Au și rușii dorința cumplită de a fi cunoscuți ca putere mondială. Rușii consumă în Crimeea resurse pentru a arăta că au forță. Cui ? Doar țărilor vecine. Marile puteri nu sunt sensibile la astfel de maimuțăreli.