Am avut un USL care s-a defectat. După luni și luni de zile de mișcări politice și declarații cu impact la public știm, bine, că vina ruperii USL este la PSD. PSD care s-a văzut cu „saci'n căruță” după ce a preluat parlamentarii PC, PPDD, ai PNL, ai PDL dispuși să treacă în barca celui care, la un moment dat, părea a fi cel mai puternic.
PNL a suferit „înfrângeri” de etapă însă a câștigat războiul ! A dat Președintele României ! Klaus Iohannis.
Ruperea USL a scos în evidență fripturiștii/sinecuriștii din PNL. Tăriceanu s-a înconjurat de pupincuriști și a încercat să rupă o mare parte din PNL pentru a-l pune la dispoziția PSD. Faptele comise de Tăriceanu au fost un moment de rușine pentru toți liberalii de bună-credință. S-a dus la adversarul natural al PNL, la PSD, a cerșit și primit o demnitate publică pentru actul de trădare. Servii lui Tăriceanu au primit, unii, ce și-au dorit, alții așteaptă, încă, funcțiile de ministru sau secretar de stat, alte funcții bine remunerate sau de mare vizibilitate.
Trădarea „tăriceniștilor” a fost, de fapt, cauza care a denaturat relația specială din cadrul USL dintre PNL și PSD. Trădarea „tăriceniștilor” alături de „voiculescieni” a fost cauza care a generat evenimentele ulterioare care au înfrânt „proiectul USL”. Cel convenit, la formarea USL, de PNL condus de Crin Antonescu și PSD condus de Victor Ponta. Acum putem, de bună seamă, trage concluzia că „tăriceniștii” au lucrat pentru PSD de mai mult timp, probabil chiar din anul 2012 când USL a câștigat de o manieră categorică alegerile. Acum putem spune, fără a greși, că PSD a încercat, din toate puterile, să împiedice „prăbușirea regimului băsescu” pentru a împiedica ascensiunea PNL pe partea dreaptă a eșicherului politic. Acum putem spune că PSD a avut „aliați” în interiorul PNL pentru atingerea obiectivului. Referendumul din 2012 a fost „fraudat” de PSD nu de CCR. PSD a avut în mână toate instrumentele cu care se putea lucra pentru ca referendumul să aibă succesul de la urne. Pentru că la urne a fost un succes. În „spatele” urnelor era trădarea ! Cu pesediști și tăriceniști strâns uniți „în cuget și simțiri”.
Încă intens discutate, deciziile lui Crin Antonescu după defecțiunea USL, au fost bune. Știu că nu voi avea prea mulți susținători însă înclin să cred ce simt și judec eu și nu ce mi se propune de alții.
Plecarea lui Crin Antonescu din fruntea PNL și mai apoi renunțarea la candidatura pentru prezidențiale a permis PNL să lupte cu PSD și cu „băsescienii” fără a mai fi „grevat” de ținta lor preferată: Crin Antonescu. Alegerile euro-parlamentare au confirmat doar trădarea PSD și a „tăriceniștilor”, scorul PNL fiind mai mic decât cel posibil de atins din cauza trădărilor comise cu foarte puțin timp în urmă.
Rezultatul alegerilor euro-parlamentare a impus o altă abordare a relațiilor cu celelalte formațiuni de pe partea dreaptă a eșicherului politic. Nu a mai putu fi promovată absorbția în PNL a celorlalte formațiuni așa că s-a admis și realizat fuziunea cu PDL. Un PDL aflat și el în dificultate, canibalizat de „băsescienii” din PMP. Timpul scurt la dispoziție, până la prezidențiale, a impus abordări directe cu privire la formarea și impunerea dreptei unite. Nu se mai putea merge pe o competiție între PNL și „băsescienii” din PMP pentru atragerea pedeliștilor și a altor personalități politice cu vederi de dreapta. PNL a luat cea mai bună decizie politică aflată la dispoziție. A admis și a negociat fuziunea. O fuziune care a salvat onoarea ambelor formațiuni. O fuziune care a avut ca efect imediat stoparea „scurgerilor” din PDL către PMP. Azi, după ce frământările din interiorul partidelor s-au mai liniștit, s-a putut comunica membrilor noului PNL că formațiunea a devenit la fel de mare, ca număr de membri, ca PSD.
Noul PNL are un timp la dispoziție pentru „împăcare”. Ar fi bine ca cei care lucrează direct în structurile de partid să găsească și să admită acele metode și mijloace care să permită formarea unei noi culturi de partid. Este nevoie de o fuziune a culturii de partid proprii liberalilor cu cea a culturii de partid proprii pedeliștilor. Național-liberalii să admită că la război este ca la război (aici pedeliștii sunt mai buni) iar democrat-liberalii să admită că dezbaterile de idei și confruntările interne dau forță partidului, îl salvează de autocrație (aici liberalii sunt cei mai buni). Eu sper că în viitor așa va fi. Este nevoie de timp și pentru „spălarea de păcate”. Și de o parte, și de alta. Și unii și alții au păcatele lor. Nu vor deveni niște îngeri însă vor fi mai ușor de acceptat. În special de populația care este ținta lor politică. Poate și ceva mai inteligenți, capabili să contraatace propaganda mizerabilă a PSD care i-a transformat pe unii în adevărați „monștri”. Alături de pesediști sunt băsescienii. O mare parte din media este sub controlul pesediștilor și a băsescienilor. Cine este de bună credință va observa că imediat ce pesediștii sau băsescienii lansează în media câte o „bombă de presă” preluată și amplificată de ceilalți, dusă uneori pe culmi nebănuite de indolență și prea-curvie. Liberalii vor trebui să își formeze un comportament de luptă, care să dea și rezultate, contra campaniilor media ale pesediștilor și băsescienilor. Nu se mai poate admite lipsa de reacție.
Alegerile prezidențiale au adus în curtea noului PNL victoria. Indiferent cum sună analizele unora și altora, trebuie să fim conștienți că pe zi ce trece vor apare „concluzii” din ce în ce mai „poluate” propagandistic. Mai ales din partea pesediștilor (aici sunt maeștri) și a băsescienilor. Au apărut deja „independenții” care trag concluzii în funcție de cine îi plătește. Trebuie să acceptăm victoria și să fim capabili a o exploata. La „sânge”.
Alegerea lui Klaus Iohannis este, în primul rând, victoria noului PNL. Este victoria vechilor peneliști și a vechilor pedeliști în egală măsură.
Alegerea lui Klaus Iohannis este o înfrângere nu doar pentru pesediști, peciști, uneperiști, udemeriști, tăriceniști etc., este o înfrângere a băsescienilor precum și a „intelectualilor independenți” pupincuriști băsescieni. PNL are o șansă imensă să ocupe, agresiv dacă este nevoie, un spațiu politic mare. Fără a neglija lupta împotriva PSD și a aliaților lui, PNL trebuie să își propună „nimicirea” trădătorilor tăriceniști, a trădătorilor „voiculescieni”, a băsescienilor. Fără nici un fel de milă. Numai așa va putea să devină cea mai mare și mai puternică forță politică din România. Numai așa se poate garanta menținerea democrației în România.
Anul acesta am asistat la nașterea celui mai mare partid al dreptei și prăbușirea celui mai mare partid al stângii. Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea !
A săpat Băsescu, începând din 2005, când s-a jurat că nu se lasă până nu scoate PNL din Parlament (voia să îl ducă sub 5% !), a început să sape PSD din 2013, când Ponta se întreba retoric în fața presei dacă mai există PNL (voia să îl absoarbă !), că vezi Doamne există numai USL (formațiune de stânga !), a săpat mai mereu Tăriceanu care a dorit să distrugă PNL-ul lui Antonescu pentru a forma un fel de PNL al lui Tăriceanu. PSD nu va dispare, este prea mare, pot dispare însă făcăturile băsesciene și tăriceniștii. Tăriceniștii vor trebui să fuzioneze cu PC sau PSD dacă vor dori să mai existe ca politicieni. Nu trebuie admiși în PNL. Nu sunt liberali.
Place sau nu unora și altora, PNL are inițiativa la îndemână. După cum se arată mișcările pe scena politică, PNL are de gând să profite de ea. Bine face.
PSD este la mare înghesuială. Pierderea alegerilor prezidențiale a generat o „hulă” în PSD care îi zgâlțâie bine. Uneori îi rupe. Deciziile luate în PSD, pot fi numite reglări de conturi între mafioți, avantajează PNL. Guvernarea PSD este pe muchie de cuțit. Aliații PSD sunt forțați să aleagă. UDMR a ales să renunțe la guvernare. Sunt forțați de propriul electorat. Rămânând la guvernare, UDMR se poate trezi fără electorat. Poate pierde Parlamentul la alegerile din 2016. Cei din UNPR vor alege la rândul lor. Declarația lor „vitează” că îl susțin pe Ponta este o mascaradă. Este o amenințare pentru PSD să nu îl schimbe pe Ponta pentru că altfel ... interesul național le spune să se alăture celui mai puternic. Adică PNL ! Nu ai ce face. Din moment ce au niște parlamentari îi accepți până în 2016 când vor fi alegerile parlamentare. Dar poate că ei se vor contopi cu PSD astfel că soluția imorală Gabriel Oprea nu va mai contamina scena politică în viitor. PC-ul lui Voiculescu își trăiește ultimele zile. PSD nu mai face daruri. Nu mai are cui. Televiziunea voiculesciană nu mai produce minuni. Fie admite PC fuziunea cu PSD fie va dispare. Fie, de ce nu, o parte a PC se va duce către PNL. Singur, la alegeri, PC nu va obține voturi. Tăriceanu și ai lui sunt pe ducă. Fără discuție. Au fost foarte activi pe motiv de Tăriceanu Președinte cu varianta convenabilă Ponta Președinte. Au picat. Învinșii sunt sacrificați „zeilor”. PSD are grija salvării proprii, nu mai poate da resurse altora. Tăriceniștii vor căuta alte zări politice, asta dacă nu cumva câte unul, tiptil-tiptil, va ajunge prin preajma gardului PNL unde vor căuta gaura prin care să intre.
PNL trebuie să pună presiune asupra PSD în mod constant. Acum, prin opoziția în Parlament și prin controlul constituțional pe care Președintele Klaus Iohannis îl poate exercita asupra puterilor statului. Din postura de apărător al valorilor Constituției și de mediator. Folosirea inteligentă a celor două poziții constituționale va pune PSD în mare dificultate. Corupția are multe chipuri. Nu doar chipul banului obținut prin fraudă. Este evident că se referă și la „folosul” pentru sine sau pentru altul care poate fi echivalat bănesc însă nu este nevoie să se ajungă la bani. La unele „șmecherii” administrative, Băsescu a închis ochii. Le făcea și el. Sper ca Iohannis să aibă acei consilieri capabili să identifice „șmecheriile” administrative ale guvernanților pentru a putea acționa constituțional pentru distrugerea lor. Mâine, PNL va trebui să preia guvernarea. Având programul de guvernare pregătit, având candidatul la conducerea guvernului pregătit, PNL va trebui să ia guvernarea de la PSD și să o ducă până în 2016 pentru a mai salva ceva de la distrugere. Iar în 2016 va trebui să câștige și localele și parlamentarele. Altfel, pentru Klaus Iohannis va fi foarte greu să își îndeplinească programul la care s-a angajat.
Timpul le rezolvă pe toate. Pas cu pas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu