De la început trebuie să scoatem din ecuație o presupusă vinovăție a FMI sau a CE cu privire la aceste negocieri. FMI este bancherul care dă niște bani pentru realizarea unui proiect de stat - exercițiul bugetar - și dorește să aibă garanția primirii banilor înapoi cu tot cu dobânda aferentă. CE este supervizorul asupra îndeplinirii angajamentelor luate ca țară în realizarea politicilor comune europene și decidentul în distribuirea finanțărilor europene pe proiectele de țară. Au interesul ca banii ceruți de România să fie folosiți doar în acele proiecte convenite de comun acord. Din punctul de vedere al CE, banii destinați României trebuie să asigure reducerea decalajului economic dintre România și celelalte state europene dezvoltate. Ca atare, România va trebui să folosească banii pe care îi cere sau influența FMI și a CE doar pentru dezvoltare economică.
Din nefericire pentru noi, guvernele noastre nu au fost parteneri serioși în contractările anterioare. De aceea există divergențe între FMI și CE cu guvernul. Cheltuielile și angajamentele guvernamentale nu au fost făcute, în totalitate, pentru susținerea instituțiilor statului și dezvoltare. Multe cheltuieli au fost „voluptorii”. Au urmărit alte scopuri. În special politice. Practic, au fost foarte mulți bani aruncați pe „apa sâmbetei”. În timp ce proiectele vitale pentru dezvoltarea economică au fost blocate, au fost subfinanțate, au fost modificate pentru a satisface interesele politice ale guvernanților.
O cerință majoră a CE și a FMI este ca între deficitul pe ESA și deficitul pe cash să nu mai existe diferențe. Este o cerință pe care o salut. Este o invitație la seriozitate. FMI lucrează, se pare, cu deficitul pe cash iar CE lucrează cu deficitul pe ESA. Iau de la Mediafax (aici) precizările:
- deficitul pe ESA, unde deficitul nu este calculat pe baza plăţilor efective realizate într-un an, ci pe baza angajamentelor de plată şi a termenelor legale pentru achitarea obligaţiilor;
- deficitul pe cash, care cuprinde cheltuielile efectuate.
Cum văd eu. Modelul deficitului pe ESA este cel corect. Acest model impune o maximă seriozitate în proiectarea unor angajamente. Din moment ce le faci, trebuie să le acoperi financiar. Trebuie să te limitezi la posibilitățile pe care le ai. Practic, modelul ESA lovește în comportamentul irațional al politicienilor români de până acum. Promisiuni electorale fără acoperire.
România s-a angajat, în 2011, prin semnătura lui Traian Băsescu la un deficit în 2015 de 1,4%. În stilul golănesc al politicilor bugetare ale PSD și aliaților lui, aceștia vor să crească deficitul la 2,1% pe considerente stupide. Pentru creșterea cheltuielilor de apărare și pentru cofinanțarea proiectelor europene. Ei bine, se pare că FMI și CE nu sunt de acord cu adăugarea cheltuielilor de apărare la suplimentarea deficitului. Eu sunt de acord. Cheltuielile de apărare trebuie să fie în interiorul și numai în interiorul bugetului normal. Nu sunt de acord nici cu creșterea deficitului pentru cofinanțare. Avem trista experiență a cofinanțărilor din anii trecuți. Nu ne împrumutăm ca țară pentru ca într-o localitate să facem o pârtie de schi, un patinoar, un parc sau o sală polivalentă ! Să nu uităm cofinanțările de pe timpul dezastruosului ministeriat al Elenei Udrea. Între timp, autostrada Constanța-Nădlac stă neterminată deși pentru ea există cofinanțare europeană.
CE are ochii cât cepele. După modul cum a folosit banii guvernul român până acum, sunt slabe speranțele pentru reducerea decalajelor față de statele europene dezvoltate. Prin comportamentul guvernelor României am devenit „cerșetorul” Europei. Cerem bani și îi aruncăm pe băutură !
Să fiu în locul FMI și al CE aș opri finanțarea unui împrumut (cu beneficiul dobânzilor mici la împrumuturile de stat !) fără existența unor proiecte clare. Da, un deficit mai mare pentru a termina infrastructura rutieră cu condiția opririi finanțării și înapoierii banilor deja dați dacă proiectul este modificat fără aprobare sau este oprit fără a fi finalizat. În al doilea rând, finanțarea de la buget a comunităților locale care nu produc ar trebui revăzută. Sunt găurile negre. Așa cum am văzut la unele emisiuni sunt comune întregi care primesc bani de la buget fără a avea o activitate economică cât de cât. Nu se mai poate. Plătim funcționarii primăriei iar locuitorii sunt „plătiți” sub forma ajutoarelor sociale ca să stea. Să stea de pomană. Inadmisibil. Acei bani trebuie distribuiți către necesitățile statului.
Nu știu ce buget va face Ponta și gașca de derbedei cu care s-a înconjurat. Are de unde reduce cheltuieli. Are de unde aduce bani - evaziunea fiscală. Are unde corecta pentru ca bugetul să nu mai fie anemic. Au scăzut TVA la pâine și l-au crescut la alcool. Proastă acțiune. Evaziunea la alcool a explodat. Pâinea a revenit la prețurile de dinainte. Producătorii legali și produsele nefalsificate au fost copleșiți de mafioți și produsele contrafăcute. Nu are treabă guvernul, deși rolul lui este să apere economia reală și nu mafia.
Esența acestor negocieri este ieșirea din „miștocăreală”. Cele două modele trebuiesc egalizate. Ce este pe ESA să fie și pe cash.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu