O primă observație. Rusia nu dă doi bani pe statele vecine ! Nu o interesează ce cred sau vor vecinii Rusiei. Față de vecini are atitudinea celui care deține forța și își poate permite să îi ocupe „în 24 de ore”, așa cum a tot promovat propaganda rusă capacitatea Rusiei de a se mișca fără obstacole până ajunge în fața adversarului „real”.
Fiecare țară are dreptul să se apere de un eventual agresor. Fiecare țară are dreptul să își ia acele măsuri ce permit acțiunile de contracarare împotriva actelor de agresiune ale unui eventual invadator. Ei bine, Rusia lui Putin consideră că măsurile luate de statele din spațiul ex. sovietic și din estul Europei pentru propria apărare, împotriva unei eventuale agresiuni din partea Rusiei constituie un act de agresiune împotriva Rusiei !
Îndrăznesc să afirm că Rusia a rămas încremenită în proiect. Vrea să redevină puterea militară care poate să redeseneze granițele în Europa și în lume după cum îi sunt interesele. Nu vrea să negocieze cu statele vecine, prea mici pentru orgoliul său, vrea să discute numai cu puterile mari ale lumii, să își împartă lumea între ele, ca sfere de influență și zone de interes economic și comercial. Amintirea imperiului țarist și a mult-potentei uniuni sovietice nu îi lasă să doarmă liniștiți.
Tonul Moscovei este ultimativ. Nu acceptă dialogul. NATO trebuie să renunțe la pregătirea pentru apărare a statelor membre vecine cu Rusia, să renunțe chiar la apărarea lor pentru că în anumite scenarii construite la Moscova acele state sunt în sfera de influență „istorică” a Rusiei ! În doctrina publicată, Rusia anunță ca risc militar strategic opoziția statelor lumii la agresiunile teritoriale din Ucraina, ocuparea Crimeii și nerecunoașterea dreptului Rusiei de a o ocupa constituind, din punctul de vedere al Rusiei, o atitudine agresivă la adresa Rusiei. În doctrina prezentată, „nerecunoașterea cuceririlor” militare de teritorii în dauna Ucrainei, acuzațiile la adresa Rusiei pentru crearea și păstrarea unor teritorii străine sub ocupație rusă - Transnistria, Osetia, Abhazia etc. -, constituie „revendicări teritoriale” sau „ingerințe în afacerile interne ale Rusiei” !
Întărirea securității statelor membre ale NATO, vecine cu Rusia și instalarea sistemului global antirachetă în Europa reduce capacitatea de agresiune a Rusiei aspra statelor vecine, în special europene. Nu vorbesc doar de linia de la Nord la Sud, de la frontierele Norvegiei până la frontierele Turciei ci și la Georgia, Moldova și Ucraina care pot intra sub umbrela scutului. Practic, orice lansare a unor rachete de pe teritoriul Rusiei în direcția vest poate declanșa contrareacția rachetelor antirachetă dar și a altor sisteme de apărare situate în spațiul cosmic. Orice bombardier strategic rus poate fi lovit înainte de a depăși granițele Rusiei. NATO obligă Rusia să își plimbe „jucăriile” doar în spațiul național nu și în afara acestuia. Prezența trupelor NATO în România, Polonia și țările baltice împlinesc și condiția „apărării intereselor” statelor care au forțe armate în aceste țări.
Rusia poate critica (pervers) opțiunile militare ale statelor din prima linie dar nu le mai poate împiedica să își ia măsuri de apărare. Aventura Rusiei din Ucraina a luat de pe fața Rusiei vălul. Este același bandit internațional care a terorizat estul Europei, și nu numai, zeci și zeci de ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu